Revendicare imobiliară. Sentința nr. 2318/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2318/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 02-03-2016 în dosarul nr. 2318/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2318
Ședința publică din data de 02.03.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - N. M. C.-S.
GREFIER - E. C. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta-pârâtă U. V. P. și pe pârâta-reclamantă S. (fostă N.) V., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, a răspuns pârâta-reclamantă, personal, identificată cu CI . nr._, CNP_ și asistată de avocat C. A., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei (fila 158), lipsă fiind reclamanta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Pârâta-reclamantă, având cuvântul prin avocat, arată că a solicitat strigarea cauzei în cadrul listei de amânări fără discuții, considerând că procedura de citare nu este legal îndeplinită cu reclamanta-pârâtă U. V. P. întrucât nu există la dosar dovada de citare în ceea ce o privește pe aceasta.
Instanța constată că pentru termenul de astăzi procedura de citare este legal îndeplinită cu reclamanta-pârâtă U. V. P., respectiv citația pentru aceasta a fost primită sub semnătură și ștampilă de persoana însărcinată cu primirea corespondenței din partea societății de avocați în data de 19.01.2016.
Pârâta-reclamantă, având cuvântul prin avocat, învederează că nu mai are un alt motiv pentru a solicita amânarea cauzei pe lista de dosare la amânare și va rămâne în continuare pentru strigarea cauzei la ordine.
Instanța dispune lăsarea cauzei la ordine, față de cele învederate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, au răspuns: reclamanta-pârâtă, prin avocat Baroi N., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei (fila 158); pârâta-reclamantă, personal și asistată de avocat C. A., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei (fila 1).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Pârâta-reclamantă depune la dosarul cauzei, în ședința publică, un set de înscrisuri doveditoare, împreună cu dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2577 lei aferentă cererii reconvenționale, în original, respectiv chitanța nr._/2016_ din 16.02.2016, emisă de D.G.I.T.L. Sector 4 București. De asemenea, comunică părții adverse, în ședință publică, un exemplar al înscrisurilor doveditoare.
Reclamanta-pârâtă, având cuvântul prin avocat, precizează că în raport de calculele sale, partea adversă trebuia să timbreze cererea reconvențională cu mai mult decât s-a achitat pentru termenul de astăzi.
Instanța învederează că pentru cererea reconvențională s-a achitat la termenul de astăzi o taxă de timbru în cuantum de 2577 lei.
De asemenea, instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 4 București, față de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) Cod procedură civilă și acordă cuvântul părților asupra acestei excepții.
Reclamanta-pârâtă, având cuvântul prin avocat, asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 4 București, consideră că instanța competentă este Judecătoria Sector 4 București sens în care invocă dispozițiile art. 106 Cod procedură civilă, respectiv susține că dacă după învestirea instanței se modifică valoarea obiectului cererii, instanța competentă rămâne cea inițial învestită să judece cauza. Mai susține că, inițial a evaluat obiectul cererii la o valoare mai mică întrucât nu cunoștea valoarea de impunere indicată de către D.G.I.T.L. care i-a comunicat un răspuns foarte târziu deși reclamanta-pârâtă a efectuat demersurile necesare în acest sens pentru a nu întârzia cauza. Susține așadar că a evaluat inițial valoarea obiectul cererii și având în vedere că în prezent există modificări, apreciază că potrivit art. 106 Cod procedură civilă, rămâne competentă instanța Judecătoria Sectorului 4 București.
Pârâta-reclamantă, având cuvântul prin avocat, asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 4 București, arată că nu se opune și că ar prefera să fie competentă judecătoria însă, într-adevăr, conform dispozițiilor art. 94 lit. k) Cod procedură civilă, este vorba despre suma de 200.000 lei, sumă care este depășită prin valoarea de impunere. Astfel, consideră că nu prezintă relevanță cum anume a evaluat partea ci are relevanță valoarea de impunere care este actul oficial în baza căruia se stabilește chiar și la introducerea unei cererii.
Instanța reține cauza spre deliberare și pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 4 București invocate din oficiu.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 11.11.2015 (data depunerii la curier), înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.11.2015 sub nr._, reclamanta U. V. P., prin avocat N. Almaj-M., a chemat în judecată pe pârâta N. V. în temeiul art. 555 și art. 563 C.p.c. solicitând obligarea acesteia să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, sector 4, .. 16, compus din etajul 1 unde se află 4 camere, hol, culoar, sas, baie, bucătărie și parter, unde se află o cameră, bucătărie, cămară, vestibul, cu o suprafață utilă de 152,37 lei, precum și 33,56 mp, teren sub construcție și 12,81% din părțile de folosință comună ale imobilului. Reclamanta a mai solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a învederat că este succesoarea în drepturi a defunctei Savescu Chiriachita care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din București, .. 16 compus din construcții cu suprafața construită la sol de 160 mp și teren cu o suprafață de 310 mp la data de 20.12.1939 conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 216/12.01.1905 de fostul Tribunal I., Secția notariat iar imobilul respectiv a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950. S-a mai învederat că mama reclamantei a întreprins demersuri judiciare pentru redobândirea acelui imobil, fiind pronunțate mai multe hotărâri judecătorești, dar fără ca aceasta să fi reintrat în posesia imobilului. De asemenea, s-a învederat că reclamanta a făcut în continuare demersuri pentru clarificarea situației juridice a imobilului și astfel a aflat că există carte funciară deschisă pentru partea de imobil la care se referă cererea de chemare în judecată iar în acea carte funciară este menționată pârâta ca proprietară în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1442/31.03.1997. S-a mai susținut că pârâta a dobândit imobilul cu rea-credință întrucât avea cunoștință de calitatea autorului reclamantei de adevărat proprietar al imobilului, astfel încât, în opinia reclamantei, titlul său este preferabil actului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâtă.
În dovedire reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba cu expertiză.
La data de 25.11.2015 s-a stabilit în sarcina reclamantei, prin rezoluție, obligația de a depune la dosar certificat privind valoarea de impunere a imobilului și de a timbra cererea în raport de acea valoare în conformitate cu art. 3 și 31 din OUG nr. 80/2013, având în vedere dispozițiile art. 194 lit. c C.p.c. referitoare la indicarea valorii obiectului cererii și dispozițiile art. 31 alin. 3 din OUG nr. 80/2013 conform cărora „în cererile având ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui imobil, taxa de timbru se calculează în funcție de valoarea impozabilă a bunului imobil. Dacă valoarea impozabilă este contestată sau apreciată de instanță ca vădit derizorie, taxarea cererilor se va face prin raportare la grilele notariale cuprinzând valorile orientative ale proprietăților imobiliare”.
La data de 14.12.2015 reclamanta, prin avocat, a depus o cerere precizatoare prin care a învederat că a făcut demersuri la DGITL Sector 4 București pentru obținerea certificatului referitor la valoarea de impunere a imobilului revendicat dar nu a primit un răspuns exact din partea acestei instituții cu privire la valoarea de impunere a părții din imobil la care se referă cererea de chemare în judecată. Odată cu cererea respectivă s-au depus dovezi referitoare la demersurile efectuate în vederea aflării valorii de impunere dar și dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 2000 lei. S-a dispus astfel continuarea procedurii iar pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată învederând că a cumpărat imobilul în data de 31.03.1997 iar dreptul său de proprietate a fost intabulat în cartea funciară în data de 13.03.2001. Pârâta a mai susținut că nu a fost de rea-credință deoarece la data când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare imobilul se afla în proprietatea statului și nu avea cunoștință despre existența vreunui litigiu cu privire la acesta. În apărare pârâta a invocat și uzucapiunea de scurtă durată susținând că a exercitat o posesie continuă, publică, netulburată și sub nume de proprietar din 1997.
În dovedire pârâta a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantei.
La data de 18.01.2016 pârâta a depus cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata despăgubirilor corespunzătoare sporului de valoare adus imobilului revendicat și instituirea unui drept de retenție.
În motivare pârâta a precizat că a efectuat o . îmbunătățiri la imobil iar în dovedire a solicitat audierea a 2 martori, administrarea probei cu interogatoriul reclamantei-pârâte și efectuarea unei expertize.
La aceeași dată pârâta-reclamantă a depus și o completare a întâmpinării prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei-pârâte.
Reclamanta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, copia adresei nr. 2237.01/28.12.2015 emisă de DGITL Sector 4 București cu privire la valoarea de impunere a etajului 1 al imobilului precum și copiile altor înscrisuri, dovada completării timbrajului cu o taxă de 5160, 95 lei, întâmpinare la cererea reconvențională prin care a invocat excepția nulității, excepția tardivității și excepția inadmisibilității.
Cererea reconvențională a fost timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2577 lei iar la primul termen de judecată instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sector 4 București.
Analizând această excepție, instanța reține că cererea este de competența Tribunalului București în raport de dispozițiile art. 95 pct. 1 C.p.c. conform cărora tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe și dispozițiile art. 94 alin. 1 pct. 1 C.p.c. conform cărora judecătoriile judecă în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: a) cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel; b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii; c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz; d) cererile de evacuare; e) cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțiilor și plantațiilor, dreptul de trecere, precum și la orice servituți sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părți ori instituite pe cale judecătorească; f) cererile privitoare la strămutarea de hotare și cererile în grănițuire; g) cererile posesorii; h) cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe; i) cererile de declarare judecătorească a morții unei persoane; j) cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare; k) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Cererea dedusă judecății în cauza de față are un obiect evaluabil, respectiv revendicarea unei părți din imobilul situat în București, .. 16 compus din 4 camere, hol, sas, culoar, baie și bucătărie la etaj, o cameră, bucătărie, cămară, vestibul la parter, 33,56 mp teren situat sub construcție și cota de 12,81 % din dreptul de proprietate asupra părților comune din imobil iar potrivit adresei nr. 2337.01/28.12.2015 emisă de DGITL sector 4 București valoarea de impunere pentru partea de imobil indicată de reclamanta-pârâtă în cererea înregistrată la DGITL Sector 4 sub nr._/2015, respectiv pentru partea de imobil revendicată de la pârâta-reclamantă, este de 355.595 lei. De asemenea, conform adresei nr. 2180.01/2015 emisă de DGITL sector 4 București întregul imobil din București, .. 16 sector 4 are o valoare de impunere de_,32 lei.
Având în vedere valoarea de impunere a părții de imobil la care se referă cererea, de 355.595 lei, și dispozițiile art. 98 alin. 1 C.p.c. conform cărora competența de determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, instanța reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 95 pct. 1 C.p.c, nu dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. k C.p.c. Pe de altă parte, dispozițiile art. 106 alin. 1 C.p.c. conform cărora instanța legal învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect, nu sunt incidente în cauză deoarece nu au survenit modificări cu privire la valoare în cursul procesului ci doar s-au depus înscrisuri doveditoare cu privire la valoarea obiectului cererii.
Conform art. 194 lit. c C.p.c. cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor doveditoare iar conform art. 197 C.p.c. în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. De asemenea, conform art. 31 alin. 3 din OUG nr. 80/2013 „în cererile având ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui imobil, taxa de timbru se calculează în funcție de valoarea impozabilă a bunului imobil. Dacă valoarea impozabilă este contestată sau apreciată de instanță ca vădit derizorie, taxarea cererilor se va face prin raportare la grilele notariale cuprinzând valorile orientative ale proprietăților imobiliare”.
Aplicând aceste dispoziții la cauza de față rezultă că cererea de chemare în judecată trebuia să cuprindă mențiuni cu privire la valoarea imobilului și modul de calcul al acelei valori și trebuia însoțită de înscrisuri doveditoare cu privire la valoarea de impunere a părții de imobil revendicate.
Reclamanta nu și-a îndeplinit aceste obligații ci a depus înscrisurile doveditoare referitoare la valoarea de impunere după sesizarea instanței, ca urmare a solicitării transmise acesteia în conformitate cu art. 200 C.p.c, astfel încât nu se poate considera că a avut loc o modificare a valorii de impunere ci a existat doar o precizare ulterioară a valorii respective, precizare ce trebuia să se regăsească în cererea de chemare în judecată. Mai mult, conform art. 131 C.p.c. verificarea competenței de către instanța de judecată se realizează la primul termen de judecată iar conform art. 98 alin. 3 C.p.c, în caz de contestație, valoarea se stabilește după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți.
Instanța reține că ipoteza prezentării înscrisurilor doveditoare referitoare la valoarea de impunere după sesizarea instanței, cum s-a întâmplat în cauza de față, excede celor vizate de art. 106 C.p.c. De asemenea, constată că nu s-a dovedit vreo modificare a situației de fapt (a stării imobilului) sau a situației din evidențele DGITL Sector 4 (reevaluarea imobilului în vederea stabilirii valorii de impunere) după data sesizării instanței care să justifice aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 106 C.p.c.
În consecință, în temeiul art. 132 C.p.c. raportat la art. 129 alin. 2 pct. 2 C.p.c, art. 94 și art. 95 pct. 1 C.p.c, instanța va admite excepția invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 4 București.
Declină competența de soluționare a cauzei civile privind pe reclamanta-pârâtă U. V. P., CNP_, cu domiciliul procesual ales la SCPA ALMAJ & A. situată în București, ., parter, ., persoane însărcinate cu primirea corespondenței M. I. și N. Almaj și pe pârâta-reclamantă S. (fostă N.) V., CNP_, domiciliată în sectorul 4, București, .. 16, având ca obiect revendicare imobiliară, în favoarea Tribunalului București.
Dispune înaintarea dosarului, de îndată, la instanța competentă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2.03.2016.
Președinte, Grefier,
N. M. C.-S.E. C. B.
Red./Tehnored. Jud. N.M.C.S, Gref. E.C.B./2016/4ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2488/2016. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2335/2016. Judecătoria... → |
|---|
