Pretenţii. Sentința nr. 764/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 764/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 764/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 764
Ședința publică de la 28.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. A. M.
GREFIER: A. N.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta A. DE P. . și pe pârâta S. P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 1 din dosar și pârâta personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificându-și competența în temeiul art. 131 Ncpc, se declară competentă a soluționa cauza din punct de vedere general, material și teritorial în conformitate cu art. 94 lit. c și art. 107 Ncpc.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Reclamanta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Pârâta, la interpelarea instanței, arată că recunoaște debitul, însă nu toată suma. Nu știe penalitățile cât sunt de mari.
Instanța arată că s-a depus la dosar modalitatea de calcul a penalităților și tabelul centralizator.
Pârâta arată că dorește încheierea unui angajament de plată, nu solicită proba cu expertiză, ci plata eșalonată a debitului, având în vedere că are pensie în cuantum de 880 lei. Solicită amânarea cauzei pentru a depune înscrisuri cu privire la cuantumul pensiei.
Reclamanta, prin avocat, se opune amânării cauzei și arată că va încerca o eșalonare a plății însă după pronunțarea hotărârii.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei formulată de către pârâtă, având în vedere că de la data primirii citației și până la acest termen, aceasta avea suficient timp la dispoziție pentru a pregăti apărarea și a depune înscrisuri în acest sens.
În temeiul art. 255 raportat la art. 258 NCPC, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind-o admisibilă și putând duce la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei prevăzute în acțiune, cu cheltuieli pe cale separată.
Pârâta depune aceleași concluzii.
Instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.10.2014 sub nr._ reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 13.258,54 lei, compusă din suma de 6.629,27 lei, reprezentând cote de întreținere pentru perioada septembrie 2011 – septembrie 2014 și suma de 6629,27 lei, reprezentând penalități de întârziere percepute de asociație aferente aceleași perioade, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că pârâta S. P. nu înțelege să-și achite cotele de întreținere, aceasta având deja pe rolul executorului judecătoresc un dosar privind executarea unei sume privind o altă perioadă.
În drept, reclamanta a invocat disp. Legea nr. 114/1995 și Legea nr. 230/2007.
În probațiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
La dosarul cauzei reclamanta a depus în dovedire: înscrisuri aflate la filele 4-44 din dosar.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Din coroborarea relațiilor de la DITL Sector 5 cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/19.06.1992 aflate la f. 56-60 cu atitudinea procesuală a pârâtei, instanța reține că aceasta este în prezent proprietara apartamentului nr. 22 situat în condominiul în discuție.
Pe cale de consecință, conform art. 3 lit. j și art. 46-48 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, acestora le incumbă obligația de a achita cheltuielile efectuate pentru plata unor servicii legate de proprietățile individuale și care nu pot fi înregistrate pe fiecare dintre acestea sau pentru serviciile legate de exploatarea, reparația sau întreținerea proprietății comune, proporțional cu suprafața locativă pe care o deține.
De asemenea, în conformitate cu disp. art. 50 alin.1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Or, din probele mai sus menționate, în cauză este aplicabilă regula potrivit căreia în materia obligațiilor de rezultat sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea.
Din listele lunare de plată a cotelor de contribuție depuse la dosarul cauzei, rezultă că debitul principal este în prezent în cuantum de 6.629,27 lei, reprezentând cote de întreținere corespunzătoare perioadei septembrie 2011 – septembrie 2014.
În ceea ce privește acest debit, instanța reține că pârâta nu a făcut nicio probă în sensul achitării acestora, astfel cum prevede art. 249 C.p.c.
Prin urmare, instanța reține că pârâta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația în discuție, deși a beneficiat de serviciile furnizorilor de utilități pentru apartamentul mai sus arătat pe care îl deține în condominiu; ca atare s-au acumulat restanțe la plata cotelor de întreținere datorate pentru perioada septembrie 2011 – septembrie 2014, astfel cum de altfel a și recunoscut în fața instanței.
Referitor la capătul de cerere accesoriu, privind penalitățile de întârziere, instanța reține că, potrivit procesului-verbal al Adunării de Constituire a Asociației de P. din data de 15.10.2004 restanțele la cheltuielile de întreținere sunt supuse unei penalități de 0,2% pe zi de întârziere. Instanța constată că acest cuantum este stabilit în conformitate cu prevederile legale, respectiv art. 49 alin. 1 teza întâi din Legea nr. 230/2007, care plafonează valoarea penalităților la maxim 0,2% pe zi de întârziere.
Totodată, făcând aplicarea aceluiași articol, instanța constată că valoarea penalităților nu depășește valoarea debitului principal, astfel că și această cerință se verifică în cauză.
Prin urmare, instanța consideră întemeiat și acest capăt de cerere, motiv pentru care îl va admite și va obliga pârâta, la plata sumei de 6629,27 lei reprezentând penalități de întârziere pentru cotele de întreținere restante percepute de asociația de proprietari în perioada septembrie 2011 – septembrie 2014.
În consecință, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății de către reclamantă sunt întemeiate, motiv pentru care va admite cererea si va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 13.258,54 lei, compusă din suma de 6.629,27 lei, reprezentând cote de întreținere pentru perioada septembrie 2011 – septembrie 2014 și suma de 6629,27 lei, reprezentând penalități de întârziere percepute de asociație aferente aceleași perioade.
În ceea ce privește cererea de eșalonare a debitului formulată de către pârâtă, instanța reține faptul că reclamanta s-a opus acestei solicitări și având în vedere dispozițiile legale aplicabile, urmează a respinge ca neîntemeiată această solicitare a pârâtului.
Astfel, potrivit art. 1490 C.Civ creditorul poate refuza să primească o executare parțială, chiar dacă prestația ar fi divizibilă, regula fiind așadar indivizibilitatea plății, iar excepția fiind prevăzută de art. 397 alin.3 C.P.C, care permite acordarea unui termen de grație. Instanța reține faptul că pârâta nu a făcut dovada unor motive temeinice care să justifice necesitatea eșalonării de plată a debitului, simplele afirmații neputând constitui temei pentru justificarea unei excepții de la regula indivizibilității plății. Mai mult, acordarea unui termen de grație nu este justificată nici de atitudinea pârâtei, care din luna septembrie a anului 2011 nu a achitat nici măcar în parte cotele la întreținere. Totodată, având în vedere cuantumul mare al debitului, respectiv 13.258,54 lei, acordarea unui termen de grație este susceptibilă de a avea efecte negative asupra celorlalți locatari ai blocului, care nu se fac răspunzători de atitudinea pasivă a pârâtei, care nu a înțeles să-și respecte obligațiile ce-i incumbă în calitate de proprietar al imobilului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea privind pe reclamanta A. DE P. ., cu sediul în sector 5, București, ., . și pe pârâta S. P., cu domiciliul în sector 5, București, ., ., .> Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 13.258,54 lei, compusă din suma de 6.629,27 lei, reprezentând cote de întreținere pentru perioada septembrie 2011 – septembrie 2014 și suma de 6629,27 lei, reprezentând penalități de întârziere percepute de asociație aferente aceleași perioade.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 5, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. A. M. A. N.
Red. si dact. M.A.M./A.N./4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 651/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 691/2015. Judecătoria... → |
|---|
