Pretenţii. Sentința nr. 742/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 742/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 742/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 742
Ședința publică din data de 28.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. D. S.
GREFIER: O. M. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta A. C. și pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, prin apărător, cu delegație de substituire la dosar, lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța acordă cuvântul asupra excepției necompetenței materiale, invocate prin întâmpinare.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea excepției necompetenței materiale, învederând că judecătoria este instanța competentă să soluționeze prezenta cauza, având în vedere natura litigiului. Din punct de vedere teritorial, Judecătoria Sectorului 5 București este competentă să soluționeze cauza, fiind instanța in circumscripția căreia se află sediul pârâtului.
Deliberând, instanța respinge excepția necompetenței materiale, apreciind că este competentă să soluționeze cauza, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. j) și 107 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, care este o acțiune în pretenții civile și nu de contencios administrativ și fiscal.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinare.
Apărătorul reclamantei învederează că, în opinia sa, aceasta nu este o veritabilă excepție, fiind o apărare pe fondul cauzei.
Având in vedere dispozițiile art. 36 teza a II-a Cod procedură civilă, potrivit cărora existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond, instanța califică excepția inadmisibilității drept o apărare pe fondul cauzei, urmând a fi avută în vedere odată cu soluționarea cauzei.
Totodată, în baza aceluiași temei juridic, califică și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către ambii pârâți, drept o apărare pe fondul cauzei, având în vedere apărările invocate prin întâmpinare și temeiul juridic al acțiunii.
La interpelarea instanței, apărătorul reclamantei arată că temeiul acțiunii este răspunderea civilă delictuală, având in vedere prejudiciul cauzat de sistemul implementat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Totodată, invocă același temei și împotriva pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Instanța acordă cuvântul cu privire la excepția netimbrării, invocată prin întâmpinare.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea acțiunii, învederând că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Deliberând, instanța respinge excepția netimbrării acțiunii, ca neîntemeiată, având în vedere următoarele:
Potrivit art. 29 alin. 1 lit. l) din OUG nr. 80/2013, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru orice alte acțiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru. De asemenea, potrivit art. 50 alin. 1 din legea nr. 10/2001, cererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru. Iar conform art. 50.1 din normele metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001, se precizează că sintagma taxe de timbru vizează atât taxele judiciare de timbru, cât și timbrul judiciar aferent tuturor acțiunilor sau cererilor generate de aplicarea legii.
Examinând cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, se constată că principalul capăt de cerere al acțiunii are ca obiect pretenții decurgând din valorificarea creanței reclamantei, potrivit titlurilor de despăgubire și de conversie emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul Legii nr. 10/2001 si Legii nr. 247/2005.
În consecință, prin acțiunea de față, reclamanta solicită repararea prejudiciului care decurge din modalitatea de valorificare a creanței acordate cu titlu de despăgubire pentru un imobil preluat în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, fiind vorba așadar de o cerere legată de aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 și de un bun care face obiectul acesteia.
Având în vedere considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 50 alin. 1 din legea nr.10/2001 și art. 29 alin. 1 lit. l din OUG nr. 80/2013, instanța constata că acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul reclamantei pentru a propune probe.
Apărătorul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Deliberând asupra probei cu înscrisuri, solicitate de către toate părțile, instanța apreciază că este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și, având în vedere dispozițiile art. 258 C., o încuviințează.
Nemaifiind alte cereri de soluționat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata sumei reprezentând diferența de preț, reactualizată cu indicele de inflație. Totodată, solicită obligarea pârâților la plata daunelor moratorii, in cuantum de 200 lei/zi întârziere. La interpelarea instanței, arată că temeiul solicitării daunelor moratorii este repararea integrală a prejudiciului. Totodată, precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, din data de 22.07.2014, reclamanta A. C. i-a chemat in judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 78.234,29 lei, reprezentând diferența de preț dintre valoarea la care au fost vândute acțiunile și valoarea nominală a 139.684 acțiuni deținute la Fondul Proprietatea, conform creanței garantate de Stat, reactualizarea creanței cu indicele inflației de la data efectuării efectiv a plății, precum și obligarea acestora la plata sumei de 200 lei/zi întârziere, reprezentând daune moratorii începând cu 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 23.03.2010, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 7800, prin care s-a emis titlul de despăgubire în favoarea sa în cuantum de 139.683,76 lei, suma rezultată în urma deducerii despăgubirilor în cuantum de 27.550,24 lei, respectiv 212.261,51 lei pentru teren, încasate în februarie 1992 și 49.574,39 lei pentru construcție, încasate în ianuarie 1990, actualizate cu indicele de inflație, din valoarea stabilită în raportul de evaluare întocmit în dosarul înregistrat nr._/CC identic cu nr. 893/CC.
Ulterior, în data de 10.11.2010, a fost emis Titlul de Conversie – Decizia cu nr. 2226 de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților ca urmare a deciziei nr. 7800/23.03.2010. Conform fișei activitate client eliberată de SSIF Carpatica Invest SA Sibiu pentru perioada 01.01._13, reiese faptul că toate tranzacțiile privind aceste acțiuni au fost efectuate sub prețul stabilit prin Titlul de conversie.
S-a mai arătat că valorificarea acțiunilor ar trebui să acopere prejudiciul cauzat de naționalizarea imobilelor aferente, iar prin acordarea titlului de conversie – decizia 2226/10.11.2010 nu ar trebui să aducă atingere creanței pe care o are împotriva statului. Astfel, este imperativ ca valorificarea acestor acțiuni să nu cauzeze daune și riscuri.
În drept, au fost invocate prevederile art. 194, Legea 247/2005, Hotărârea Nr. 462/2011, art. 111 Cod procedură civilă.
În susținere, au fost anexate cererii de chemare in judecată, înscrisuri.
La data de 01.10.2014, prin serviciul registratură, pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale, excepția netimbrării cererii de chemare in judecată, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că legiuitorul a lăsat la aprecierea persoanei titulare a titlului de despăgubire momentul care aceasta dorește să îl valorifice, lăsând în concret un termen de 12 luni în cadrul căruia aceasta să poată opta pentru conversia în acțiuni la Fondul Proprietatea, calculate la prețul Bursei.
Mai mult, nu poate fi imputată S. Român, respectiv Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, pierderea suferită de persoanele îndreptățite ca urmare a fluctuațiilor bursei, cu ocazia tranzacționării acțiunilor deținute la Fondul Proprietatea. Mecanismul bursei este unul speculativ, în care evoluția valorilor titlurilor de conversie se pot modifica, în sensul creșterii, fie în cel al reducerii acestora.
La data de 08.10.2014, prin serviciul registratură, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității acțiunii.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, învederând că legea stabilește în mod expres că emiterea titlului de conversie se face strict pe baza titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și pe baza opțiunii persoanei îndreptățite. Astfel, titlul de conversie, se va emite strict pentru suma stabilită în titlul de despăgubire, respectiv pentru o sumă mai mică, în situația in care se solicită emiterea unui titlu de conversie și parțial emiterea unui titlu de plată.
În cauză nu există nici prejudiciu, nici culpa S. Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Astfel, prin Decizia nr. 7800/23.03.2010 emisă de Guvernul României prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reclamanta a obținut titlul de despăgubire în cuantum de 139.683,76 lei.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, instanța reține că la data de 23.03.2010, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 7800, prin care s-a emis titlul de despăgubire în favoarea reclamantei A. C. în cuantum de 139.683,76 lei, suma rezultată în urma deducerii despăgubirilor în cuantum de 27.550,24 lei, respectiv 212.261,51 lei pentru teren, încasate în februarie 1992 și 49.574,39 lei pentru construcție, încasate în ianuarie 1990, actualizate cu indicele de inflație, din valoarea stabilită în raportul de evaluare întocmit în dosarul înregistrat nr._/CC identic cu nr. 893/CC.
Ca urmare a deciziei sus-menționate, în data de 10.11.2010, a fost emis Titlul de Conversie – Decizia cu nr. 2226 de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – în cuantum de 139.683,76 lei, reprezentând un număr total de 139.684 acțiuni, la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acțiune.
Conform fișei activitate client eliberată de SSIF Carpatica Invest SA Sibiu pentru perioada 01.01._13, reiese faptul că toate tranzacțiile privind aceste acțiuni au fost efectuate sub prețul stabilit prin Titlul de conversie, iar din totalul de 139.683,76 lei, reprezentând valoarea nominală a acțiunilor primite, s-a recuperat, prin vânzarea acestora, suma de 64.457,62 lei.
În drept, conform art. 18 alin. (1) din titlul VII intitulat „regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată.
Art. 181 alin. (2) prevede că dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maximum 500.000 lei, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea”, fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar. Iar alin. (4) că titlurile de despăgubire se valorifică în termen de 3 ani de la data emiterii, care însă nu expiră mai devreme de 12 luni de la prima ședință de tranzacționare a acțiunilor emise de Fondul „Proprietatea”.
Conform art. 182, în cazul prevăzut la art. 181 alin. (2), titularul titlului de despăgubire va proceda astfel:
a) dacă optează pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la Direcție, care, după reținerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare;
b) dacă optează pentru valorificarea titlului de despăgubire exclusiv prin conversia acestuia în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea”, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, care în baza solicitării exprese a persoanei despăgubite și după reținerea titlului de despăgubire în original, dispune realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea” și instructează depozitarul central al acțiunilor emise de Fondul „Proprietatea” să înregistreze persoana despăgubită în registrul acționarilor Fondului „Proprietatea”.
c) dacă optează pentru primirea de despăgubiri în numerar și acțiuni emise de Fondul „Proprietatea”, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procură autentică, la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților care, după reținerea titlului de despăgubire în original, eliberează un titlu de plată pentru suma solicitată de persoana despăgubită și un titlu de conversie, pentru diferența dintre valoarea înscrisă în titlul de despăgubire și valoarea înscrisă în titlul de plată. Titlul de plată va fi valorificat conform lit. a), iar titlul de conversie se va valorifica conform lit. b).
Așadar, deși reclamanta avea posibilitatea de a opta între a primiri exclusiv despăgubiri în numerar, valorificarea titlului de despăgubire exclusiv prin conversia acestuia în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea” sau o combinație a primelor două, raportat la cuantumul despăgubirilor, aceasta a optat pentru cea de-a doua variantă. Mai reține instanța că această opțiune s-a făcut în deplină cunoștință de cauză, deci inclusiv cunoscând prevederile legale cuprinse în art. 5 și următoarele din Legea nr. 247/2005, referitoare la regimul juridic al despăgubirilor, care nu pot fi valorificate decât prin conversie în acțiuni la Fondul Proprietatea.
A susținut reclamanta că foștilor proprietari li se oferă un risc, în locul unei compensări reale a prejudiciului suferit prin imposibilitatea restituirii în natură, că li se oferă, în loc de despăgubiri propriu-zise, acțiuni la un fond de investiții, care presupune riscul de a câștiga sau de a pierde, aruncând în neant drepturile acestor persoane. Or, după cum s-a arătat anterior, reclamanta nu a fost obligată să devină acționar la Fondul Proprietatea, ci a fost opțiunea sa liberă. S-au mai invocat de către reclamantă, că prevederile Legii nr. 247/2005 sunt abuzive, încălcând două principii majore ale constituției, respectiv principiul garantării proprietății și principiul libertății de asociere.
În ceea ce privește motivele de admitere a acțiunii invocate de reclamantă, instanța constată că aceasta nu invocă o nerespectare a prevederilor legale incidente în materia restituirii proprietății/despăgubirii prin echivalent, ci exprimă o nemulțumire relativ la modul în care Statul Român a înțeles să reglementeze succesiv acordarea de despăgubiri persoanelor desproprietărite în perioada regimului comunist cauzând nerespectarea dispozițiilor de drept intern cu privire la plata integrală, a textelor constituționale. Așadar, reclamanta invocă prevederile interne, solicitând antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâților.
Față de situația de fapt expusă, instanța apreciază că în cauză sunt incidente condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, conform art. 998-999 vechiul Cod civil, având în vedere art. 103 din Legea nr. 71/2011 priv. punerea în aplicare a Codului civil, care prevede că răspunderea pentru faptele ilicita cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite, și data montării șapei suport a gresiei din baia de la etajul 1 – anterior intrării în vigoare a actualului Cod civil.
Potrivit textelor de lege invocate de către reclamantă, art. 998 -999, C.civ., orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Așadar, condițiile răspunderii civile delictuale sunt: 1) fapta ilicită; 2) prejudiciul; 3) raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu; 4) vinovăția; Pentru cele ce vor fi redate mai jos instanța apreciază că aceste condiții nu se regăsesc în cauza de față.
În ceea ce privește neconcordanța dintre dreptul intern și prevederile Constituției, instanța arată că, potrivit art. 142 alin. 1 din Constituție, Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției, iar în virtutea acestui rol, numai aceasta se pronunță asupra constituționalității legilor, atât a priori, înainte de . acestora (art. 146 lit. a din Constituție), cât și pe cale de excepție, după . (art. 146 lit. d din Constituție).
Reclamanta a mai invocat faptul că i s-a aplicat un tratament discriminatoriu față de cei cărora li s-au emis titluri după . HG nr. 462/2011 pentru modificarea pct. 182.5 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 247/2005, prin care se prevede că despăgubirea se face la prețul mediu ponderat al acțiunilor Fondului Proprietatea la Bursă, deoarece, având în vedere că aceasta a fost în permanență sub un leu, cei care au primit titlul ulterior listării la Bursă a Fondului Proprietatea, erau despăgubiți cu sume care să reflecte această situație.
Potrivit articolului unic din HG nr. 462/2011, punctul 182.5 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, se modifică și va avea următorul cuprins: „182.5. - Prin excepție de la prevederile pct. 182.4, în cazuri excepționale, temeinic motivate (cazuri medicale, cazuri sociale etc, dovedite prin înscrisuri, distorsionarea pieței în ceea ce privește tranzacționarea acțiunilor Fondului Proprietatea, prin scăderea prețului de piață al acestora, de natură a pune în pericol procesul de despăgubire), Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților va putea emite cu prioritate titluri de plată și/sau titluri de conversie."
De menționat este faptul că prin susținerea reclamantei în sensul că modificarea punctului 182.5 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 instituie o veritabilă discriminare între creditori cu aceleași drepturi asupra S. Român, acesta invocă tocmai discriminarea realizată prin lege. Or, față de considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 818/03 iulie 2008 publicată în M. Of. nr. 537/16 iulie 2008 (prin care s-a stabilit că ca prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) si art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative) instanța apreciază că în lipsa admiterii unei excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor apreciate ca fiind discriminatorii, cererea reclamante apare ca vădit neîntemeiată.
Cât privește motivele invocate de către pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, calificată de către instanță, potrivit art. 36 teza a II-a Cod procedură civilă, o apărare pe fondul cauzei, instanța constată că această pârâtă face o confuzie cu privire la obiectul acțiunii, acesta nefiind plata unor sume de bani reprezentând despăgubiri, ci plata diferenței de preț dintre valoarea la care au fost vândute acțiunile și valoarea nominală a 139.684 acțiuni deținute la Fondul Proprietatea, în temeiul răspunderii civile delictuale. Așadar, această pârâtă trebuie să stea în judecată, alături de Statul Român, și nu Ministerul Finanțelor Publice, aceasta fiind cea care a emis titlul de conversie. De asemenea, instanța mai precizează că în litigiile având ca obiect răspunderea civilă delictuală, calitatea procesuală pasivă se confundă cu fondul cauzei, acesta fiind și motivul pentru care excepția a fost calificată drept o apărare pe fondul cauzei.
În final, având în vedere că rezultatul tranzacționării în sistemul bursier, la un moment anume (cel ales de către reclamantă în speță), este unul imprevizibil fiind influențat de o . factori printre care: factorii economici, sociali, politici, psihologici, naționali și internaționali, jocul cererii și ofertei de valori, acțiunea actorilor bursieri (investitori și agenți de bursă), atitudinea lor față de risc, astfel cum acesta este perceput la un moment dat, determină instanța să considere cererea reclamantei ca fiind neîntemeiată întrucât prejudiciul produs acesteia nu este rezultatul faptei pârâților ci al variabilității cursului bursier. Totodată, instanța apreciază că, chiar dacă Statul Român ar fi putut să prevadă că valoarea de tranzacționare va fi mai mică decât valoarea nominală (fără a prevedea în concret prețul de tranzacționare și implicit discountul aferent), aceasta nu înseamnă că se face vinovat de săvârșirea unei fapte ilicite în condițiile în care o asemenea previziune putea să o aibă și reclamanta și să acționeze în consecință, așteptând și tranzacționând atunci când ar fi apreciat că riscul de valorificare a acțiunilor la un preț sub 1 leu/acțiune este unul minim sau dimpotrivă atunci când prețul ar putea fi superior valorii nominale.
Pentru toate cele enunțate mai sus instanța urmează a respinge în întregime cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată apreciind că reclamanta nu a făcut dovada întrunirii în cauză a condițiilor răspunderii civile delictuale.
Astfel, cu observarea prevederilor art. 998-999 din Codul civil,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamanta A. C. (CNP_), cu domiciliul ales în București, Calea Dorobanților nr. 111-113, ., ., și pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 5 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. D. S. O. M. P.
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 743/2015. Judecătoria SECTORUL... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 754/2015. Judecătoria... → |
|---|
