Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6154/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6154/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 6154/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI - SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6154
Ședința publică de la 10.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. E. S.
GREFIER: V. L. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei de minori și familie privind pe reclamantul G. I. și pe pârâta G. I., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul, personal și asistat de apărător ales, cu împuternicire avocațială la dosar, și pârâta, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin intermediul Serviciului Registratură, la data de 07.09.2015, a referatului de anchetă psihosocială efectuat la locuința pârâtei, de către Primăria Sectorului 5 – Serviciul Autoritate Tutelară, după care,
Instanța procedează la legitimarea reclamantului, conform cărții de identitate prezentate de acesta.
La interpelarea instanței, pârâta, personal, arată că în prezent nu are carte de identitate, întrucât și-a pierdut actele de identitate. Totodată, învederează că nu cunoaște codul numeric personal, arătând că a fost născută la data de 03.10.1990.
Reclamantul, prin apărător, depune la dosar un set de înscrisuri, reprezentând adeverință venituri, extrase de cont Raiffeisen Bank, acte medicale, înscrisuri doveditoare pentru înscrierea minorei la grădiniță, pe care le comunică și părții adverse.
Instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul pârâtei, probă încuviințată reclamantului, răspunsurile acesteia fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, pârâta, personal, învederează instanței că martorul său, numita Bătănaș A. M., s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta la prezentul termen de judecată, întrucât are 5 copii, iar unul dintre copii este internat la Spitalul Budimex. Totodată, arată că nu insistă în audierea acestui martor, apreciind că litigiul se poate soluționa exclusiv pe baza probelor existente la dosar.
Instanța, având în vedere obiectul cauzei, aflându-ne în prezența unei proceduri de urgentă, apreciază că nu se impune amânarea cauzei pentru audierea martorului pârâtei.
Pârâta, personal, depune la dosar un set de înscrisuri, reprezentând caracterizări și acte în limba germană, arătând instanței că nu are un exemplar pentru a fi comunicat părții adverse.
Instanța pune la dispoziție apărătorului reclamantului înscrisurile depuse pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
La interpelarea instanței, pârâta, personal, arată instanței că dorește ca minora să rămână în continuare cu ea și cu părinții săi. Arată că în prezent are un loc de muncă, lucrând la o tarabă de fructe și legume, unde are un venit de 120 de lei pe zi. Totodată, arată că beneficiază de o sumă de 200 euro pe lună de la autoritățile din Germania. De asemenea, învederează că nu dorește să plece în Germania, având intenția să rămână în România, pentru a-și crește fetița.
Nemaifiind alte cereri prealabile de soluționat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Reclamantul, prin apărător, în ceea ce privește capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești, arată că solicită ca aceasta să se facă în comun, întrucât din înscrisurile de la dosar și din interogatoriul reclamantei, rezultă că părțile îndeplinesc condițiile pentru ca exercitarea autorității părintești să se facă în comun. În ceea ce privește capătul de cerere privind stabilirea locuinței minorei, solicită ca aceasta să fie stabilită la reclamant, întrucât, așa cum rezultă și din referatul de anchetă psihosocială efectuat, reclamantul beneficiază de condițiile necesare pentru creșterea și educarea în mod corespunzător a minorei. Totodată, solicită instanței să aibă în vedere că, așa cum rezultă și din interogatoriul pârâtei, aceasta nu a avut venituri până în prezent, reclamantul beneficiind de alocația pentru minoră deoarece acesta avea un loc de muncă. De asemenea, solicită instanței să aibă în vedere la pronunțarea hotărârii condițiile de trai și situația incertă a pârâtei, faptul că aceasta nu a dovedit că lucrează la o tarabă de fructe și legume, dorind, așa cum rezultă din înscrisurile depuse, să câștige niște drepturi oferite de statul german, că aceasta a recunoscut că reclamantul a asigurat cele necesare minorei pentru creștere și dezvoltare. Nu îl ultimul rând, arată că trebuie avută în vedere la luarea unei decizii posibilitatea fiecărei părți de a crește și educa minora, iar nu situația conflictuală a părților. Totodată, arată instanței că dorește stabilirea unui program de vizită pentru pârâtă, cu obligarea acesteia la plata unei pensii de întreținere, stabilită la venitul minim pe economie, având în vedere veniturile pârâtei. De asemenea, învederează instanței că reclamantul este cel care a înscris minora la grădiniță, deși aceasta locuiește la pârâtă, dovada înscrierii minorei la grădiniță de către reclamant existând la dosar. Mai arată că s-au făcut și plângeri la poliție împotriva pârâtei, deoarece aceasta a avut o manifestare care a degenerat. De asemenea, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâta, personal, arată că nu a avut cunoștință de faptul că reclamantul a înscris minora la grădiniță, aflând despre acest lucru la prezentul termen de judecată. Totodată, arată că nu consideră că ar trebui să îi fie luat copilul din cauza faptului că reclamantul beneficiază de condiții de trai mai bune, în sensul că are un autoturism. De asemenea, învederează că reclamantul doar vizita minora, fiind însurat, cu familie, iar din referatul de anchetă psihosocială efectuat la locuința pârâtei, rezultă că poate crește singură minora, având condiții, fiind curățenie, minora având camera ei. Arată că în lipsa sa, are grijă de minora bunica maternă, fiind ajutate financiar și de bunicul matern, care lucrează în Germania. Arată, de asemenea, că suma de 200 de euro reprezintă o alocație pe care trebuia să o primească de la autoritățile din Germania până la împlinirea vârstei de 18 ani, însă îi va primi retroactiv, fără a fi nevoie să locuiască în Germania.
Apărătorul reclamantului învederează instanței că, deși reclamantul este însurat, acesta s-a ocupat de minoră, împreună cu soția sa. Totodată, solicită instanței să tină cont de faptul că reclamantul a sprijinit-o și ajutat-o pe pârâtă cu minora.
Instanța rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 14.07.2015, sub nr._, reclamantul G. I. a formulat cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâta G. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți, stabilirea unui program de vizitare pentru minoră, stabilirea locuinței minorei la reclamant, stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina pârâtei, raportat la venitul minim pe economie.
În motivarea in fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 15.05.2013, în urma unei relații de concubinaj cu reclamanta, a rezultat minora G. A. M.. Totodată, a arătat că până în urmă cu două luni, când s-au despărțit, părțile au crescut minora împreună, însă de o lună, pârâta a plecat de acasă cu un alb bărbat, lăsând copilul în grija bunicilor materni. A menționat reclamantul că de cele necesare minorei, de la naștere și până în prezent, s-a ocupat în mod exclusiv, asigurându-i acesteia cele necesare din punct de vedere al igienei, hranei, îngrijirii medicale. De asemenea, a mai arătat că în prezent, minora se află la domiciliul bunicilor materni, fiindu-i dată pârâtului în vizită pentru a păstra legături personale cu aceasta. Astfel, a precizat reclamantul că a formulat prezenta ordonanță președințială având în vedere interesul superior al minorei, care constă într-o bună dezvoltare fizică, psihică și mentală, într-un mediu optim și prielnic, înconjurată de dragoste și afecțiune, singurul care îi poate oferi toate acesta fiind reclamantul, întrucât pârâta nu obține venituri din activități lucrative, fiind plecată de la domiciliu, fără a se cunoaște destinația acesteia.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 496, 499, 397, 503 C.civ., 194 C. și urm. C..
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat, a probei cu interogatoriul pârâtei, a probei testimoniale, ancheta socială, precum și orice altă probă utilă și concludentă cauzei.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat la termenul de judecată din data de 10.09.2015, când și-a exprimat poziția procesuală cu privire la cererea de chemare în judecată.
La termenul de judecată din data de 20.08.2015, instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat câte un martor, în temeiul art. 255 alin. 1 C. raportat la art. 258 C., considerându-le a fi admisibile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
La termenul de judecată din data de 10.09.2015, instanța a rămas în pronunțare asupra fondului cauzei.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarele:
Minora G. A.-M., născută la data de 15.05.2013 a rezultat din relația de concubinaj a părților.
În prezent părțile se află în proces de stabilire a modului de exercitare a autorității părintești cu privire la minoră și stabilire a locuinței acesteia, cerere ce face obiectul dosarului nr._/302/2015, cu prim termen de judecată la 30.10.2015.
Ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată de prevederile actualului Cod de procedură civilă în materie, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
Astfel, potrivit art.996 alin.1 N.C.pr.civ., instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Prin urmare, textul sus enunțat prevede cerințele ordonanței președințiale – urgența și caracterul vremelnic al măsurii luate, la care se adaugă, aparența dreptului și neprejudecarea fondului raporturilor juridice dintre părți.
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 919 C. proc. civ., potrivit cărora instanța poate lua pe tot parcursul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori și la obligația de întreținere.
Cu referire la condițiile vremelniciei măsurii și neprejudecării fondului, instanța constată că acestea sunt îndeplinite, având în vedere existența pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București a dosarului nr._/302/2015, măsurile solicitate în cauza de față nefiind definitive, efectele ordonanței președințiale urmând a se produce numai până la soluționarea cererilor privind raporturile dintre părinți și minoră.
Instanța constată că există o aparență de drept, reclamantul fiind tatăl minorei, calitate în virtutea căreia exercită autoritatea părintească conform art.503 C.civ.
Față de cele de mai sus, în ceea ce privește capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești în comun, instanța reține că îndeplinirea condițiilor speciale de admisibilitate nu este prezumată de către lege și că aceste condiții nici nu se regăsesc în prezenta cauză.
Astfel, potrivit art. 483 cod civil autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți, iar potrivit art. 503 Cod civil părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească. Mai reține instanța și dispozițiile art. 507 Cod civil care enumeră cazurile în care exercitarea autorității părintești se realizează de către un singur părinte precum și dispozițiile art. 397 și 398 Cod civil care consacră regula exercitării în comun a autorității părintești și după divorț, soluția exercitării exclusive a acestei autorități putând fi adoptată doar pentru motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului.
În speța concretă dedusă judecății, instanța reține că reclamantul nu a invocat și cu atât mai puțin nu a dovedit existența unor împrejurări care să justifice exercitarea exclusivă a autorității părintești privind minora de către reclamant, acesta de altfel solicitând ca autoritatea părintească să se exercite în comun, de către ambii părinți Ori, în condițiile în care regula este că părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească și nu s-a invocat existența vreunei neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea autorității părintești, nu se justifică stabilirea de urgență de către instanță ca autoritatea părintească să se exercite de ambii părinți, dreptul de a exercita autoritatea părintească existând deopotrivă în favoarea ambelor părți.
Prin urmare, instanța va respinge acest capăt de cerere pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 996 C.pr.civ.
În ceea ce privește stabilirea locuinței minorei, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiilor speciale ale art.919 C. pr.civ., care înlătură necesitatea dovedirii îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.996 C.pr.civ.
Pe fondul ordonanței președințiale, cererea privind stabilirea locuinței minorei la reclamant urmează a fi respinsă pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 497 alin. 2 C.Civ., în caz de neînțelegere între părinți, hotărăște instanța de tutelă schimbarea locuinței minorului, potrivit interesului superior al acestuia, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială dispus in cauza și ca urmare a ascultării părinților.
Potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești”.Acesta este singurul criteriu după care instanța se va călăuzi pentru a decide cu privire la stabilirea locuinței acesteia la unul dintre părinți.
În raport de probele administrate în cauză, instanța consideră că este în interesul minorei ca locuința actuală să nu fie schimbată, până la soluționarea dosarului de fond, față de argumentele ce vor fi expuse.
Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă că părțile nu au locuit niciodată împreună, minora locuind de la naștere împreună cu pârâta și bunica maternă a minorei în locuința străbunicului matern, care locuiește la adresă, de creșterea și educarea minorei ocupându-se preponderent mama pârâtă, tatăl vizitând minora și contribuind financiar la cheltuielile de creștere și educare a minorei. Mai reține instanța că ambii părinți sunt implicați în ceea ce privește creșterea și dezvoltarea minorei, neexistând neînțelegeri cu privire la exercitarea autorității părintești și la păstrarea legăturilor personale dintre tată și minoră, acesta având și posibilitatea de a o lua pe minoră la domiciliul său.
Instanța apreciază că din ansamblul probatoriului administrat în cauză se poate reține că pârâta este în măsură să asigure minorei un climat propice unei bune dezvoltări fizice și intelectuale, cel puțin până la soluționarea definitivă a dosarului de fond. Astfel, aceasta locuiește într-un imobil ce oferă condiții coresponzătoare de locuit, beneficază de ajutorul material al părinților săi și se ocupă corespunzător de creșterea monorei, aspecte ce rezultă atât din referatul de anchetă socială efectuat de reprezentanții Autorității Tutelare sector 5, cât și din declarația martorului propus chiar de reclamant, precum și din înscrisurile depuse de pârâtă din care rezultă că beneficiază de anumite drepturi materiale acordate de statul german ca urmare a faptului că aceasta s-a născut pe teritoriul Germaniei.
Având în vedere că minora beneficiază de condiții normale de viață în casa în care locuiește împreună cu mama și bunica maternă și că primește îngrijiri adaptate vârstei sale de la acestea, instanța apreciază că nu se impune cu necesitate, cel puțin în momentul de față, scoaterea minorei din mediul în care trăiește împreună cu mama sa și bunica maternă de când s-a născut și stabilirea locuinței la tatăl său.
Instanța are în vedere că această cale procesuală pusă la îndemâna părților de art. 919 și 996 C. pr.civ., vizează exclusiv situațiile în care unul dintre părinți își neglijează grav îndatoririle părintești ori are o comportare nefirească sau periculoasă, prin care pune în primejdie în mod concret și actual sănătatea fizică sau psihică a minorului, dezvoltarea normală sau chiar viața acestuia, împrejurări care nu au fost nici invocate și nici nu au reieșit din probatoriul administrat. Chiar dacă tatăl obține venituri mai mari și dispune de condiții mai bune de locuit, instanța apreciază că aceste împrejurări nu sunt suficiente pentru a se dispune schimbarea locuinței minorei, având în vedere că o măsură temporară de schimbare a locuinței minorei la reclamant pe parcursul procesului de exercitare a autorității părintești, cu schimbarea mediului familiar în care a crescut până acum și a persoanelor cu care a socializat încă de la naștere, nu este în interesul copilului, putând să influențeze în mod negativ sentimentul de stabilitate dobândit în prezent. Instanța apreciază că nu condițiile materiale deținute de părinți sunt cele ce în mod covârșitor trebuie avute în vedere la luarea unei măsuri privind stabilirea locuinței copilului, acestea nereprezentând elemente care, de plano, să îl califice mai mult pe un părinte decât pe celălalt la a asigura o competentă îngrijire copilului.
"Urgența" invocată de reclamant, în sensul că minora este lipsită de afecțiunea părintească, mama minorei fiind plecată în străinătate, nu a fost dovedită, din probele administrate reieșind că pârâta a fost plecată pentru o perioadă scurtă în străinătate, minora fiind lăsată în grija bunicii materne, care locuiește cu minora încă de la naștere și care o ajută pe pârâtă la creșterea și îngrijirea minorei. De asemenea, nu au fost dovedite susținerile reclamantului în sensul că minora ar fi lipsită de cele necesare traiului și nu ar fi îngrijită corespunzător, astfel încât nu s-a făcut dovada unor motive temeinice pentru care s-ar impune cu necesitate schimbarea locuinței minorei.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge cererea reclamantului de stabilire a locuinței minorei la locuința tatălui pe calea ordonanței președințiale, ca neîntemeiată.
Având în vedere respingerea capătului de cerere privind stabilirea locuinței minorei la tată, capetele de cerere accesorii privind stabilirea unui program de vizitare a minorei de către mamă și stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina mamei minorei nu vor mai fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul G. I., CNP_, cu domiciliul în București, .. 7, ., ., în contradictoriu cu pârâta G. I., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 5, ca neîntemeiată.
Cu apel în 5 de zile de la pronunțare.
Calea de atac se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 2265/2015.... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 7335/2015. Judecătoria... → |
|---|
