Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 7679/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7679/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 7679/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7679
Ședința publică de la data de 07.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect acțiune în răspundere delictuală, privind pe reclamanta E. T. a chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primar General.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 05.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 07.10.2015.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr._, din data de 27.01.2015, reclamanta E. T. a chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primar General, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 7.369 lei, actualizată, reprezentând cheltuieli de judecată făcute de reclamantă în Dosarul nr._ soluționat de Tribunalul București prin sentința civilă nr. 1202/31.05.2013, soluție rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1976R a Curții de Apel București; obligarea pârâtei la plata unei penalități în cuantum de 1000 lei pe zi de întârziere de la data notificării, 21.07.2014, până la îndeplinirea obligației de a emite o nouă dispoziție motivată prin care să acorde despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru cota de 27% din imobilul situat în București, ., sector 5, obligație ce incumbă în baza hotărârilor judecătorești mai sus arătate; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de soluționarea prezentei cauze.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că prin hotărâri definitive și irevocabile, pârâtul a fost obligat, în anul 2013, să emită noua dispoziție motivată prin care să-i acorde reclamantei măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 și în ciuda demersurilor făcute până la acest moment pentru obținerea acestei dispoziții, pârâtul nu a procedat încă la emiterea ei.
Față de cele ce preced, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxe achitate în cauza pentru obținerea înscrisurilor solicitate de către instanța de judecată și xerox (480 lei), precum și onorarii de avocat, și anume contravaloarea a 1.500 dolari canadieni (la cursul BNR din data soluționării acțiunii la fond), adică 4.889 lei și 2.000 lei (în recurs), conform facturilor proforma anexate.
Prealabil emiterii dispoziției nr._/04.08.2010 ce a fost anulată ca efect al hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea reclamantei în dosarul nr._ și pentru care solicită cheltuieli de judecată în capătul I de cerere, s-a adresat instanței pentru a-l obliga pe pârât să emită dispoziția prin care să soluționeze notificarea acesteia.
În aceste condiții, reclamanta a solicitat să se dispună aplicarea unei penalizări în sarcina pârâtului, în cuantum de 1000 lei pe zi de întârziere, de la data notificării, 21.07.2014 până la îndeplinirea obligației de a emite noua dispoziție motivată.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1.357 și art. 905 C.pr.civ.
În susținere, au fost anexate cererii de chemare în judecată înscrisuri (f. 4-19).
Prin întâmpinarea depusă la filele 31-34 din dosar, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București și declinarea dosarului spre soluționarea acțiunii la Judecătoria Sectorului 6 București, motivat de faptul că prin acțiunea formulată, s-a solicitat o anumită sumă, obiectul cererii de chemare în judecată fiind „pretenții”, incidente în cauză fiind dispozițiile art. 107 C.pr.civ. rap. la dispozițiile art. 129 și art. 126 și 132 alin. (3) C.pr.civ. De asemenea, prin întâmpinare, pârâtul a invocat și excepția netimbrării acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat să se costate faptul că reclamanta nu a solicitat cheltuielile de judecată în cadrul soluționării dosarului nr._ și nici nu a precizat că le va solicita pe cale separată.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la filele 46-48 din dosar reclamanta a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 5 București și declinarea dosarului spre soluționare Judecătoriei Sector 3 București, respingerea excepției netimbrării acțiunii ca neîntemeiată și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Prin sentința civilă nr. 4225/03.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 22.06.2015, sub nr._ .
La data de 20.07.2015, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
De asemenea, pârâtul a solicitat ca reclamanta să depună la dosarul cauzei copii de pe facturile si chitanțele care reprezintă pretențiile sale, cu mențiunea conform cu originalul si copie certificata de pe contractul de asistenta juridica, sa depună copie integrala de pe decizia civilă nr.1976R/20.11.2013 deoarece a depus filele 2, 3, si 5 si nu este cuprins dispozitivul hotărârii judecătorești. Solicită atașarea dosarului nr._, precum și depunerea contractului de asistenta juridica în original - neputând acorda valoare probatorie înscrisului depus la dosar în copie simpla, înscris care deriva tocmai din izvorul obligației ce se tinde a fi stabilita în sarcina pârtilor din perspective art. 112 alin.3 raportat la art.139 alin C.p.c.
În raport de situația de fapt si cea de drept, pârâtul a invocat si solicitat admiterea excepției lipsei de interes pe capătul 2 de cerere ca rămas fără obiect având în vedere faptul că pârâtul si-a îndeplinit obligația stabilita prin titlul executoriu prin emiterea Dispoziție de Primar General nr._/04.05.2015.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
Nu se poate impune obligarea instituției la plata acestor cheltuieli de judecata deoarece reclamanta, deși aveau posibilitatea să solicite plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acel proces nu le-a solicitat si nici nu a precizat în mod expres ca le solicita pe cale separată.
Conform art. 452 NCPC partea care pretinde cheltuieli de judecata trebuie sa facă, în condițiile legii, dovada existentei si întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterii asupra fondului cauzei. în recurs, reprezentarea s-a făcut la un singur termen de judecata, iar onorariul solicitat este excesiv.
Partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil.
În subsidiar, în situația admiterii acțiunii, pârâtul a solicitat micșorarea onorariului de avocat conform art.451 N.C.Proc.civ., în măsura în care este dovedit si justificat.
Conform art. 129 din statutul profesiei de avocat, contractul de asistenta juridica investit cu formula executorie, în condițiile legii, constituie titlu executoriu cu privire la restantele din onorariu si alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului. Procedura de executare este cea prevăzută de dispozițiile Codului de procedura civila.
Prin aplicarea dispozițiilor art.451 Cod procedură civilă nu se încalcă prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995.
In realitate, dispozițiile legii privind organizarea si exercitarea profesie de avocat menționate consacră principiul obligativității respectării contractului de asistentă judiciară si sunt aplicabile exclusiv pârtilor contractante.
Prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară și nu-1 modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.
Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept civil, este însă susceptibil de a fi exercitat abuziv.
Dispozițiile art. 451 Cod procedură civilă au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
Jurisprudența C.E.D.O. este relevantă sub aspectul principiului pe care îl degajă și anume, acela că cheltuielile de judecată efectuate în proces urmează să fie recuperate de partea care are câștig de cauză numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, reale și rezonabile.
Proporționalitatea onorariului avocațial cu valoarea ori complexitatea cauzei și cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanței de fond, aceasta justificând reducerea onorariului avocațial, astfel încât acesta să reflecte valoarea muncii depuse de apărător pe parcursul prezentului litigiu - sau chiar al mai multora, cum este cazul de față.
Consideră nejustificat de mare onorariul de avocat raportat ia serviciile prestate, durata litigiului si valoarea pretențiilor, sancțiunea fiind reducerea sa de către instanța de judecata. Plecând de la hotărârile adoptate de CEDO si de la principiile statuate de Curte, pârâtul a arătat că onorariul perceput pentru asistenta este nerezonabil. Art.451 c.proc.civ. nu a fost conceput ca un mijloc de pedepsire abuziva si nelimitata a pârtii care cade în pretenții procesuale, ci o modalitate justa de reparație pentru litiganții care se văd chemați în judecata în mod nefondat. Așa cum a statuat pe acest aspect CEDO prin jurisprudența sa, se poate afirma ca si în dreptul intern, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli de judecata decât în măsura în care se constata realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil, în timpul si în legătură cu acel litigiu.
Realitatea cheltuielilor tine de justificarea ca ele au fost concepute . si indisolubila cu litigiu, au precedat sau au fost contemporane acestuia si concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului ca calitatea considerata, ca garanție a succesului sau.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifica faptul ca în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenta litigiului sau si reputația celui care acorda asemenea servicii, ele sa nu fie exagerate. F. de aceste principii, pârâtul a solicitat reducerea în mod proporțional câtimea cheltuielilor de judecata datorate de către pârâta.
În cazul onorariului de avocat nepotrivit de mare sancțiunea este reglementata de art.451 C. proc. civ. si constă în dreptul suveran al instanței de judecata de a micșora onorariul, daca este nepotrivit de mare în raport de valoarea pricinii sau de munca îndeplinita de avocat.
Cheltuielile de judecata sunt o suma de bani în are se regăsesc toate cheltuielile pe care partea care a câștigat procesul le-a făcut cu ocazia litigiului soluționat prin hotărâre judecătoreasca, fundamentul fiind culpa procesuala a pârtii care cade în pretenții.
În hotărârea din 21.07.2005 pronunțata de CEDO în cauza S. si alții vs. Romania, s-a pronunțat Curtea în ceea ce privește cheltuielile de judecata pentru cheltuielile pretinse în fata instanțelor naționale, repartizate pentru cheltuieli avocațiale achitate, diverse cheltuieli. Chiar cheltuielile de avocat achitate obținute prin rambursare au fost de 1030 euro deși s-au solicitat 2000 euro, iar în privința celorlalte nefiind prezentate decât parțial, Curtea a stabilit o suma corespunzătoare.
Nici în cauza P. vs. Romania pronunțata la 27.06.2006 de CEDO nu s-au acordat sumele de 70.000 USD cheltuieli medicale suportate în timpul arestării preventive, 40.000 USD solicitata de reclamanți si reprezentând onorarii pentru munca întreprinsa de către avocați în procedura interna, ci s-a considerat rezonabil sa fie acordate fiecărui reclamant suma de 1.000 euro care include toate costurile. Ca atare analizând jurisprudența CEDO se desprinde concluzia ca se acorda numai cheltuieli de judecata în măsura în care s-a reținut necesitatea si caracterul rezonabil si au fost dovedite. Cu toate ca Curtea a micșorat considerabil sumele solicitate ca fiind cheltuieli de judecata ocazionate la instanțele naționale interne.
Conform art.132 din Statutul profesiei de avocat (M.Of. nr.45/13.01.2005), în care sunt prevăzute criteriile pentru Solicităm aplicarea dispozițiilor art. 451 alin.3 c.proc.civ,. întrucât obiectul cauzei este Legea nr.10/2001, iar litigiul nu comporta un grad de dificultate sporit si cheltuielile de judecată sunt prea mari față de contribuția apărătorului ales. Mai mult conform art.132 din statutul profesiei de avocat, onorariile vor fi stabilite în raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului. în cazul onorariului de avocat nepotrivit de mare, sancțiunea este reglementata de art.274 alin.3 C. proc. civ. si consta în dreptul suveran al instanței de judecata de a micșora onorariul, daca este nepotrivit de mare în raport de valoarea pricinii sau de munca îndeplinita de avocat.
Onorariul avocatului este disproporțional iar judecătorii au însă dreptul, sa mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Or, față de valoarea onorariului cât și față de munca depusă de avocat se constată că instanța poate face aplicarea prevederilor art.451 C.proc.civ., în legătură cu care practica instanțelor, precum și doctrina juridică consideră că ori de cate ori onorariul de avocat este excesiv de mare, acesta se poate reduce.
Pe de altă parte, cheltuielile de judecată, le consideră disproporționate si exagerat de mari chiar având în considerare si art.133 din Statutul profesiei de avocat, care prevede ca se stabilesc în limitele legii si ale statutului profesiei.
Pârâtul a invocat jurisprudența C.E.D.O. care prevede că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil.
Față de cele menționate, pârâtul a solicitat admiterea excepțiilor, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
Întâmpinarea a fost însoțită de dispoziția nr._/04.05.2015.
La data de 24.07.2015 a fost atașat dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a IV a Civilă.
La termenul de judecată din data de 05.10.2015, reclamanta a depus la dosar, în copie, contractul de asistență juridică . nr._/2013, adresa nr.675/16.07.2014, adresele nr.833/08.10.2014, nr.243/22.04.2015, dispoziția nr._/04.05.2015, extras de pe portalul Tribunalului București, nr.528/25.11.2011, nr.273/25.03.2013, nr.1176/11.10.2012, nr.811/2012, nr.1147/21.09.2012, nr._/30.01.2013, nr.R/_/05.02.2013, nr.134/08.02.2013, nr._/26.03.2013, nr.R/_/234/11.04.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 1202/31.05.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ (fil. 8-9), rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1976R/20.11.2013 a Curții de Apel București (fil. 11-13), instanța a admis contestația reclamantei și a dispus anularea Dispoziției Primarului General nr._/04.08.2010 cu obligarea acestuia din urmă de a emite o nouă dispoziție motivată prin care să îi acorde despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru cota de 27% din imobilul situat în București, ., sector 5.
Astfel cum rezultă din împuternicirea avocațială nr._/2011 (fila 23 – dosar fond), în baza contractului de asistență juridică nr._/12.04.2011, reclamanta a fost reprezentată în dosarul nr._ de avocat Graziela B.. De asemenea, potrivit contractului de asistență juridică . nr._/2013 și a înscrisurilor din dosarul din faza recursului, reclamanta a fost reprezentată și în această etapă procesuală de avocat Graziela B..
Reclamanta a achitat apărătorului ales suma de 1.500 dolari canadieni (la cursul BNR din data soluționării dosarului de fond), adică 4889 lei pentru reprezentarea în primă instanță și suma de 2.000 lei, pentru reprezentarea în recurs, după cum reiese din copia contractului de asistență juridică nr._/12.04.2011 (fila 22 dosar), a contractului de asistență juridică . nr._/2013 (fila 21 dosar) și copia facturilor proforma privind aceste sume (fil. 18-19 dosar declinat).
De asemenea, reclamanta a mai efectuat cheltuieli în cuantum de 480 lei pentru obținerea și fotocopierea înscrisurilor necesare în cadrul dosarului nr._, achitate potrivit chitanțelor de la filele 16 și 17 din dosarul declinat.
Analizând posibilitatea reclamantei de a solicita în baza art. 274 C.pr.civ. (aplicabile la data soluționării cauzei), pe cale separată, sumele achitate efectiv cu titlu de cheltuieli de judecată, față de apărările formulate de pârât sub acest aspect, se rețin următoarele:
Așa cum rezultă din art. 274 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Dispozițiile legale care reglementează posibilitatea solicitării cheltuielilor de judecată efectuate cu soluționarea unui anumit litigiu nu prevăd obligativitatea formulării unei cereri în acest sens doar în cadrul judecării procesului respectiv. Pe cale de consecință, analizând dispozițiile legale în materia cheltuielilor de judecată prin prisma principiului de drept potrivit căruia unde legea nu distinge, nici interpretul acesteia nu trebuie să distingă, instanța apreciază că, în lipsa unei limitări legale exprese în acest sens, cererea cu privire la cheltuielile de judecată poate fi formulată și separat.
Instanța reține că temeiul acordării cheltuielilor de judecată, indiferent dacă acestea sunt solicitate în cadrul unui litigiu pendinte sau pe cale separată, este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, cheltuielile de judecată la care este îndreptățită partea care a câștigat procesul având natura unei despăgubiri acordate acestei părți pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții (art. 998-999 C.Civ. de la 1864).
Având în vedere modul în care litigiul derulat între părți a fost soluționat, astfel cum a fost detaliat anterior (admiterea acțiunii, respingerea recursului formulat de pârât), instanța reține culpa procesuală a pârâtului M. București în litigiul menționat, apreciindu-se, pe cale de consecință, în temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., că reclamanta este îndreptățită a solicita obligarea pârâtului la plata cheltuielilor efectuate în recurs, în dosarul anterior menționat.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că reclamanta a încheiat cu avocatul contractul de asistență juridică nr._/12.04.2011 (fila 22 dosar), și contractul de asistență juridică . nr._/01.07.2013 (fila 21 dosar), anterior soluționării irevocabile a cauzei (la 20.11.2013). Astfel, pe parcursul derulării litigiului, asistența juridică a fost acordată în baza acestor contracte, fiind dovedită existența raporturilor juridice cu avocatul pe parcursul derulării litigiului, instanța constată că reclamanta este îndreptățită, și din acest punct de vedere, la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la cuantumul despăgubirii ce poate fi acordat părții care a câștigat procesul, cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Instanța reține că, în raport de complexitatea cauzei (litigiu în temeiul Legii nr. 10/2001) și de faptul că avocatul a asigurat reprezentarea unei persoane stabilite în Canada timp de 7 termene de judecată, sumele de 4889 lei pentru reprezentarea în primă instanță și de 2.000 lei, pentru reprezentarea în recurs, se încadrează într-o limită rezonabilă, astfel încât nu se impune micșorarea acestora.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 998-999 C.Civ. de la 1864, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 7.369 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de dosarul nr._ soluționat în primă instanță de Tribunalul București și în recurs de Curtea de Apel București.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de penalități de întârziere, în temeiul art. 906 C.p.c., instanța reține că acest articol nu are aplicabilitate decât în măsura în care obligația de a face sau de a nu face nu este încă executată la data pronunțării sentinței de aplicare de penalități.
Din întregul conținut al art. 906 C.p.c., rezultă că scopul aplicării de penalități de întârziere este de a determina debitorul obligației de a face sau de a nu face să o execute, în condițiile în care aceasta nu poate fi îndeplinită prin altă persoană. Mai mult, alin. (2) al acestui articol prevede că debitorul poate fi obligat să plătească în favoarea creditorului o penalitate stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu.
Cum, în cauză, astfel cum a recunoscut și apărătorul reclamantei la ultimul termen de judecată, pârâtul a emis la data de 04.05.2015 dispoziție motivată în sensul obligației din titlul executoriu, instanța reține că a rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de penalități, urmând a îl respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta E. T., CNP_, cu sediul procesual ales la C.. Av. Graziela B., ., ., sector 3, București în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 7.369 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de dosarul nr._ soluționat în primă instanță de Tribunalul București și în recurs de Curtea de Apel București.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de penalități, ca rămas fără obiect.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată in ședință publică azi, 07.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
RED.DD/Thred.MM
4 ex/12.11.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 7677/2015.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 7575/2015.... → |
|---|
