Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5800/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5800/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 21-08-2015 în dosarul nr. 5800/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5800
Ședința publică din data de 21.08.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. S. L.
GREFIER: F. Ț.
Pe rol se află soluționarea cauzei minori și familie formulată de reclamanții I. I. D., I. I. și I. D. și pe pârâta I. C. F., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 21.08.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 08.06.2015, sub nr._ reclamanții I. I. D., I. I. și I. D., în contradictoriu cu pârâta I. C. F., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să permită minorului Iannis Christian restabilirea zilnică a convorbirilor telefonice sau prin orice mijloace electronice de corespondență (WhatsApp, Facebook, Hangouts, Skype etc.), în fiecare seară, în intervalul 18:00-18:30 (de regulă), cu tatăl, I. I. D., respectiv cu bunicii paterni, I. I. și I. D..
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că aceste convorbiri au fost întrerupte abuziv și refuzate sistematic de către pârâtă, cu consecința afectării grave a intereselor minorului în urma părăsirii domiciliului conjugal de către pârâtă, împreună cu cei doi copii. Astfel, minorii au fost scoși din mediul lor, iar pârâta le interzice orice legătură a minorilor cu tatăl sau cu bunicii paterni, fără nicio justificare. Au precizat reclamanții că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 996 C.pr.civ., art. 263, art. 397, art. 496 alin. 5, art. 487 C.civ., art. 14-16 din Legea 272/2004, Convenția Drepturilor Copiilor (New York), Convenția O. cu privire la drepturile copiilor.
În dovedirea cererii sale, reclamanții au depus înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
În data de 29.06.2015, pârâta I. C. F. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă și neîntemeiată, arătând că nu i-a interzis niciodată fiului său legăturile telefonice/video cu tatăl sau cu bunicii săi, minorul având acces nelimitat la tabletă, pe care o folosește după bunul său plac, pentru a comunica cu cine dorește, oricând și oricât. Mai mult, arată că tatăl copiilor are legături telefonice/video cu ambii săi fii, iar pârâta îi trimite constant fotografii și filmulețe cu aceștia, ținându-l la curent cu starea acestora. În ceea ce îi privește pe bunicii paterni, arată că bunica paternă i-a vizitat pe copii, la invitația pârâtei, în data de 18.04.2015, de ziua de naștere a minorului Iannis, arătând că aceasta i-a mai telefonat minorului, însă acesta a refuzat să îi răspundă, iar în ceea ce îl privește pe bunicul patern, nu are cunoștință să îi fi telefonat vreodată minorului.
Pretenția de a vorbi zilnic, într-un interval de o jumătate de oră, cu un copil angrenat într-un program cu variate activități este, în realitate, dovada exercitării abuzive a dreptului de a avea legături personale cu el, cu atât mai mult cu cât pretenția respectivă este formulată de niște bunici care nu au fost o prezență cotidiană în existența nepotului. Mai arată că tatăl copiilor este ținut în permanență la curent cu activitățile acestora. Învederează că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 997 și urm. Cpr.civ., Legea 272/2005.
În dovedire pârâta a depus înscrisuri.
La solicitarea părților, instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri în cadrul căreia au fost depuse în copie certificată: certificat de căsătorie . nr._(f.7), acte de identitate părți (f.8-9), certificatele de naștere ale minorilor I. Sascha I. și I. Iannis Christian (f.10-11), Curriculum vitae ale reclamanților (f.12-25), antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 248/12.07.2011 (f.26-31), adeverința nr._/10.09.2014 emisă de Ministerul Economiei (f.32), Ordin nr. 2042 și Decizia nr. 268/21.11.2011 ale Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri (f.33-35), cerere de divorț (f.37-40), corespondență prin email purtată între reclamantul I. I. D. și pârâtă (f.56-72), evaluare psihologică (f.74-75).
La data de 19.08.2015 instanța a procedat la audierea în camera de consiliu a minorului I. Iannis Christian (f.92).
Analizând ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța reține că
În timpul căsătoriei dintre reclamantul I. I. D. cu pârâta I. C. F. (f.7) au rezultat minorii I. Sascha I., născut la data de 25.08.2014 și I. Iannis Christian, născut la data de 17.04.2008 (f.10-11).
Pe rolul Judecătoriei B. se află înregistrat dosarul nr._ având ca obiect cererea de divorț introdusă de reclamantul I. I. D. (f.37-40).
De asemenea, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București se află înregistrat dosarul nr._/302/2015 având ca obiect cererea formulată de reclamanții din prezenta cauză în contradictoriu cu pârâta I. C. F., având ca obiect stabilirea unui program de legături personale cu minorul I. Iannis Christian, în favoarea reclamanților.
Reclamanții susțin că pârâta interzice minorului Iannis Christian să aibă legături prin corespondență cu aceștia, date fiind relațiile tensionate dintre soți. Pârâta, pe de altă parte arată că nu a interzis minorului să țină legătura cu tatăl sau bunicii, tatăl fiind ținut la curent de către aceasta despre situația minorilor, iar în ceea ce îi privește pe bunicii paterni, însuși minorul refuză să vorbească cu aceștia.
Fiind audiat în camera de consiliu, minorul I. Iannis Christian a arătat că deși înainte obișnuia să vorbească cu bunicii pe tabletă, în ultimul timp nu le-a mai răspuns invocând faptul că bunica paternă a vorbit urât despre mama sa în fața lui și despre bunica maternă, astfel cum i-a relatat mama sa dar și din cauza faptului că tatăl său a plecat cu altă femeie. În ceea ce-l privește pe tatăl său, a arătat minorul că vorbește cu acesta „atunci când știe că este singur” întrucât mama sa i-a spus că este cu o altă femeie.
Deși din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâta îi interzice propriu-zis minorului să aibă convorbiri cu tatăl și bunicii săi, totuși aceasta nu a reușit să-l ferească pe minor de tensiunile existente între părți și care au dus la destrămarea relațiilor de familie, minorul având tendința astfel de a-l învinovăți pe tatăl său de situația familială și astfel de a refuza relațiile personale cu acesta sau cu bunicii paterni.
Într-adevăr minorul are o anumită independență având acces la mijloacele de comunicare la distanță (tabletă) și nu poate fi forțat să vorbească la o anumită oră cu bunicii și tatăl său având în vedere și activitățile extrașcolare în care este implicat, însă pârâta, în calitate de persoană apropiată de minor și cu autoritate asupra acestuia, are resursele necesare pentru a-l încuraja pe acesta să mențină o relație firească cu bunicii și cu tatăl său, putând stabili anumite intervale când aceștia să poată lua legătura cu minorul.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 4 din Legea nr. 272/2004, „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.” Acesta este singurul criteriu după care instanța se va călăuzi pentru a decide cu privire la exercitarea autorității părintești asupra minorului, precum și privind stabilirea locuinței acestuia la unul dintre părinți.
Potrivit art. 996 alin. 1 C.proc.civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din aceste dispoziții legale rezultă că admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la urgență, caracter vremelnic și neprejudecarea fondului.
În privința primei condiții de admisibilitate, urgența, instanța reține că situația dedusă judecății prezintă un caracter urgent prin ea însăși, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe grave asupra dezvoltării normale a minorului, iar un nivel de incertitudine la o asemenea vârstă nu poate garanta stabilitatea familială, emoțională și materială necesară normalei sale dezvoltări și esența unei asemenea acțiuni este aceea de a apăra individul împotriva oricărui prejudiciu ce ar putea rezulta din simpla curgere a timpului. Față de neînțelegerile existente între membrii familiei sub aspectul menținerii convorbirilor dintre minor și tatăl său pe de o parte, și cu bunicii săi pe de altă parte, trecerea timpului fără existența unei relații firești între tată, bunici și minor poate avea ca efect ruperea iremediabilă a acestora, instalarea permanentă a reacției de respingere a tatălui și bunicilor de către minor.
Cu privire la cerința vremelniciei, instanța reține că aceasta este dovedită în cauză, întrucât s-a solicitat instanței să dispună stabilirea unui program de vizitare până la soluționarea procesului pe fond, aflat pe rolul acestei instanțe în dosarul cu nr._/302/2015 având ca obiect stabilirea legăturilor personale cu minorul.
În ceea ce privește condiția neprejudecării fondului, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de ordonanță președințială nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, ci are numai posibilitatea de a cerceta aparența acestuia, aspect verificat prin analiza probelor din dosar, apreciindu-se că este îndeplinită și această condiție.
În ceea ce privește programul de vizitare, conform art.401 C.civ., părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, în caz de neînțelegere între părinți instanța de tutelă hotărând cu privire la modalitate de exercitare a acestui drept.
Totodată, conform art.17 din Legea nr.272/2004 (privind protecția și promovarea drepturilor copilului), copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. În sensul legii relațiile personale se pot realiza prin: d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.
Se mai rețin prevederile art.19 din același act normativ, conform cărora copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Interesul superior al minorului impune ca acesta să fie crescut de ambii părinți, de a menține legături cu bunicii cât mai mult timp posibil, în vederea asigurării unui echilibru psihic și emoțional, fiind necesară în viața copilului și prezența semnificativă a tatălui și bunicilor paterni.
Prin urmare, ținând seama de vârsta minorului, de atitudinea actuală a minorului față de reclamanți în sensul refuzului de comunica cu aceștia, față de precizarea reclamanților de la termenul de judecată de astăzi, instanța apreciază că temporar este suficient un program de natură să permită minorului și bunicilor în special să înceapă reconstruirea unei relații bazate pe încredere, în cadrul căruia minorul I. Iannis Christian să aibă convorbiri telefonice sau prin alte mijloace electronice de corespondență (whatsapp, facebook, hangouts, skype etc) cu reclamanții de două ori pe săptămână, câte jumătate de oră, după orele 18, până la soluționarea dosarului nr._/302/2015.
În virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, va lua act că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată iar pârâta solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanții I. I. D., CNP_, I. I., CNP_ și I. D., CNP_, toți cu domiciliul procesual ales în B., ., .,. cu pârâta I. C. F., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 5.
Obligă pârâta să permită minorului I. Iannis Christian să aibă convorbiri telefonice sau prin alte mijloace electronice de corespondență (whatsapp, facebook, hangouts, skype etc) cu reclamanții de două ori pe săptămână, câte jumătate de oră, după orele 18, până la soluționarea dosarului nr._/302/2015.
Ia act că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată.
Ia act că pârâta solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. S. LuchianFlorina Ț.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7873/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 8644/2015. Judecătoria... → |
|---|
