Obligaţie de a face. Sentința nr. 1779/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1779/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 1779/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1779
Ședința publică din data de 17.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - N. M. C.-S.
GREFIER - E. C. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE L. S. 4 și pe pârâta B. G. SRL, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea inițial la data de 10.02.2016, iar ulterior la data de 17.02.2016, având nevoie de timp pentru a delibera.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.07.2015 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._ reclamanta Direcția G. de Poliție L. S. 4 București a chemat în judecată pe pârâta . solicitând obligarea acesteia la desființarea lucrărilor executate ilegal la imobilul din București, Splaiul Unirii nr. 148 sector 4 astfel încât acesta să fie adus la starea inițială precum și autorizarea Primarului S. 4 București să aducă imobilul respectiv la starea inițială dacă pârâta nu își va executa această obligație.
În motivare reclamanta a precizat că pârâta a fost sancționată contravențional prin procesul verbal . nr. 59 din 2.07.2014 pentru încălcarea normelor legale referitoare la disciplina în construcții, respectiv pentru executarea unor lucrări fără a deține autorizația de construire necesară. Reclamanta a mai precizat că în iunie 2014 s-au executat lucrări de extindere a imobilului din București, Splaiul Unirii nr. 148 sector 4 prin edificarea unei construcții din panouri tip sandwich cu o lungime de 7,5 m, o lățime de 4,5 m și o înălțime de 3,5 m iar după sancționarea sa contravențională pârâta nu a luat măsuri pentru . obținerea autorizației de construire cu privire la acele lucrări.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 194 și urm. C.p.c, art. 26 alin. 1 lit. a și art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 iar în dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.
În susținerea cererii s-au depus la dosar, în copie, procesul verbal de constatare a contravenției, o notă de constatare, planșe fotografice, certificatul de înregistrare emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, o adresă către Primarul Sectorului 4 București.
Cererea a fost timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei în conformitate cu art. 27 din OUG nr. 80/2013.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare pârâta a precizat că are calitatea de locatar al imobilului din București, Splaiul Unirii nr. 148 sector 4 și nu deține niciun drept real asupra acelui imobil pentru a putea obține vreo autorizație de construire în conformitate cu art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991. Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că lucrările menționate în procesul verbal de constatare a contravenției invocat de reclamantă, a căror desființare se pretinde prin cererea de chemare în judecată, fac parte din categoria celor pentru care nu este necesară obținerea unei autorizații conform art. 11 lit. m din Legea nr. 50/1991 fiind vorba despre montarea unor pereți din panouri de tip sandwich și o compartimentare provizorie nestructurală. S-a mai învederat că pârâta urmează să devină proprietarul construcției și al terenului urmând să efectueze și demersurile necesare pentru . instanța va aprecia că este necesară existența autorizației de construire pentru lucrările respective. S-a mai învederat că lucrările au fost realizate pentru a îmbunătăți caracteristicile construcției inițiale autorizate și pentru a mări randamentul activității desfășurate în spațiu.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208, art. 453 C.p.c, Legea nr. 50/1991, OG nr. 2/2001.
În dovedire, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba testimonială.
Odată cu întâmpinarea pârâta a depus la dosar, în copie, un proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor, autorizația de construire nr. 687/2012 și un certificat de urbanism.
Ulterior, în cursul procesului s-au mai depus la dosar copia contractului de închiriere înregistrat la Direcția G. a Finanțelor Publice a Mun. București, Administrația S. 4 a Finanțelor Publice, factura și chitanța privind onorariul de avocat plătit de pârâtă, relații de la DGITL sector 4 București și Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară sector 4 București cu privire la imobilul din București, Splaiul Unirii nr. 148 sector 4.
La termenul din 4.11.2015 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri iar pentru pârâtă și proba cu interogatoriul reclamantei. De asemenea, la termenul din 6.01.2016 s-a încuviințat pentru pârâtă proba cu martorul F. F. G..
Examinând cu precădere excepția lipsei calității procesuale a pârâtei, față de dispozițiile art. 248 alin. 1 C.p.c. conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, instanța reține că orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia are calitate procesuală conform art. 32 alin. 1 lit. b C.p.c. iar dispozițiile art. 32 alin. 1 C.p.c. se aplică, în mod corespunzător, și în cazul apărărilor, conform art. 32 alin. 2 C.p.c. În conformitate cu art. 36 C.p.c, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
În cauza de față se solicită obligarea pârâtei . să desființeze o construcție din panouri de tip sandwich cu lungime de 7,5 m, lățime de 4,5 m și înălțime de 3,5 m, situată în București, Splaiul Unirii nr. 148 sector 4, pentru edificarea căreia fără autorizație aceasta a fost sancționată contravențional prin procesul verbal . nr. 59 din 2.07.2014, calitatea procesuală urmând a fi analizată în raport de prevederile legale aplicabile acestui raport juridic invocat de reclamantă.
Potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), c), e) și g), de către investitor și executant constituie contravenție iar potrivit art. 28 alin. 1 din același act normativ, „O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției”. Pe de altă parte, conform art. 28 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, „Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară”.
Conform art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, „Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11 iar conform art. 1 alin. 1 din același act normativ „Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel”.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor Legii nr. 50/1991 menționate anterior rezultă că poate fi obligat la desființarea unei construcții executate fără autorizație de construire numai titularul unui drept real asupra acelei construcții ori asupra terenului aferent construcției respective deoarece numai o astfel de persoană ar putea obține o autorizație de construire.
Prin procesul verbal . nr. 59 din 2.07.2014 încheiat de Poliția L. S. 4 București, Serviciul Disciplina în Construcții și Afișaj Stradal, pârâta a fost sancționată contravențional pentru extinderea imobilului din București, Splaiul Unirii nr. 148 sector 4 cu o construcție din panouri de tip sandwich cu lungime de 7,5 m, lățime de 4,5 m și înălțime de 3,5 m în luna iunie 2014 dispunându-se . obținerea autorizației de construire până în data de 1.12.2014. Din declarația martorului reiese că acea construcție s-a realizat la cererea reprezentantului societății pârâte iar din relațiile comunicate de DGITL sector 4 București și Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară S. 4 București rezultă că terenul din București, Splaiul Unirii nr. 148 sector 4 figurează în evidențe ca fiind deținut de Usein Reihan și Abduraman D.-Mavie. Terenul respectiv a fost închiriat de pârâtă de la cei doi proprietari prin contractul de închiriere din 24.01.2013 înregistrat la Administrația S. 4 a Finanțelor Publice sub nr._, prin acel contract, pârâta dobândind un drept de folosință asupra terenului, drept ce este unul de creanță, nu un drept real care să o îndreptățească la obținerea unei autorizații de construire în conformitate cu art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991. De asemenea, conform înscrisurilor comunicate în copie de DGITL sector 4 București, autorizația de construire nr. 687 din 4.09.2012 emisă pentru construirea unui garaj pe terenul menționat anterior a fost solicitată de unul dintre proprietarii terenului, Usein Reihan.
Conform art. 1777 cod civil locațiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părți, numită locatar, folosința unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preț numit chirie iar conform art. 1799 Cod Civil locatarul este obligat să folosească bunul luat în locațiune cu prudență și diligență, potrivit destinației stabilite prin contract sau, în lipsă, potrivit celei prezumate după anumite împrejurări, cum ar fi natura bunului, destinația sa anterioară ori cea potrivit căreia locatarul îl folosește. Pe de altă parte, conform art. 1800 Cod Civil, dacă locatarul modifică bunul ori îi schimbă destinația sau dacă îl întrebuințează astfel încât îl prejudiciază pe locator, acesta din urmă poate cere daune-interese și, după caz, rezilierea contractului. Potrivit art. 555 alin. 1 Cod Civil proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, de a folosi și de a dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege iar conform art. 577 alin. 1 Cod Civil, construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil revin proprietarului acelui imobil dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă, așadar, că locatarul nu are, în temeiul contractului de locațiune, dreptul de a efectua construcții pe terenul închiriat și, prin urmare, nici dreptul de a desființa anumite construcții executate pe terenul închiriat, motiv pentru care nu are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu.
Mai mult, desființarea construcției de către pârâtă implică dreptul acesteia de a avea acces pe terenul pe care a fost ridicată or, potrivit art. 6.1 din contractul de închiriere încheiat de pârâtă cu privire la terenul din București, Splaiul Unirii nr. 148 sector 4, acesta poate înceta de drept în cazul unei întârzieri de 30 de zile la plata chiriei, astfel încât, contractul respectiv ar putea înceta oricând, caz în care pârâta s-ar afla în imposibilitatea de a executa o astfel de obligație.
De asemenea, conform art. 579 alin. 1 Cod Civil, orice lucrare este prezumată a fi făcută de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa și că este a lui, până la proba contrară iar în raport de natura lucrării (autonome sau adăugate) și de buna sau reaua credință a autorului lucrării, proprietarul are dreptul de a deveni proprietarul lucrării respectiv în conformitate cu art. 581 și urm. Cod Civil. În cauza de față proprietarii terenului nu au fost chemați în judecată de către reclamantă, astfel încât aceștia nu au fost în măsură să înștiințeze instanța cu privire la manifestarea lor de voință referitor la construcția a cărei desființare se solicită.
Faptul că potrivit Legii nr. 50/1991 sancțiunea contravențională pentru realizarea unei construcții fără autorizația legală poate fi aplicată și executantului nu conferă acestuia calitate procesuală pasivă într-un litigiu precum cel de față, calitatea procesuală trebuind să fie analizată în funcție de raportul juridic dedus judecății, în conformitate cu art. 36 C.p.c. Reținând că în lipsa unui drept real asupra terenului sau asupra construcției din București, Splaiul Unirii nr. 148 sector 4, pârâta nu ar putea obține o autorizație de construire ori de desființare, în conformitate cu art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, și că în temeiul contractului de locațiune pârâta nu are dreptul de a desființa construcții pe terenul închiriat, instanța constată că aceasta nu poate fi obligată la desființarea construcției la care se referă procesul verbal de constatare a contravenției menționat anterior.
În consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă prin întâmpinare și va respinge cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, în temeiul art. 453 alin. 1 C.p.c. conform căruia partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată și art. 452 C.p.c. conform căruia partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, instanța o va obliga pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat plătit de aceasta pentru asistența juridică de care a beneficiat în acest dosar, conform chitanței nr. 590/25.09.2015 și facturii fiscale nr._ din 25.09.2015 emise de Cabinet de Avocat C. N. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Respinge cererea de chemare în judecată privind pe reclamata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE L. S. 4, cu sediul în sectorul 4, București, ., cod fiscal_ și pe pârâta B. G. SRL, cu sediul în sectorul 4, București, .. 2, ., ./2005, CUI_ și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C. G. situat în București, sectorul 3, Calea Călărașilor nr. 156, .. 1, ., având ca obiect obligație de a face ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. M. C.-S.E. C. B.
Red./Dact. Jud. N.M.C.S., Gref. E.C.B./2016/5ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2416/2016. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 1930/2016. Judecătoria... → |
|---|
