Contestaţie la executare. Sentința nr. 7630/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7630/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 7630/2015
DOSAR NR._ 2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7630
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 7.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea A. G. Trade SRL în contradictoriu cu intimata Administrația F. pentru Mediu-Direcția de Venituri-Serviciul de recuperare Creanțe.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea, prin avocat T. I., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La solicitarea instanței de a preciza durata rezonabilă de soluționare a cauzei, contestatoarea, prin avocat, arată că estimează un termen de soluționare a cauzei de 3 luni.
În conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 3 luni.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de intimată prin întâmpinare, solicită respingerea acesteia, formulând contestație la organul administrativ primind o decizie de respingere, înțelegând ca ulterior să se judece pe dreptul comun pe contestația la executare. Solicită respingerea excepției inadmisibilității, dat fiind faptul că prin prezenta contestație, astfel cum a precizat și în dosarul tribunalului, se solicită anularea titlului executoriu și a somației, iar nu și a deciziei de impunere.
Instanța acordă contestatoarei cuvântul pentru propunere de probe.
Contestatoarea, prin avocat, solicită administrarea probei cu înscrisuri, cele deja depuse la dosar, precum și alte înscrisuri ce urmează a fi depuse și efectuarea unei expertize contabile urmând a se stabili modul de calcul al deșeurilor de lemn menționate prin titlul executoriu, dat fiind faptul că se contestă această sumă. Din calculele efectuate de către societatea contestatoare s-a ajuns la concluzia că ar existat o sumă de plată însă nu suma solicitată de către Agenția de Mediu, dat fiind faptul că aceștia nu aplică în mod corect coeficienții.
Depune la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri, decizia nr.1/25.11.2013 referitoare la obligațiile de plată accesorii la Fondul pentru Mediu, anexă la decizia nr._/25.11.2013, tabele cu calcule și extras de cont din data de 1.04.2014.
La termenul de azi, contestatoarea, prin avocat, arată că înțelege să-și completeze cererea, solicitând și anularea Deciziei de impunere nr.1/25.11.2013.
La solicitarea instanței, contestatoarea, prin avocat, arată că nu a formulat contestație potrivit art.205-207 împotriva deciziei de impunere nr. 1/25.11.2013, prezenta contestație fiind formulată împotriva titlului executoriu și a somației din data de 21.10.2013, în acestea nefiind incluse și sumele menționate în Decizia nr.1/2013.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestatoare proba cu înscrisurile depuse la dosar, pentru dovedirea motivelor expuse prin contestație, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
În ceea ce privește proba cu expertiză contabilă, instanța o respinge ca nefiind utilă pentru soluționarea cauzei în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește proba cu înscrisuri solicitată de intimată prin întâmpinare, respectiv decizia de impunere și dovada comunicării acesteia, contestatoarea, prin avocat, arată că nu se opune încuviințării acesteia.
În temeiul acelorași dispoziții legale ca și cele enunțate anterior, instanța încuviințează pentru intimată proba cu înscrisuri, în contraprobă față de ceea ce tinde să dovedească contestatoarea, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea contestației la executare, urmând a se dispune anularea titlului executoriu nr.355, întrucât sumele menționate în cuprinsul acestuia nu corespund realității. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că a fost făcut de către contestatoare un calcul din care rezultă o sumă mai mică la jumătatea debitului stabilit de Agenția de Mediu, fiind aplicați în mod greșit coeficienții pentru fiecare tip de deșeu. Astfel, nu a fost luată în calcul taxa de mediu de 3% pentru deșeuri de ambalaj metal, cu reținerea la sursă, pe care contestatoarea deși o achitase însă nu s-a luat în considerare. Mai mult, societatea contestatoare avea contract cu o societate specializată care recicla deșeuri, fiindu-le reproșat faptul că aveau obligația de a urmări transabilitatea acestor deșeuri, să meargă până la reciclatorul final pentru a vedea dacă aceste deșeuri au fost într-adevăr reciclate.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov Secția Civilă la data de 15.11.2013, sub nr._, contestatoarea A. G. Trade S.R.L. în contradictoriu cu intimata Administrația F. de Mediu a formulat contestație împotriva somației de executare din dosarul de executare nr. 355/2013, prin care a solicitat să se dispună admiterea contestației la executare ca fiind temeinică și legală, suspendarea a executării silite până la soluționarea contestației.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că, la data de 29.10.2013, i-a fost comunicată somația de plată în valoare de 54.047 lei, emisă în dosarul de executare nr. 355/2013 al Administrației F. pentru Mediu - Direcția Venituri - Serviciul Inspecției Fiscale.
Aceasta a fost emisă ca urmare a deciziei nr. 174/24.09.2013 și a raportului de inspecție fiscală cu același număr de înregistrare.
Contestatoare, în perioada 06.06._13, a fost supusă unui control al inspecția fiscală, având ca obiectiv verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora și au constatat că societatea are de achitat: obligații fiscale principale în valoare de 39.122,00 lei dobândă de întârziere - 9.056,78 lei penalității de întârziere - 5 868,30 lei, pentru perioada 06.04._12.
Contestatoare are ca obiect de activitate comerțul cu ridicata nespecializat - CAEN 4690, mai precis comerț cu bunuri ambalate componente, materiale și accesorii pentru industria producției de mobilă tapițată, prin importuri intracomunitare din Polonia si Germania și extracomunitare din Turcia și C..
Această activitate generează, conform O.U.G. nr. 196/2005 cu modificările și completările ulterioare, deșeuri din plastic, carton, lemn și metal. În acest scop, contestatoarea a încheiat un contract de reciclare și valorificare nr. 156/09.12.2011 cu Eco Serv Internațional SRL, pentru deșeuri de ambalaje plastic, carton, lemn și metal, în vederea realizării obiectivelor de reciclare și valorificare a A. Gobal Trade S.R.L., conform cerințelor și prevederilor O.U.G. nr. 196/2005.
A. G. Trade S.R.L., generează prin activitatea sa obligații de plată la bugetul F. de Mediu, astfel că, societatea reciclează deșeurile din ambalaje.
Contestatoarea a solicitat pe calea contestației administrative depusă la data de 25.10.2013, anularea acestui raport de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, întrucât aceste obligații fiscale nu au fost corect calculate.
Astfel, la metal, deși a prezentat toate facturile inspectorilor, prin care se vedea taxa de 3% plătită cu reținere la sursă, conform art. 9 alin.1, lit. a din OUG nr.196/2005, acestea nu au fost anexate la raport și, ca atare, nu au fost luate în calcul.
De asemenea, la deșeul din lemn, deși în raportul de inspecție fiscală se menționează că a fost luat în calcul ca fiind valorificat prin ardere, acest lucru nu reiese în anexele privind calculul efectiv pe ambalaj.
A mai arătat contestatoarea că societatea A. G. Trade SRL, importă săptămânal mărfuri extracomunitare din Turcia și C. în valoare de 97% din totalul importurilor și intracomunitare din Polonia și Germania în procent de 3%, astfel că obiectivele prevăzute de HG nr.621/2005 care sunt anuale au fost realizate în 2012 dar și pe 2010 și 2011.
Ca atare, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea atât a contestației administrative, cât și a prezentei contestații întrucât a considerat că există o aparență de nelegalitate a actelor administrative a căror suspendare a solicitat-o, iar executarea măsurii până la soluționarea acțiunii pe fond este de natură să perturbe grav activitatea societății.
Pentru cele invocate, contestatoarea a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei de impunere nr. 174/24.09.2013 și a raportului de inspecție fiscală nr. 174/24._.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 172-173 din O.G. nr. 92/2003, Codul de procedură fiscală, art. 711 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr. 554/2004, art. 711 și urm. Codul de procedură civilă.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a depus la dosar, în copie, somație nr._/21.10.2013, titlul executoriu, fișa firmei, adresa nr. 32/26.09.2013, decizia de impunere nr. 174, raport de inspecție fiscală nr. 174/24.09.2013, cu anexe, centralizatoare achiziții 2010, 2011, 2012, centralizator predări deșeuri de ambalaje spre valorificare/reciclare în perioada 2010-2012, centralizator ardere deșeuri de ambalaje din lemn în perioada 2010-2012, adresa nr._ din data de 01.08.2013, email, notă explicativă înregistrată sub nr.5850/DV din data de 13.08.2013, deșeu ambalaj procent 2010, 2012, email, declarații E. N., proces verbal încheiat la data de 14.08.2013, fișa firmei încasări la Fondul pentru Mediu.
La data de 27.02.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare la contestația la executare formulată de A. G. Trade S.R.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună respingerea acesteia.
Pe cale de excepție, intimata a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a acestei instanțe, în ceea ce privește soluționarea contestației împotriva actelor de executare silită emise de intimată deoarece potrivit art. 650 Cod procedură civilă „instanța de executare soluționează contestațiile la executare”, respectiv la judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea”.
Totodată, art. 12 din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, stabilește natura contribuțiilor, taxelor și penalităților ce constituie venit la bugetul F. pentru mediu și modalitatea de executare silită a contribuțiilor restante la F. pentru mediu.
Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și faptul că procedura de executare silită se realizează de Administrația F. pentru Mediu în conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța de executare este Judecătoria Sectorului 6 București (societatea intimată având sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6, București), intimata a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale, astfel cum a fost formulată și să se dispună trimiterea cauzei spre competentă soluționare acestei instanțe, respectiv Judecătoria Sectorului 6 București.
Practic, contestatoarea, prin anularea titlului executoriu, a tins la obținerea anulării obligației fiscale. Titlul executoriu tocmai aceasta constată - obligația fiscală a contestatoarei. Nu a invocat alte vicii ale titlului. Or, pentru anularea obligației fiscale intimata a considerat că nu se poate pronunța instanța de executare, ci doar instanța de contencios administrativ. Constatarea faptului că A. G. Trade S.R.L. are sau nu calitatea de debitor la bugetul F. pentru Mediu o poate face doar instanța de contencios după ce, în prealabil, contestatoarea a utilizat calea recursului grațios.
Art. 711, art. 712 Cod procedură civilă prevede principiul general potrivit căruia „împotriva executării silite însăși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”, textul precizând în alin. 2 că „nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal”.
Pornind de la aceste dispoziții legale, atât în practica judecătorească, cât și în doctrină, se arată că pe calea contestației la executare nu se poate cere anularea însăși a titlului executoriu.
Obiectul contestației la executare trebuie să se limiteze la viciile de formă ale titlului executoriu, la neregularitatea actelor săvârșite cu ocazia executării etc., dar nu și la motive de fond care pun în discuție existența și validitatea titlului care se execută.
Or, din perspectiva chestiunilor alegate de către contestatoare este evident că pe calea prezentei contestații ar putea fi puse în discuție doar eventualele neregularități privind nerespectarea de către intimată a condițiilor de formă prevăzute de art. 145, art.43, și art. 141 Cod procedură fiscală pentru valabilitatea actelor în temeiul cărora AFM a demarat procedura executării silite împotriva contestatoarei.
Cât privește motivele de fond care pun în discuție existența și validitatea titlului care se execută, respectiv Titlul executoriu nr. 355/2013, intimata a precizat că desființarea titlului executoriu pe calea contestației la executare nu poate fi admisibilă pentru că societatea contestatoare avea la îndemână o altă cale de atac, și anume contestația împotriva actului administrativ fiscal reglementată de art. 175 și urm, din Codul de procedură fiscală și, ulterior, acțiunea în contencios.
Din interpretarea dispozițiilor art. 172 alin. 3 din Codul de procedură fiscală rezultă că poate fi făcută contestație la executare și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă, pentru contestarea lui, nu există o altă procedură prevăzută de lege. În același sens sunt și dispozițiile art. 711, 712 Cod procedură civilă care prevăd că, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
În cazul de față nu sunt îndeplinite cele două condiții imperative, cumulative, pentru formularea contestației la titlu, pentru că titlul executoriu atacat emană de la un organ jurisdicțional și pentru că era prevăzută o altă cale de atac.
Astfel, din interpretarea coroborată a art. 205 și 209 din OG nr. 92/2003 republicată, rezultă că societatea contestatoare avea posibilitatea contestării (pe cale administrativă) la organul fiscal emitent, a titlului de creanță și a actelor administrative fiscale, respectiv Decizia de impunere nr. 49/2013, Decizia de impunere nr. 1/2008, Decizie de accesorii nr. 1/2013, decizia de soluționare a contestației putând fi atacată la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, potrivit art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală.
Rezultă că există o cale de atac efectivă și implicit un acces la instanță în sensul art. 6 CEDO pentru atacarea acestor titluri executorii, reglementată printr-o lege specială ce are prioritate față de legea generală în materie.
De altfel, ar fi absurd ca debitorii să poată contesta sumele înscrise în titlul executoriu în fața a 2 instanțe - instanța de executare și instanța de contencios administrativ.
În sprijinul susținerilor sale, intimata a invocat jurisprudența, respectiv Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 14/05.02.2007 în care se arată că posibilitatea contestării titlului executoriu pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlul de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ”.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că titlul executoriu nr. 355/_/21.10.2013 și somația nr. 355/_/21.10.2013 au fost emise în baza deciziei de impunere nr.174/24.09.2013, act în sumă de 54.047 lei, emis de către Serviciul Inspecție Fiscală, ca urmare a controlului fiscal efectuat în cadrul societății. Aceasta a fost comunicată prin intermediul Poștei Române și confirmată în data de 26.09.2013. Ca urmare a neachitării sumelor de bani stabilite prin Decizia de Impunere nr. 174/24.09.2013, în termenul legal, Administrația F. pentru Mediu a emis titlul executoriu nr.355/_/21.10.2013 și somația nr. 355/_/21.10.2013, pentru recuperarea sumei de 54.047 lei.
Titlul executoriu nr.355/_/21.10.2013 și somația nr.355/_/21.10.2013 au fost transmise prin intermediul Poștei Române, comunicate în data de 29.10.2013.
Referitor la susținerile contestatoarei prin care executarea trebuia suspendată până la soluționarea contestației pe cale administrativă, intimata a menționat că, în conformitate cu prevederile art. 215 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare „Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal”.
Pentru considerentele expuse, intimata a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună respingerea contestației formulate de . SRL, ca neîntemeiată.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 Cod de procedură civilă.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, decizia de impunere nr.174/24.09.2013 și dovada comunicării acesteia.
Prin sentința civilă nr.1576/05.05.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov Secția Civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale a tribunalului și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Pe rolul Judecătoriei B., cauza a fost înregistrată la data de 23.05.2014, sub număr de dosar_ .
Prin sentința civilă nr.2911/11.05.2015 pronunțată de Judecătoria B., s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București.
Pe rolul Judecătoriei sector 6 București, cauza a fost înregistrată la data de 31.07.2015, sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia de impunere privind obligații fiscale de plata la fondul de mediu nr. 174/24.09.2013, filele 16-18, stabilite prin inspecția fiscală nr. 174/24.09.2013, filele 19-27, s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei totale de_ lei, în baza raportului de inspecție fiscală, scadentă în data de 5 a lunii următoare, dacă data comunicării este cuprinsă între 01-15 din lună, respectiv în data de 2 ale lunii următoare, dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 ale lunii, comunicată la data e 26.09._, fila 92.
Prin titlul executoriu nr. 355/21.10.2013 emis de către Administrația F. de Mediu s-a procedat la începerea executării silite a obligației constată în patrimoniul contestatoarei în conformitate cu decizia de impunere nr. 174/24.09.2013 în valoare totală de_ lei aferente perioadei 04._, fila 10.
La data de la data de 21.10.2013, s-a emis în temeiul art. 145 Cod procedură fiscală somația în dosarul de executare nr. 355/2013, fila 9.
În ceea ce privește valabilitatea deciziei de impunere decizia de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plata la fondul de mediu stabilite prin inspecția fiscală nr._.09.2013, nu pot fi primite pe calea contestație la executare.
În speță, obligația de plată a unei creanțe fiscală, care va fi colectată potrivit art. 110 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, în temeiul unui titlu executoriu sau titlu de creanță („Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.”), a fost stabilită prin decizia de impunere nr. 265/18.08.2012, prin care contestatoarea a fost obligată la plata sumei de_ lei către stat.
În conformitate cu art.172 din O.G. nr. 92/2003, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Rezultă că, dacă pentru contestarea titlului de creanță nu s-a reglementat accesul la o instanță judecătorească, pe calea contestației la titlul executoriu fiscal, adresată instanței de executare, pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înțelesul întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca și apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale. Astfel, posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal în contestația la executare subzistă în măsura în care actul ce constituie titlul de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
Or, în cazul procedurii de individualizare a creanțelor fiscale suplimentare de plata la fondul de mediu este reglementată calea administrativ jurisdicțională de atac aceea a contestației împotriva titlurilor de creanță fiscală, potrivit dispozițiilor art. 218 Cod procedură fiscală, decizia privind soluționarea contestației promovate pe cale administrativă se comunică contestatorului, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat și poate fi atacată de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
În speță, odată cu expirarea termenului de plată titlul de creanță a devenit titlu executoriu, având natura unui act de executare a cărui valabilitate va fi pusă în discuție, pe calea contestației la executare, numai pentru cauze proprii de nelegalitate, ceea ce în speță nu s-a întâmplat, în condițiile în care criticile contestatoarei au privit numai fondul deciziei de impunere contestată prin contestația nr._/25.10.2013 depusă la AFM și soluționată prin Decizia nr. 101/05.12.2013, împrejurare necontestată de intimată. Mai mult, în ceea ce privește această din urmă dispoziție, se menționează expres calea de atac legală, termenul în care poate fi exercitată și instanța competentă să o soluționeze în cuprinsul său, respectiv 6 luni de zile la Tribunalul Ilfov, filele 101-105.
În consecință, constatând că nu există cauze de nevalabilitate ale actelor de executare emise în cauză, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea . SRL, cu sediul în Voluntari, ., județul Ilfov, având CUI_, fiind înregistrată la Registrul Comerțului Ilfov sub nr. J_, cu sediul ales la av. T. I., în București, Calea Plevnei nr.210, sector 6, în contradictoriu cu intimata Administrația F. de Mediu - Direcția de Venituri - Serviciul Recuperare Creanțe, cu sediul în București, ..294, Corp A, sector 6, îndreptată împotriva titlului executoriu nr. 355/_/21.10.2013.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AC/Thred.MV/5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7618/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 7738/2015.... → |
|---|
