Contestaţie la executare. Sentința nr. 5705/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5705/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-07-2015 în dosarul nr. 5705/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5705
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C. C. Ș.
GREFIER E. S.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul B. M., în contradictoriu cu intimații C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA și B. A C. și M. A. M..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 14.07.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 16.07.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.04.2015, sub nr._ contestatorul B. M. în contradictoriu cu intimații B. E. Asociați B. C. și M. A. M., cu sediul în București, B-ul Unirii nr.20, ., apartament 16, sector 4, C. RO_ și C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR), cu sediul în București, ..38, sector 1, a formulat contestație la executare împotriva măsurii de înființare a popririi dispusă în dosarul de executare nr.3816/b/2014 la data de 10.04.2015 de B. E. Asociați B. C. și M. A. M., asupra cotei de 1/3 din veniturile deținute de contestator la Safety Trape Team SRL.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că, din actele pe care le-a primit de la executor rezultă că prin procesele verbale . nr._ și R11 nr._ din data de 07.11.2011 emise de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR), a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 125 lei pentru nerespectarea dispozițiilor art.8 alin.1 din OG nr.15/2002, întrucât a circulat fără rovinietă pe DN 28 km 62 – 100 m Valea L..
Debitul pentru care s-a instituit poprirea a fost în cuantum de 56 euro, reprezentând debit amendă și 393,07 lei, reprezentând cheltuieli cu executarea.
Contestatorul a precizat că ambele amenzi le-a achitat încă din anul 2011 din proprie inițiativă, fără să fie necesară executarea silită, astfel încât, în mod greșit CNADNR a solicitat executarea silită în cursul anului 2015, în condițiile în care amenda a fost achitată din 2011 (conform chitanțelor anexate).
Astfel, cheltuielile de executare stabilite în sarcina contestatorului nu se justifică, acestea urmând a fi suportate de CNADNR întrucât nu a fost suficient de diligentă să constate că amenda a fost achitată.
Pe de altă parte, cheltuielile de executare sunt nejustificat de mari în raport de debitul existent.
Totodată, procesele verbale . nr._ și R11 nr._ din data de 07.11.2011 emise de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) sunt lovite de nulitate absolută, deoarece nu poartă semnătura olografă a organului constatator, conform Deciziei ICCJ nr.6 din data de 16.02.2015.
Față de toate cele expuse mai sus, contestatorul a solicitat anularea procesului verbal de instituire a popririi nr.3816/b/2014 la data de 10.04.2015 de B. E. Asociați B. C. si M. A. M., suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații întrucât nu realizează alte venituri, anularea proceselor verbale . nr._ si R11 nr._ din data de 07.11.2011 emise de C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din Romania întrucât sunt lovite de nulitate absoluta.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.711 si urm. Cod pr. civila, art.718 si urm. Cod pr.civila, decizia nr.6/16.02.2015 a 1CCJ, art.194 si urm. Cod pr.civila., art.17 din OG nr.2/2001.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar, în copie, chitanțele pentru creanțele bugetelor locale .-10-nr._/24.11.2011, .-10-_/24.11.2011.
La data de 29.05.2015, prin compartimentul registratură, B. B. C. si M. A. M., a înaintat copia dosarului de executare nr.3816/B/2014 – filele 10 - 29.
Prin același compartiment, la data de 27.05.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției inadmisibilității cererii contestatorului în ceea ce privește aspectele de netemeinicie si nelegalitate cuprinse în titlurile executorii; respingerea cererii de suspendare a executării silite ca nefondată, respingerea contestației la executare formulata de către contestator împotriva executării silite efectuata de către B. E. Judecătorești Asociați B. C. si M. A. M. în baza titlurilor executorii PVCC . nr._/07.11.2011 si . nr._/07.11.2011 generate și semnate electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică și menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către B. E. Judecătorești Asociați B. C. si M. A. M. în baza titlurilor executorii menționate si continuarea executării silite.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii contestatorului în ceea ce privește aspectele de netemeinicie si nelegalitate cuprinse în titlurile executorii.
În acest sens, intimata a solicitat să se constate faptul că în speța de față executarea silita s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca si prin urmare motivele invocate de către contestator în contestația formulata reprezintă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu si prin urmare nu pot fi luate în considerare, întrucât în legătura cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către debitor constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actelor sancționatoare sau a procedurii de emitere si comunicare a acestora, etc. nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot si trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
În acest sens, intimata a solicitat să se facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 NCPC, respectiv admiterea excepției așa cum a fost formulata si în consecința respingerea motivelor invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlurile executorii, întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării proceselor - verbale contestate, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite formulată de către contestator, intimata a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
În acest sens, intimata a învederat faptul că nu se impune ordonarea acestei masuri provizorii, întrucât nu este un caz grabnic si nici nu sunt lezate anumite drepturi ale contestatorului, precum nici nu se creează o paguba iminenta care nu se poate repara.
Mai mult decât atât, faptul că de la data comunicării proceselor - verbale de contravenție si până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de buna voie plata creanței stabilita în titlurile executorii, deși procedura de comunicare a acestora a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor legale.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 si 2 NCPC prevăd faptul ca obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna voie.
Astfel, reiese în mod evident nu numai reaua - credința a contestatorului care a refuzat în mod nejustificat să-și îndeplinească obligațiile legale, dar si faptul ca încearcă prin prezenta solicitare de suspendare a executării silite să inducă în eroare instanța.
De asemenea, referitor la acest aspect, intimata a solicitat să se constate faptul că a dat dovada nu numai de buna - credința, dar si de indulgență în toata aceasta perioada, sperând ca debitorul sa iasă din pasivitate si să-și execute de buna voie obligația stabilita prin titlurile executorii.
Mai mult decât atât, cât timp procesele verbale de contravenție adresate pe seama debitorului nu au fost contestate în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare chiar si în parte a masurilor dispuse prin acestea, respectiv a tarifelor de despăgubire, intimata deține titluri executorii apte de executare silita pentru valorificarea creanțelor prevăzute în actele sancționatoare, care au intrat în putere de lucru judecat.
Astfel, intimata a solicitat să se constate faptul că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate în vederea suspendării.
În baza acestor considerente, intimata a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite formulata de către contestatorul B. M., ca nefondata.
În fapt, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul ca în datele de 09.05.2011 ora 15:58 si 10.05.2011 ora 14:01, pe DN28 km 62+100m, Valea L., vehiculul categoria A, cu număr înmatriculare_ aparținând petentului a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabila, așa cum este definita de prevederile art. 1 (1A1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala în vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012), faptele săvârșite de către contestator au constituit contravenții continue si s-au sancționat cu amenda contravenționala în valoare totală de 500 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv contestatorul, a fost obligat să achite și tarifele de despăgubire în valoare totala de 56 Euro.
Prin urmare, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală, a sancționării faptei contravenționale, precum si a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), au fost emise procesele - verbale de constatare a contravenției în cauza.
Emiterea si comunicarea proceselor - verbale de contravenție în cauza au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lese, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, intimata a solicitat să se constate în baza înscrisurilor pe care le vom depune faptul ca procesele - verbale de contravenție în cauza au fost emise în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestora s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
În acest sens, intimata a învederat faptul că perioada cuprinsa între datele săvârșirii faptelor contravenționale, respectiv 09.05.2011 si 10.05.2011 si data emiterii proceselor - verbale de contravenție, respectiv 07.11.2011 nu depășește termenul de 6 luni.
De asemenea, comunicarea proceselor - verbale de contravenție în cauza s-a făcut conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, prin posta în data de 23.11.2011, operațiune confirmata prin semnătură de primire, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii.
De asemenea, intimata a solicitat să se aibă în vedere si dispozițiile art. 273 alin 2 din NCPC potrivit cărora „Mențiunile din înscris care sunt în directa legătură cu raportul juridic al pârtilor fac, de asemenea, dovada pana la proba contrara, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă."
Astfel, reiese în mod evident faptul ca nu se poate susține ca procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, contestatorul menționează faptul ca a achitat contravaloarea amenzilor prevăzută în procesele verbale în cauza, însă a refuzat în mod nejustificat să achite si tarifele de despăgubire.
Astfel, cât timp contravenientul a încălcat dispozițiile legale în ceea ce privește achiziționarea rovinietei si plata tarifului de despăgubire, intimata a învederat faptul că, potrivit principiului fundamental de drept procesual civil. “nimeni nu poate invoca propria culpă în apărarea sa” fnemo auditur propriam turpitudinem alleaans).
Totodată, intimata a învederat faptul că de la data comunicării proceselor - verbale de contravenție si până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de buna voie plata creanței stabilita în titlurile executorii, deși procedura de comunicare a acestora a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 si 2 NCPC prevăd faptul ca obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie.
În cazul în care debitorul nu executa de buna voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
În acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
Totodată, instanța de executare a încuviințat executarea silita a titlurilor executorii si în temeiul art. 665 alin. 7 NCPC a dat împuternicire si a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlurile executorii în cauză.
Or, instanța de judecata în mod legal si temeinic în baza dispozițiilor art. 632 alin. 2 NCPC a constatat faptul ca procesele - verbale de contravenție constituie titluri executorii, iar creanța este certa, lichida si exigibila.
Totodată, în situația în care instanța de executare constată faptul ca titlurile executorii nu pot fi puse în executare sau că nu ar fi valabile nu ar fi încuviințat si ordonat punerea în executare.
De asemenea, instanța de executare în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în Romania, în momentul încuviințării executării silite a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: “Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse în executare chiar daca nu au fost investite cu formula executorie.”
Referitor la afirmația contestatorului a achitat ambele amenzi încă din anul 2011, intimata a precizat ca acesta face o evidentă confuzie în ceea ce privește sumele care îi revin ca obligație de plata prin procesele - verbale de constatare a contravenției.
Intimata a învederat faptul ca prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legata în vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul român a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabila.
Prin urmare, contestatorului îi incumbă pe de o parte, o datorie pecuniara reprezentata de amenda contravențională în cuantum total de 500 lei (care nu face obiectul interesului direct), ca și sancțiune principala si care, în virtutea art. 39 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor este supusa regimului creanțelor fiscale (se execută de către Administrația Financiara).
Astfel, prin chitanța pentru creanțele bugetelor locale nr._/24.11.2011, contestatorul a achitat în contul bugetului de stat suma de 125 lei care este jumătate din suma de 250 de lei reprezentând amenda contravențională aferentă procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/07.11.2011 si prin chitanța pentru creanțele bugetelor locale nr._/24.11.2011 contestatorul a achitat în contul bugetului de stat suma de 125 lei care este jumătate din suma de 250 de lei reprezentând amenda contravenționala aferentă procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/07.11.2011.
Mai mult decât atât, trebuie menționat faptul că, debitorul s-a prevalat de dispozițiile art. 8 alin 4 din OG nr. 15/2002 si a achitat jumătate din amenda contravenționala aferentă procesului verbal contestat, însă nu s-a prevalat si de dispozițiile art. 31 alin 1 din OG nr, 2/2001 care prevăd faptul ca împotriva procesului verbal de constatare a contravenției se poate face plângere contravenționala în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Pe de alta parte, îi incumbă si o datorie pecuniară, neachitata în speța de față, reprezentată ca sancțiune complementară în valoare totala de 56 euro, sumă care reprezintă tariful de despăgubire (care face obiectul interesului direct) si care se achita în lei la cursul comunicat de B.N.R, valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării, în contul C.N.A.D.N.R.-S.A., revenind subscrisei ca venit extrabugetar, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr._, cu modificările si completările ulterioare.
Aceste informații se regăsesc clar precizate atât în cuprinsul procesului - verbal de contravenție, cât și în înștiințarea de plată, parte integrantă din procesul - verbal.
Obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, reiese fără echivoc ca solicitarea se refera strict la recuperarea unei creanțe de drept comun (adică tariful de despăgubire). creanța care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiata pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșită de utilizator și în consecința și recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
În ceea ce privește aspectele legate de generarea si semnarea electronica a proceselor - verbale de contravenție ridicate de către contestator, intimata a solicitat să se constate faptul că acestea sunt nefondate.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
Prin urmare, debitorul a avut la dispoziție din momentul comunicării proceselor - verbale contestate, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Or, debitorul nu a apelat la aceasta cale procesuala si prin urmare pana la desființarea acestora, titlurile executorii își mențin puterea executorie.
În altă ordine de idei, intimata a solicitat să se constate faptul ca în speța de față executarea silita s-a făcut în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească si prin urmare motivele invocate de către contestatoare în contestația formulata reprezintă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu si prin urmare nu pot fi luate în considerare întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către debitor constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fii analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea si semnarea electronică a proceselor - verbale de contravenție ridicate de către contestator nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot si trebuie sa fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
În acest sens, intimata a solicitat să se facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 NCPC si să respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării proceselor - verbale contestate, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Prin urmare, cât timp procesele verbale de contravenție adresate pe seama debitorului nu au fost contestate în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare a acestora, intimata deține titluri executorii apte de executare silita pentru valorificarea creanțelor prevăzute în actele sancționatoare, care au intrat în putere de lucru judecat.
În ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate, precizam ca acestea se încadrează în limitele legale admise de O.M..I. nr. 2561/2012.
Potrivit dispozițiilor art. 39 din Legea nr._ privind executorii judecătorești republicata, coroborate cu art. 669 NCPC cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit. (....). Debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare si pana la data realizării obligației stabilite în titlu executoriu, chiar daca el a executat-o de bunăvoie, precum si onorariul executorului judecătoresc stabilit potrivit legii.
De asemenea, dispozițiile art. 39 din actul normativ invocat mai sus, coroborate cu art. 669 alin. 3 NCPC reglementează care sunt cheltuielile de executare.
Prin urmare, suma datorata intimatei de către contestator este compusa din: 56 euro reprezentând contravaloare tarif de despăgubire, echivalentul în lei în ultima zi a lunii anterioare datei plații; suma reprezentând onorariu de executor si cheltuieli de executare rezultate din demararea procedurii de executare silita împotriva debitorului.
În acest sens, intimata a solicitat să se constate faptul ca cererea contestatorului cu privire la suma datorata este nefondata.
Mai mult decât atât, intimata a solicitat să se aibă în vedere si comportamentul pasiv al debitorului care a refuzat nejustificat sa-si execute de bunăvoie obligația stabilita prin titlul executoriu.
În acest sens, intimata a învederat că executorul judecătoresc în mod corect si legal în baza art. 669 NCPC. a Legii nr.188/2000. republicata si ale Ordinului M.T nr.2561/2012. a stabilit cheltuielile de executare pana la acest moment procedural.
În baza acestor considerente, intimata a solicitat respingerea contestației la executare, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către B. E. Judecătorești Asociați B. C. si M. A. M. în baza titlurilor executorii menționate si continuarea executării silite.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 205 - 208 NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse în prezenta întâmpinare.
La întâmpinare, intimata a anexat în fotocopie conform cu originalul: titlurile executorii - PVCC . nr._/07.11.2011 si . nr,_/07.11.2011 și dovezile comunicării proceselor - verbale contestate.
Ambele parti au administrat in cauza proba cu insccrisuri.
La termenul de judecata din 3.06.2015 instanta a respins exceptia inadmisibilitatii contestatiei la executare ca neintemeiata, iar la termenul din 24.06.2015 cererea de suspendare a executarii silite a fost respinsa ca inadmisibila.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
In ce priveste capatul de cerere prin care contestatorul a solicitat anularea proceselor verbale . nr._ si R11 nr._ din data de 07.11.2011 emise de C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din Romania instanta retine ca a stabilit in sarcina contestatorului obligatia de a achita taxa judiciara de timbru in suma de 40 de lei la termenul de judecata din 24.06.2015, cu toate acestea la termenul de judecata din 14.07.2015 acesta nu s-a prezentat si nu a depus dovada achitarii taxei judiciare de timbru, conditii in care sunt aplicabile dispozitiile art. 33 din OUG nr. 80/2013, cererea urmand a fi anulata ca netimbrata. In acest sens, instanta retine ca taxa de timbru anexata la fila 61 a fost atasata la dosar dupa pronuntarea solutiei, reclamantul avand posibilitatea de a solicita restituirea acesteia in conformitate cu prevederile art. 45 din OUG nr. 80/2013. In mod similar acesta poate solicita si restituirea cautiunii in suma de 64 de lei care a fost depusa la dosar dupa ce instanta s-a pronuntat pe cererea de suspendare a executarii silite.
În ce priveste contestatia la executare instanta retine ca in dosarul de executare nr. 3816/B/2014 al B. B. C. si M. A. M., creditorul CNADNR a solicitat punerea în executare silită a creanțelor constând în sumă totala de 56 EUR reprezentând tarif de despăgubire stabilit prin titlurile executorii reprezentate de procesele verbale de contravenție proceselor verbale . nr._/7.11.2011 si R11 nr._ din data de 07.11.2011 înscrisuri care constituie titluri executorii, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment. Sub acest aspect, instanta retine ca petentul se afla in eroare cu privire la natura platilor efectuate, aceste achitand amenzile contraventionale stabilite prin procesele verbale de contraventie, iar nu suma reprezentand tarif de despagubire pentru care intimata a solicitat executarea silita. Prin incheierea nr. 3816/10.04.2015 executorul judecatoresc a stabilit cheltuieli de executare in suma de 393,07 lei.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirii de 56 de euro, creanță ce constituie obiectul executarii silite.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de contestator, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate. În aceste condiții, în virtutea principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că petentul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridica derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acestuia de a plăti suma de 56 de euro nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 385/2013, 112/2014, 386/2014 de respingere a excepției de neconstituționalitate a art. II din Legea 144/2012, invocată de CNADNR, a calificat dispozițiile din art. II din Legea 144/2012 drept lege în materie contravențională mai favorabilă, Curtea motivând că „prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire – suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta – textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art.15 alin.2 din Legea fundamentală”.
Este adevărat că art. II din Legea 144/2012 se referă doar la tarifele „aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi”, însă instanța reține că această diferențiere între tarifele contestate în instanță și tarifele care nu au fost contestate în instanță, reprezintă o formă de discriminare.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă,religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.";
În acest sens, instanța reține Decizia nr. 101/28.02.2013 a Curții Constituționale
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II alin.(6) din Ordonanța Guvernului nr.29/2011 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în motivarea căreia Curtea a reținut că prin dispozițiile de lege criticate se creează discriminări între persoanele care au săvârșit contravenții și se găsesc în aceeași situație. Diferențierea de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de subiecte de drept este permisă numai dacă se justifică prin rațiuni obiective și rezonabile, în cazul de față, însă, persoane aflate obiectiv în aceeași situație juridică beneficiază de tratament juridic diferit, în funcție de anumite condiții subiective și aleatorii, ceea ce contrazice exigențele principiului constituțional al egalității în drepturi.
Ca atare, instanța apreciază că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile, bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, din motivele expuse, instanța reține că în sarcina contestatorului nu mai subzista, la data depunerii de către creditorul CNADNR a cererii de executare silită, obligația de plată a sumei de 56 EUR reprezentând tariful de despăgubire stabilit prin procesele verbale de contravenție, executarea silită fiind, ca atare, nelegală, motiv pentru care în temeiul art. 719 c.proc.civ. instanța va anula actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. nr. 3816/b/2014 al B. B. C. și M. A. M., apreciind că nu mai este necesară analizarea și a celorlalte motive invocate de contestator în susținerea cererii, referitoare la lipsa semnăturii olografe a agentului constatator pe procesul verbal de contravenție, motive care vizează legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție și care ar fi trebuit invocate în cadrul unei plângeri contravenționale față de dispozițiile art. 712 alin. 2 cod procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art. 451-453 din codul de procedura civila va obliga intimata C. Națională de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România să plătească contestatorului cheltuieli de judecată în sumă de 102 lei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare.
Cu privire la taxa de timbru anexata la fila 61 in suma de 40 de lei, asa cum s-a aratat anterior, petentul are posibilitatea de a solicita restituirea acesteia in conformitate cu prevederile art. 45 din OUG nr. 80/2013, iar in privinta cautiunii, in mod similar petentul are dreptul de a solicita restituirea acesteia in conditiile art. 1063 din codul de procedura civila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Anulează plângerea contravențională formulata de contestatorul B. M., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., etaj 10, apartament 38, sector 6 în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA (CNADNR), cu sediul în București,, ..401A, sector 6, J_, CUI16054368, ca netimbrată.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul B. M., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., etaj 10, apartament 38, sector 6 în contradictoriu cu intimații B. E. Asociați B. C. și M. A. M., cu sediul în București, B-ul Unirii nr.20, ., apartament 16, sector 4, C. RO_ și C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA (CNADNR), cu sediul în București,, ..401A, sector 6, J_, CUI16054368.
Dispune anularea executării silite înseși în dosarul de executare nr. 3816/b/2014 al B. B. C. și M. A. M..
Obligă intimata să plătească contestatorului cheltuieli de judecată în sumă de 102 lei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare în ce privește contestația la executare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, în ce privește plângerea contravențională, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.07.2015.
P. GREFIER
RED.CȘ/Thred.MM
4 ex/
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5676/2015.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5694/2015.... → |
|---|
