Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8754/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8754/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 8754/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 8754
Ședința camerei de consiliu din 03.11.2015
Instanța constituită din
P.: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, privind pe reclamanta E. E. MUNTENIA SA și pe pârâtul C. V..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că din verificările efectuate s-a constatat că nu mai există alte dosare purtându-se între aceleași părți, având același obiect și cauză și că din partea reclamantei s-au depus la dosar note scrise și interogatoriu pentru pârât, în dublu exemplar.
Instanța verificându-și competența în temeiul art. 131 raportat la art. 94 pct. 1 lit. k, art. 107 al. 1, art. 1028 C., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța în temeiul art. 238 C. apreciază termenul optim și rezonabil de soluționare a cauzei la 3 luni.
Instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța în temeiul art. 255 raportat la art. 258 C. încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu interogatoriul pârâtului, fiind o probă admisibilă și conducând la soluționarea cauzei.
Instanța constată că pârâtul a fost citat cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu la prezentul termen de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 25.06.2015, sub nr._, reclamanta E. E. MUNTENIA SA, în contradictoriu cu pârâtul C. V., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 9056,01 RON. Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a arătat că între părți s-au derulat raporturi contractuale, acestuia fiindu-i atribuit codul de client_, în baza cărora reclamanta a livrat energie electrică către pârât, iar corelativ s-a născut obligația de plată a acesteia pentru serviciile de care a beneficiat, conform facturilor fiscale emise de către reclamantă.
Astfel, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data în care pârâtul a început să consume energie electrică, însușindu-și totodată toate obligațiile care derivă din beneficiul acestui serviciu și din contractul de furnizare a energiei electrice. Reclamanta a mai arătat că respectivul contract încheiat între părți este standard și aplicabil la nivel național, reglementat prin cat normativ.
În acest sens, reclamanta a menționat că avea obligația să furnizeze energie electrică, iar pârâtul avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise de către reclamantă, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor și termenul de scadenta fiind înscrise pe factură, conform prevederilor art. 14 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice. Totodată, reclamanta a invocat potrivit art. 7 lit. c din contractul de cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, aprobat prin Decizia ANRE nr. 57/1999, consumatorul având obligația să achite integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate.
În ceea ce privește suportarea de către consumator a cheltuielilor furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea, reclamanta a învederat instanței faptul că aceasta este reglementată de art. 200 alin. 5 din contractul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 1007/2004. Mai mult, reclamanta a apreciat că în dovedirea recunoașterii și însușirii derulării contractului dintre părți, stă și faptul că acesta a efectuat o . plați către reclamantă, așa cum rezultă și din situația financiară a debitorului. În acest sens, a mai arătat că expedierea facturilor de energie electrică se realizează cu operatorul național din domeniul serviciilor poștale și care se afla în proprietatea statului român, acesta fiind furnizor unic al acestui serviciu universal în orice punct de pe teritoriul României. Totodată, facturarea, respectiv emiterea facturilor se realizează conform art. 155, alin. 28 din Codul fiscal.
În aceste condiții, reclamanta a apreciat că ar fi nelegală interpretarea potrivit căreia neacceptarea la plata a facturii echivalează cu nedovedirea acțiunii, în condițiile în care contractul încheiat intre părți și atașat prezenței, reprezintă „legea părților” (art. 1.270 Noul Cod Civil, respectiv art. 969 Vechiul Cod Civil), iar obligația de plata s-a născut ca efect al încheierii contractului și nu ca efect al emiterii ori acceptării facturii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 150, alin. 1 și 2, art. 223, alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628, alin. 2, art. 662, art. 1.025-1.032 din Noul Cod de Procedura civil㸠art. 1.270, art. 1.516, art.1.535 din Noul Cod Civil, art. 969 și următoarele, art. 1.073 din Vechiul Codul Civil, art. 120, alin. 7 din Codul de Procedura Fiscală (OG 92/2003), art. 155, alin. 28 din Codul Fiscal, Art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004; Decizia A.N.R.E. nr. 57 din 11 octombrie 1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice; Vechea legea energiei electrice nr. 13/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din_ ; Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 485/16 iulie 2012.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv:situația facturilor restante ale consumatorului, somația nr. 5535/2.07.2013,confirmare de primire, factura nr. 2 MF_/26.11.2012, contract de furnizare a a energiei electrice nr. 1007 –_/20.12.2001, listă creanțe la zi.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1026 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Făcând aplicarea textului mai sus menționat, din prisma alin. 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.
Reclamanta nu a putut prezenta însă un înscris doveditor al convenției încheiate cu pârâtul din care să rezulte voința și consimțământul acestuia din urmă de a beneficia de serviciile prestate de recalamantă.
Dovada contractului de furnizare a energiei electrice, în cazul în care valoarea serviciilor depășește suma de 250 de lei, se poate face, potrivit dispozițiilor art. 309 alin. 2 C.pr.civ. „Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei.” Însă reclamanta nu a depus la dosar un astfel de contract semnat de către părți.
În conformitate cu prevederile art.1270 C.civ., convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
Conform art. 1350 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, atunci când, fără justificare, o parte nu își îndeplinește obligațiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Astfel, situația premisă pentru angajarea răspunderii contractuale constă în încheierea unui contract prin care să fie stabilite drepturile și obligațiile fiecărei părți contractuale, în funcție de care se analizează și răspunderea contractuală, respectiv neîndeplinirea obligațiilor contractuale în condițiile și la termenul prevăzute în convenția părților.
Analizând înscrisurile depuse de către reclamantă, instanța reține că factura fiscală nr. 2MF_/26.11.2012 de la fila 14 depusă la dosar pe care reclamanta își întemeiază pretențiile nu au fost acceptate în mod expres la plată de către pârât prin semnătură.
Conform art. 249 C.pr.civ. sarcina probei revine reclamantei, iar în speță, deși în acțiune reclamanta a invocat relațiile civile, din probele administrate în cauză nu rezultă acordul de voință al pârâtului.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că factura invocată de către reclamantă în susținerea pretențiilor sale nu dovedește, prin ea însăși nici energia efectiv consumată de către pârât, și nici asumarea de către pârât a obligației de a plăti suma evidențiată în factură.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să respingă cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta E. E. Muntenia SA, cu sediul ales în București, .. 10A, Clădirea C3, ., înregistrată la ONRC sub nr. J40/_/2008, CUI_, în contradictoriu cu pârâtul C. V., cu sediul în .. 390A, București, sector 6, CNP_ ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. TEA/ Tehnored. PAS
4 ex/ 02.12.2015
| ← Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 9118/2015.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5680/2015.... → |
|---|
