Contestaţie la executare. Sentința nr. 4383/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4383/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 4383/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 4383
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 08.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea D. C. SRL, în contradictoriu cu intimata CNADNR – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI.
La apelul nominal, făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedura civilă, procedând, din oficiu, la verificarea competenței sale, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, având în vedere și dispozițiile art. 713 alin. 1 și ale art. 650 alin. 1 Cod Procedură civilă.
În temeiul art. 238 Cod Procedură Civilă, instanța estimează durata procesului la 1 lună.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestatoare și pentru intimați proba cu înscrisuri, apreciind că acestea sunt utile și pot conduce la soluționarea cauzei.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 13.03.2015, sub numărul_, contestatoarea D. C. SRL, în contradictoriu cu intimata CNADNR – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, pe fondul cauzei, anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 9496/2014 deschis în baza solicitării intimatei, la Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O., precum și să dispună, în baza art. 708 alin 1 Noul Cod Procedura Civilă, suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației.
În motivarea contestației în fapt, contestatoarea a arătat că prin somația primită în data de 02.03.2015 i s-a comunicat faptul că, prin cererea de executare silită formulată intimată s-a solicitat înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare împotriva contestatoarei în baza titlurilor executorii constând în procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012. De asemenea, contestatoarea a arătat că a fost somată să achite în termen de 1 zi suma de 560 EURO și 562,90 lei, reprezentând contravaloare tarif de despăgubire și cheltuieli de executare silită.
În fapt, contestatoarea a învederat instanței faptul că la data de 31.01.2012 s-a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției menționat anterior prin care s-a constatat faptul că vehiculul categoria D, cu numărul de înmatriculare_, aparținând contestatoarei, a circulat fără a deține o rovinietă valabilă. Pentru săvârșirea acestei fapte s-a aplicat împotriva contestatoarei sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1750 de lei și a fost obligată să achite tariful de despăgubire în cuantum de 560 de euro. Contestatoarea a apreciat că acest proces verbal este lovit de nulitate absolută, în temeiul dispozițiilor Ordonanței 2/2001, privind regimul de aplicare a contravențiilor pe teritoriul României, care prevăd mențiunea semnăturii contestatorului pe procesul verbal, sub sancțiunea nulității absolute, precum și în temeiul dispozițiilor Legii 445/2001 „înscrisul în formă electronică este destinat pentru a fi citit prin intermediul unui program informatic”. Contestatoarea a arătat că, într-adevăr, în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia în baza de date a Ministerului Administrației și Internelor, dar acesta trebuie comunicat contravenientului în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data constatării contravenției.
Totodată a invocat dispozițiile art. 2 din Legea nr. 144/2012, privitoarea la tarifele de despăgubire și a arătat faptul că OG nr. 15/2002, care stabilea ca, pe lângă amendă, cei care nu dețin rovinieta trebuie să achite și un tarif de despăgubire, a fost modificată prin Legea nr. 144/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 509 din 24 iulie 2012, aceasta prevăzând că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează doar cu amendă. Cu privire la caracterul continuu al faptei contravenționale reținute în sarcina sa, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 15 alin. 1 din Codul penal, precum și opiniile reținute de jurisprudența CEDO, la art. 6 din Convenție, și de doctrină. În plus, a considerat că una dintre trăsăturile esențiale ale contravenției este existența pericolului social. în doctrină, precum și în practică se remarcă obligativitatea organelor judiciare de a analiză în concreto respectiv gradul de pericol social de la caz că caz. în speța de față, în mod evident, această analiză nu a fost efectuată.
Cu privire la cuantumul tarifului de despăgubire la a cărei plată a fost obligată de către intimată, contestatoarea a arătat că acesta reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni, respectiv 28 de euro, conform art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002, pentru toate categoriile de vehicule menționate în Ordonanța nr. 15/2002, cu modificările ulterioare.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 711 alin 1, alin 3 Cod de procedura civilă, art. 708 alin 1 Cod de procedura civilă, OUG 15/2002, Legea 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România - rovinieta, Legea nr 144/2012, Ordonanța 2/2001 și Legii 445/2001.
În susținerea contestației, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: somația de plată, procesul verbal de constatare a contravenției . nr_/31.01.2012,încheiere din 26.02.2015, încheierea de cameră de consiliu pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București la data de 23.10.2014.
La data de 20.04.2015 a fost depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, dosarul de executare nr. 9496/2014 (filele 26 – 40).
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 29.04.2015, intimata C.N.A.D.N.R. S.A prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună admiterea excepției inadmisibilității contestație la executare în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu; precum și respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuată de către Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O., în baza titlului executoriu procesul verbal de constatare a contravenției . nr_/31.01.2012, generat și semnate electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegala și netemeinică. Totodată, a solicitat menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de B. T. B. O. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
Astfel, prin întâmpinare, intimata a înțeles să invoce excepția inadmisibilității cererii contestatoarei în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu, în acest sens învederând instanței faptul că în prezenta cauză executarea silită s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca și prin urmare motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și prin urmare nu pot fi luate în considerare, întrucât în aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Prin urmare, a apreciat că motivele invocate de către contestatoare constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare. Astfel, atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere și comunicare a acestuia, invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC, a căror aplicarea a solicitat instanței să o facă. Așadar, a solicitat instanței să admită excepția așa cum a fost formulată și în consecința să respingă motivele invocate că are la fondul dreptului cuprins în titlurile executorii, întrucât contestatorul a avut la n momentul comunicării proceselor - verbale contestate, posibilitatea formulării plângerii pozițiilor OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite formulată de către contestatoarea, intimata a solicitat respingerea ei ca nefondată, apreciind că nu se impune ordonarea acestei măsuri provizorii, întrucât nu este un caz grabnic și nici nu sunt lezate anumite drepturi ale contestatoarei și totodată nu se creează o pagubă iminentă care să nu poată fi reparată. În plus, a învederat instanței de judecată faptul că de la data comunicării procesului - verbal de contravenție și până la data încuviințării executării silite, contestatoarea nu a îndeplinit de bună voie plată creanței stabilită în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv dispozițiile art. 622, alin. 1 și 2 NCPC . din acest aspect, intimata a apreciat că reiese în mod evident nu numai reaua - credința a contestatoarei care a refuzat în mod nejustificat să-și îndeplinească obligațiile legale, dar și faptul că a încercat prin cererea de suspendare a executării silite să inducă în eroare instanță. Contrar contestatoarei, intimata a arătat că a dat dovada nu numai de bună - credința, dar și de indulgență în toată această perioadă, cerând ca debitoarea să iasă din pasivitate și să-și execute de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu.
Tot în acest sens a arătat că atâta timp cât procesul verbal de contravenție nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire, intimata deține un titlul executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat. Prin urmare, a solicitat instanței de judecata să constate faptul că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate vederea suspendării și să respingă cererea de suspendare a executării silite formulată de către contestatoarea, ca nefondată.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că în data de 19.08.2011, ora 01:20, pe DN2 km 115+80m, Mărăcineni, județul B., vehiculul categoria D, cu număr de înmatriculare_ aparținând contestatoarei a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, conform dispozițiilor art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că fapta respectivă constituie contravenție și este sancționată cu amendă contravenționala în cuantum de 1.750 de lei. În plus, potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contestatorul a fost obligat să achite și tarifele de despăgubire în valoare totală de 560 Euro. A fost prin urmare întocmit procesul verbal, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din OG 15/2002 a cărui emitere și comunicare a fost efectuată în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestora s-a efectuat în termen de 1 lună de la data aplicării sancțiunii,cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. În acest sens, a învederat instanței faptul că perioada cuprinsă între data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 19.08.2011 și data emiterii procesului - verbal de contravenție, respectiv 31.01.2012 nu depășește termenul de 6 luni.
Totodată, intimata a învederat instanței faptul că, comunicarea proceselor - verbale de contravenție în cauză s-a făcut conform art. 27 din OG nr. 2/2001, operațiune confirmată prin semnătura de primire a martorului prezent, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii, la același sediu ca și cel indicat de contestatoare în contestația la executare. Prin urmarea, a apreciat ca neîntemeiată orice susținere conform căreia procedura de comunicare a proceselor - verbale de fost viciata sau ca debitoarei i-au fost lezate drepturile procesuale.
În plus, intimata a arătat că de la data comunicării proceselor - verbale și până la data încuviințării executării silite. contestatoarea nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilită în titlurile executorii, așa cum prevăd dispozițiile art. 662 alin. 1 și 2 NCPC și art. 37 din OG nr. 2/2001, deși procedura de comunicare a acestora a fost îndeplinită dispozițiilor legale. În schimb, intimata a arătat că a dat dovadă nu numai de bună credință dar și de indulgență în toată această perioadă (aproape 3 ani), sperând ca partea contestatoare să își execute de bună voie obligația stabilită prin titlurile executorii. De asemenea, a precizat faptul că instanța de executare a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii și în temeiul art. 665. alin. (7) NCPC a dat împuternicire și a ordonat judecătorești să pună în executare titlurile executorii în cauză și a constatat totodată faptul că în baza dispozițiilor art. 632, alin. (2) NCPC a constatat faptul că procesele — verbale de contravenție constituie titluri executorii, iar creanța este certă, lichidă și exigibilă. În acest sens, intimata a invocat și dispozițiile art. 252 NCPC și art. 5 din Legea 76/2012.
În ceea ce privește aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestatoare, intimata le-a apreciat ca fiind nefondate, față de prevederile art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, care dispune că procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Prin urmare, contestatoarea a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal atestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001, dar nu a înțeles să apeleze la această cale procesuală și prin urmare până la desființarea acestuia,titlul executoriu își menține puterea executorie. Astfel a arătat că în cauză executarea silită s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca și prin urmare nivele invocate de către contestatoare în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și nu pot fi luate în considerare întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Astfel, intimata a considerat că atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestatoare nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC. Prin urmare, a solicitat instanței de judecata să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 1 NCPC și să respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât contestatoarea a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal atestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001. Cât timp procesul verbal de contravenție nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare a acestuia, intimata a apreciat că un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
Referitor la trimiterile contestatoarei la prevederile Legii nr. 144/2012, intimata le-a apreciat ca fiind nefondate, față de faptul că la momentul săvârșirii contravențiilor, respectiv în anul 2011, art. 9 alin 3 din O.G. nr. 15/2002 prevedea faptul că „În cazurile prevăzute la alin. (2) procesul verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini”. De asemenea, a arătat că prevederea potrivit căreia procesul verbal se întocmește și se comunica contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, a fost introdusă prin Legea nr. 144/2012, deci anterior săvârșirii contravenției, iar potrivit dispozițiilor Legii nr. 144/2012. legiuitorul a statuat în mod evident faptul că „tarifele despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezenței legi se anulează. ”
Pornind de la aceste dispoziții legale, intimata a învederat instanței faptul că cei vizați de acestea au fost numai contravenienții care au înțeles să conteste în instanță titlul executoriu, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat. În plus, a arătat că începând cu data comunicării procesului - verbal în contestatoarea a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestora în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001, însă aceasta nu a apelat la această cale procesuală, la momentul respectiv, adică în urmă cu aproximativ 3 ani, deși comunicarea proceselor - verbale în cauză s-a efectuat conform dispozițiilor legale și astfel în cazul de față nu au aplicabilitate prevederile art. ÎI din Legea nr. 144/2012.
Mai mult a considerat că încuviințarea executării silite nu poate fi privită ca o modalitate suplimentară de desființare a titlului executoriu, atât timp cât legea nu permite o astfel de distincție. Astfel, în cauză a apreciat că nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultată dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanță. Față de aceste considerente a solicitat instanție de judecată să constate faptul că susținerile contestatoarei sunt nefondate și să le respingă în consecință.
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței respingerea contestației la executare, ca nelegala și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către de B. T. B. O. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 NCPC, precum și pe dispozițiile legale invocate.
În susținerea întâmpinării intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: procesul verbal de constatare a contravenției . nr_/31.01.2012, dovada comunicării acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr_/31.01.2012 (fila 7), încheiat de intimată, contestatoarea a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1750 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 15/2002, fiind obligată să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 560 Euro, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din O.G. 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 560 de euro, creanță care a fost pusă în executare silită în cadrul dosarului de executare nr. 9496/2014 al B. T. B. (fil. 54-66).
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, conform art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ (prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale s-a arătat că dispoziția se referă și la executarea sancțiunilor contravenționale). De asemenea, dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară, se va aplica aceasta.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din O.G. nr. 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă faptele au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că obligația contestatorului de a plăti 28 Euro nu mai are niciun suport legal în prezent (deoarece această sancțiune nu mai este prevăzută de actul normativ sancționator).
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație”.
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Constatând că, în cauză, actele de executare au fost emise cu privire la tariful de despăgubire stabilit de o normă legală abrogată în prezent, în baza art. 719 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 9496/2014 al B. T. B...
În temeiul art. 669 alin. (1) C.p.c., instanța va obliga contestatorul la plata sumei de 33,64 lei către B. T. B., reprezentând contravaloare copie dosar executare (adresă executor – fila 26 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea D. C. SRL, cu sediul procesual ales la C.. De Av. C. M. V., în Calea Rahovei, nr. 266-268, clădirea 60, ., Electromagnetica Business Park, sector 5, București, CUI_, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.- DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401A, sector 6,înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI_..
Anulează toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 9496/2014 al B. T. B..
Obligă contestatorul la plata sumei de 33,64 lei către B. T. B., reprezentând contravaloare copie dosar executare.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. DD/ Tehnored. PAS
4 ex/06.08.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 4355/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 4385/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
