Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 317/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 317/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 317/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 317/2015
Ședința publică din 15 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - V. E. S.
GREFIER - C. P. U.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta-pârâtă A. N. și pe pârâtul-reclamant P. C., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta-pârâtă, personal și asistată de avocat cu împuternicire aflată la dosar, și pârâtul-reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin intermediul Serviciului registratură, a referatelor de anchetă socială întocmite de autoritățile tutelare Primăria . Sector 5.
Apărătorul reclamantei-pârâte depune la dosar înscrisuri, instanța comunicând un exemplar pârâtului-reclamant.
La interpelarea instanței, pârâtul-reclamanta arată că nu știe dacă a fost sancționat contravențional întrucât nu a primit niciun proces verbal de contravenție. Arată totodată că nu are un loc de muncă, fiind întreținut de părinți.
Instanța constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului.
Apărătorul reclamantei-pârâte, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii principale, stabilirea locuinței minorei la reclamanta-pârâtă, respectiv ., exercitarea autorității părintești în comun, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei, calculate în raport de venitul minim pe economie și stabilirea unui program de vizitare, astfel cum a fost formulat. Solicită în acest sens a se avea în vedere vârsta minorei. Solicită obligarea pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Pârâtul-reclamant, având cuvântul, arată că nu este de acord cu programul de vizitare propus de reclamanta-pârâtă și solicită încuviințarea programului de vizitare propus în cererea reconvențională, arătând că în perioada în care reclamanta-pârâtă a fost în stare de detenție în Italia s-a ocupat singur de creșterea și educarea minorei. Solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună exercitarea autorității părintești în comun și stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantei-pârâte
INSTANȚA
Prin cererea judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 13.02.2014, reclamanta A. N. a chemat în judecată pârâtul P. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea locuinței minorei Parachiv A. M. E., născută la data de 12.11.2012 la domiciliul mamei din București, . nr.8, ., etaj 1, apartament 7, sector 5, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 25% în raport cu veniturile pe care le realizează, iar în cazul în care nu realizează venituri în raport de salariul minim pe economie; exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma unei relații de concubinaj începută cu pârâtul la sfârșitul anului 2011 a rezultat minora A. M. E., născută la data de 12.11.2012. De la data nașterii minorei și până în prezent pârâtul nu a manifestat un interes prea mare pentru copil, ocupându-se sporadic de aceasta, plecând mereu de acasă, jucând jocuri de noroc. Reclamanta a arătat că la începutul relației, pârâtul a avut un comportat normal, însă după nașterea minorei a început să aibă accese de furie, să o lovească, să o amenințe verbal și fizic, fapt ce a dus la despărțirea părților.
Reclamanta a menționat că din luna noiembrie 2013 locuiește împreună cu minora în apartamentul mamei sale, situat în București, situat în București, . nr.8, ., etaj 1, apartament 7, sector 5, unde beneficiază de condiții bune de creștere și educare, fiind sprijinită în acest sens și de bunicii materni.
Pe cale de consecință, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 483, 496, 499, 505 alin.2 și 529 Noul Cod Civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie contractul de vânzare – cumpărare nr._/1997, contract pentru plata în rate a locuinței cumpărate în baza contractului de vânzare – cumpărare nr._/05/1997, proces verbal de predare – primire a locuinței nr._/3.04.1997, certificat de naștere minoră, carte de identitate, contract de pregătire mediere nr.133/09.12.2013, proces verbal nr.140/14.01.2014 cu confirmare de primire.
Pârâtul legal citat nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1730/2014 instanța a admis excepție necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 06.05.2014 sub nr._ .
Pârâtul-reclamant a depus la dosar în ședința publică din data de 20.11.2014 cerere reconvențională, în cuprinsul căreia a solicitat încuviințarea unui program de vizitare a minorei care să se desfășoare în următoarea manieră: 2 weekenduri pe lună, la domiciliul său; de două ori pe lună vizită minor 2-3 ore; sărbătorile de iarnă și de Paști să fie petrecute atât la mamă cât și la tată, respectiv o săptămână la mamă și o săptămână la tată.
Totodată pârâtul-reclamant a solicitat exercitarea autorității părintești în comun. În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea sa la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei, pârâtul-reclamant a arătat că a încercat de nenumărate ori în diverse moduri să contribuie financiar și cu alimente dar s-a lovit de refuzul categoric al reclamantei-pârâte.
În drept au fost invocate disp. art.496 alin.5 C.Civ.
În ședința publică din data de 15.01.2015 reclamanta-pârâtă a depus la dosar precizări privind capătul de cerere privind legăturile personale, solicitând ca pârâtul-reclamant să aibă legături personale cu minora în următoarea manieră: un week-end pe lună de sâmbătă orele 10.00 până duminică orele 14.00; vizitare la domiciliul mamei pe data de 15 a fiecărei luni, de la orele 12.00 până la orele 14.00; de C., din 2 în 2 ani, un an la reclamanta-pârâtă și un an la pârâtul-reclamant, de pe data de 24.12 orele 10.00, până la data de 26.12, orele 16.00; de Paști, din 2 în 2 ani, un an la reclamanta-pârâtă, un an la pârâtul-reclamant, din sâmbăta Paștelui, orele 10.00, până luni, orele 16.00, după Paști.Reclamanta-pârâtă a solicitat ca minora să petreacă Paștele și Crăciunul din 2015 la domiciliul său.
La dosar au fost depuse, în copie: contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3571/2014 de BNP M. J. și C. O., cartea de identitate a reclamantei, adresa nr._/2014, emisă de Secția 19 Poliție; bonuri de înregistrare eliberate de Secția 19 Poliție; adresa nr._/2013, emisă de Poliția Chitila.
La solicitarea instanței au fost întocmite și depuse la dosar referatele de anchetă socială întocmite de autoritățile tutelare Primăria . Sector 5. Totodată au fost comunicate informațiile solicitate, prin: adresa nr._/2014, emisă de IPJ Ilfov.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, coroborând declarațiile concordante ale părților și probele administrate în dosar, instanța reține că între cele două părți a existat o relație de concubinaj în perioada 2011-aprilie 2013. Din această relație, instanța reține că a rezultat minora P. A.-M.-E., ns. la 12.11.2012, potrivit certificatului de naștere emis de către Direcția Stare Civilă - Primăria Sectorului 6 București (fila 9 dosar Judecătoria sectorului 6)
Cu privire la capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești asupra minorei, instanța reține că, în conformitate cu art. 505 alin. (2) C. civ., în situația copilului din afara căsătoriei, dacă părinții acestuia nu conviețuiesc, cum este cazul în cauza de față, instanța va stabili modul de exercitare a acesteia, aplicând prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.397 și 398 C.civ., regula în materie este aceea ca exercitarea autorității părintești să revină în comun ambilor părinți, exercițiul exclusiv al acesteia fiind o excepție ce trebuie justificată prin prisma motivelor temeinice reglementate la art. 398 alin. 1 C.civ., raportat la art. 36 alin. 7 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Având în vedere că autoritatea părintească se exercită în principiu în comun, de ambii părinți și doar cu titlu excepțional, dacă există motive temeinice și interesul superior al copilului o reclamă, instanța poate hotărî ca exercitarea acestei autorități să revină în mod exclusiv unuia dintre părinți, instanța va lua act de înțelegerea părților și va dispune ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată în comun de ambii părinți. Pentru a dispune astfel, instanța constată că nu au fost prezentate motive care să justifice exercitarea exclusivă a autorității părintești cu privire la minoră doar de către unul dintre părinți, fiind în interesul superior al minorei, astfel cum acesta este prevăzut de art. 263 C.civ coroborat cu art. 2 din Legea 272/2004, ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți, întrucât aceștia manifestă preocupare față de minoră, reclamanta îngrijindu-se corespunzător de minoră, iar pârâtul dorind să se implice în creșterea și educarea acesteia.
Din cuprinsul raportului de anchetă socială efectuat de Primăria sectorului 5 instanța reține că până la data despărțirii părților ( noiembrie 2013) pârâtul-reclamant s-a implicat în creșterea și îngrijirea minorei, iar după data separării nu a vizitat minora și nu a contribuit financiar la întreținerea acesteia.
Instanța nu identifică din probele administrate existența vreunui comportament al vreuneia dintre părți care să justifice derogarea de la regula privind exercitarea în comun a autorității părintești. Pe cale de consecință, instanța stabilește că exercitarea autorității părintești asupra minorei P. A.-M.-E. se va face în comun de către cei doi părinți, având în vedere că este totuși în interesul copilului ca ambii părinți să fie implicați în creșterea și educarea lui pentru a se putea forma ca personalitate completă.
Totodată, văzând acordul părților cu privire la stabilirea locuinței minorei la mamă, instanța, apreciind că este în interesul superior al acesteia să locuiască în continuare cu mama, având în vedere vârsta fragedă și că până la acest moment, aceasta a locuit doar cu mama, în baza art. 496 alin. (2) C.civ., va stabili locuința minorei la mamă, care îi poate oferi condiții adecvate de dezvoltare și care s-a ocupat de creșterea minorei încă de la nașterea acesteia.
Cât privește disponibilitatea reclamantei-pârâte de a permite pârâtului-reclamant de a avea relații personale cu minora, instanța reține că aceasta a arătat că dorește stabilirea unui program de vizită pentru acesta.
Referitor la condițiile locative ale reclamantei-pârâte, instanța reține din cuprinsul raportului de anchetă socială întocmit de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei sectorului 5 București, că aceasta locuiește împreună cu fratele său și cu mama sa într-un imobil la curte compus din 4 camere și dependințe, mobilat, curat, în ordine întreținut care oferă condiții foarte bune de locuit.
Pe cale de consecință, având în vedere toate argumente de mai sus, instanța urmează a stabili locuința minorei alături de mamă.
Referitor la solicitarea de obligare a pârâtului-reclamant la plata unei pensii de întreținere pentru creșterea și educarea minorei, instanța are în vedere dispozițiile art. 524 și 525 C.civ. conform cărora minorul are dreptul la întreținere atâta timp cât nu se poate întreține din munca sa, aflându-se în stare de nevoie. În baza dispozițiilor art. 529 alin 1 și 2 C.civ., cuantumul întreținerii se stabilește potrivit cu nevoia celui care o cere, în speță minorul, și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, în speță pârâtul-reclamant.
Conform art. 529 alin. 2 C.civ. cuantumul întreținerii pentru un copil se stabilește până la o limită maximă de o pătrime din venitul lunar net al părintelui debitor al întreținerii iar, potrivit art. 532 alin. 1 C.civ., întreținerea se datorează de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.
Instanța constată că minora a avut până la momentul prezentei sentințe un nivel de viață normal, susținut în principal de către reclamantă. Împrejurarea că instanța a dispus ca locuința minorului să fie alături de reclamantă nu exonerează pe pârât de obligația de a contribui financiar la creșterea și educarea copilului.
Instanța reține că pârâtul-reclamant nu obține venituri, astfel încât urmează să stabilească cuantumul pensiei de întreținere raportat la salariul minim garantat net pe economie. În ceea ce privește data de la care se va acorda pensie de întreținere, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 532 alin. 1 Cod Civil, text de lege care statuează că pensie de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
Față de toate considerentele arătate instanța, reținând și prevederile art. 438 alin. 1 și pe cele ale art. 530 alin. 3 C.civ, potrivit căruia pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar, va obliga pârâtul-reclamant la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreținere în cuantum de 165 lei lunar, cu începere de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 13.02.2014 și până la majoratul beneficiarului.
Cu privire la cererea reconvențională prin care pârâtul-reclamant solicită stabilirea unui program de vizită, instanța constată că acesta a solicitat următorul program: 2 weekenduri pe lună, la domiciliul său; de două ori pe lună vizită minor 2-3 ore; sărbătorile de iarnă și de Paști să fie petrecute atât la mamă cât și la tată, respectiv o săptămână la mamă și o săptămână la tată.
Instanța, analizând interesul copilului și al tatălui de a păstra legături personale și posibilitățile locative adecvate pe care le are acesta în vederea găzduirii minorei, apreciază că solicitarea pârâtului-reclamant corespunde necesității de a consolida și dezvolta relația cu minora. De asemenea, instanța reține că reclamanta-pârâtă a admis implicit necesitatea implicării tatălui în viața copilului și dezvoltării unei relații între aceștia. Astfel, instanța dorește să încurajeze menținerea contactului dintre copil si tată, contact pe care îl apreciază benefic pentru dezvoltarea completă a minorei.
Interesul superior al copilului pentru dezvoltarea sa armonioasă este acela de a păstra legături cu ambii părinți, iar părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul are dreptul să aibă legături personale cu acesta, astfel cum prevăd disp. art. 43 al. 3 din C.fam. Aceste legături personale trebuie să asigure minorului timpul necesar pentru a-și cunoaște părintele căruia nu i-a fost încredințat și să aibă cu acesta o relație armonioasă. Relația nu poate fi construită însă decât în timp, iar durata vizitelor să fie suficientă ca părintele să-și poată exercita atribuțiile de educare a minorului. Limitarea nejustificata a vizitelor minorului la părintele căruia nu i-a fost încredințat nu este în interesul superior al copilului.
Cât privește modalitatea concretă de realizare a legăturilor personale, instanța constată că probele administrate în cauză nu s-a dovedit că tatăl a expus minora unor situații nepotrivite, de natură a pune în pericol dezvoltarea minorei sau că ar avea un comportament necorespunzător față de minoră. De asemenea, pârâtul-reclamant locuiește în locuința proprietatea mamei sale, unde dispune de condiții bune de locuit.
Cu referire la sărbătorile de Paști și de C., instanța are în vedere că, în mod tradițional, aceste sărbători se petrec în familie. În cazul separării în fapt a părinților, care determină o imposibilitate de petrecere a timpului copilului cu ambii părinți, instanța reține că nici unul dintre ei nu poate fi lipsit total, în aceste perioade, de copil, iar copilul, la rândul său, datorită atmosferei speciale din cadrul acestor sărbători, resimte nevoia prezenței ambilor părinți.
Prin urmare, în temeiul art. 401 alin. 1 C.civ. și al art. 17 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, urmează a încuviința pentru pârâtul-reclamant următorul program de legături personale cu minora: prin găzduirea minorei la locuința tatălui, în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă ora 10.00 până duminică ora 18.00; o săptămână cu prilejul sărbătorilor pascale, în anii impari săptămâna anterioară Paștelui și care se termină cu prima zi de Paști, în anii pari, săptămâna ulterioară, care începe cu a doua zi de Paști și 7 zile în perioada sărbătorilor de iarnă, în anii impari începând cu data de 27 decembrie, ora 10.00 și până pe data de 02 ianuarie, ora 18.00, iar în anii pari începând cu data de 23 decembrie, ora 10.00 și până pe data de 29 decembrie, ora 18.00, cu obligația tatălui de a lua minora de la locuința mamei și a o readuce la locuința acesteia la terminarea programului, apreciind că acest program ține cont de interesul copilului, de necesitatea ca tatăl să țină legătura cu minora pentru a constata felul în care i se asigură îngrijirea, dezvoltarea fizică și morală și pentru a se putea realiza o apropiere sufletească între minoră și tatăl său.
Cu privire la cheltuielile de judecată, având în vedere că pârâtul a fost de acord cu cererea de chemare în judecată, în baza art. 454 C.proc.civ., instanța va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru toate cele considerentele expuse mai sus, instanța va admite în parte cererea principală și va admite în parte cererea reconvențională, stabilind ca autoritatea părintească asupra minorei P. A.-M.-E., ns. la 12.11.2012 să se exercite de ambii părinți, ca locuința minorei să fie la locuința mamei, ca pârâtul-reclamant să plătească în favoarea minorei o pensie de întreținere în cuantum de 165 lei lunar, cu începere de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 13.02.2014 și până la majoratul beneficiarului și ca pârâtul-reclamant să aibă legături personale cu minora P. A.-M.-E. după următorul program: prin găzduirea minorei la locuința tatălui, în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă ora 10.00 până duminică ora 18.00; o săptămână cu prilejul sărbătorilor pascale, în anii impari săptămâna anterioară Paștelui și care se termină cu prima zi de Paști, în anii pari, săptămâna ulterioară, care începe cu a doua zi de Paști și 7 zile în perioada sărbătorilor de iarnă, în anii impari începând cu data de 27 decembrie, ora 10.00 și până pe data de 02 ianuarie, ora 18.00, iar în anii pari începând cu data de 23 decembrie, ora 10.00 și până pe data de 29 decembrie, ora 18.00, cu obligația tatălui de a lua minora de la locuința mamei și a o readuce la locuința acesteia la terminarea programului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă A. N., CNP_1cu domiciliul în București, sector 5, ., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant P. C., cu domiciliul în comuna Chitila, ., județul Ilfov.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de reclamantul-pârât P. C. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A. N..
Autoritatea părintească asupra minorei P. A.-M.-E., ns. la 12.11.2012 se va exercita de ambii părinți.
Stabilește locuința minorei la mamă.
Obligă pârâtul-reclamant la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreținere în cuantum de 165 lei lunar, cu începere de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 13.02.2014 și până la majoratul beneficiarului.
Încuviințează ca pârâtul-reclamant să aibă legături personale cu minora P. A.-M.-E. după următorul program: prin găzduirea minorei la locuința tatălui, în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă ora 10.00 până duminică ora 18.00; o săptămână cu prilejul sărbătorilor pascale, în anii impari săptămâna anterioară Paștelui și care se termină cu prima zi de Paști, în anii pari, săptămâna ulterioară, care începe cu a doua zi de Paști și 7 zile în perioada sărbătorilor de iarnă, în anii impari începând cu data de 27 decembrie, ora 10.00 și până pe data de 02 ianuarie, ora 18.00, iar în anii pari începând cu data de 23 decembrie, ora 10.00 și până pe data de 29 decembrie, ora 18.00, cu obligația tatălui de a lua minora de la locuința mamei și a o readuce la locuința acesteia la terminarea programului.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2015.
Președinte,Grefier,
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 7874/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7873/2015.... → |
|---|
