Plângere contravenţională. Sentința nr. 7734/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7734/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 7734/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
......
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7734/2015
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F.-C. M.
Grefier V. A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul O. M. și pe intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-BRIGADA RUTIERĂ, având ca obiect plângere contravențională p.v. CP NR._/24.01.2015.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
În temeiul art. 104 alin. 13 din HCSM nr. 387/2005, instanța a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța, procedând din oficiu la verificarea competenței sale, apreciază prin raportare la disp 131 din NCPC și art. 118 din O.U.G nr. 195/2002, că este competentă general, material și teritorial să soluționeze plângerea contravențională de față, având în vedere că este Judecătoria în raza căreia a fost constată presupusa contravenție.
Instanța, având în vedere disp. art. 255 și 258 NCPC rap. la 109 alin. 9 din din O.U.G nr. 195/2002, art. 47 din O.G. nr. 2/2001, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate a probei putând conduce la soluționarea procesului.
Instanța, în ceea ce privește solicitarea contestatorului de a solicita organului constatator să depună la dosarul cauzei activitatea la ieșirea din tură, instanța o respinge ca nepertinentă, neconcludentă și neutilă soluționării cauzei, având în vedere pe de o parte disp. art. 109 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002, care prevăd competența constatării și sancționării contravențiilor la regimul O.U.G nr. 195/2002 a polițistului rutier fără a impune condiții acestuia referitoare la existența unui anumit ordin de serviciu, eminamente un act administrativ de organizare a activității, iar nu de conferire a competenței funcționale.
Cât privește justificarea solicitării contestatorului ca instanța să aprecieze în raport de această organizare a activității la ieșirea din tură a acurateței sancțiunii aplicate, instanța consideră că este total lipsită de relevanță.
În ceea ce privește proba testimonială propusă de contestator, deși un astfel de mijloc de probă este admisibil în raport de specificul procedurii de față, se constată de către instanță că petentul nu a indicat teza probatorie, adică nu a explicitat aspectele de fapt ce ar urma să fie lămurite prin administrarea unui astfel de mijloc de probă. Prin urmare, această omisiune nu permite instanței să aprecieze asupra pertinenței, concludenței și în final a utilității administrării unui astfel de mijloc de probă, mai ales în condițiile în care criticile aduse procesului-verbal de contravenție sunt în esență legate de nerespectarea dis. art. 16 din O.G. nr. 2/2001 cu privire la forma și conținutul procesului-verbal; acestea sunt aspecte de drept, iar nu de fapt susceptibile de a face obiectul probei testimoniale, iar pe de altă parte, contestatorul invocă prezumția de nevinovăție, care ca orice prezumție este un mijloc indirect de probă și implicit nu este o situație de fapt susceptibilă de a fi dovedită prin administrarea probei testimoniale.
Nemaifiind alte mijloace de probă de administrat, iar cele propuse de părți cenzurate de către instanță, declară dezbaterile închise și reține plângerea contravențională spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. V. la data de 30.01.2015, sub număr de dosar_, contestatorul O. M., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București, Brigada Rutieră, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, încheiat la data de 24.01.2015, de către Direcția G. de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutieră, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea procesului-verbal contestat și să se dispună anularea procesului-verbal ca nelegal și netemeinic și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii în suma de 195 lei și anularea celor 2 puncte de penalizare.
În subsidiar, contestatorul a solicitat admiterea în parte a plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, iar în sprijinul acestei afirmații a solicitat administrarea de probatorii pentru a putea demonstra netemeinicia procesului verbal contestat.
Așa cum se poate observa din procesul verbal, agentul constatator nu a menționat locul concret unde se presupune că acesta a fost oprit, pentru ca instanța să poată verifica acuratețea sancțiunii aplicate și implicit existența faptei reținute în sarcina acestuia, ci agentul constatator a menționat doar . Cascadelor. Este de la sine înțeles că pe un bulevard atât de mare pot exista nenumărate semne de circulație însă, câtă vreme agentul nu menționează în mod clar și fără echivoc locul concret, contestatorul a considerat că se poate aplica principiul atât de des menționat de CEDO, respectiv in dubio pro reo.
A mai arătat contestatorul că agentul constatator i-a spus că, dacă nu semnează, îi va aplica o amendă mult mai mare.
Față de fapta reținută în sarcina sa în procesul verbal, contestatorul a considerat ca aceasta este o acuzație, iar proba îi incubă intimatei, fiind singura în măsură să dovedească existența faptei imputate.
Contestatorul a solicitat instanței să pună în vedere agentului să depună raportul privind activitatea sa la ieșirea din tură și care să poarte viza organului, numărul de înregistrare și data (deci nu un înscris pro causa) pentru ca instanța să poată aprecia asupra acurateței infracțiunii.
De asemenea, contestatorul a considerat că acest proces-verbal de contravenție este lovit de nulitate, fiind nelegal din următoarele considerente:
S-au încălcat dispozițiile art. 16 alin. 1 OG nr.2/2001, potrivit cărora „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat: numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația si locul de munca ale contravenientului: descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția”.
Punctual, contestatorul a arătat că, în procesul verbal, nu s-a menționat: „locul concret unde a fost constatată pretinsa faptă reținută în procesul verbal, ci doar se arată . Cascadelor, iar într-un astfel de caz era foarte important să se menționeze cu exactitate locul unde se pretinde că acesta era oprit pentru ca instanța să poată verifica dacă acesta se afla în acel loc și, mai ales, dacă era sau nu vreun indicator cu „oprirea interzisă”, locul concret unde a fost încheiat procesul verbal, ci doar se arată București; în ceea ce privește ora la care a fost constatată presupusa faptă și ora la care se presupune că a fost întocmit procesul verbal, urmează ca instanța să constate că, în doar 5 minute, nu se poate efectua un control efectiv în care să se verifice toate documentele și să se întocmească și procesul verbal în același timp. Numai timpul în care ar fi trebuit să verifice documentele sale i-ar fi luat mult mai mult timp.
De aici se desprinde o singură concluzie ce se coroborează cu afirmațiile contestatorului, respectiv faptul că importantă nu a fost existența faptei imputate, ci aplicarea sancțiunii cu orice preț; ocupația și locul de muncă al contestatorului.
Procesul verbal nu respectă dispozițiile imperative prevăzute de art. 16 alin.1 din OG nr.2/2001 referitoare la descrierea faptei contravenționale cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, ignorând prevederile art.21 alin.3 din OG nr.23/2001, care dispune: „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia de scopul urmărit, de urmarea produsă „Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal și analizându-l prin prisma dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deși nepenală la nivelul legislației interne, materia contravențională este subsumată noțiunii de acuzație în materie penală în sens convențional, așa cum a arătat Curtea în mai multe decizii de speță.
Având în vedere cele menționate, se poate concluziona că prezenta cauză constituie o materie penală, în sensul art.6 din CEDO și, pe cale de consecință, petentului trebuie să i se respecte toate drepturile garantate de acest articol, inclusiv să i se aplice prezumția de nevinovăție, întrucât paragraful 2 al articolului menționat dispune că orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Așadar, textul legal menționat anterior, legiuitorul însuși a instituit în teza finală căci sancțiunea ce urmează a se aplica în cazul în care agentul constatator nu a consemnat contravenientului distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni” este netemeinic din armatoarele motive:
Contestatorul nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, iar în urma probelor va rezulta că se impune anularea procesului verbal ca netemeinic, forța, probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal și analizându-l prin prisma dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deși nepenală la nivelul legislației interne, fapta contravențională este subsumată noțiunii de acuzație în materie penală în sens convențional așa cum a arătat Curtea în mai multe decizii de speță.
Cu toate că textul OG nr.2/2001 renunță la comparația pericolului social al contravenției cu cel al infracțiunii, teoria trihotomică a trăsăturilor contravenției se menține cu nuanțări de formulare și fundamentare, fiind reținute trei elemente la definirea contravenției: latura obiectivă – existența unei fapte exteriorizate, latura subiectivă - săvârșirea acesteia cu vinovăție și prevederea ei într-un act normativ.
Latura obiectivă a contravenției reprezintă aspectul exterior al acesteia, una dintre componentele esențiale ale acesteia fiind elementul material care poate să constea într-o acțiune, o inacțiune sau fapte comisive-omisive, legate de o anumită atitudine a autorului față de consecințele lor negative.
Realizarea elementului material (verbum Regens) în condițiile și modalitățile prevăzute de lege, reprezintă o condiție esențială pentru însăși existența contravenției, condițiile față de care actul de conduită obiectiv nu poate realiza conținutul juridic al contravenției, urmând ca în cazul în care instanța constată că acțiunea sau inacțiunea descrisă de norma contravențională nu a fost efectuată, aceasta trebuie să anuleze actul constatator pentru lipsa elementului material, ca și al elementului constitutiv al contravenției.
Deoarece procesul-verbal se bucură numai de o prezumție relativă de legalitate și până la proba contrară, temeinicia sa trebuie susținută cu un probatoriu aferent cu privire la existența faptei, săvârșirea faptei de către petent și vinovăția în comiterea faptei, nefiind suficiente mențiunile agentului constatator din procesul verbal.
În subsidiar, în măsura în care instanța va trece peste apărările mai sus arătate, contestatorul a solicitat admiterea în parte a plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În aceste condiții, măsura dispusă apare ca excesiv de severă, vădit inechitabilă și disproporțională față de prejudiciul concret, față de circumstanțele săvârșirii faptei contravenționale și față de contravenient, motiv pentru care a solicitat instanței de judecată ca, în situația în care din care oricare motive va reține culpa contestatorului, să procedeze la înlocuirea sancțiunii vădit disproporționată aplicată de către agentul constatator cu sancțiunea avertismentului.
Potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001-care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ se permite Instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța poate aprecia dacă sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția potentului asupra obligațiilor ce-i revin. Prin urmare, contestatorul a solicitat instanței să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment față de cele expuse anterior.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 31 alin. 1, art. 36, OG nr.2/2001.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat, cartea sa de identitate.
Prin compartimentul registratură, la data de 22.03.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat respingerea acțiunii promovată de petent, menținând procesul-verbal încheiat, iar în conformitate cu prevederile art. 224 Cod procedură civilă, a invocat excepția lipsei competenței teritoriale a instanței sesizate, având în vedere că fapta sancționată prin procesul verbal contestat a fost săvârșită pe . Cascadelor, aflată pe raza teritorială a sectorului 6 București.
Potrivit art. 118 alin.1 din OUG nr. 195/2002, republicată, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competentă a fost constatată fapta.
În fapt, la data de 24.01.2015, petentul a efectuat transport persoane în regim taxi, cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, și a oprit în mod voluntar, neregulamentar pe . Cascadelor, în raza de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă”, pentru a aștepta un client, îngreunând traficul auto.
Prin manevra efectuată, petentul a încălcat prevederile art. 142 lit. a din RAOUG nr. 195/2002 rep. și totodată a stânjenit circulația vehiculelor pe respectivul tronson.
Prin sancționarea conducătorilor auto care opresc neregulamentar, se încearcă prevenirea, pentru viitor, a opririlor neregulamentare în zona respectivă.
Conform prevederilor art. 142 lit. a din RAOUG nr. 195/2002 rep., „Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în raza de acțiune a indicatorului oprirea interzisă”.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator conform prevederilor art. 109 alin.1 din OUG nr. 195/2002 rep. și nu au fost întocmite alte înscrisuri.
Procesul-verbal de contravenție, fiind întocmit în urma constatării nemijlocite a unei situații de fapt de către un agent constatator, învestit cu exercitarea prerogativelor de putere publică, se bucură de prezumția de veridicitate inerentă oricărui act administrativ. Jurisprudența CEDO în materie contravențională (cauza I. P. c. României, decizie de inadmisibilitate din 28.06.2011, H. și alți 16 c. României, decizie de inadmisibilitate din 13.03.2012) a statuat că prevederile contravenționale nu înlătură prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impun un echilibru între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție.
În drept, procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională face dovada deplină a situației de fapt consemnate prin încheierea lui, până la proba contrarie, petentului revenindu-i obligația de a propune și aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează pe acesta de consecințele săvârșirii contravenției.
Intimata a învederat instanței că, la momentul încheierii procesului-verbal, petentul nu a făcut mențiuni sau obiecțiuni cu privire la fapta săvârșită, asumându-și cele consemnate, aspect confirmat prin semnătură.
De asemenea, intimata a înaintat alăturat istoricul de sancțiuni al petentului, pentru ultimii 5 ani, din care reiese că acesta nu se află la prima abatere de la regulile de circulație.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 mod. complet., precum și art. 142 lit. a din RAOUG nr. 195/2002 rep.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, procesul-verbal . nr._/24.01.2015, istoricul de sancțiuni al petentului, precum și orice alte probe a căror necesitate ar reieși în urma dezbaterilor.
Prin sentința civilă nr.633/11.06.2015 pronunțată de Judecătoria B. V., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de intimată și s-a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei sector 6 București.
Pe rolul Judecătoriei sector 6 București, cauza a fost înregistrată la data de 17.08.2015, sub număr de dosar_ .
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și a respins, pentru motivele arătate în partea introductivă, restul probelor propuse de contestator.
Analizând plângerea prin prisma motivelor de nelegalitate invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/24.01.2015, contestatorul a fost sancționat cu o sancțiune principală - amendă contravențională în cuantum de 195 de lei - și o sancțiune complementară constând în 2 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 99 alin. (2) raportat la art. 108 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 195/2002. S-a reținut în sarcina contestatorului că în data de 24.01.2015, pe . Cascadelor a efectuat transport de persoane în regim de taxi cu auto_ și a oprit neregulamentar pe . zona de acțiune a indicatorului „Oprire Interzisă” pentru a aștepta clienți, îngreunând traficul auto.
În drept, potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii (...).
Analizând, cu prioritate, legalitatea formală a procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta îndeplinește toate cerințele prevăzute, sub sancțiunea nulității exprese (și absolute, interpretarea dată acestui text de lege de Înalta Curte de Casație și Justiție a României prin Decizia in interesul legii nr. XXII/2007), de art. 17 din OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește încălcarea art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001 invocată de petent, prin aceea că nu este arătat locul concret unde a fost constatată pretinsa faptă reținută în procesul verbal, ci doar se arată . Cascadelor, iar într-un astfel de caz era foarte important să se menționeze cu exactitate locul unde se pretinde că acesta era oprit pentru ca instanța să poată verifica dacă acesta se afla în acel loc și, mai ales, dacă era sau nu vreun indicator cu „oprirea interzisă”; că nu este arătat locul concret unde a fost încheiat procesul verbal, ci doar se arată București; că, în ceea ce privește ora la care a fost constatată presupusa faptă și ora la care se presupune că a fost întocmit procesul verbal, urmează ca instanța să constate că, în doar 5 minute, nu se poate efectua un control efectiv în care să se verifice toate documentele și să se întocmească și procesul verbal în același timp și că numai timpul în care ar fi trebuit să verifice documentele sale i-ar fi luat mult mai mult timp, instanța reține următoarele:
Cu privire la locul săvârșirii faptei, în procesul-verbal contestat se reține că fapta a fost săvârșită pe Bulevardul I. M. – Valea Cascadelor și, totodată, că petentul a staționat neregulamentar pe bulevardul I. M. în zona de acțiune a indicatorului „Oprire Interzisă”.
În acord cu susținerile contestatorului și instanța apreciază că în speță, din procesul – verbal contestat lipsește identificarea locului în care a fost săvârșită contravenția reținută în sarcina sa.
Indicarea de către agentul constatator ca loc al săvârșirii contravenției „. Cascadelor” nu este suficientă, raportat la contravenția reținută în sarcina contestatorului, respectiv oprirea neregulamentară în raza de acțiune a indicatorului „Oprirea Interzisă”, de vreme ce, pe de o parte, Bulevardul I. M. și Valea Cascadelor sunt două străzi diferite pe raza sectorului 6, iar, pe de altă parte, pe fiecare dintre aceste două străzi există, cel mai probabil, amplasate mai multe indicatoare de „Oprire Interzisă”.
Astfel, în lipsa oricărui alt reper de identificare, nu se poate verifica dacă locul în care a fost surprins staționat autovehiculul_ era aflat în raza de acțiune a unui indicator „Oprire Interzisă” și, implicit, dacă circumscris acestui loc a avut loc sau nu o staționare neregulamentară.
Mai mult, indicarea, în cuprinsul aceluiași proces-verbal a locului staționării neregulamentare ca fiind pe „bulevardul I. M.”, „în raza de acțiune a indicatorului „Oprire Interzisă”, este de natură să accentueze și mai mult neclaritatea privind locul săvârșirii contravenției: un indicator de „Oprire Interzisă” de pe Bulevardul I. M. sau de pe .>
Această modalitate de dresare a procesului-verbal de către agentul constatator nu permite instanței să verifice niciun aspect ce ține de temeinicia procesului-verbal, raportat la susținerile acestuia că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției și ale intimatului că procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, de vreme ce nu se poate stabili cu certitudine în care anume loc a constatat agentul săvârșirea contravenției și în raza cărui indicator de „Oprire Interzisă” situat pe care dintre cele două străzi menționate în procesul-verbal: Bulevardul I. M. sau ., în raport de aceasta, verificarea apărărilor fiecărei părți în parte.
În egală măsură, modalitatea de întocmire a procesului-verbal, prin nearătarea, în concret, a locului săvârșirii contravenției, este de natură să producă o vătămare a drepturilor procesuale ale contestatorului, respectiv a dreptului la apărare aparținând contestatorului, prin imposibilitatea de lămurire a locului săvârșirii contravenției, element ce are o importanță vitală și o legătură directă în a stabili dacă fapta reținută în sarcina contestatorului întrunește sau nu elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa.
Această vătămare nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal, de vreme ce cuprinsul procesului-verbal nu poate fi completate prin probe extrinseci, de natură a lămuri locul săvârșirii contravenției și, prin aceasta, să permită apoi verificarea aspectului dacă petentul a oprit sau nu într-un loc în care oprirea era interzisă.
Prin urmare, fără a mai proceda la verificarea celorlalte neregularități formale invocate de contestator sau altor aspecte ce țin de temeinicia acestuia (existența sau inexistența faptei), în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța va admite plângerea și va anula procesul-verbal . nr._/24.01.2015, cu consecința exonerării contestatorului de plata amenzii contravenționale în cuantum de 195 de lei și înlăturării sancțiunii complementare constând în 2 puncte de penalizare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de contestatorul O. M., domiciliat în ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-BRIGADA RUTIERĂ, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3.
Anulează procesul-verbal . nr._/24.01.2015 și exonerează contestatorul de amenda contravențională în cuantum de 195 de lei.
Înlătură sancțiunea complementară constând în 2 puncte de penalizare.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F.-C. M. V.-A. M.
Dactilo.MV/23.10.2015
Red.FCM/23.11.2015
2 exemplare originale
Comunicat 2 exemplare.
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 7738/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8444/2015. Judecătoria... → |
|---|
