Plângere contravenţională. Sentința nr. 8737/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8737/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 8737/2015
Dosar._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8737
Ședința publică din data de 03.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul D. D. în contradictoriu cu intimatul M. A. INTERNE - DIRECTIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA RUTIERĂ, intervenientul P. M. și asigurătorii G. A. și C. A. S.A., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, personal, lipsind intimata, intervenientul și asigurătorii.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța procedează la identificarea contestatorului, acesta prezentând CI . nr._, CNP_.
Instanța acordă cuvântul asupra competenței privind soluționarea cererii de chemare în judecată.
Contestatorul menționează că lasă la aprecierea instanței aspectul pus în discuție și solicită amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător întrucât nu a beneficiat de timpul necesar fiind plecat din localitate.
Instanța respinge cererea de amânarea formulată de către contestator în vederea angajării unui apărător, nefiind întrunite exigentele art.222 din Noul cod de procedură civilă, întrucât nu s-a făcut dovada vreunui motiv excepțional în raport de care contestatorul nu a putut să își angajeze apărător până la acest moment având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 26.06.2015, iar procedura privind comunicarea cererii în vederea formulării de către intimat a întâmpinării s-a derulat până în data de 21.09.2015, când instanța a fixat termen de judecată la data prezentei, contestatorul beneficiind de termenul necesar în vederea angajării unui apărător.
Instanța, verificând din oficiu competența conform art.131 alin.1 din C.pr.civ., constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial conform art.94, pct.4 din C.pr.civ., art. 118 alin.1 din OUG 195/2002, coroborat cu HG. nr.337/1993, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și la locul săvârșirii contravenției care se află în raza teritorială a sectorului 6 București.
La interpelarea instanței, contestatorul menționează că solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri.
Conform art.238 din C.pr.civ. instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o lună.
În temeiul art.255 C.pr.civ. și art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru contestator si intimat proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată, apreciind-o admisibilă, utilă, concludentă, pertinentă pentru justa soluționare a cauzei.
Retine instanța că intervenientul și asigurătorii nu au formulat întâmpinare.
Nemaifiind probe de administrat și constatând că nu sunt alte cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului.
Contestatorul solicită admiterea plângerii, reexaminarea amenzii aplicate întrucât în momentul săvârșirii contravenției era staționat datorită traficului intens.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 25.06.2015, contestatorul D. D. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B – Brigada de Poliție Rutieră, a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ emis la data de 16.06.2015, prin care a solicitat admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, iar pe cale de consecință anularea procesului verbal sus menționat și exonerarea de la suportarea sancțiunilor dispuse prin acesta, urmând a obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentei cauze.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că, la data 05.06.2015, în jurul orei 18:20 în timp ce se deplasa pe . dreapta pe o bretea având indicatorul cedează trecerea, pentru a intra pe . scopul de a se îndrepta către Prelungirea G..
Traficul era foarte aglomerat la acel moment în zonă, sens în care a înaintat ușor pentru a se înscrie pe . la un moment s-a oprit, în acel moment, o autobasculanta a pornit (aceasta se deplasa pe . autoturismul condus de către contestator în lateral, în zona aripii stânga spate, în timp ce staționa.
Nu a putut să încheie o constatare amiabila deoarece șoferul autobasculantei a încercat să plece, iar ulterior, când a oprit, nu a putut discuta cu acesta.
În următoarea zi acesta s-a prezentat la Poliție și a dat o declarație, contestatorul neputând să se prezinte în termenul legal pentru declararea evenimentului datorită programului de lucru foarte încărcat.
După o săptămână, a fost chemat la Poliție pentru a da declarație cu privire la cele întâmplate în data de 05.06.2015.
În urma analizării incidentului, agentul de Poliție a concluzionat că vina îi aparține pentru producerea evenimentului și a procedat la întocmirea procesului verbal prin intermediul căruia a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 975 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile.
Procesul verbal urmează a fi anulat întrucât fapta nu există.
Potrivit celor reținute în cuprinsul procesului verbal contestat, contestatorul a fost sancționat contravențional în principal pentru presupusa nerespectare a prevederilor art.57, alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Or, așa cum deja a arătat în cele ce preced, contestatorul a respectat semnificația indicatoarelor rutiere din zonă, la momentul lovirii autoturismului de către autobasculantă, fiind deja pătruns în intersecție mai mult de 80% din lungimea autoturismului și staționând datorită aglomerației.
Prin urmare, culpa pentru producerea evenimentului rutier aparține conducătorului autobasculantei care nu a respectat prevederile Codului rutier privitoare la obligativitatea de a permite autovehiculelor blocate în intersecție să părăsească intersecția.
În atare condiții, neexistând pretinsa faptă contravențională se impune anularea procesului verbal și implicit a sancțiunilor dispuse prin acesta.
Cea de-a doua faptă de natură contravențională pentru care agentul de Poliție l-a sancționat este reprezentată de încălcare a prevederilor art.79 alin.1 lit.b) din OUG nr. 195/2002.
Având în vedere faptul că conducătorul autobasculantei, care se face și vinovat de producerea accidentului a refuzat comunicarea cu contestatorul pentru a încheia o constatare amiabilă, a apreciat că autovehiculul condus de către acesta nu a fost avariat, fiind așadar aplicabile prevederile alin. 2 lit. b) din art. 79 al OUG nr. 195/2002.
Pentru toate argumentele expuse mai sus, contestatorul a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, urmând a dispune anularea procesului verbal . nr._ emis de către BPR la data de 16.06.2015 și exonerarea de la suportarea sancțiunile dispuse prin conținutul acestuia.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.451 și urm. Noul Cod de procedură civilă, contestatorul a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentei cauze.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din OG nr.2/2001, OG nr.195/2002, precum și pe dispozițiile Noului Cod de procedură civilă.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus în copie procesul verbal de contravenție . nr._/16.06.2015 și cartea de identitate.
La data de 05.08.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal încheiat.
În fapt, la data de 05.06.2015, din declarațiile scrise, avariile existente reiese că petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ și nu a respectat semnificația indicatorului „cedează trecerea”, intrând în coliziune cu auto cu nr._ condus de P. M.. De asemenea, petentul nu s-a prezentat la poliție în termenul legal pentru a declara accidentul rutier în care a fost implicat.
Pe fondul cauzei, analizând legalitatea procesului-verbal atacat, consideră că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv art.17 ale actului normativ,, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, actul constatator ai contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Motivul pentru care procesul verbal prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
În sistemul de drept român, contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică în mod necesar dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă. în acest sens, trebuie avută în vedere Decizia nr.319A/l 9.06.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/299/2013, prin care aceasta a arătat că, prin constatarea directă și nemijlocită a contravenției operează prezumția de veridicitate, care trebuie să fie răsturnată de către petent, în cazul de față, contravenientul neaducând o probă contrară.
În cauza W.S. contra Poloniei din 15.06.1999, Curtea a arătat că art, 6 din Convenție nu este aplicabil în latura sa penală atunci când amenda aplicată, cât și cea aplicabilă, luând în considerare limitele maxime și minime ale acesteia, nu au un cuantum suficient de ridicat, mai ales prin aplicație cu amenzile penale.
Astfel, sancțiunea aplicată pentru contravenția săvârșită nu implică conotații pe care petentul le-ar suporta în aceeași măsură precum o pedeapsă penală, în cazul de față aflându-ne în prezența unei contestații civile, petentul având sarcina probei potrivit dreptului comun, respectiv art.249 Cod procedură civilă, conform căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
De asemenea, intimata a solicitat să se aibă în vedere faptul că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați si anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a solicitat să se constate că aceasta din urmă a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespounde realității, nu îl exonerează de răspundere si nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
Procesul-verbal face dovada deplina a situației de fapt până la proba contrara, sarcina probei revenind contravenientului, în conformitate cu dispozițiile art. 249 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Totodată în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale, intimata se opune audierii în calitate de martor a vreunei persoane prevăzută de art.315 din Codul de procedură civilă.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, precum și ale art.57 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.
Întâmpinarea a fost însoțită de declarațiile celor doi conducători auto implicați în evenimentul rutier, autorizația de reparații . nr._/05.06.2015, autorizația de reparații . nr._/16.06.2015.
Prin compartimentul registratură, la data de 17.09.2015, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare .
In probațiune s-a administrat proba cu înscrisuri.
Cerere legal timbrată.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la probele administrate și la susținerile părților, instanța reține următoarele.
Potrivit procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.06.2015, încheiat de intimatul DGPMB, s-a reținut că în data de 05.06.2015, ora 18,20, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . intersecția cu . a respectat semnificația indicatorului cedează trecerea, intrând în coliziune cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, condus de către P. M.. Nu s-a prezentat la poliție pentru a declara evenimentul rutier.
Faptele astfel cum au fost descrise, se circumscriu dispozițiilor legale, întrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.57 alin.(2) din OUG nr.195/2002, sancționata de art.101, alin.3, lit.a din.OUG nr.195/2002, și de art.79 alin.(1), lit.b. din OUG nr.195/2002, sancționata de art.100, alin.3, lit.g din.OUG nr.195/2002
Persoana sanctionată contraventional are dreptul la un proces echitabil conform art.31-36 din OG nr.2/2001 in care sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt retinuta in procesul verbal contestat nu corespunde modului in care s-au desfasurat evenimentele, iar sarcina instantei este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionata o conduita antisociala si respectarea dreptului la aparare al petentului(cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Procedand la verificare temeiniciei si legalitatii procesului verbal contestat de catre petent, in raport de prevederile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, se retine ca art.17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator-analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat se constată că respectă toate aceste cerinte sanctionate cu nulitatea absoluta.
Orice alte lipsuri din procesul-verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului verbal si din această perspectivă, se retine ca i-ar reveni petentului obligația de a propune probe și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoiala rezonabilă, știut fiind ca în materie contraventionala se angazează răspunderea chiar și pentru culpa cea mai simpla-ori petentul nu a invocat motive de anulabilitate.
Potrivit disp.art.34 din O.G.nr.2/2001 republicată, procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt și de drept până la proba contrară.
În acest context sunt relevante în cauză aprecierile Curții Europeane a Drepturilor Omului (în cauze recente, împotriva României, respectiv cauza . și N. G.), referitoarea la sarcina probei în procedura contravențională, aceasta arătând că regimul juridic al contravențiilor fiind completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, care în materie de probe, aplică principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății, în măsura în care contravenientul nu este în imposibilitate absolută de a face proba contrarie, procesul verbal beneficiind de prezumția de legalitate și veridicitate, contravenientul trebuie să facă dovada contrarie, în caz contrar, prin aplicarea prezumției, fapta considerându-se săvârșită în modalitatea reținută în procesul verbal.
În speță, petentul a solicitat numai proba cu înscrisuri, în dovedirea faptului că nu a săvârșit faptele imputate.
Este unanim acceptat în jurisprudența națională ca procesul verbal de constatare a contravenției întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, numai în măsura în care se coroborează cu alte dovezi, însă în speță, aceasta prezumție nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauza dedusă judecății, petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt distincte de cea reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție de organul constatator.
Asfel, potrivit declarației date în fața organelor de politie, în data de 16.06.2015 (fila 28 dosar), contestatorul arată că circula în data de 05.06.2015, în jurul orei 18, cu autoturismul cu nr._ din direcția . G., după momentul în care a virat la dreapta pentru a circula pe . intrat cu trei sferturi din autoturism pe acea stradă, s-a oprit, iar autovehiculul cu nr._, a pornit și l-a lovit in zona pasajului rotii din stanga spate deși era staționat.
Pretinde că soferul caminonului a vrut să plece si nu a dorit să încheie constatarea amiabilă. Arată că la . a intâlnit indicatorul cedează trecerea.
Intervenientul, P. M., potrivit declarației date în data de 05.06.2015 în fata organelor de politie, (depusă la fila 29 dosar), arată că în acea zi, in jurul orei 18.20, circula cu autovehiculul cu nr._, la intersectarea cu breteaua care face legătura dintre . fost acroșat de auto cu nr._ , care nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers spre stânga intrând pe banda sa de mers
Arată că circula pe . . nr._, care l-a acroșat avea în intersecție indicatorul cedează trecerea, la volanul acestuia era un bărbat, care nu a vrut să meargă la politie ca să nu i se ia permisul.
Din autorizațiile de reparații emise de politie (filele 30,31), reiese că autoturismul cu nr._, condus de contestator a suferit avarii: pasaj aripă stânga spate, portieră stânga spate, bară stânga spate, aripă noroi stânga spate.
Autovehiculul cu nr._, condus de intervenient a suferit avarii la bara dreaptă față.
Coroborând situatia de fapt reținuta în proces verbal cu materialul probator administrat in cauză și cu avariile existente la cele două autovehicule, astfel cum au fost consemnate in autorizatiile de reparatii -filele 30,31 dosar și care corespund dinamicii producerii accidentului, se constată că fapta incriminată de art.57 alin.(2) din OUG nr.195/2002, s-a săvârșit în modalitatea reținută în procesul verbal contestat, intrucât petentul nu a respectat semnificatia indicatorului ,, cedează trecerea,, și a pătruns pe drumul public fără sa acorde prioritate de trecere vehiculului condus de intervenient, care circula regulementar, iar în prezenta procedură contestatorul nu a propus și nici administrat probe care să facă dovada contrarie.
De asemenea, contestatorul se face vinovat de savârsirea contravenției reținute în sarcina sa, prevazută de art.79, alin.1/b din OUG nr.195/2002, fiind fără relevantă că șoferul celuilalt vehicul nu a dorit să încheie o constatare amiabilă, ori că acel vehicul a suferit sau nu avarii, întrucât era obligat să se prezinte la organul de poliție în maxim 24 de ore de la producerea accidentului, din moment ce vehiculul său suferise avarii serioase, în urma incidentului din data de 05.06.2015, însă s-a prezentat abia în data de 16.06.2015, după cum reiese din actele depuse la dosar..
Analizând sancțiunile stabilite, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a acestora, față de criteriile prevăzute de art. 21, alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunile sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul a ținut cont de împrejurările, de modul și mijloacele de săvârșire a acestora, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului care a ignorat cu bună știință prevederile legale, a circulat pe drumul public fără să respecte dreptul celorlalți participanți la trafic de a se deplasa în siguranță și a sfidat autoritatea publică prin neprezentarea în fata organelor de politie in termenul legal, deși știa ca are această obligație, astfel că nu se impune reindividualizarea sancțiunilor cu amenda în sensul aplicării unui avertisment .
In concluzie, instanța retine ca procesul verbal de constatare a contravenției contestat a fost întocmit cu respectarea art.16 din OG nr.2/2001, agentul constatator a descris starea de fapt-faptele contraventionale reținute în sarcina contestatorului și a încadrat în drept starea de fapt expusă, instanța putând sa aprecieze corectitudinea incadrarii juridice, precum si temeinicia celor reținute.
Văzând cele anterior reținute, instanța va respinge plângerea contravențională cu consecința menținerii procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._/16.06.2015, încheiat de intimatul DGPMB.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de contestatorul D. D., CNP_4, domiciliat în București, ., ., etaj 8, apartament 58, sector 3 în contradictoriu cu intimata Directia Generală De Poliție A Municiiului București – Brigada de Poliție Rutieră, cu sediul în București, ..9-15, sector 3, intervenientul P. M., cu domiciliul în Voluntari, ..32, jud. Ilfov și asigurătorii G. A., cu sediul în București, ..45, sectorul 1 și C. A. S.A., cu sediul în Sibiu, ..5, turnul A, etajele 3-6, Centrul de Afaceri, jud. Sibiu ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea se depune la Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti.
Pronunțată in ședința publica azi, 03.11.2015.
P. GREFIER
G. AndreiGeorgiana Ș.
Red.AG/Thred.MM
7 ex./12.11.2015
| ← Accesiune. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 8689/2015.... → |
|---|
