Contestaţie la executare. Sentința nr. 5168/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5168/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 5168/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5168
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. A.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România în contradictoriu cu intimata E. F..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul de judecată din data de 10.06 2015, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da părților posibilitatea să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 24.06.2015, și, ulterior, având nevoie de timp mai îndelungat pentru a deliberat, la data de 25.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 07.05.2015, sub nr._, contestatoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN în contradictoriu cu intimata E. F., a formulat contestație la executare împotriva tuturor formelor de executare din dosarul nr. 57/2015, prin care a solicitat anularea în parte a tuturor formelor de executare în sensul micșorării cuantumului cheltuielilor de executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 57/2015, efectuate de B.E.J. Ș. A., i s-a adus la cunoștință faptul că în dosarul de executare silita anterior menționat, s-a declanșat urmărirea silită împotriva acesteia până la concurența sumei de 1.351,96 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2881/29.10.2014.
Poprirea a fost înființată la cererea creditoarei E. F., în conformitate cu sentința civilă nr. 2881/29.10.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, și învestită cu formulă executorie prin încheierea de încuviințare pronunțată de B.E.J. Ș. A., în dosarul execuțional nr. 57/2015.
Contestatoarea a precizat că până în prezent nu a fost notificată de către creditor în vederea executării de buna voie a obligației, deși creditorului nu îi revine aceasta obligație, acesta avea posibilitatea să o notifice în acest sens și astfel s-ar fi evitat acest litigiu.
Totodată, în baza dispozițiilor art. 7 lit. d din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc are obligația de a recupera pe cale amiabilă orice creanță. Astfel, contestatoarea a solicitat să se constate că executorul judecătoresc nu a întreprins niciun demers în vederea recuperării pe amiabilă a creanței, acesta înțelegând să efectueze executarea silită prin poprire, fără somație. Actele de executare au fost emise cu încălcarea legii, respectiv a prevederilor Codului procedură civilă și ale Legii nr. 188/2000 republicată privind executorii judecătorești.
Contestatoarea a mai arătat că, în data de 28.10.2014, a fost pronunțată sentința civilă nr. 2881 prin care Judecăți Tulcea a admis plângerea contravențională ce a făcut obiectul dosarului nr._ și a dispus obligarea intimatei C.N.A.D.N.R. S.A. - CESTRIN la plata cheltuielilor de judecată în cuantum 320 lei.
Cu privire la cheltuielile de executare, contestatoarea a menționat faptul că acestea sunt exagerate raportat la debitul principal. Astfel suma de 1031,93 lei este disproporționată raportat la debitul principal în cuantum de 320 lei.
În situația în care s-ar admite un calcul al cheltuielilor de executare raportat la debitul de 320 lei și suma maximă admisă de lege pentru flecare act întocmit de către executorul judecătoresc, nu se poate justifica suma de 1031,96 lei.
Contestatoarea consideră ca acestea au fost stabilite de pe o cale necontencioasă, de B.E.J. Ș. A. cu încălcarea prevederilor Legii 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în anul 2011, Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, actualizat â Ordinul nr. 2561 /2012 privind executorii judecătorești.
În ceea ce privește suma de 39,6 lei reprezentând onorariu executor, consideră că aceeași sumă nu este justificată, având în vedere faptul această sumă a fost stabilită cu depășiri plafonului maxim de 10 % din valoarea debitului (320 lei), prevăzut de Ordinul M.J.R. ni 2550/C/2006.
Cu privire la suma de 500 lei reprezentând onorariu de avocat, prin cererea de executări silită nu s-a solicitat și onorariul de avocat pe lângă suma de 320 reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._ . Totodată, din chitanța anexată de avocat nu reiese data la care onorariul avocațial a fost plătit, motiv pentru care nu poate aprecia dacă onorariul avocațial reprezintă cheltuieli de executare.
Așadar suma de 500 lei reprezentând onorariu de avocat, reprezintă plată nedatorată și se supune dispozițiilor art. 1341 din Codul Civil, care statuează că „cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire”.
De asemenea, în situația în care se va considera faptul că onorariul avocațial în cuantum de 500 lei, stabilit prin chitanța nr. 126, emisă de către cabinetul de avocat Barau A., reprezintă cheltuieli de executare, vă solicităm să îl diminuați, având în vedere faptul că acesta este nejustificat de mare în raport cu munca depusă de avocat în faza de executare, respectiv întocmirea și depunerea cererii de executare însoțită de titlul executoriu.
Totodată, dispozițiile Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006, sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse. Astfel în situația în care legiuitorul a stabilit onorarii maximale pentru activitățile prestate de către executorii judecătorești, aceștia nu mai pot percepe nici o sumă de bani peste plafonul maxim stabilit de legiuitor, inclusiv T.V.A..
Prin urmare, contestatoarea a solicitat diminuarea cheltuielilor de executare cu suma de 7,2 lei reprezentând T.V.A., calculat la cuantumul onorariului executorului judecătoresc în sumă de 32 lei, perceput în mod nelegal de către executorul judecătoresc. Totodată C.N.A.D.N.R. S.A., societate de stat înființată în baza O.U.G. 84/2003, nu este plătitoare de T.V.A.
Din punctul său de vedere debitorul are obligația de a achita doar cheltuielile de executare, numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și care au fost în mod real efectuate în faza de executare silită, în limita stabilită de lege și într-un cuantum rezonabil.
Ca atare, contestatoarea a solicitat admiterea contestației și pe cale de consecință diminuarea corespunzător cheltuielilor de executare, în sensul reducerii acestora cu suma de 500 lei reprezentând onorariu de avocat, 7,2 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată, precum și diminuarea celelalte cheltuieli de executare prin încadrarea acestora în plafonul stabilit de lege, în măsura în care executorul judecătoresc nu va face dovada existenței acestora.
În temeiul art. 258 cu referire la art. 255 din Legea 134/2010 privind codul de procedură civilă republicat, pentru a dovedi faptul că actele de executare din dosarul execuțional nr. 57/2015, au fost efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale, contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
De asemenea în baza art. 716 alin. 2 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă republicat, contestatoarea a solicitat să se pună în vedere executorului judecătoresc să transmită în copie certificată toate actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 57/2015.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 134/2010 privind Codul de procedura civila republicat, Legii 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în anul 2011, Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, actualizat cu Ordinul nr. 2561/2012 privind executorii judecătorești.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: înștiințarea emisă în dosarul execuțional nr. 57/2015; încheierea de încuviințare a executării silite, emisă de către B.E.J. Ș. A., în dosarul execuțional nr. 57/2015; titlul executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 2881/29.10.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ ; încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 57 din data de 08.04.2015; înștiințare privind începerea executării silite, emisă în dosarul execuțional nr. 57/2015; somație imobiliară, efectuată în dosarul execuțional nr. 57/2015; cererea de executare silită; chitanța nr. 126, împuternicire nr.118/02.02.2015, adeverința nr.5443/04.05.2015.
La data de 03.06.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.- prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică- CESTRIN, ca nefondată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată aferente acestui litigiu.
De asemenea, intimata a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, prin raportare și la prevederile art.107 și art.111 Cod procedură civilă
Astfel, regula generală în materie arată faptul că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, conform art. 107 Cod procedură civilă
Invocarea prevederilor art. 713 alin. 2 din Codul de procedură civilă de către contestatoare, reprezintă o situație de excepție, dar ținând cont de faptul că reclamanta este o instituție publică, iar pârâta-intimată este o persoană fizică, cu mijloace financiare reduse (pensie de urmaș de 400 lei/lună), fapt care o pune în imposibilitate de a-și exercita în concret dreptul la apărare, de a se prezenta în instanță în fața dvs., în acord cu prevederile generale în materie, apreciind că se impune stabilirea competenței materiale și teritoriale către Judecătoria Tulcea.
Astfel, intimata a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București și declinarea competenței către Judecătoria Tulcea, instanța de Ia domiciliul intimatei.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că prin contestația Ia executare formulată se contestă cuantumul cheltuielilor de executare, respectiv onorariu avocat și onorariu executor judecătoresc.
Legat de onorariul de avocat în faza de executare silită, intimata a solicitat să se aibă în vedere cuantumul rezonabil al acestuia, raportat la faptul că munca unui avocat în faza de executare este una complexă: acordare consultanță juridică, urmărire dosar de executare silită, formulare cerere, asistare și reprezentare parte, etc. Dintr-o omisiune, chitanța reprezentând onorariu avocat nu conține data, aceasta fiind emisă în data de 08.04,2015, data la care a fost formulată cererea de executare silită.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare reprezentând onorariu executor judecătoresc, a solicitat să se aibă în vedere încadrarea acestuia în limite legale raportat și la actele de procedură efectuate în dosar.
Astfel, în activitatea execuțională, executorul judecătoresc emite somații, încheieri, comunică actele de procedură, emite adrese către bănci și instituțiile statului - primării, servicii de impozite și taxe locale, Oficii de cadastru și publicitate imobiliară, etc., sens în care cheltuielile de executare și onorariul stabilit sunt rezonabile.
De asemenea, intimata a arătat faptul că onorariul executorului judecătoresc nu este disproporționat raportat la creanța de executat.
Mai reține contestatoarea obligația creditorului de a solicita debitorului restituirea sumei stabilită prin titlu executoriu - hotărâre judecătorească, dar nu ține seama de prevederile Codului de procedură civilă care prevede faptul că, hotărârea judecătorească se execută de îndată, este executorie de la data pronunțării, neexistând nicio procedură de aducere la cunoștința debitorului despre obligația sa care decurge din lege.
Deși prin contestația la executare formulată, CNADNR contestă orice sumă posibilă stabilită cu titlu de cheltuieli de executare, nu înțelege să dea dovadă de bună-credință și să achite debitul stabilit prin hotărâre judecătorească, uzând de tot felul de cereri în instanță pentru a tergiversa și a amâna plata la care este îndreptățită intimata.
Pentru motivele arătate, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată, reținând faptul că nu se invocă niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a actelor de executare silită atacate și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată în prezentul dosar.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.205 Cod procedură civilă
La întâmpinare intimata a anexat împuternicirea avocațială nr. 130/02.06.2015, factura nr. 108/02.06.2015, chitanța nr. 108/02.06.2015, cupoane de pensie.
La data de 02.06.2015, prin compartimentul registratură, B. S. A. a înaintat copia dosarului de executare silită nr.57/2015.
Prin același compartiment, la data de 24.06.2015, intimata a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 2881/29.10.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petenta E. F. și a dispus anularea procesului verbal de constatarea contravenției R14 nr._, obligând intimata C.N.A.D.N.R S.A. - CESTRIN la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 320 lei, filele 8-9.
Prin cererea nr. 58 înregistrată la data de 08.04.2015, intimata a solicitat executarea silită a hotărârii anterior menționate.
Prin încheierea emisă de executorul judecătoresc Ș. A. din data de 08.04.2015, în dosarul de executare nr. 57/2015 al B.E.J. Ș. A., acesta a încuviințat executarea silită, iar prin încheierea din aceeași dată, executorul a stabilit cheltuielile de executare în cuantum total de 1031,96 lei, din care 500 lei, onorariu de avocat, 1832,28 lei, taxe poștale, 310 lei, cheltuieli de executare și 39,68 lei, onorariu de executor.
Onorariul de avocat pretind de intimată în cadrul procedurii de executare silită în cuantum de 500 lei a fost stabilit în baza chitanței nr. 126 emisă de av. B. A., fără a se indica data emiterii.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedură civilă civil., instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciară de timbru, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Cercetând sub acest aspect actele depuse la dosar de către intimată, instanța constată că nu există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către acesta în vederea desfășurării în bune condiții a executăriii silite declanșate în vederea aducerii la îndeplinirea obligațiilor stabilite prin hotărârea anterior menționată. Astfel, înscrisurile depuse de intimată chitanța nr. 126 privind plata onorariului de avocat nu se coroborează cu alte probe, pentru a dovedi această împrejurare.
În speță, nu rezultă că sumele pretinse cu titlu de cheltuieli de executare, respectiv onorariu de avocat în cadrul dosarului nr. al B. au fost efectuate, acesta nefiind menționat în cuprinsul înscrisurilor depuse în dovedirea cererii de către reclamant, iar în ceea ce privește suma de 310 lei, nu s-a indicat de către executor natura acestei sume și temeiul juridic al perceperii ei.
Pentru considerentele mai sus expuse, va fi admisă contestatția la executare si va fi anulată în parte încheierea nr. 57/08.04.2015 a executorului judecătoresc Ș. A., cu privire la suma de 500 lei onorariu de avocat și 310 lei, cheltuieli de executare, pe care le va înlătura.
În conformitate cu dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, în consecința admiterii contestației va fi obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 41 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația formulată de contestatoarea C.N.A.D.N.R., cu sediul în București, .. 401A, CUI_ în contradictoriu cu intimata E. F., CNP_9, cu domiciliul în Tulcea, ., jud. Tulcea.
Anulează în parte încheierea nr. 57/08.04.2015 a executorului judecătoresc Ș. A., cu privire la suma de 500 lei onorariu de avocat și 310 lei, cheltuieli de executare, pe care le înlătură.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 41 lei, cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.06.2015.
P. GREFIER
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 5172/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5965/2015. Judecătoria... → |
|---|
