Accesiune. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 10253/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.12.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect uzucapiune, cerereformulată de reclamanta T. E., în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta prin reprezentant convențional, av. A. C., cu împuternicire avocațială la f. 5 dsoar, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că din verificările efectuate s-a constatat că nu mai există alte dosare purtându-se între aceleași părți și având același obiect și cauză.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar 3 chitanțe de achitare a tranșelor ratelor taxei de timbru judiciar, respectiv chitanțele .-10 - nr._(33)/11-11-2015, .-10-nr._(45)/12-10-2015 și .-10-nr._(30)/11-09-2015, fiecare chitanță a câte 630 lei.
Instanța dispune emiterea unei adrese către DITL Sector 6, pentru a încunoștința despre plata celor trei rate ale taxei judiciare de timbru.
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București și o pune în discuție.
Reprezentanta reclamantei arată că Judecătoria Sectorului 6 este competentă să soluționeze cauza față de locul situării imobilului, sens în care solicită respingerea excepției invocate. În continuare, arată că pentru uzucapiune competența materială este a Judecătoriei Sectorului 6.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 07.05.2015, sub nr._, reclamanta T. E., în contradictoriu cu pârâtul Municipiului București Prin Primarul General, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 889 mp situat în București, .. 460, sector 6, prin uzucapiune, respectiv să constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției formate din 3 camere, 2 holl-uri, bucătărie, pivniță, spațiu de depozitare, magazie, prin accesiune.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a dobândit imobilul situat în București, Calea Giulești nr. 460, sector 6, în anul 1952 înțelegerii intervenite între ea și mama sa G. S. fără a întocmi în acest sens vreun înscris, ocazie cu care s-a înscris în rolul fiscal al imobilului.
Reclamanta a precizat că terenul a fost cumpărat de tatăl său, G. I. și mama sa G. S., teren pe care a construit o casă de locuit. A precizat că nu este în posesia înscrisului cu care au cumpărat terenul părinții săi. O parte a construcției existente pe teren a fost edificată cu autorizație de construcție.
A învederat reclamanta că de la data dobândirii și până în prezent atât ea cât și autorii săi au avut o posesie continuă, publică, netulburată, sub nume de proprietar, achitând impozitele aferente imobilului.
Reclamanta a justificat calitatea procesuală pasivă a Municipiului București, prin aceea că nu cunoaște să fi existat vreun adevărat proprietar, iar din istoricul de rol fiscal sau din situația juridică nu rezultă că ar exista vreunul, astfel că singura persoană care ar putea pretinde aceleași drepturi este pârâta.
În articolul nr. 477 vechiul cod civil se prevede că toate averile vacante și fără stăpân, precum și cele ale persoanelor care mor fără moștenitori sunt domeniul public, iar în conformitate cu dispozițiile art. 648 Vechiul Cod civil, bunurile fără stăpânire sunt ale statului.
În acest sens s-a pronunțat ICCJ; practică și doctrina au statuat că pârâta este cea care reprezintă pe plan local statul, calitatea sa procesuală pasivă rezultând din dispozițiile art. 475, 477, 645 și 648 Vechiul Cod civil, art. 104 pct. 1 lit f din Legea nr. 215/2001 și din Legea nr. 213/1998.
Reclamanta a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
La data de 20.05.2015 prin registratură reclamanta a depus la dosar cerere de ajutor public judiciar.
La data de 08.06.2015 prin registratură Camera Notarilor Publici Bucuresti s-au depus relatii.
La data de 11.06.2015 prin registratură reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare în care a învederat faptul că suprafata totală a constructie pentru care solicită constatarea dreptului de proprietate prin accesiune este de 75,39 mp iar cea cu autorizație este de 49,30 mp.
Prin încheierea de ședință din data de 09.09.2015 din dosarul nr._ a1 s-a admis cererea de reexaminare și s-a dispus esalonarea taxei de timbru în cuantum de_ de lei în 24 de rate lunare egale.
La data de 20.10.2015, prin Serviciul Registratură, pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Pârâtul a arătat că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale asupra unui bun, prin posedarea neîntreruptă a acelui lucru, în tot timpul și în condițiile fixate de lege. Acest al posesiei neviciate exercitate într-o anumită perioadă de timp, conform art.1847 și art.1890 c.civ. trebuie opus fostului proprietar al bunului, uzucapiunea fiind o sancțiune imperativă a acestuia, care a dat dovadă de lipsa de diligența și prudență în conservarea dreptului de proprietate. Într-un cuvânt posesia trebuie să fie neviciată.
Astfel, dacă terenul posedat de o persoană în condițiile prevăzute de art.1846 C.civ. și 1847 C.civ. a fost trecut la stat prin decret de expropriere, posesia utilă s-a întrerupt din momentul emiterii decretului, deoarece din acel moment posesiunea s-a transformat într-o detenție precară. Chiar dacă autorii reclamantei cât și aceasta au continuat să posede bunul, a intervenit întreruperea prescripției.
Ca să se poată prescrie, se cere o posesie continua, neîntreruptă, netulburată, publică, sub nume de proprietar, astfel cum dispune art.1847 Cod civ. Neexercitarea posesiei sub nume de proprietar, viciază posesia, posesia devine astfel neutilă și nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate.
În cauză reclamanta nu a făcut dovada că a îndeplinit cumulativ cerințele posesiei publice și sub nume de proprietar pentru suprafața de 889 m2 teren pentru care a plătit impozite și pe care a afirmat autorii săi îl stăpânesc încă din 1952. Cu aceste două condiții nu sunt îndeplinite, în mod eronat și în afara condițiilor cerute de art. 1847 Cod civil se susține dar nu se dovedește îndeplinirea cumulativă a cerințelor posesiei. Stăpânirea suprafeței de teren s-ar fi putut să se fi făcut continuu, netulburat, dar nu public și sub nume de proprietar, pentru ca adevăratul proprietar să poată afla de posesia ce se exercită împotriva sa.
Chiar dacă posesia asupra terenului s-a exercitat pentru o perioadă mai mare de 30 de ani, aceasta nefiind publică și sub nume de proprietar, deci exercitată de un posesor precar, nu poate duce la uzucapiune. În cauză, posesia reclamanților asupra terenului nu a fost una utilă, întrucât nu au făcut dovada că au posedat această suprafață de teren sub nume de proprietar.
În ceea ce privește invocarea Certificatului de moștenitor de care se prevalează, se exclude titlul „pro herede” deoarece acest titlu face să se transmită de la autor la succesorul universal, nu un bun determinat, ci o universalitate de bunuri. De astfel, chiar enumerarea demonstrativă făcută de art. 1897 Cod civil cuprinde numai actele cu titlul particular și nu cu titlu universal (fiind un bun comun tuturor moștenitorilor care au fiecare un drept indiviz în succesiune cum este titlul pro herede), acest titlu putând fi invocat numai față de terțe persoane.
Pârâtul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 și 1890 Cod civil care să conducă la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului.
Pârâtul a solicitat instanței să aibă în vedere răspunsul nr._/A.D./28.09.2015 emis de către Serviciul Evidență, analiză, soluționare și gestiune notificări Legea nr. 10/2001 din care rezultă că figurează înregistrate notificări pe Calea Giulești FN și să aibă în vedere procesul amplu de soluționare a notificărilor și restituire a imobilelor care fac obiectul legii speciale.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art. 205 Cod procedură civilă.
Pârâtul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus adresa nr._/A.D/28.09.2015, adresa nr._ din 13 octombrie 2015, adresa nr._ din 01.10.2015, adresa nr._ din 02.10.2015, adresa nr._, proces-verbal pentru impunerea clădirilor și terenurilor din orașe, proces-verbal pentru stabilirea impozitelor pe clădiri și terenuri, declarație pentru stabilirea impozitului asupra clădirilor și terenurilor din orașe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar reclamanta a solicitat să se constate uzucapiunea asupra terenului în suprafață de 889 mp situat în București, .. 460, sector 6, respectiv să constate prin accesiune că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției formate din 3 camere, 2 holl-uri, bucătărie, pivniță, spațiu de depozitare, magazie.
Fiind vorba de o acțiune în constatare instanța considerată că, în cauză, competența de soluționare revine instanței civile de drept comun, în funcție de valoarea imobilelor a cărei accesiune și uzucapiune se solicită a fi constatată.
Potrivit art. 95 pct. 1 din C.pr.civ., „tribunalul judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe”, iar potrivit art. 94 pct. 1 lit. j: “ judecătoria judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 de lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști”.
De asemenea, instanța are în vedere disp. art. 129 alin. 2 pct. 2 C.p.c., conform căruia necompetenta este de ordine publică, când pricina este de competența unei instanțe de alt grad.
Din coroborarea celor doua texte legale, instanta reține că pricinile al căror obiect au o valoare mai mare de 200.000 de lei sunt date in competența exclusivă a Tribunalului.
Conform Deciziei în interesul legiii nr. 32/2008 dispozitiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) si b) si art. 2821 alin. 1 din Codul de procedura civila se interpretează în sensul că, în vederea determinării competentei materiale de soluționare în primă instanță si în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile si comerciale având ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că litigiul în discuție are un obiect patrimonial, fiind, astfel, evaluabil în bani, cu consecința stabilirii compețentei și a căilor de atac, în functie de valoarea obiectului litigiului.
Având în vedere că pentru imobilul-teren în cauză nu există deschis rol fiscal, sens în care nu s-a putut stabili valoarea impozabilă a acestuia, și constatând că din valorile indicate de grilele notarilor publici f.47-70 și potrivit rezoluției din data de 16.06.2015 ( fila 87) zona 31 B2, terenul ocupat 96 mp*73euro/mp=7008 euro*4.44=31.115.52 de lei valoare teren ocupat; teren liber 793mp*104euro/mp=_ euro*4.44=_.68 lei valoare teren liber, în total valoarea terenul uzucapat este de 397.291,2 lei .
Iar în ceea ce privește imobilul-construcție pentru care se solicită constatarea accesiunii, instanța are în vedere că pentru suprafata de constructie cu autorizatie valoarea impozabilă este de 165.158,40 lei( conform relațiilor DITL de la fila 25 ), iar pentru restul constructiei fără autorizatie conform cererii de la fila 75 reclamanta a indicat valoarea de 100.000 de lei, pe cale de consecință valoarea pentru întreaga constructie este de 265.158,40 lei.
Față de cele expuse, având în vedere valoarea obiectului cererii, instanța va admite excepția de necompetență materială a Judecatoriei Sector 6 Bucuresti și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București. Declină competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta T. E., având CNP-_, cu domiciliul în București, Calea Giulești nr. 460, sector 6, în contradictoriu cu pârâtul M. București Prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, cod fiscal_, în favoarea Tribunalului Municipiului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.T.E.A./Thred.TPC 4 ex./
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8674/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8737/2015.... → |
|---|
