Contestaţie la executare. Sentința nr. 5965/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5965/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-08-2015 în dosarul nr. 5965/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI B.
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5965
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.08.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: A. R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul M. București, prin Primar General în contradictoriu cu intimata T. M. C. și terțul poprit Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București-Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică-Serviciul Verificarea și Decontarea Cheltuielilor Instituțiilor Publice.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.08.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 11.08.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 23.01.2015 sub dosar nr._, contestatorul M. București prin Primarul General, în contradictoriu cu intimata T. M.-C. și terțul poprit Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București-Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică-Serviciul Verificarea și Decontarea Cheltuielilor Instituțiilor Publicea formulat contestație la executare, solicitând anularea actelor de executare, a somației și a proceselor-verbale încheiate în dosarul de executare nr.35/2015, al B. R. G.-I., exonerarea de la plata cheltuielilor de executare în cuantum de 4612 RON, iar în subsidiar, micșorarea cuantumului acestora.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar alin.2 dispune ca în cazul care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dacă legea nu prevede altfel.
Contestatorul a solicitat să se aibă în vedere că în speță creditorul s-a adresat direct organului de executare, fără ca în prealabil să se adreseze debitorului cu o cerere.
În situația în care acesta din urmă ar fi refuzat punerea în executare a obligației stabilite prin titlu, era îndreptățit a se adresa instanței de judecată pentru valorificarea drepturilor sale.
Potrivit art.1 din O.G. nr.22/2002 modificată prin Legea nr. 110/08.05.2007, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectiva, art.2 din același act normativ stabilind ca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata, comunicată de organul de executare, la cererea creditorului.
Astfel, organul de executare nu a somat ci a pornit executarea silită. Acesta a încheiat procesul-verbal de cheltuieli de executare anterior întocmirii somației si trecerii celor 6 luni astfel cum prevede legea.
Art.3 din O.G. nr.22/2002 republicata dispune ca în cazul în care instituțiile publice nu-si îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civilă.
Cheltuielile de executare sunt exagerat de mari, având în vedere că acestea sunt mai mari decât cuantumul cheltuielilor de judecată.
Contestatorul a apreciat că aceste cheltuieli nu justifică munca depusă de executor. Cheltuielile de executare silită sunt evidențiate în anexa Hotărârii nr. 2/17.02.2007 privind statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în cazul notificării și comunicării actelor de procedura sunt între 20-400 lei, iar executorul judecătoresc modifică cheltuielile fără să precizeze modalitatea de calcul.
Prin titlul executoriu s-a constatat ca intimata este persoana îndreptățită, iar dacă ar fi vorba de "obligația de a face" onorariu de executare este de 200 lei +48 lei TVA, adică 248 lei cum prevede pct.10 din OMJ nr.250/2006.
Onorariul de executor stabilit la valoarea creanței, trebuia calculat conform art.39 din Legea nr.188/200, care prevede ca pentru creanțe în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, în speța valoarea debitului. Or, raportat la valoarea debitului, onorariul stabilit de executor depășește valoarea debitului. Legea nr.188/2000 și Ordinul MJ nr.2550/2006 nu prevăd onorariul pentru activitatea prestată privind executarea obligațiilor de "a face" prin urmare, onorariul maxim care poate fi stabilit de executor este cel de la pct.10 "orice alte acțiuni sau operațiuni date prin lege", respectiv 200 lei la care se adaugă TVA de 48 lei, în total onorariul maximal fiind de 280 lei. Executorul nu a justificat modul în care a stabilit valoarea onorariului pentru executarea obligației de a face. Astfel, cât timp nu se prevede expres de lege cuantumul onorariului pentru aceasta activitate nu se poate percepe decât onorariul de la pct.10 din OMJ nr.250/2006, cu atât mai mult cu cât în cadrul obligațiilor de a face sau de a nu face nu se rezumă decât la obținerea încuviințării silite, emiterea somației și comunicarea ei, restul procedurilor fiind prevăzute de art.5802 și urmat. C.proc.civ, neimplicând participarea executorului. Conform textului legal invocat onorariul este de 200 lei + 48 lei TVA, adică 248 lei.
În consecință, onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, ci nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor în detrimentul debitorului urmărit.
A fost contestat onorariul avocatului, solicitându-se aplicarea dispozițiilor art. 274, alin.1 C.proc.civilă, întrucât prezentul litigiu nu comportă un grad de dificultate sporit, solicitând instanței să aibă în vedere dispozițiile art. 132 din Statutul Profesiei de Avocat.
În situația respingerii contestației la executare, contestatorul a solicitat aplicarea Ordinului Ministerului Justiției nr.2550/2006 urmând să se aibă în vedere stabilirea unui onorariu de executor mai mic, în raport și de suma prevăzută în titlu și munca depusă de executor și raportat la suma datorată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712-719 și urm. Noul C.proc.civilă.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în baza art. 30, alin.1 din OUG nr. 80/2013.
Contestatorul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri din dosarul de executare.
Ca urmare a adresei instanței, au fost înaintate actele din dosarul de executare nr. 35/2015.
Deși legal citați, intimata și terțul poprit nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 11.05.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Prin sentința civilă nr.5983/11.05.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 4 București, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 10.06.2015, sub nr._ .
La termenul din data de 04.08.2015 instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București-Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică-Serviciul Verificarea și Decontarea Cheltuielilor Instituțiilor Publice și a dispus unirea cu fondul a acestei excepții.
În cauză a fost administrată probe cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București-Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică-Serviciul Verificarea și Decontarea Cheltuielilor Instituțiilor Publice, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Având în vedere natura specifică a acțiunii formulate de către contestatoare, instanța apreciază că, în cadrul contestației la executare, terțul poprit nu are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care acestuia îi revin doar obligațiile prevăzute de lege pentru indisponibilizarea sumelor vizate de poprire și virarea acestora (aspecte necontestate, de altfel, în prezenta cauză) și, pe cale de consecință, nu poate avea calitate de parte într-o contestație la executare în care raporturile juridice sunt stabilite între creditor și debitor.
Pe cale de consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București-Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică-Serviciul Verificarea și Decontarea Cheltuielilor Instituțiilor Publice, și va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu terțul poprit ca fiind formulată împotriva unei peroane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 639/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului, s-a admis în parte cererea formulată de intimata din prezenta cauză, T. M. C., și contestatorul din prezenta cauză, M. București, a fost obligat să emită dispoziție motivată cu propunere de măsuri reparatorii în echivalent, pentru suprafața de 284,91 mp și construcție de 98,29 (suprafață utilă 76,56 mp) ce s-a aflat pe acesta, la adresa din București, ., sector 4.
Intimata din prezenta cauză a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 639/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului, formându-se, astfel, dosarul de executare nr. 35/2015 al B. R. G. I..
Prin încheierea emisă de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 35/2015 la data de 14.01.2015 ( f. 54 dos. JS 4), în temeiul art. 669 Cod procedură civilă, corob cu art. 39 din Lg. 188/2000 și OMJ 2561/2012, s-au stabilit următoarele cheltuieli de executare silită: 206 lei-cheltuieli necesare declanșării executării silite, 434 lei – cheltuieli necesare continuării executării silite, 248 lei- cheltuieli cu încetarea executării silite (arhivare dosar, adrese CF, etc), 3224 lei onorariu executor stabilit conform art. 39 din Lg. 188/2000, 500 de lei-onorariu avocat conform art. 669 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin somația emisă în dosarul de executare nr35 la data de 14.01.2015 s-a pus în vedere contestatorului să se conformeze titlului executoriu constând în 639/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în sensul de a emite dispoziție motivată cu propunere de acordare măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 284,91 mp și construcție de 98,2 mp (suprafața utilă 76,56 mp) ce s-a aflat pe acesta, la adresa din București, . sector 4. Și să achite suma de 4612 de lei cu titlu de cheltuieli de executare.
Analizând actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 35/2015 prin prisma criticilor formulate pe calea contestației la executare, instanța reține următoarele:
Instanța apreciază neîntemeiată susținerea contestatorului în sensul că nu poate fi vorba despre un refuz al său de a executa de bună voie dispozițiile din titlul executoriu deoarece intimata nu a adresat contestatorului o cerere prin care să solicite punerea în executare a titlului executoriu.
Astfel, instanța constată că, potrivit art. 622 alin. 1 C.pr.civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Totodată, instanța are în vedere și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că dreptul la un proces echitabil nu acoperă procedura numai până la pronunțarea hotărârii, ci până la executarea acesteia, statul (și administrația publică) având obligația de a pune în executare hotărârea judecătorească pronunțată contra sa (cauza Hornsby c. Greciei). Curtea a apreciat în mod constant în jurisprudența sa că protecția efectivă a justițiabilului și restabilirea legalității implică obligația administrației de a se „plia” unei sentințe civile, Curtea reamintind în această privință că administrația constituie un element al statului de drept și că interesul său se identifică cu cel al unei bune administrări a justiției. Dacă administrația refuză sau omite să execute hotărârea judecătorească sau întârzie să o facă, dreptul la o instanță și garanțiile conferite de art. 6 din Convenție ar deveni în întregime iluzorii și teoretice (Antonetto c. Italiei, S. P. c. României, Beis c. Greciei).
Sub același aspect, instanța constată că hotărârea judecătorească care constituie titlu executoriu în temeiul căruia s-a efectuat executarea silită a fost pronunțată în contradictoriu cu contestatorul, astfel încât acesta avea posibilitatea de a executa de bunăvoie creanța, având cunoștință de aceasta.
În ceea ce privește susținerea contestatorului în sensul că procesul-verbal de cheltuieli de executare a fost încheiat înainte de întocmirea somației și a trecerii termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002, instanța constată că aceste aspecte nu sunt de natură a conduce la anularea somației și a proceselor-verbale de cheltuieli.
În acest sens, instanța constată că, potrivit art. 666 alin. 1 C.pr.civ., titlul executoriu în baza căruia urmează să se facă executarea silită trebuie anexat somației. Or, potrivit art. 669 alin. 6 C.pr.civ., pentru sumele stabilite potrivit acestui articol, încheierea constituie titlu executoriu.
Mai mult, instanța constată că, potrivit art. 669 alin. 2 teza a II-a C.pr.civ., debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Rezultă, astfel, că nu este prevăzut vreun moment la care trebuie încheiat procesul-verbal de cheltuieli, debitorul fiind ținut să suporte toate cheltuielile de executare începând cu momentul înregistrării cererii de executare. Având în vedere faptul că se efectuează cheltuieli de executare și între momentul înregistrării cererii de executare și cel al somației, rezultă că încheierea de cheltuieli poate fi emisă înainte de emiterea somației, aceasta urmând a fi atașată acesteia din urmă.
Referitor la emiterea încheierii de cheltuieli înainte de trecerea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002, instanța constată că, potrivit acestor dispoziții legale, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Rezultă, astfel, că termenul de 6 luni începe să curgă de la data primirii somației și numai în cazul în care este dovedită o lipsă de fonduri de către debitoare, nerespectarea acestui termen, în cazul îndeplinirii condițiilor, este de natură a afecta valabilitatea actelor de executare propriu-zisă, nu și a titlurilor executorii.
Astfel, instanța constată că prevederea acestui termen de 6 luni nu împiedică emiterea încheierii de cheltuieli sau somarea debitorului.
Sub acest aspect, instanța constată că se impune a se face distincție între obligația de a face prevăzută în titlul executoriu, care, față de obiectul său, nu este vizată de dispozițiile OG 22/2002, și obligația de plată a cheltuielilor de executare.
Cu privire la acest ultim aspect, instanța constată că în cauză, astfel cum rezultă din adresa emisă de terțul poprit (f. 60 dos. JS4), poprirea înființată pentru recuperarea cheltuielilor de executare este realizată cu respectarea dispozițiilor OG 22/2002.
În ceea ce privește criticile contestatorului cu privire la cuantumul onorariului executorului judecătoresc, instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate.
Astfel, cuantumul onorariului executorului judecătoresc de 3224 de lei, respectă limitele prevăzute de dispozițiile Ordinului Ministrului nr. 2550/2006 pentru obligația de a face. Sub acest aspect, instanța constată că onorariul executorului judecătoresc se încadrează în limitele prevăzute de pct. 2 subpunctul 4 (puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri etc.: între 60 lei-2.200 lei pentru debitor persoană fizică și între 60 lei – 5.200 lei pentru debitor persoană juridică), executarea obligației de a face fiind o executare directă, putându-se obține numai o îndeplinire exactă a obligației și neputându-se executa prin echivalent bănesc (executare indirectă).
Instanța apreciază neîntemeiată solicitarea contestatorului de reducere a cuantumului onorariului executorului judecătoresc, reținându-se faptul că onorariul nu a fost stabilit la nivelul maxim prevăzut de lege, precum și actele efectuate de executor până la data emiterii dispoziției nr._/17.03.2015 (f. 62 dos JS4).
Totodată, instanța apreciază neîntemeiate criticile formulate de contestator cu privire la onorariul avocațial. Sub acest aspect, instanța reține că acest onorariu, în cuantum de 500 de lei a fost achitat de către intimată, astfel cum rezultă din chitanța nr. 03/08.01.2015 (f. 50 dos JS4), fiind justificată includerea acestei sume în cheltuielile de executare. Totodată, având în vedere cuantumul onorariului, instanța apreciază nejustificată cererea contestatorului de reducere a acestui onorariu, întrucât cuantumul onorariului este proporțional cu munca prestată de avocat în cursul executării silite și cu valoarea executării.
În ceea ce privește suma de 888 lei compusă din: 206 lei-cheltuieli necesare declanșării executării silite, 434 lei – cheltuieli necesare continuării executării silite, 248 lei- cheltuieli cu încetarea executării silite (arhivare dosar, adrese CF, etc), instanța constată că în cuprinsul încheierii din 14.01.2015 executorul judecătoresc nu stabilește valoarea fiecărrei categorii de cheltuieli indicate, modul de calcul al acestora și ce reprezintă în concret și nici nu sunt depuse dovezi alăturate cu privire la efectuarea acestor cheltuieli, conduita executorului fiind de natură a exclude caracterul cert, lichid și exigibil al creanței astfel evidențiate.
Rațiunea prezentării modului de calcul al acestor sume este aceea de a permite instanței cercetarea legalității și caracterului just al acestor sume, aspecte neîndeplinite însă în cauză.
Totodată, instanța constată că Hotărârea nr. 19/2010 privind statutul executorilor judecătorești, în forma în vigoare la momentul emiterii încheierii 35/14.01.2015 nu mai cuprinde Anexa 2 care prevedea posibilitatea perceperii, separat de onorariul executorului unor cheltuieli de executare astfel: 1. înregistrare - până la: 1 leu; 2. formare dosar - până la: 10 lei; 3. redactare adresă - până la: 10 lei; 4. proces-verbal de îndeplinire a procedurii - până la: 20 de lei; 5.cheltuieli de transport - în funcție de distanță și de mijlocul de transport; 6. cheltuieli de transmitere prin poștă - în funcție de valoarea timbrelor necesare pentru modalitatea de transmitere; 7. emiterea somației - până la: 10 lei; 8. proces-verbal de sechestru - până la: 30 de lei; 9. proces-verbal de situație - până la: 50 de lei; 10. notarea somației în cartea funciară - până la: 50 de leii; 11. publicație de vânzare mobiliară - până la: 30 de lei; 12. publicație de vânzare imobiliară - până la: 50 de lei; 13. emitere adresă poprire pe fiecare terț poprit - până la: 10 lei; 14. emitere adresă de radiere a somației din cartea funciară - până la: 50 de lei; 15. proces-verbal de licitație - până la: 50 de lei; 16. proces-verbal de distribuire sume - până la: 100 de lei; 17. act de adjudecare - până la: 300 de lei; 18. proces-verbal de constatare - până la: 100 de lei; 19. arhivare dosar - până la: 30 de lei.
Astfel, având în vedere și categoriile de cheltuieli de executare permise de art. 669 Cod procedură civilă, cu atât mai mult se impunea detalierea categoriilor de cheltuieli incluse în sumele ce compun suma de 888 de lei.
Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța va admite, contestația la executare și va anula, în parte, actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 35/2015 al B. R. G.-I., în privința sumei de 888 de lei reprezentând cheltuieli de executare și va menține, în rest, actele de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București-Activitate de Trezorerie și Contabilitate Publică-Serviciul Verificarea și Decontarea Cheltuielilor Instituțiilor Publice.
Admite, în parte, contestația la executare, formulată de contestatorul M. București prin Primarul General, cu sediul în București, .. 291-293, sector 6, în contradictoriu cu intimata T. M. C., CNP_1, cu domiciliul în București, Calea Crângași, nr. 26-28, .. 1, . și cu terțul poprit Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București-Activitate de Trezorerie și Contabilitate Publică-Serviciul Verificarea și Decontarea Cheltuielilor Instituțiilor Publice, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 6-8, sector 4.
Anulează, în parte, actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 35/2015 al B. R. G.-I., în privința sumei de 888 de lei reprezentând cheltuieli de executare.
Menține, în rest, actele de executare.
Respinge contestația la executare formulată în contradictoriu cu terțul poprit Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București-Activitate de Trezorerie și Contabilitate Publică-Serviciul Verificarea și Decontarea Cheltuielilor Instituțiilor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.08.2015.
P. GREFIER
Red. R.S./Thred. M.M.
6 ex./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5168/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5953/2015.... → |
|---|
