Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2128/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2128/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 2128/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2128
Ședința publică de la 13 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. S. L.
GREFIER: I. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei de minori și familie privind pe reclamantul P. D. și pe pârâta I. A. A., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din data de 27.02.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.03.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 29.10.2014, sub nr._, reclamantul P. D., in contradictoriu cu pârâta I. A.-A., a solicitat stabilirea domiciliului minorei P. S. M., născută la data de 13.07.2014, la domiciliul reclamantului, precum și exercitarea autorității părintești in comun.
In motivarea in fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că din relația extraconjugală a reclamantului cu pârâta, a rezultat minora P. S. M., născută la data de 13.07.2014. A învederat reclamantul că atât familia sa cât și soția au acceptat situația, de minoră ocupându-se reclamantul și soția acestuia, încă de la naștere minora fiind luată la domiciliul reclamantului. Minora a fost crescută numai cu contribuția reclamantului, mama minorei necontribuind in niciun fel la cheltuielile de creștere. Minora a fost vizitată de mamă de două ori de la naștere.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 505 alin 2, art. 506, art. 397, art. 400 C.civ.
Acțiunea a fost legal timbrată, fiind achitată taxa judiciară de timbru in cuantum de 40 lei ( f. 26).
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, in cuprinsul căreia a arătat că este de acord cu exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamant și stabilirea domiciliului minorei la locuința reclamantului, motivat de faptul că minora este bine îngrijită. A învederat că încă de la naștere fetița a fost luată de familia reclamantului, fiind de acord cu acest aspect întrucât nu deține posibilități materiale pentru creșterea minorei.
La data de 23.01.2015 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f.37-39).
La termenul din data de 27.02.2015, instanța a luat act de modificarea acțiunii, in sensul că reclamantul solicită exercitarea autorității părintești exclusiv de către tată, stabilirea domiciliului minorei la domiciliul tatălui, fără obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere.
Instanța a administrat in cauză proba cu înscrisuri, in cadrul căreia au fost depuse la dosar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 549/11.03.2011 ( f. 4-5), certificatul de căsătorie înregistrat sub nr. 1623/4.10.2008 ( f. 6), certificatele de naștere și actele de identitate ale părților ( f. 8-12), certificatul de naștere al minorei P. S. M. . nr._ ( f. 13), adeverință de salariat nr. 492/17.07.2014 ( f. 14), adeverință de salariat privind pe P. C. I. ( f. 15), adeverință privind veniturile realizate de reclamant ( f. 42, 44), adeverință privind veniturile realizate de P. C. I. ( f. 45), planșe foto, precum și proba testimonială, in cadrul căreia a fost audiată martora M. P., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la fila 71 din dosar.
A fost dispusă efectuarea anchetei psihosociale la domiciliile părților, referatul întocmit de Primăria Sectorului 5 – Serviciul de Autoritate Tutelară fiind depus la fila 41 din dosar.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarele:
În urma relației extraconjugale întreținută de reclamantul P. D. cu pârâta I. A. A. a rezultat minora P. S. M., născută la data de 13.07.2014 (f.13).
Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declarația martorei M. P. (f-71) și răspunsurile pârâtei la interogatoriul instanței (f.72), de la nașterea minorei, aceasta a rămas în grija tatălui, pârâta neimplicându-se nici emoțional și nici financiar în creșterea minorei.
Dispozițiile art. 260 C.civ. și art. 448 C.civ. consacră principiul asimilării depline a condiției juridice a copilului din afara căsătoriei cu filiația legal stabilită față de ambii părinți cu aceea a copilului din căsătorie, iar potrivit dispozițiilor art. 505 alin. 2 C.civ. „Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”.
În acest sens instanța reține că dispozițiile art. 397 C.civ consacră regula potrivit căreia după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți. Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte poate fi dispusă de instanța de divorț pentru motive temeinice în considerarea interesului superior al copilului conform art. 398 alin. 1 C.civ.
Instanța trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului, acest principiu prevalând în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, astfel cum impune și textul art.2 alin.4 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, alături de art.505 alin.2 C.civ.
În cauză, pârâta a declarat instanței că nu a dorit și nici nu s-a implicat în creșterea minorei, nu a vizitat-o niciodată după nașterea acesteia, nu dorește să țină legătura cu minora și nu dorește ca aceasta să știe că este mama ei. A precizat că nu are posibilități să o crească pe minoră, nu are loc de muncă, locuiește cu chirie, mai are în întreținere un minor și are încredere că reclamantul îi va asigura minorei toate cele necesare (f.72).
Lipsa pârâtei din viața minorei de la naștere și până în prezent este confirmată și de către martora M. P., soacra reclamantului (f.71) care a arătat că încă de la naștere, minora se află în grija reclamantului care se ocupă exclusiv de cheltuielile de creștere ale minorei, pârâta nevizitând-o pe fetiță. A precizat martora că soția reclamantului a primit-o pe minoră în familie cu multă dragoste, în ciuda relației extraconjugale a reclamantului, fetița fiind îngrijită de acesta, de soția sa și de către martoră când soții se află la muncă.
În ceea ce o privește pe minoră, din probele administrate rezultă că aceasta este bine îngrijită de către reclamant, ajutat de soția sa și de soacra sa, iar din referatul de anchetă socială întocmit la domiciliile părților (f.41) rezultă că reclamantul prezintă garanții materiale și financiare, dispune de condiții de locuit, are capacitate educativă și îi asigură minorei condiții optime de dezvoltare. De asemenea din adeverința nr. 577/16.02.2015 emisă de . SRL (f.44) rezultă că reclamantul are un loc de muncă stabil, putând asigura stabilitate financiară minorei.
Concret, instanța apreciază că pârâta, prin abandonul faptic pe care l-a îngăduit prin nemenținerea legăturilor cu minora, nu-și dă concursul în mod constant și direct la creșterea și educarea minorei, împrejurare de natură să aducă atingere interesului superior al minorei. Această împrejurare constituie în opinia instanței un motiv întemeiat pentru a dispune ca autoritatea părintească să se exercite exclusiv de către tatăl reclamant. Totodată, instanța are în vedere și poziția clară a pârâtei care a arătat că nu dorește să se implice în viața minorei, preferând ca aceasta să nu cunoască relația de filiație existentă între cele două, ceea ce denotă dezinteresul total al pârâtei care nu ar face decât să îngreuneze situația minorei în cazul în care luarea unor decizii ar depinde de disponibilitatea pârâtei.
Pe cale de consecință, pentru ca tatăl reclamant să nu fie împiedicat de absenteismul pârâtei în procesul de luare a deciziilor privind pe minora P. S. M., instanța va încuviința, în temeiul art. 398 Cod Civil, ca autoritatea părintească asupra minorei P. S. M. să se exercite în mod exclusiv de tatăl reclamant, până la data când minora dobândește capacitate deplină de exercițiu sau până la noi dispoziții ale instanței.
Cu privire la stabilirea locuinței copilului minor, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 496 alin.2 cod civil potrivit căruia dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului, precum și acordul pârâtei exprimat în acest sens, respectiv ca locuința minorei să fie stabilită la tată. Pe de altă parte instanța are în vedere și concluziile raportului de anchetă socială potrivit căruia reclamantul locuiește împreună cu minora într-un apartament compus din 2 camere, interiorul locuinței fiind curat, în ordine întreținut, condiții foarte bune de locuit.
Prin urmare instanța va stabili locuința minorei P. S. M., născută la data de 13.07.2014, la domiciliul tatălui reclamant.
Potrivit art. 402 alin.1 Cod civil instanța de tutelă stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
În cauză reclamantul a arătat că nu solicită obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei, instanța considerând că astfel nu este încălcat principiul interesului superior al minorei atât timp cât din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul are posibilități materiale suficiente pentru a asigura minorei un mediu prielnic creșterii și educării.
În virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea, astfel cum a fost modificată, privind pe reclamantul P. DĂNUT, CNP_, cu domiciliul in București, ., . 1, ., sectorul 5, in contradictoriu cu pârâta I. A.-M. A., CNP_, cu domiciliul legal in G., ., cu domiciliul in fapt in București, ., sectorul 5.
Dispune ca autoritatea părintească privind pe minora P. S. M., născută la data de 13.07.2014 să se exercite exclusiv de către tatăl reclamant.
Stabilește locuința minorei P. S. M., născută la data de 13.07.2014, la domiciliul tatălui reclamant.
Ia act că nu se solicită obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. S. L. I. I.
Red. L.R./Tehnored. I.I.
4ex/05.05.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 895/2015.... | Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 2265/2015.... → |
|---|
