Plângere contravenţională. Sentința nr. 9451/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9451/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 9451/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9451
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatorul M. D. și pe intimata D.G.P.L - S. 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică, conform listei întocmite în condițiile prevăzute de art. 215 alin. 3 C.pr.civ., se prezintă contestatorul personal și intimata prin consilier juridic.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect plângere contravențională, pricina se află la primul termen de judecată, după care;
Instanța procedează la legitimarea contestatorului care prezintă CI cu . nr._ și CNP_.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ. pune în discuție competența instanței.
Contestatorul nu are nimic de specificat pe acest aspect.
Apărătorul intimatei apreciază că Judecătoria Sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, procedând din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 C.pr.civ. precum și în vederea respectării termenului rezonabil și optim de soluționare a procesului, pune în discuție estimarea duratei procesului.
Contestatorul arată că nu cunoaște acest detaliu.
Intimata, prin reprezentant, estimează că procesul se poate soluționa în termen de 1 lună.
Instanța estimează o durată de 1 lună pentru soluționarea procesului, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și probatoriul propus spre administrare.
Instanța pune în discuție probele propuse de către părți și ia act că prin acțiunea introductivă nu a propus probe în susținerea acțiunii, iar prin întâmpinare s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Contestatorul solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Intimata, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de către ambele părți este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 C. pr.civ., instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile astfel cum au fost formulate și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Contestatorul arată că atunci când a răspuns poliției, a primit un avertisment verbal pentru zgomot după orele 22:00 p.m. Acesta precizează că a fost avertizat verbal pentru că a ascultat muzică tare.
La interpelarea instanței, acesta specifică faptul că muzica nu era foarte tare.
După trei săptămâni a primit amenda, însă acesta evidențiază că procesul-verbal nu a fost întocmit în prezența sa și că nici nu a știut că a fost sancționat.
Intimata, prin apărător, solicită instanței respingerea acțiunii principale și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției ca fiind legal și temeinic întocmit. În apărare, acesta menționează că procesul-verbal de constatare a contravenției respectă prevederile art. 16 și art. 17 din OG 2/2001, fapt ce îi conferă valabilitate, faptele fiind corect încadrate. Intimata, prin consilier juridic, arată că fapta a fost constatată de către agentul constatator prin propriile simțuri, contestatorul fiind avertizat verbal. În final, acesta evidențiază că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit în termenul legal de 6 luni prevăzut de art. 13 din OG nr. 2/2001.
Instanța în temeiul art. 394 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 26.06.2015 sub numărul de dosar_, contestatorul M. D. a chemat în judecată pe intimata D.G.P.L - S. 6, arătând că în data de 06.06.2015 a primit un avertisment verbal din partea Poliției Locale cu privire la deranjarea liniștii publice la domiciliu, cu toate că nu a perturbat liniștea.
Contestatorul a precizat că în data de 24.06.2015 a primit înmânarea procesului-verbal de sancționare contravențională cu nr._, ., cu amendă de 1000 lei, cu toate că nu era prezent când s-a completat procesul-verbal, acesta rămânând nesemnat.
În final, contestatorul a subliniat că dorește să conteste procedura de emitere a procesului-verbal, considerând că procedura a fost greșită.
În susținere, s-au anexat, în copie conform cu originalul, procesul-verbal_/06.06.2015, procesul-verbal de înmânare a procesului-verbal de sancționare contravențională, CI.
Acțiunea este legal timbrată conform dovezii aflate la fila 13 dosar.
La data de 16.09.2015, intimata a depus prin compartimentul registratură al instanței întâmpinare împotriva plângerii contravenționale îndreptată împotriva procesului-verbal . nr._/06.06.2015, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În fapt, intimata a arătat că la ora și data menționate în procesul-verbal, polițistul local din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală S. 6, care-și desfășură activitatea în zona de competență, l-a identificat pe contestator în timp ce tulbura liniștea locatarilor din ., ascultând muzică la intensitate mare.
Intimata a evidențiat că faptele descrise constituie contravenții, fiind prevăzute de art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 rep. și sancționate de art. 3 alin. 1 lit. c din același act normativ, cu amendă contravențională de la 500 lei la 1500 lei, fiind aplicată amendă în cuantumul de 1000 lei.
De asemenea, intimata a precizat că actul de sancționare contravențională a fost întocmit în lipsa unui martor asistent având în vedere ora târzie a întocmirii lui, cu specificarea că, deși procesul-verbal nu cuprinde semnătura unui martor asistent, acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, intimata a menționat că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din Q.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar faptele au fost corect încadrate, acestea fiind prevăzute și sancționate de Legea nr, 61/1991, rep.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, intimata a menționat că, din economia art. 34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, faptele cuprinse în procesul-verbal fiind constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator, și face dovada până la proba contrară, sarcina dovedirii contrariului celor consemnate în procesul-verbal revenind contestatorului.
Cât privește sancțiunea aplicată, intimata a considerat că aceasta a fost individualizată în mod legal și corect, față de dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
De asemenea, intimata a afirmat că lipsa obiecțiunilor nu constituie o cauză de nulitate absolută a actului de sancționare contravențională și nu poate conduce la anularea acestuia câtă vreme reclamantul nu a invocat și nu a făcut dovada existenței vreunei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
În plus, intimata a relevat instanței faptul că, reclamantul fusese avertizat să nu mai asculte muzică la o oră așa de târzie, astfel cum recunoaște și acesta. Astfel, având în vedere că acesta nu a luat în seamă avertismentul verbal al agentului constatator a condus la întocmirea procesului verbal . nr.06.06.2015.
Totodată, intimata a învederat faptul că, nu a fost invocat niciun motiv de nulitate absolută a procesului-verbal, singurul lucru contestat fiind procedura de emitere a acestuia, care potrivit art. 13 din O.G. 2/2001 putea fi întocmit în termen de 6 luni de la data constatării faptei.
În final, intimata a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal că legal și temeinic.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205, 223 al. 3 C.p.c, Legii nr. 61/1991 rep. și pe cele ale O.G. nr. 2/2001.
În susținere, s-a solicitat proba cu înscrisuri, nefiind atașate întâmpinării, documente justificative.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/06.06.2015, contestatorul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 cu amendă în cuantum de 1000 lei, potrivit art. 3 alin. 1 lit. c din același act normativ.
În sarcina petentului s-a reținut că la data de 06.06.2015, ora 01:15, pe ..69 a fost depistat tulburând liniștea locatarilor din blocul 5P, scara 2, ascultând muzică la intensitate mare. Deși a fost avertizată verbal să înceteze să mai asculte muzică la acea oră târzie, persoana a continuat și nu a luat în seamă avertismentul.
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Instanța nu a apreciat drept motiv de nulitate împrejurarea că procesul-verbal de contravenție nu a fost încheiat în prezența petentului cu motivarea că nicio normă juridică nu impune agentului întocmirea actului sancționator în modalitatea sugerată de contestator, art.13 alin.1 din O.G. 2/2001 prevăzând un termen de prescripție de 6 luni de la data săvârșirii faptei pentru aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale. Mai mult, din economia textelor de lege – art.16 al.1 și art.19 al.1 din O.G nr. 2/2001 care indică obligația agentului constatator de a menționa data și locul încheierii procesului-verbal distinct de data și locul săvârșirii contravenției, luându-se în calcul totodată, în ceea ce privește semnarea actului inclusiv posibilitatea ca cel sancționat să nu fie de față, rezultă că aceste reglementări sugerează modalitatea întocmirii procesului-verbal și la o dată ulterioară constatării faptei, precum și în alt loc decât cel unde s-a săvârșit presupusa faptă. Totodată, instanța constată că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, în raport de probele administrate în cauză, situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității.
Instanța reține că persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, iar persoana sancționată are posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt.
Instanța apreciază că prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate nu este încălcată prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, având în vedere și posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, astfel încât se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale care să poată fi prezentate în mod nemijlocit în proces, instanța apreciază că fapta constatată personal de acesta poate da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că fapta contestatorului de a continua să asculte muzică la un volum ridicat, în condițiile în care a fost avertizat verbal de reprezentanții forțelor de ordine asupra disconfortului provocat vecinilor prin această conduită, rezultă din constatările personale ale agenților de poliție inserate în procesul-verbal de contravenție.
Instanța arată că simpla negare a petentului în sensul că nu corespunde adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Pe cale de consecință, instanța constată că, din dovezile administrate în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că în mod corect a fost reținută în sarcina contestatorului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991, fără ca acesta să combată teza probatorie susținută de intimată.
În ceea ce privește legalitatea sancțiunii aplicate, instanța apreciază că amenda contravențională aplicată respectă dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, având în vedere și necesitatea respectării regulilor minime de conviețuire socială pentru a nu perturba ordinea publică și liniștea celorlalte persoane.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de contestatorul M. D., având CI . nr._, cu CNP_, cu domiciliul în București, sector 6, .. 69, ., . cu intimata D.G.P.L - S. 6, cu sediul în București, sector 6, .. 2d, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. VivianaBradosu A.
Red. BV/Thn. AB
4 Ex/2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Sentința nr. 9140/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
