Contestaţie la executare. Sentința nr. 9386/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9386/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 9386/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9386
Ședința publică de la data de 17 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită, privind pe contestatoarea C. DE P. SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, în contradictoriu cu intimatul Ș. I..
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 3 NOIEMBRIE 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 17 noiembrie 2015.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15 mai 2015, contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în contradictoriu cu intimatul Ș. I. a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare silită întocmite de B. B. Ș. C. ȘI D. N. în dosarul execuțional nr. 1250/2014, reprezentate de Somație și Încheiere stabilire cheltuieli executare emise la data de 29.04.2015, formulate la cererea creditorului Ș. I., prin care a solicitat: suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare dispuse de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional nr. 1250/2014.
În prealabil, contestatoarea a apreciat că, referitor la solicitarea privind suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare, C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, este scutită de la plata sumei instituite cu titlu de cauțiune, prevăzută la art. 718 din Codul de procedură civilă.
Contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la momentul soluționării definitive a contestației la executare, aceasta fiind determinată de faptul că titlul executoriu este lipsit de efecte juridice, având în vedere modificările legislației. Prin hotărârea pronunțată, instanța de judecată a vizat aplicabilitatea prevederilor Legii nr.119/2010 și ale Legii nr.164/2001, legi ale căror efecte au încetat la data de 31.12.2010.
Pe fond, contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare dispuse de Biroul executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional nr.1250/2014.
Astfel, prin sentința civilă nr. 2539/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Ș. I., s-a dispus anularea deciziei de pensionare nr._/01.01.2011 emisă de Ministerul Apărării Naționale și menținerea în plată a pensiei stabilite în baza Legii nr. 164/2001.
În fapt, în perioada 2010-2013, s-a desfășurat etapizat, un amplu proces de transformare a pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001, în pensii de asigurări sociale.
În prima etapă, potrivit art.4 alin.1 lit. a din Legea nr. 119/2010, recalcularea tuturor pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001, s-a efectuat într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a HG nr. 735/2010, respectiv în perioada august-decembrie 2010.
Până la emiterea deciziilor de recalculare, pensiile plătite au fost cele cuvenite potrivit Legii nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat.
Deciziile de recalculare a pensiilor au fost emise și au produs efecte începând cu data de 01.01.2011. Astfel, în marea majoritate a cazurilor, în luna ianuarie 2011, pensiile plătite cadrelor militare în rezervă au avut un cuantum mai mic, stabilit în urma recalculării.
În etapa a doua, desfășurată începând cu luna februarie 2011, odată cu adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, legiuitorul a dispus inițierea procesului de revizuire a pensiilor, având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010 și detaliate prin Hotărârea Guvernului nr. 735/2010.
Astfel, au fost supuse revizuirii toate pensiile care au făcut obiectul primei etape, respectiv pensiile recalculate, inclusiv acele pensii ale căror cuantumuri au fost stabilite prin hotărâri judecătorești.
În același timp, începând cu data de 01.01.2011, cadrul legal referitor la drepturile de pensie și asigurări sociale este stabilit prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la aceeași dată fiind abrogate prevederile Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat.
A treia etapă, cu caracter reparatoriu, instituită prin Legea nr.241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a produs efecte juridice începând cu data de 01.10.2013, dată de la care pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, cuantum calculat potrivit Legii nr. 164/2001.
În vederea îndeplinirii cu celeritate, de către C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale a obligațiilor stabilite în sarcina sa, potrivit dispozițiilor art.6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul a fost repus în plată cu drepturile de pensie avute în luna decembrie 2010 (stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare), începând cu luna februarie 2011, până în luna decembrie 2011 (când a fost emisă decizia de revizuire, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011), iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 i-au fost achitate în luna februarie 2011.
Contestatoarea a subliniat că, prin sentința pronunțată, instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a institui în sarcina Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale o obligație ad aeterum de a menține în plată drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (adică, inclusiv după abrogarea acesteia la 01.01.2011).
Mai mult, instanța de judecată nu putea înlătura de la aplicare, în cazul supus judecății, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, ultra activând dispozițiile Legii nr. 164/2001.
Sub acest aspect, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că instanțele de judecată nu au competența „de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin.4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din Legea fundamentală adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire ia existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective”.
Cu privire la autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești irevocabile, prin care a fost anulată decizia de recalculare a pensiei, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare și dacă aceasta poate fi supusă revizuirii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia nr. 9 din data de 10 iunie 2013, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.1 alin.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c - h din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, act normativ aplicabil revizuirii pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de s.pecialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular, similar Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011.
În dovedirea menținerii în plată a drepturilor de pensie avute în luna decembrie 2010, precum și a plății, în luna februarie 2011, a diferențelor dintre cuantumul pensiei din luna decembrie și cuantumul pensiei rezultat în urma recalculării în temeiul Legii nr. 119/2010, contestatoarea a precizat că anexează cererii buletinul de calcul pentru Ș. I..
Contestatoarea a menționat că, prin punerea în executare silită a sentinței civile nr. 2539/18.09.2012, reclamantul a încercat, în fapt, să înlăture aplicarea prevederilor OUG nr. 1/2011 (referitor la revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidentă legislația anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 1/2011.
Reclamantul a încercat acest artificiu chiar în condițiile în care Legea nr.241/2013, potrivit art. 1 stabilește că ,,pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor si ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr.165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010”.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc, contestatoarea a susținut nelegalitatea și netemeinicia modului de stabilire a sumelor determinate în acest scop.
Prin încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare/29.04.2015, executorul judecătoresc a calculat un onorariu în cuantumul sumei de 1.240,00 lei.
A arătat că potrivit dispozițiilor din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul Justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.
În plus, contestatoarea a învederat că din cuprinsul actelor de executare întocmite în cauză,nu rezultă debitul care urmează a fi pus în executare silită, astfel că onorariul perceput de către acesta este nelegal.
În concluzie, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr. 1250/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N..
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 192 și urm., art. 711 și urm. Cod procedură civilă și celelalte acte normative invocate.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a anexat în copie, certificată pentru conformitate cu originalul: decizia nr._ privind revizuirea pensiei în baza OUG nr. 1/2011, buletin de calcul.
La data de 15 iunie 2015, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că acesta, în primă fază, a pierdut la Judecătoria Sectorului 6 București, probabil din lipsa unor argumente pertinente din partea executorului judecătoresc sau pentru că nu a fost bine înțeles în ceea ce a solicitat.
Intimatul a învederat că solicită să se pună în aplicare sentința civilă 2539/2012 prin care Tribunalul Argeș a decis să se revină la pensia de serviciu în baza Legii 169/200, lege pe baza căreia a ieșit la pensie în anul 2006, din garnizoana Odorheiul S.. A precizat că după cum se poate constata, pensia a fost diminuată puțin, aceasta reieșind și din buletinul de calcul anexat la contestație. Ca urmare, a învederat că acesta nu a mai solicitat despăgubiri bănești din urmă, ci numai revenirea la pensia de serviciu, obținută în baza legii 164/2001.
A mai arătat că în repetate rânduri a încercat prin petiții să solicite Casei de P. Sectoriale a MApN punerea în aplicare a sentinței civile nr. 2539/2012.
Intimatul a susținut că, dacă era tratat cum trebuie, nu mai apela la un executor judecătoresc care are sau nu are anumite pretenții privind cheltuielile de executare.
Intimatul a învederat că în primă fază C. de P. Sectorială i-a restituit banii opriți abuziv în anul 2011, iar ulterior a primit o somație să plătească 250 lei așa cum reiese din buletin de calcul atașat la contestația la executare, precizând că se atașează contestației doar ce este în avantajul contestatoarei. Ca urmare, a susținut că anexează și acesta o petiție pe care a adresat-o Casei de P. Sectoriale și un buletin de calcul din care reiese că trebuia să mai primească din partea Casei de P. suma de 109 lei.
Intimatul a precizat că acesta a câștigat dreptul de executare silită prin apel la Tribunalul București în data de 26.11.2014.
A solicitat intimatul respingerea contestației la executare,precizând că dorește să se pună în aplicare sentința civilă 2539/2012.
Totodată, a arătat că argumentele consilierului juridic, prin care afirmă că Legea 164 este abrogată, nu au nicio susținere în cazul acestuia.
Intimatul a precizat faptul că acesta cunoaște că o lege nouă abrogă prevederile unei legii vechi, dar aceasta în sensul că nici un angajat din M.. iese la pensie în baza legii 164/2001, după publicarea legii noi în Monitorul Oficial, menționând că acesta a ieșit la pensie în anul 2006 din garnizoana Odorheiul S. și considerând că legea nouă nu se aplică retroactiv.
De altfel, a învederat că partea contestatoare invocă principiul retroactivității numai în interesul său, nu și al pensionarului.
Intimatul a anexat întâmpinării următoarele înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: sentința civilă nr. 2539/2012 din 18 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, decizia civilă nr. 1875 A din 26.11.2014 pronunțată în dosarul nr._/303/2014, adresă/petiție către Ministerul Apărării Naționale – C. de P. Sectorială, răspuns nr. 03554279RP0612 din 5.10.2012, buletin de calcul din 05.10.2012, adresă către Directorul Casei de P., răspuns nr. RP 1010/26.05.2015 emis de C. de P. Sectorială, decizia nr._, decizia nr._ privind revizuirea pensiei în baza OUG nr. 1/2011.
La data de 24 august 2015, intimatul a depus o cerere prin care a arătat că cel argumentate de el prin întâmpinare, sunt acum confirmate de promulgarea Legii 223/2015, privind pensiile militare de stat, iar prin cererea depusă la data de 29 septembrie 2015, intimatul a învederat că renunță la executarea silită a Ministerului Apărării Naționale în dosarul nr._, întrucât prin apariția Legii 223/2015 toate pensiile diminuate vor fi recalculate și actualizate.
La data de 6 octombrie 2015, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. a depus la dosarul cauzei copia certificată a dosarului de executare nr. 1250/2014.
Prin încheierea de ședință, din data de 6 octombrie 2015, instanța a dispus suspendarea cauzei, având în vedere că nici una dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul a depus la dosarul cauzei cerere de repunere pe rol care a fost admisă la data de 17 noiembrie 2015.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Intimatul a solicitat B. Asociați B. Ș. C. și D. N., punerea în executare silită a titlului executoriu – sentința civilă nr.2539/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, fiind înregistrat și deschis dosarul de executare silită nr. 1250/2014.
Prin titlul executoriu menționat, se admisese contestația completată, precizată și restrânsă, formulată în numele contestatorului, s-a anulat decizia nr. 1006/17.02.2011 a Comisiei de contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, s-a anulat decizia nr._/01.01.2011 emisă de Ministerul Apărării Naționale și s-a menținut în plată pensia de serviciu stabilită intimatului în speță, în baza Legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010 (f. 74-79).
Prin decizia civilă nr.1875A din 26.11.2014 pronunțată în dosarul_/303/2014 Tribunalul București Secția IV-a civilă a încuviințat executarea silită a dispozițiilor titlului executoriu menționat (f. 88).
Instanța reține, însă, că la momentul formulării cererii de executare silită de către creditor sentința ce constituia titlul executoriu invocat de acesta nu își mai producea efectele.
Instanța constată că în baza art.4 alin.1 lit. a din Legea 119/2010 s-a efectuat o recalculare a pensiilor militare de stat, în 5 luni de la . HG 735/2010.
Creditorului i se emisese, în baza acestui act normativ, decizia nr. 1006/17.02.2011 emisă de Ministerul Apărării Național, de recalculare a pensiei.
Prin sentința ce constituie titlul executoriu invocat de creditor, a fost anulată decizia nr.1006/17.02.2011 a Ministerului Apărării Naționale, de recalculare a pensiei și decizia nr._/01.01.2011 a Comisiei de contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, prin care se respinsese contestația formulată de creditor împotriva deciziei menționate.
Instanța constată însă că, ulterior emiterii deciziilor anulate prin titlul executoriu, a fost adoptată OUG 1/2011, prin care s-a realizat o revizuire a pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, pe alte criterii decât cele avute în vedere de Legea 119/2010.
Ulterior, a fost adoptată Legea nr.241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, care a stabilit că începând cu data de 01.10.2013 pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
Instanța reține că, deși titlul executoriu este pronunțat ulterior intrării în vigoare a OUG 1/2011, acest act normativ și-a produs efectele, iar hotărârea judecătorească invocată drept titlu executoriu a devenit caducă, ea nemaiputând fi pusă în executare silită.
Instanța a avut în vedere, în primul rând, faptul că, deși sentința invocată de creditor este pronunțată ulterior adoptării OUG 1/2011, acest act normativ nu a fost avut în vedere de instanță la pronunțarea soluției, el nefiind reținut în considerentele hotărârii judecătorești (și nici nu avea cum să fie reținut, din moment ce instanța era învestită cu analizarea legalității emiterii unei decizii în baza altui act normativ, Legea 119/2010, iar nu în baza OUG 1/2011).
În al doilea rând, instanța reține că în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele Deciziei nr.9/2013 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție. Este adevărat că decizia respectivă se referă la OUG nr. 59/2011, însă este aceeași situație juridică, întrucât prin OUG 59/2011 se dispunea, de asemenea, recalcularea pensiilor stabilite prin Legea 119/2010, diferența fiind doar că OUG 1/2011 se referea la cele din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Instanța mai reține că argumentele Înaltei Curți legate de OUG 59/2011 sunt incidente și cu privire la noul act normativ adoptat în domeniul pensiilor, Legea 241/2013.
Conform deciziei Î.C.C.J. nr. 9/2013, problema de drept ce formează obiectul judecății vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor privind revizuirea pensiilor prevăzute în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, în ipoteza în care, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, s-au dispus anularea deciziei de recalculare a pensiei de serviciu și menținerea în plată a acestei pensii.
Î.C.C.J. stabilește că puterea de lucru judecat de care beneficiază hotărârea judecătorească prin care s-a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, este limitată în timp, existând numai atâta vreme cât este în vigoare temeiului juridic care a constituit cauza contestației.
În același sens, referindu-se la hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, s-a exprimat de altfel și Curtea Constituțională în decizia nr. 215 din 13 martie 2012, statuând următoarele: "astfel de hotărâri judecătorești se bucură de autoritatea de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă această obligație subzistă atât timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile". Tot astfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat și prin Decizia nr. 1.601 /2010, statuând că autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronunțării hotărârii.
În interpretarea noțiunilor de "putere de lucru judecat" și de "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a principiului stabilității raporturilor juridice izvorâte din hotărâri judecătorești irevocabile, Înalta Curte a apreciat că prezintă relevanță și considerentele cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 1.286 /2011, în care s-a precizat că "ceea ce se subsumează conceptului de facta praeterita este dobândirea calității de pensionar. Drepturile rezultate în urma obținerii calității menționate se constituie în veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu înseamnă că actul de pensionare determină a priori și ad aeternam cuantumul pensiei/drepturilor aflate în plată. Astfel, prestațiile de asigurări sociale, subsecvente actului de pensionare, nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe măsura curgerii timpului", astfel încât "cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmează unei luni încheiate este mai degrabă un efect viitor al raporturilor juridice trecute - facta futura, întrucât raportul juridic trecut, în speța de față, se constituie chiar în dobândirea calității de pensionar și toate prestațiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, pe măsura trecerii timpului, devin facta praeterita".
Raportat la considerentele expuse, instanța reține, astfel cum s-a reținut și de către ÎCCJ în decizia 9/2013, că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 și, cu aceleași argumente, și prin Legea nr.241/2013, legiuitorul român a înțeles să modifice condițiile în care are loc revizuirea pensiilor de serviciu, în situația unor proceduri legale separate și succesive. Cu alte cuvinte, revizuirea pensiilor de serviciu, dispusă în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 și, ulterior, a Legii 241/2013, constituie reglementări noi în materia recalculării pensiilor, prin care legiuitorul a dispus cu privire la acordarea și condițiile de acordare a acelor prestații de asigurări sociale, care constituie un drept neprevăzut în Constituție. Or, în Decizia Curții Constituționale nr. 855/2012, Curtea a precizat că "legiuitorul este liber de a dispune cu privire la acordarea și condițiile de acordare a unor drepturi care nu sunt prevăzute de Constituție". Au fost astfel revizuite inclusiv acele dispoziții de pensionare supuse anterior judecății și finalizate irevocabil prin admiterea contestației, anularea revizuirii și dispunerea punerii în plată a pensiilor de serviciu.
Potrivit considerentelor anterioare privind efectele în timp născute de dispoziția de pensionare, o nouă revizuire a unui drept confirmat pe cale judecătorească poate avea loc atunci când dreptul se exercită prin prestații succesive, întrucât în această situație prestațiile, constituind facta futura, intră sub imperiul legii noi, de la momentul la care legea intră în vigoare. Prin urmare, legea nouă, aplicându-se numai prestațiilor efectuate după ., nu aduce atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești pronunțate sub incidența altei legi.
ÎCCJ a reținut că posibilitatea de modificare a legilor constituie o expresie a suveranității statelor, iar, în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că "statele părți la Convenție se bucură de o marjă de apreciere destul de mare atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor pentru a stabili echilibrul dintre cheltuielile și veniturile statului implică de obicei un examen al chestiunilor politice, economice și sociale, Curtea consideră că autoritățile naționale se află în principiu într-o poziție mai bună pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv și aceasta respectă alegerile lor, cu excepția situației în care acestea sunt în mod evident lipsite de o bază rezonabilă" (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 41). Cât privește existența unei "baze rezonabile" pentru adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, referindu-se la temeiul adoptării Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, instanța reține argumentele avute în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a menționat că "reforma sistemelor de pensii se baza pe motive obiective invocate la momentul adoptării Legii nr. 119/2010, respectiv contextul economic actual și corijarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii" (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 42).
Practic, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind pensiile din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, și ulterior a Legii 241/2013, legiuitorul a înțeles să reglementeze noi proceduri de recalculare a pensiilor de serviciu, distincte și ulterioare, și având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, ceea ce demonstrează că niciun aspect dezlegat de către instanța care a pronunțat titlul executoriu în temeiul Legii nr. 119/2010, nu poate fi opus în cadrul noilor proceduri (de aplicare a OUG 1/2011 și, ulterior a Legii 241/2013) cu putere de lucru judecat.
ÎCCJ a reținut în decizia 9/2013 că poate fi reținută încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind încălcarea dreptului de acces la instanță, ca efect al înlăturării efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile. Întrucât efectele hotărârilor judecătorești prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, și păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire date în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 (în speță contestatoarea a invocat plata acestor sume până în decembrie 2011, iar intimatul creditor nu a contestat acest lucru), nu se poate aprecia că accesul la justiție este iluzoriu, prin neexecutarea unui hotărâri judecătorești în detrimentul uneia dintre părți, astfel încât practica Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei) nu este incidentă.
Analizând argumentul privind existența în patrimoniul contestatorilor a unui "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, rezultând din recunoașterea pe cale judecătorească, în mod definitiv și irevocabil, a dreptului de a încasa pensia de serviciu, într-un cuantum care nu mai poate fi revizuit, se observă că asupra acestui argument s-au pronunțat deja atât Curtea Constituțională (Decizia nr. 871/2010), cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 45), recunoscând astfel protecția noțiunii de "bun" numai în limitele pensiei contributive.
Prin urmare, instanța reține că, prin . OUG 1/2011, sentința invocată de creditor drept titlu executoriu, prin care s-a anulat decizia emisă în temeiul Legii 119/2010 și s-a menținut în plată pensia, este caducă, nemaiputând fi pusă în executare silită.
În prezent este în vigoare Legea 241/2013 și plățile se efectuează creditorului în temeiul deciziei care a fostdată în aplicarea acestei legi.
Instanța reține însă că adoptarea Legii 241/2013 – chiar dacă stabilește limita minimă a pensiilor la nivelul pensiilor din decembrie 2010 - nu face ca sentința civilă invocată de creditor să poată fi pusă în executare silită. Fiind vorba, astfel cum s-a reținut anterior, despre proceduri legale separate și succesive de stabilire a pensiilor.
În consecință, reținând că la data formulării cererii de executare silită, sentința invocată drept titlu de către intimatul-creditor nu își mai producea efectele, nefiind susceptibilă de a fi pusă în executare silită, instanța în temeiul art.711 coroborat cu art.662 c.proc.civ. va admite contestația și va anula actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.1250/2014 instrumentat de B. Asociați B. Ș. C. și D. N., urmând a respinge capătul privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect, în temeiul art.718 alin.1 c.proc.civ. (potrivit căruia suspendarea executării silite poate fi dispusă până la soluționarea contestației la executare).
În privința cererii B. B. Ș. C. și D. N. de recuperare a cheltuielilor privind comunicarea copiei dosarului de executare, potrivit art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de transmiterea copiei dosarului de executare.
În speță, intimatul este partea căzută în pretenții (având interes a formula cale de atac asupra fondului și cererilor incidentale), astfel încât în baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța va admite cererea formulată de B. B. Ș. C. și D. N. și obligă intimatul să plătească către B. B. Ș. C. și D. N. suma de 39,62 lei (reprezentând contravaloarea copiei dosarului de executare, f. 75).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, cu sediul în București, sector 6, .. 7-9, în contradictoriu cu intimatul Ș. I., CNP_, cu domiciliul în Curtea de Argeș, ., județul Argeș.
Anulează actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.1250/2014 al B. B. Ș. C. și D. N..
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect.
În temeiul art.716 alin.2 C.p.c. obligă intimatul la plata către B. B. Ș. C. și D. N. a sumei de 39,62 lei.
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CIC/Thred.PO
4 ex./18.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9390/2015. Judecătoria... → |
|---|
