Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 5422/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5422/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 5422/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
.....
Sentința civilă nr.5422/2015
Ședința publică de la 16 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L.
GREFIER: C. R. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul H. R. în contradictoriu cu pârâta H. A., având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 16.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la 23.06.2015, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 30.06.2015, 07.07.2015, respectiv 14.07.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 17.11.2014 sub nr._, reclamantul H. R. a chemat-o în judecată pe pârâta H. A., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei ca, la domiciliul acesteia, în timpul programului de vizitare a minorei H. D. Tabea, să-i permită să efectueze fotografii copilului și împreună cu acesta, precum și înregistrări video cu fetița; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că și-a exercitat de fiecare dată dreptul la vizită conform programului stabilit prin sentința civilă nr. 2939/02.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 189/A/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, însă pârâta înțelege să împiedice desfășurarea normală a vizitelor inclusiv prin interzicerea continuă a posibilității de a-și fotografia ori filma copilul sau de a efectua fotografii și filmulețe împreună cu aceasta, comunicându-i că nu are dreptul să facă fotografii sau filme la domiciliul său. A mai arătat că atitudinea constantă a pârâtei a făcut ca din anul 2010 și până în prezent să aibă doar două fotografii cu fetița singură.
În drept, au fost invocate disp. art. 70-73, 75 C.civ., art. 8 al. 2 CEDO.
La data de 07.01.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată și sancționarea reclamantului pentru introducerea de acțiuni cu rea-credință; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că nu s-a încălcat vreodată dreptul reclamantului de a-și fotografia fiica în camera ei, acolo unde își petrec timpul în cadrul vizitelor pe care i le face, însă nu poate fi de acord cu introducerea de către reclamant în locuința sa a unor aparate de înregistrare audio-video, fără știința sa ori de fotografiere a sa ori a casei sale. A precizat că lunar îi transmite reclamantului prin e-mail o fotografie a copilului.
În drept, au fost invocate disp. Legii nr. 272/2004, C.civ., C.p.c.
La data de 02.02.2015, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 23.03.2015 sub nr._, reclamantul H. R. a chemat-o în judecată pe pârâta H. A., solicitând instanței să dispună modificarea programului de vizitare stabilit prin sentința civilă nr. 2939/02.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 189/A/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în sensul stabilirii unui alt program de vizitare, obligării pârâtei la a-i permite contactul telefonic cu minora, de a-l informa prin e-mail despre situația minorei și de a-i transmite prin e-mail minim o fotografie cu fetița, în care aceasta să apară singură și fotografii de la evenimentele importante ale fetiței, expunând modalitatea de desfășurare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că desfășurarea vizitelor numai la domiciliul pârâtei nu este de natură să asigure realizarea unei relații efective tată-copil, copilul cenzurându-și gesturile și vorbele din cauza pârâtei, care îi și indică direct ori prin gesturi si priviri comportamentul pe care trebuie să-l aibă față de el, iar pentru imposibilitatea comunicării telefonice cu minora s-a invocat pierderea telefonului mobil. A menționat că pentru a-și îndeplini obligația legală de supraveghere are nevoie de informații detaliate referitoare la situația copilului, nu de simple afirmații. Față de cele expuse, a apreciat că se impune stabilirea unui program de vizitare și informare care să garanteze comunicarea efectivă cu fetița, fără ingerințe din partea pârâtei și a apropiaților acesteia, precum și stabilirea detaliată a obligațiilor pârâtei, încât să nu existe interpretări abuzive.
În drept, au fost invocate disp. art. 401, 403, 263 C.civ., art. 14, 15 din Legea nr. 272/2004.
În susținerea cererii, au fost depuse la dosar, în copie, acte.
La data de 29.04.2014, pârâta a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că nu s-a dovedit existența unor garanții morale din partea reclamantului și restabilirea relației tată-fiică. A mai arătat că i-a comunicat reclamantului faptul că minora uneori refuză să fie fotografiată ori că i se comunică copia carnetului de note cu întârziere, trecerea notelor făcându-se cu întârziere. A menționat că atâta timp cât situația minorei nu se schimbă, reclamantului îi comunică simple informații.
În drept, au fost invocate disp. art. 396 și urm. C.civ., disp. Legii nr. 272/2004.
La data de 11.05.2015, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Având în vedere că prezenta cauză are aceleași părți cu dosarul nr._, precum și faptul că între obiectele celor două dosare există o strânsă legătură, în ședința publică de la 19.05.2015 s-a admis excepția de conexitate și s-a dispus atașarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .
S-a administrat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar (în principal, corespondență purtată de părți, hotărâri judecătorești, planșe foto).
La data de 15.06.2015 a fost ascultată în camera de consiliu minora H. D. Tabea, ns. la 08.12.2005.
Analizand materialul probator administrat în cauză, instanța reține că minora H. D. Tabea, născută la 08.12.2005, a rezultat din căsătoria încheiată între părți în anul 2005, desfăcută la 29.01.2010 în Germania. Minora a fost încredințată spre creștere și educare mamei prin decizia pronunțată la 21.10.2010 de Judecătoria Esslingen, iar prin decizia din 15.09.2008 aceeași instanță a stabilit un program de vizitare a minorei de către tată, program modificat prin sentința civilă nr.960/02.02.2012 a Judecătoriei Sectorului 5.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 2939/ 02 aprilie 2013 Judecătoria Sectorului 5 a obligat pârâta să informeze reclamantul în termen de maxim 10 zile, la adresa de e-mail_, cu privire la orice modificare semnificativă survenită cu privire la domiciliul minorei și starea sănătății acesteia; să informeze reclamantul pe data de 01 a fiecărei luni, la adresa de e-mail_, cu privire la situația școlară a minorei, atașând o copie a carnetului de note aferent perioadei vizate, precum și minim o fotografie a minorei; precum și să permită contactul telefonic al reclamantului cu minora la un număr de telefon indicat prin e-mail, duminica, timp de 30 min, între orele 11-12. Totodată a respins cererea de modificare a programului de vizitare stabilit prin s.c. nr.960/02.02.2012 a Judecătoriei Sectorului 5, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 189/A/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis apelul formulată de reclamantul apelant și a modificat în parte sentința apelată, în sensul că a modificat programul de vizitare a minorei de către tată, legăturile personale urmând să se desfășoare în fiecare a treia săptămână din lunile ianuarie, aprilie, iulie și septembrie, sâmbăta și duminica, de la orele 10,00 la 18,00, în România, și numai în prezența mamei minorei.
În prezent, astfel cum reiese din susținerile reclamantului, coroborate cu apărările pârâtei, și extrasele din corespondența electronică a părților, depuse la dosar, minora locuiește împreună cu mama sa, iar în momentul de față legăturile personale dintre reclamant și fiica sa se desfășoară cu dificultate, din pricina comunicării defectuoase a părinților și a relațiilor tensionate existente între aceștia. Pe de altă parte, acesta nu are posibilitatea de a realiza înregistrări video sau fotografii cu fiica sa, imaginile trimise de către pârâtă neîndeplinind, în interpretarea pârâtului, scopul pentru care au fost solicitate.
Cu ocazia ascultării în Camera de Consiliu, minora a arătat că nu vrea neapărat să vorbească cu tata la telefon, ci doar ca acesta să îi ia un telefon nou, e supărată pe el pentru că a furat-o de la mama și a speriat-o. Tata o obligă să facă ce nu vrea, adică să îi stea în brațe, să îl asculte și să se joace cu el, jocuri nepermise în casă. Ar vrea ca tata să nu mai vină și nu crede că ar trebui să se poarte frumos cu tata pentru că el a furat-o de la mama.
Așadar, la momentul actual progresele înregistrate în dezvoltarea relației tată-fiică sunt reduse, atitudinea copilului față de tată fiind în continuare una de respingere și neîncredere.
Pe de altă parte, chiar dacă din înscrisuri reiese că vizitele nu sunt însoțite de conflicte deschise între reclamant, pârâtă și actualul partener al acesteia, totuși situația de fapt continuă să fie una tensionată, nefavorabilă unei bune relaționări tată-fiică.
În drept, instanța reține că, în ceea ce privește programul de vizitare a minorei, respectiv a realizării contactului direct dintre părinte și copil, sunt incidente prevederile art. 403 din Noul Cod Civil, potrivit cărora măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copii pot fi modificate în cazul schimbării împrejurărilor avute în vedere inițial.
Or, în cauză au survenit, în aprecierea instanței, motive noi care să conducă la stabilirea unui nou program de vizitare a minorei de către tată, dat fiind că, deși au fost efectuate demersuri reale, efective, de către reclamant, circumstanțele desfășurării vizitelor nu au adus rezultatele urmărite de către instanța de judecată, respectiv crearea cadrului optim pentru îmbunătățirea legăturilor personale dintre părintele nerezident și copil.
Din acest motiv, instanța apreciază că se impune stabilirea unui nou program, într-un cadru mai relaxat, cu înlăturarea acelor circumstanțe identificate de către reclamant ca obstacole în calea unei comunicări optime cu fiica sa. Instanța va urmări realizarea unui echilibru între nevoia de intimitate și de eliminare a interferențelor exprimată de către reclamant și nevoia minorei de securitate. Cu toate acestea, reclamantul trebuie să aibă în vedere că instanța de judecată nu poate decât să creeze condițiile pentru o bună interacțiune cu minora, însă cooperarea efectivă a acesteia nu poate fi obținută decât printr-un comportament adecvat al acestuia și prin transmiterea unor mesaje corespunzătoare, fără exprimarea de reproșuri sau expunerea unor frustrări față de minoră.
Nu pot fi admise integral cererile reclamantului, referitor la petrecerea de timp exclusiv în compania minorei, fără prezența mamei acesteia, în afara locuinței copilului, dat fiind că fetița încă manifestă temeri referitoare la răpire, bazându-se pe experiența anterioară.
Referitor la solicitarea reclamantului de comunicare de informații referitoare la minoră și contact telefonic, instanța reține că, potrivit art.17 din Legea nr.272/2004 (privind protecția și promovarea drepturilor copilului), copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. În sensul legii relațiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul (art.18 alin.1).
Instanța are în vedere și prevederile art. 398 alin.2 cod civil potrivit cărora părintele care nu exercită autoritatea părintească păstrează dreptul de a veghea asura modului de creștere și educare a copilului. Pentru a stabili în concret modalitatea de realizare a acestor drepturi și obligații corelative, instanța va avea în vedere interesul superior al copilului, potrivit dispozițiilor art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004, conform căruia principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Acest interes impune ca, în măsura în care situația de fapt permite, ambii părinți să se afle în posesia informații relevante cu privire la situația copilului.
În același timp, instanța trebuie să țină seama de reglementarea dreptului la viața de familie, conform art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, jurisprudența europeană reținând că legăturile personale dintre părinte și copil reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți nu mai există, iar măsurile interne, inclusiv hotărârile instanței, care ar împiedica o astfel de relație constituie o ingerință în dreptul la viața familială.
Instanța are în vedere însă că anterior, prin sentința civilă nr. 2939/ 02 aprilie 2013 Judecătoria Sectorului 5, definitivă prin decizia civilă nr. 189/A/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, au fost stabilite măsuri clare în vederea realizării acestor deziderate, iar din probele administrate în cauză nu a reieșit o schimbare a situației de fapt care să justifice modificarea, fiind necesară doar executarea lor în modalitatea în care au fost dispuse, astfel că va respinge aceste capete de cerere ca neîntemeiate.
Cererea de obligare a pârâtei să permită reclamantului să realizeze fotografii și înregistrări video privind minora va fi admisă însă, pentru considerentele expuse anterior, urmând ca astfel reclamantul să obțină imagini cu copilul în ipostazele pe care le va aprecia mulțumitoare pentru a constitui amintiri de familie, urmând ca fotografiile pe care reclamantul le va primi lunar de la mama copilului să îndeplinească doar scopul mai concret al informării privind starea minorei, fără valențele artistice pretinse de acesta.
În temeiul art. 453 C., reținând că, deși pârâta a căzut în pretenții parțial față de obiectul acțiunii, culpa procesuală nu îi incumbă acesteia, întrucât în principal a protejat poziția copilului, instanța va respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea principală formulată de reclamantul H. R. (CNP -), cu domiciliul procesual ales la CIA „A. A. N.” în București, sector 3, al. Barajul Sadului nr. 7, ., . cu pârâta H. A. (CNP -), cu domiciliul procesual ales la CA „M. C. D.” în București, sector 6, .. 11, ., .> Admite în parte cererea conexă.
Modifică programul de legături personale stabilit prin sentința civilă nr.2939/02.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 modificată prin decizia civilă nr.189/A/19.02.2014 a Tribunalului București în sensul că legăturile personale se vor desfășura în fiecare a treia săptămână din lunile ianuarie, aprilie, iulie și septembrie, sâmbăta și duminica, de la ora 10,00 la ora 18,00, fie la domiciliul minorei fie într-o altă locație accesibilă publicului din Municipiul București, la alegerea reclamantului, în prezența exclusiv a pârâtei, fără alte persoane din familia extinsă a minorei sau din cercul acesteia de cunoștințe.
Reclamantul se va prezenta la începerea programului la reședința minorei, unde va aduce la cunoștință modalitatea aleasă de desfășurare a vizitei. Reclamantul va suporta cheltuielile minorei generate de desfășurarea vizitei în afara locuinței, pârâta va suporta propriile cheltuieli.
Obligă pârâta să permită reclamantului să realizeze fotografii și înregistrări video privind minora sau minora și tatăl în locuință - exclusiv în camera copilului- și în afara locuinței.
Respinge celelalte capete de cerere conexă ca neîntemeiate.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Executorie.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Calea de atac se depune la Judecătoria Sectorului 5.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.07.2015 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Contestatie la executare. Sentința nr. 5425/2015. Judecătoria... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3356/2015.... → |
|---|
