Contestaţie la executare. Sentința nr. 1336/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1336/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 1336/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 1336/2016
Ședința publică de la 04.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. C.
GREFIER: A. A. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestator L. G. și pe intimat ., intimat I. B. S.A. (fostă Romanian International B. S.A.) - Sucursala Iași, intimat I. B. S.A. (fostă Romanian International B. S.A.), având ca obiect contestație la executare dosar executare 755/2014.
La apelul nominal făcut în ședința nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanta invocă din oficiu exceptia necompetentei teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 Bucuresti în raport de dispozițiile art. 131 C.pr.civ și reține cauza în pronunțare pe excepție.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 23.12.2014, sub nr._/245/2014, contestatoarea L. G. a solicitat în contradictoriu cu intimata . anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 755/2014 al SCPEJ M. G., M. P. si C. Vararu G., precum și anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate în dosarul nr._/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 București.
Totodată, aceasta a solicitat și constatarea perimării executării silite din dosarul de executare nr. 65/2010, înregistrat la Judecătoria Iași sub nr._/2010, actele de executare silită fiind efectuate de Corpul Executorilor Bancari-E. bancar D. L. L., precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că intimata a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de împrumut pentru plafon de credit nr. 324/23.09.2008, modificat prin actul adițional nr. 1/31.08.2009 și contractul de fidejusiune nr. 234.3/23.09.2008 pentru suma de_,81 lei credit, la care se adaugă dobânzi.
A mai susținut contestatoarea că aceasta nu a semnat contractul de fidejusiune sus-menționat, aceasta semnând doar contractul de împrumut ce viza obligarea sa la suportarea cu bunul propriu, în solidar, a datoriilor societății ..
În cadrul dosarului de executare nr.60/2010 bunul imobil a fost executat silit, fiind vândut pentru suma de_ lei. Întrucât în acest dosar nu s-a mai efectuat niciun act după adjudecarea bunului, executarea silită s-a perimat conform art. 389 alin. (1) C.pr.civ.
Contestatoarea a învederat că ambele dosare de executare respectiv dosarele nr. 65/2010 și 755/2014 au fost pornite în baza aceluiași titlu executoriu, deși ca urmare a perimării dosarului nr. 65/2010, se împlinise prescripția dreptului de a cere executarea silită, astfel încât actele de executare silită efectuate în dosarul nr. 755/2014 sunt nule.
A mai susținut contestatatoarea că debitul principal nu putea produce dobânzi decât până la data la care contractul și-a încetat efectele și a fost pus în executare, astfel încât creanța de_,81 lei este greșit calculată.
Totodată, aceasta a arătat că nu a înțeles să garanteze obligațiile debitoarei decât cu imobilul proprietatea sa, și nu s-a obligat la suportarea în solidar a datoriei și peste valoarea bunului executat.
În drept, aceasta a invocat dispozițiile art. 399, 405 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, contestatatoarea a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, martori și expertiză.
În susținerea cererii, aceasta a depus copii de pe următoarele înscrisuri: somație (f. 12), adresă înființare poprire (f. 13), încheieri stabilire cheltuieli de executare (f. 14), contract de împrumut (f.17-35), contract de fidejusiune nr, 234.3/23.09.2008 (f.36), act de adjudecare (f.37-38), care de identitate (f.42).
Intimata ., legal citată, a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței teritoriale, excepția netimbrării, precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Totodată, aceasta a solicitat respingerea cererii arătând că reclamanta a garantat restituirea împrumutului acordat prin contractul de credit nr. 234/23.09.2008 în calitate de fidejusor, fiind încheiat în acest sens contractul de fidejusiune nr. 234.3/23.09.2008.
În anul 2014 creanța izvorând din contractul de fidejusiune a fost cesionată către aceasta, fiind deschis dosarul de executare nr. 755/2014 împotriva contestatatoarei.
Totodată, aceasta a arătat că nu a intervenit prescripția dreptului de a cerere executarea silită.
În drept, aceasta a invocat art. 205, 708, 713, 867, 871 C.pr.civ, art. 2537, 2543 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La solicitarea instanței a fost depus, în copie, dosarul de executare nr. 755/2014 al SCPEJ M. G., M. P. si C. Vararu G. (f. 186), precum și dosarul de executare nr. 65/2010 (f.196-227).
Prin sentința civilă nr._/19.10.2015 Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intimată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, reținând că potrivit art. 713 raportat la art. 650 alin. (1) C.pr.civ instanța competentă este cea de la domiciliul debitorului.
Totodată, instanța a disjuns capătul de cerere privind constatarea perimării dosarului de executare nr. 65/2010 și a dispus formarea unui nou dosar.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.12.2015 sub nr._ .
La acest termen de judecată instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu titlu preliminar, în temeiul art. 248 C.pr.civ potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, instanța va analiza cu prioritate excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu.
Potrivit art. 713 rap. la art. 650 alin. (2) C.pr.civ în forma în vigoare la momentul declanșării executării silite, competentă să soluționeze contestația la executare este instanța de executare, respectiv judecătoria de la domiciliul debitoarei.
Totodată, instanța reține că regulile de competență teritorială în materia executării silite sunt de ordine publică și ca atare Judecătoria Iași era inițial necompetentă absolut să soluționeze cauza, potrivit art. 129 alin. (2) pct.3 C.pr.civ.
De asemenea, instanța constată că Noul Cod de procedură civilă a limitat în timp posibilitatea de a invoca excepția de necompetență materială sau teritorială de ordine publică, stabilind în termeni imperativi că aceasta „trebuie invocată de părți sau de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”, conform art. 130 alin. (2) C.pr.civ.
Totodată, instanța reține că potrivit art. 131 alin. (1) C.pr.civ, la primul termen la care părțile au fost legal citate, instanța sesizată, în speță Judecătoria Iași, avea obligația să verifice din oficiu și să stabilească dacă este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și numai în mod excepțional, în cazul în care erau necesare lămuriri sau probe suplimentare, instanța trebuia să pună această chestiune în discuția părților și să acorde un singur termen în acest scop, astfel cum prevăd dispozițiile alin. (2).
Ca atare, consecința depășirii acestui termen este acoperirea definitivă a necompetenței neinvocate sau neverificate în termenul legal, instanța sesizată – prin ipoteză inițial necompetentă absolut – devenind competentă să soluționeze pricina concretă cu care a fost învestită. Această concluzie se impune cu necesitate, întrucât altminteri norma imperativă care limitează în timp posibilitatea invocării și soluționării excepției de necompetență materială ori teritorială de ordine publică ar rămâne, practic, fără nicio eficacitate, dacă instanța sesizată ar alege să o ignore și și-ar declina, totuși, competența cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Instanța constată de asemenea că dispozițiile art. 130 alin. (2) C.pr.civ, cât și prevederile referitoare la verificarea competenței la primul termen la care părțile sunt legal citate, instituite de art. 131 C.pr.civ, sunt de ordine publică, ele având ca scop asigurarea dezideratului constituțional și convențional al soluționării cauzei într-un termen rezonabil conform art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 C.pr.civ, interpretarea tuturor dispozițiilor procedurale trebuind să se raporteze la aceste norme și principii de drept supraordonate.
Prin urmare, instanța constată că deși excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași a fost invocată de intimată prin întâmpinare (f. 78 dos.J.Iași), depusă la primul termen la care părțile au fost legal citate, respectiv 25.05.2015 (încheiere f-98 J.Iași), instanța a pus în discuția părților chestiunea competenței abia la al patrulea termen la care părțile au fost legal citate, respectiv la data de 12.10.2015 (f. 262 dosar J. Iași).
Astfel, deși Judecătoria Iași a arătat în motivarea sentinței de declinare că domiciliul debitoarei-contestatatoare se află în București, sector 4, această chestiune era sau, în tot cazul, trebuia să fie cunoscută instanței încă de la început, întrucât contestatatoarea a depus odată cu contestația la executare și încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată în dosarul nr._/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 București (f.15-16 dos J.Iași), precum și încheierea de stabilire a cheltuielilor de judecată adoptată de SCPEJ M. G., M. P. si C. Vararu G. (f.14 dos. J.Iași), din cuprinsul acesteia rezultând data la care a fost depusă de către creditoare cererea de executare silită, putând ca atare fi determinată legea aplicabilă în timp conform art. 628 alin. (2) C.pr.civ.
Instanța reține totodată că la data de 24.07.2015 s-a depus copie de pe dosarul de executare nr. 755/2014 al SCPEJ M. G., M. P. si C. Vararu G. (f.186 dos. J.Iași), iar la data de 04.09.2015 s-a depus copie de pe dosarul de executare nr. 65/2010 (f. 196 dos. J.Iași).
Ca atare, dosarele de executare au fost depuseînainte de cel de-al treilea termen de judecată la care părțile au fost legal citate, termen care a avut loc la data de 14.09.2015 (încheiere f. 230 dos. J.Iași). Or, nici la acel termen instanța nu și-a verificat competența, deși termenul imperativ prevăzut de art. 131 C.pr.civ era depășit.
Prin urmare, nu s-ar putea așadar susține că instanța nu a avut toate datele necesare la momentul verificării competenței și că acestea ar fi fost cunoscute doar la un termen ulterior. Mai mult, nici dacă s-ar fi determinat că pentru verificarea competenței sunt necesare probe suplimentare, nu ar putea fi justificată declinarea competenței abia la al patrulea termen de judecată, deși cel mai târziu la al treilea termen de judecată cu părțile legal citate instanța avea toate datele necesare pentru stabilirea competenței sale, întrucât prin neverificarea de către instanță din oficiu a competenței la primul termen de judecată sau de îndată ce instanța a avut toate datele necesare, Judecătoria Iași a devenit competentă să soluționeze cauza.
Instanța apreciază că deși potrivit art. 132 alin. (3) C.pr.civ hotărârea de declinare a competenței nu este supusă niciunei căi de atac, acest lucru nu împiedică prezenta instanța să constatate că prima instanța a declinat în mod eronat cauza, întrucât legiuitorul a eliminat calea de atac împotriva declinatorului de competență doar în scopul accelerării procesului și în considerarea împrejurării că declinarea de competență nu are caracter obligatoriu pentru instanța de trimitere, aceasta fiind la rândul său în drept să-și verifice competența și, dacă este cazul, să se desesizeze în favoarea instanței pe care o consideră competentă.
Astfel, legalitatea declinării de competență nu este sustrasă oricărui control, o atare situație fiind inacceptabilă din perspectiva cerințelor statului de drept, ca și a cerinței practice de a preveni încălcarea legii de către instanțele judecătorești, ci dimpotrivă, instanța căreia i s-a declinat cauza are obligația de a-și verifica propria competența și de a declina la rândul ei cauza dacă apreciază că modul în care atât normele de competență propriu-zise, cât și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență nu au fost respectate.
Instanța apreciază că dacă aceasta nu ar avea posibilitatea de a semnala instanței comune superioare declinarea realizată de o altă instanța cu nerespectarea normelor procedurale, s-ar deschide calea abuzurilor, fiind posibil ca o instanța inițial necompetentă absolut să proroge sine die verificarea și stabilirea competenței sale, contrar dispozițiilor imperative ale art. 131 C.pr.civ, cum s-a realizat în speță, inclusiv până la terminarea cercetării judecătorești și administrarea tuturor probelor sau chiar după începerea dezbaterilor.
Așadar, în lumina celor ce preced, instanța va admite exceptia necompetenței teritoriale invocată din oficiu, constatând că prin neverificarea și nesoluționarea excepției de necompetență la primul termen de judecată la care părțile au legal citate, termen la care Judecătoria Iași nu a procedat nici conform art. 131 C.pr.civ, această din urmă instanța a devenit competentă să soluționeze cauza, motiv pentru care va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Iași.
În temeiul art. 134 C. pr civ., constatând ivit conflictului negativ de competență, astfel cum acesta este definit de dispozițiile art. 133 pct. 2 C. pr. civ, instanța va suspenda soluționarea cauzei și va sesiza Înalta Curte de Casație și de Justiție, instanța comună superioară instanțelor între care a luat naștere conflictul, pentru soluționarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite exceptia necompetentei teritoriale invocata din oficiu
Declina competenta de solutionare a cauzei privind pe contestatoarea L. G., domiciliată în București, ., cu domiciliul ales la C.. Av.Burcoveanu L. M., în Iași, .. 3, jud. Iași și pe intimat ., cu sediul în București, .. 5-7, Hermen Business Campus, .. 2, sector 2, intimat I. B. S.A. (fostă ROMANIAN INTERNATIONAL B. S.A.) - Sucursala Iași, cu sediul în Iași, ., .. Iași, intimat I. B. S.A. (fostă ROMANIAN INTERNATIONAL B. S.A.), cu sediul în București, .. 5-7, . in favoarea Judecătoriei Iași.
Constată invit conflictul negativ de competență.
În temeiul art. 134 C. pr. civ suspendă judecata cauzei și sesizează Înalta Curte de Casație și de Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 04.02.2016.
Președinte, Grefier,
M. C. A. A. D.
Red. Jud. M.C/Gref. AAD. 6 ex. 26.02.2016
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 2107/2016.... | Încetare executare silită. Sentința nr. 1334/2016.... → |
|---|
