Legea 10/2001. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 10261/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 08-12-2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect legea 10/2001 daune interese, privind pe reclamantele M. S. și M. R. și pe pârâtul M. București prin Primar General.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 08.12.2015.
P. registratura instanței, la data de 25-11-2015, pârâtul a depus întâmpinare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri, instanța reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 18.06.2015, reclamantele M. S., si M. R., au chemat în judecată pe pârâtul M. București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata daunelor interese-moratorii stabilite provizoriu la 30.000 euro (echivalentul în lei), reprezentând c/v despăgubirilor cauzate prin simpla întârziere a soluționării notificării nr.1423/ 2001, înregistrată de autorul acestora, M. P., pentru acordarea masurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/ 2001 si Legea 247/2005, cuvenite pentru imobilul situat în București, ., ., trecut în proprietatea statului în baza Decretului 90/ 1950 si la plata sumei, stabilita în mod provizoriu la 20.000 euro (echivalent în lei), reprezentând daune morale pentru suferințele fizice si psihice ca persoane îndreptățite ca urmare a nesoluționării în termen a notificării nr.1423/ 2001, cu cheltuieli de judecata .
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că prin sentința civila nr.1042/ 28.05.2012, pronunțata de Tribunalul București - Secția a III-a Civila si a deciziei civile nr.2272/ 13.12.2012, pronunțata de Curtea de Apel București - Secția a III a Civila si pentru Cauze cu minori si de familie, Primăria Municipiului București a fost obligată definitiv si irevocabil la emiterea dispoziției motivate cu propuneri de masuri reparatorii în echivalent pentru imobilul din ., sectorul 1, sub forma de despăgubiri bănești, în conformitate cu legea nr.247/ 2007, obiect ai notificării nr.1423/ 2001.
S-a reținut că Legea nr. 10/ 2001 are caracter reparatoriu, persoanele îndreptățite nu pot fi împiedicate să-și valorifice drepturile recunoscute de lege, să aștepte timp îndelungat un răspuns, deoarece se încalcă practic dreptul de acces la justiție si cerința soluționării cauzelor într-un termen rezonabil.
De ademenea, nu s-a ținut cont de Protocolul nr. l la Convenția CEDO.
În considerentele deciziei civile nr.2272/ 13.12.2012 Curtea de Apel București - Secția a III-a civila (fila 18) precizează: "pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la alin.1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese în acest din urmă caz, dispozițiile art.574 sunt aplicabile în mod corespunzător""
Paguba materială este reală:
- s-a pierdut atât restituirea în natura a imobilului naționalizat, cât si compensarea în natură cu alte bunuri si/ sau despăgubiri aferente acestui imobil;
- prin întârzierea soluționării notificării nu a beneficiat de procedura (simplificata) administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001, înainte de modificarea legii prin Legea nr.247/ 2005.
- dispoziția nr._/ 17.02^2014 emisa de PMB a fost întocmită în conformitate cu sentința civila nr.1042/ 2012 si decizia civila nr.2272/ 2012 după ce PMB a fost somata prin executorul judecătoresc si după înregistrarea unei acțiuni formulată în temeiul dispozițiilor art.905 C.pr.civ.;
- în prezent, dispoziția nr._/ 17.02.2014 emisa de PMB, a fost transmisă împreună cu dosarul la ANRP, cu număr de înregistrare_/ CC/ 2013 si se află în așteptare - fiind posibil să fie soluționată în anul 2018.
Paguba materiala a fost cuantificată la suma de 41.445 euro (echivalenta cu 171.070 lei) dovedita cu expertiza tehnică efectuată în dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel si reprezintă valoarea dobânzilor (expertiza tehnica efectuata în dosarul de fond nr._/3/2010, înregistrat pe rolul Tribunalului București).
Reclamantele consideră că sunt îndreptățite să solicite instanței satisfacții morale pentru situația fără ieșire creată, care le-a transformat din persoane îndreptățite la despăgubiri în persoane vătămate, deoarece nu sa aplicat Legea nr.247/2005, lege mai favorabilă.
Problema stabilirii despăgubirilor morale nu va fi o cuantificare economică a despăgubirilor cuvenite pentru imobilul preluat abuziv de către stat, ci va trebui să cuantifice drepturile și valorile nepatrimoniale care sunt încălcate, cum sunt încălcarea demnității, onoarei, suferința psihică si morala încercate de autorul reclamantelor, cât și de reclamante (având venituri modice, stare de precara si fără speranța de a mai obține drepturile materiale prin Legea 10/ 2001 si hotărârile judecătorești).
Ca persoane îndreptățite, consideră ca sunt victimele unei violări ale dispozițiilor Legii nr.10/ 2001, astfel cum a fost modificata si completata până la apariția Legii nr.165/ 2013.
Reclamantele au solicitat ca instanța să decidă cu privire la întinderea despăgubirilor morale acordate cu titlu de satisfacție suficientă și echitabilă pentru a le oferi o compensație pentru răul suferit si o ușurare a suferințelor suportate prin tergiversarea soluționării dispoziției emisa de PMB si plata a despăgubirilor cuvenite, conform Legii 10/ 2001 și Legii 247/2005.
Daunele interese moratorii sunt, reținute de instanță pentru pagubele cauzate prin simpla întârziere a executării obligației. Ele se stabilesc într-un cuantum, reprezentând o reparare prin echivalent a prejudiciului (suma globală).Daunele interese moratorii iau și forma dobânzii.
În cazurile determinate de lege, este considerat de drept în întârziere (termenul prevăzut de Legea 10/ 2001, notificarea, soluționarea notificării este stabilită prin cele două hotărâri judecătorești atașate la cerere și prin somația întocmită de B. D. Gont, s.a.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de Legea nr.10/ 2001, art.998-999, art.1073-1075, art.1079 (2), art.1082, art.104, art.117, art. 148-150, art.194-196 C.pr.civ., deciziile ICG asupra daunelor morale nr.5567/ 2011, nr.1657/ 2011, nr.3806/ 2013, nr.8801/ 2009, nr.1534/ 2011 si nr.1600/ 2011, art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Drepturilor Omului, art.6, art.41.
În susținerea cererii, reclamantele au depus la dosar următoarele înscrisuri: sentința civila nr.1042/2012, decizia nr.2272/2012, dispoziția nr._/ 2014, raport de expertiza întocmit de expertul I. A., adresa dosar de executare nr.518/ 2013, B. D. Gont, s.a., notificare nr.1423/ 2001, cerere nr.1845/ 1996, procura.
La data de 06.07.2015, prin serviciul registratură, reclamantele au depus la dosar cerere precizatoare, prin care au arătat că perioada ianuarie 2013 (data expirării termenului prevăzut de Legea 10/ 2001 - 60 zile după depunerea notificării/ cererea pentru acordarea masurilor reparatorii pentru imobilul naționalizat autorului reclamantelor) si martie 2014 (data eliberării dispoziției nr._/ 2014) - urmează să fie avută în vedere de către instanță la aprecierea daunelor interese.
Prejudiciul nu îl reprezintă echivalentul măsurii reparatorii prevăzut de Legea 10/ 2001 pentru imobilul naționalizat, ci beneficiul nerealizat (dacă ar fi fost achitată reclamantelor suma reparatorie, acestea aveau posibilitatea fie să cumpere un alt imobil si/ sau să închirieze imobilul cumpărat, fie să consemneze suma la banca, realizând dobânzi).
Reclamantele consideră că paguba prezintă un grad de certitudine si exista posibilitatea de a se stabili întinderea ei.
Prejudiciul nu este ipotetic, ci unul actual. Reclamantele deținând până în prezent două hotărâri definitive si irevocabile, care au reținut că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul naționalizat. Hotărârile sunt titluri executorii si s-a solicitat începerea executării silite pentru a obliga pe debitor - PMB să emită dispoziția. Titlul de creanța nu a fost emis nici până în prezent de Comisia Centrală.
Prejudiciul realizat corespunde fie cu dobânzile au fost calculate la valoarea despăgubirilor cuvenite pentru imobilul naționalizat, fie cu chiria aferentă imobilului în cazul în care reclamantele ar fi cumpărat (cu despăgubirile aferente) un alt imobil.
Deci, despăgubirile solicitate sunt datorate pentru paguba produsă prin neexecutarea obligației si/ sau executarea acesteia cu întârziere.
Evaluarea judiciară este reglementată de dispozițiile art.1084-1086 C.civ. - evaluarea prejudiciului se face de instanță în cazul neexecutării obligației.
Referitor la modul de calcul privind determinarea sumei de 30.000 euro (echivalent în lei), reclamantele au precizat că au depus un raport de expertiza tehnica (efectuat în dosarul nr._/3/2010) întocmit de Exp.ing. I. A., din concluziile căreia rezultă cuantumul dobânzilor pe perioade:
-17.09._05, data intrării în vigoare a Legii 247/ 2005 -_ Euro (_ lei)
- 30.11._07, 3610 Euro(14904lei)
-14.04._10, 6050 Euro (_ lei)
Total:_ Euro (_ lei).
În raportul de expertiza întocmit de Ing. A. I. (efectuat în dosarul nr._/3/2010) s-a stabilit:
- Valoarea totală a lipsei de folosință pe perioada 14.07._10-_ Euro (_ lei)
- Valoarea totala a dobânzii neîncasate pentru perioada 26.03.2008 - 13.04._ Euro (_ lei).
De asemenea, reclamantele au solicitat proba cu expertiza tehnica - în completare pentru stabilirea lipsei de folosință si a dobânzilor - până la data predării dispoziției nr._/ 12.02.2014, emisă de Primăria Municipiului București.
La data de 05.08.2015 prin serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepției necompetentei materiale a Judecătoriei Sector 6 raportat la dispozițiile art.94 lit. j) NCPC raportat la valoarea obiectului cererii care este 224.000 lei, și declinarea prezentei cauze în favoarea Tribunalului București.
Excepția netimbrării acțiunii având în vedere dispozițiile O.U.G. nr.80/2013, art.33 (1) conform căruia timbrajul se analizează cu prioritate, astfel, taxa de timbru se datorează anticipat, iar neîndeplinirea obligației se sancționează cu anularea cererii. Pârâtul a solicitat ca reclamantele să evalueze și să timbreze la valoare obiectul cererii.
Pârâtul apreciază că prezenta acțiune nu-i scutită de plata taxei de timbru, si trebuie timbrată la valoare conform art.3 (1) lit. e).
Pe fond pârâtul a solicitat respingerea acțiunii având în vedere următoarele aspecte:
În cazul altor obligații decât cele având ca obiect plata unei sume de bani, executarea cu întârziere dă întotdeauna dreptul la daune-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data la care debitorul este în întârziere asupra echivalentului în bani al obligației, cu excepția cazului în care s-a stipulat o clauză penală ori creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de întârzierea în executarea obligației.
Pârâtul a solicitat să se aibă în vedere dispozițiile art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001 care dispune ca “în cazul acțiunilor formulate potrivit art.45, procedura de restituire începută în temeiul legii speciale este suspendată până la soluționarea acelor acțiuni prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Persoana îndreptățită va înștiința de îndată persoana notificată, potrivit art.22 alin. 1. În speță, dosarul administrativ nr._ a fost soluționat la data de 17.02.2014 prin emiterea Dispoziției Primarului General nr._, fiind trimis cu anexa nr.616/17.04.2014 Instituției Prefectului Municipiului București,în vederea controlului de legalitate.
Acordarea daunelor morale este apreciată exclusiv de instanță, în urma administrării unui probatoriu adecvat care să dovedească prejudiciul moral suferit de reclamanți. Acestea nu au fost dovedite.
P. urmare acordarea daunelor morale, dacă este admisibilă, ca urmare a clasificării dihotomice a prejudiciului, trebuie să-și găsească suportul în prejudiciul moral suferit. Aceasta presupune în primul rând un probatoriu adecvat din care să rezulte existența prejudiciului moral, întinderea sa și gravitatea măsurii abuzive, sau cel puțin toate acestea să poată fi prezumate, lucru care în cauză nu s-a realizat.
Sub aspectul prejudiciului moral, reclamantanu a demonstrat prejudiciul (dimensiunea suferințelor sale) în așa fel încât să se justifice suma pretinsă, ca reparație, cu acest titlu. Probele administrate nu au relevat împrejurări legate de implicațiile morale, de implicațiile pe plan afectiv legate de nerespectarea titlului executoriu. Reclamantele nu au arătat în ce ar fi constat relația de cauzalitate între prejudicial suferit de acestea și prejudiciul moral, în ce anume constă.
În concret, cuantumul daunelor morale acordate trebuie să aibă efecte compensatorii și nu constituie venituri nejustificate acordate reclamantei, întrucât potrivit art. 998 Cod civil: „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-1 repara”. Este însă justificată acordarea unor compensații materiale acelor persoane ale căror posibilități de viața familială și socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de alte persoane.
Apreciază ca cuantumul daunelor morale a fost supraevaluat.
Totodată, în absenta unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectiva a daunelor morale, acestea se stabilesc în raport cu consecințele negative suferite de reclamant, importanta valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Pârâtul consideră că reclamantele trebuie să identifice punctual, inacțiunea sau acțiunea ilicita cauzatoare de prejudicii de ordin moral, să dovedească legătură de cauzalitate dintre elementele menționate, să dovedească săvârșirea cu vinovăție a faptei ținând cont de prejudiciul relației dintre instituție și angajații săi, să cuantifice si sa probeze prejudiciul suferit. Din probele administrate, reclamanta nu a dovedit îndeplinirea vreuneia dintre condițiile necesare pentru atragerea răspunderii delictuale civile a pârâtului pentru a determina instanța sa acorde un prejudiciu moral reclamantei. Simpla întârziere în soluționarea unei cereri adresate instituțiilor statului nu este o condiție necesară și suficientă pentru a determina instanța să solicite și să obțină despăgubiri pentru prejudiciu moral.
Termenul de 60 zile prevăzut de lege este un termen de recomandare, iar în speță, s-a soluționat notificarea abia în urma probatoriului adecvat administrat în fața instanței judecătorești.
Pentru M. București este de notorietate numărul mare de notificări efectuate pe vechile, respectiv pe noile adrese de imobile preluate la stat, formând un volum de muncă important, complex și care a antrenat și o răspundere legală pentru modul de soluționare a notificărilor cu consecințe, inclusiv în materie penală.
În speță, prejudiciul moral nu este unul real, efectiv, în condițiile în care, reclamantele aveau la îndemână căi de soluționare a notificărilor și respectiv obținerii executării pe cale silită, prevăzute de lege, tocmai pentru a se obține satisfacțiile pretențiilor deduse judecății, respectiv a punerii în executare — proceduri purtătoare de cheltuieli de judecată și de cheltuieli de executare, la care creditorul avea dreptul să ie solicite și să le obțină, la cerere.
Însăși noua Lege nr.165/2013 prevede noi termene pentru soluționarea notificărilor, raportat la volumul dosarelor de notificare înregistrate ia unitățile deținătoare (art.33), începând cu anul 2014 si până în anul 2017.
Întâmpinarea a fost însoțită de întreaga documentație care a stat la baza emiterii dispoziției Primarului General nr._/17.02.2014.
La data de 02.09.2015 reclamantele au depus prin registratură răspuns la întâmpinare.
La data de 20.10.2015 reclamantele au depus la dosar cerere modificatoare raportat la perioada pentru care reclamantele solicită daunele interese moratorii în sumă de 88.000 de lei, respective perioada 17.09._10, iar pentru daunele morale perioada ce urmează a fi analizată este de 17.09._15.
La data de 23.11.2015 pârâtul a depus întâmpinare la cererea modificatoare prin care a invocate excepția de tardivitate a modificării acțiunii, excepție ce a fost respinsă de instanță la data de 24.11.2015 și s-a mai invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la daunele interese de 88.000 de lei.
La termenul de judecată din data de 20.10.2015 instanța a respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului și excepția netimbrării cererii de chemare în judecată invocată de pârât prin întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, sens în care instanța va analiza cu prioritate excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind daunele interese.
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 13.04.2010 în dosarul nr._/3/2010 reclamantele M. S. și M. R. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General pe lângă alte capete de cerere și obligarea pârâtului să le plătească despăgubiri pentru nesoluționarea în termen a notificării înregistrată la data de 17.07.2001, cerere precizată la suma de 30.000 de euro reprezentând daune pentru paguba cauzată pentru neemiterea deciziei, prin neîncasarea despăgubirilor și a dobânzilor aferente.( fila 10 verso).
Acțiunea civilă a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1042/28.05.2012 prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantelor având ca obiect plata de daune și dobânzile aferente.
Împotriva acestei soluții reclamantele au formulate recurs, ce a fost soluționat de Curtea de Apel B. Secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 2272/13.12.2012, în sensul respingerii.
În motivarea recursului, Curtea a reținut faptul că cererea de acordare a daunelor interese sub forma dobânzilor aferente măsurilor reparatorii prin echivalent a fost în mod corect respinsă ca nefondată, având în vedere că instituția abilitată să stabilească aceste măsuri reparatorii este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor conform unei procedure compleze, a cărei demarare încă nu a avut loc. ( fila 19).
Autoritatea de lucru judecat, „res iudicata pro veritate habetur ”, este reglementată de art. 431C.pr.civ., care prevede că, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeasi calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, precum și în art. 432 C.proc.civ. care ne arată că această excepție este una de fond, peremptorie și absolută.
Pentru a exista putere de lucru judecat, trebuie să există triplă identitate, de părți, de obiect și de cauză, triplă identitate care există în cauză prin raportare la litigiul anterior dat de dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului B., așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1042/2012 irevocabilă prin decizia civilă nr. 2272/2012 în sensul respingerii recursului declarat de reclamante și admiterea în parte a recursului declarat de pârât.
Astfel, se constată că, atât în prezentul dosar cât și în dosarul cu nr._/3/2010 reclamantele au solicitat obligarea pârâtului M. București prin Primarul General la plata daunelor interese ca urmare a soluționării cu întârziere a notificării înregistrată la data de 17.07.2001, prejudiciul constând în beneficiul nerealizat ca urmare a soluționării cu întârziere, prejudiciu ce corespunde fie cu dobânzile calculate la valoarea despăgubirlor fie cu chiria aferentă imobilului în cazul în care reclamantale ar fi cumpărat( fila 58+59 ).
P. urmare, instanța reține că s-a pronunțat în mod irevocabil cu privire la daunele interese mai sus menționate astfel că, în cauză, este incidentă autoritatea de lucru judecat.
Pentru considerentele expuse, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat invocată de instanță din oficiu și va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei solicitate cu titlu de daune interese, pentru autoritate de lucru judecat.
Ca urmare a soluționării acestui capăt prin admiterea excepției autorității de lucru judecat nu se mai impune analizarea excepției prescripției extinctive a dreptului material la acțiune ce privește daunele interese.
Analizând actele și lucrările dosarului asupra capătului de cerere privind daunele morale, instanța reține următoarele:
P. notificarea înregistrată sub nr. 1423/17.07.2001 (fila 138), comunicată Municipiului București, numitul M. P. a solicitat, în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, a solicitat despăgubiri bănești în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilului situat în București, Calea Florească nr. 81, ..
În urma acestei notificări s-a constituit, în baza Legii nr. 10/2001, dosarul administrativ nr._ privind imobilul situat în București, Calea Florească nr. 81, ..
Reclamantele au formulat la data de 13.04.2010 acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/2010 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă.
P. sentința civilă nr. 1042/28.05.2012 (fila 114-116) pronunțată în dosarul nr._/3/2010, Tribunalul București admis în parte acțiunea precizată, a fost obligat pârâtul să soluționeze notificarea nr. 1423/2001 prin emiterea unei dispoziții motivate cu propuneri de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri bănești referitor la imobilul apt. 1 situat în București, ., sector 1 (fostă Calea Floreasca nr.81), potrivit evaluării în sumă de 1.463.674 lei (echivalent a 336.500 euro) făcută prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert I. A., sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 300 lei lunar, a fost respins capătul de cerere având ca obiect plata de daune și dobânzile aferente ca neîntemeiat.
De asemenea, sentința civilă a fost modificată prin decizia civilă nr. 2272/13.12.2012 a Curtii de Apel București în sensul că s-a respins capătul de cerere privind daunele cominatorii, ca inadmisibil și s-a înlocuit mențiunea privind potrivit evaluării în sumă de 1.463.674 lei (echivalent a 326.500 euro) făcută prin raportul de expertiză tehnic întocmit de expert Ioenscu A., cu mențiunea "potrivit Titlului VIII al Lg. 247/2005". ( fila 117-126).
La data de 17.02.2014 Primarul General al Municipiului București a emis dispoziția nr._ prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul din București, ., sector 1 (fostă Calea Floreasca nr.81) (fila 128).
În drept, instanța reține că situația juridică supusă judecății intră sub incidența dispozițiilor Codului civil din 1864 (în continuare C.civ.), în vigoare la momentul săvârșirii faptei producătoare de prejudiciu (momentul la care trebuia soluționată notificarea din prezenta cauză), având în vedere că art. 5 din Legea de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil stabilește că dispozițiile noului cod civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..
Instanța reține că potrivit art. 998-999 C.civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce l-a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Astfel, pentru a opera răspunderea civilă delictuală este necesară existența faptei ilicite, producerea unui prejudiciu, existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și existența vinovăției făptuitorului.
Instanța apreciază că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale în ceea ce îl privește pe pârâtul M. București prin Primar General pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește fapta ilicită, aceasta constă în nesoluționarea de către pârât, în termenul legal, a notificării nr. 1423/2001, formulată de numitul M. P., autorul reclamantelor, deși acesta reprezintă singura autoritate în sarcina cărora legiuitorul a prevăzut obligația de a răspunde notificării.
Astfel, potrivit art.20 din Legea nr.10/2001, în forma în vigoare la momentul formulării notificării, imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare. Alineatul 3 al aceluiași articol prevedea că în cazul primăriilor restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București .
Potrivit art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001, în forma în vigoare la momentul emiterii notificării, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură. Art.22 prevedea că actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Din acest text normativ rezultă că Municipiului București P. Primar General era persoana căreia îi revenea obligația de soluționare a notificării formulată de reclamantă, fiind unitatea deținătoare a imobilului, aspect care rezultă, de altfel, și din considerentele sentinței civile menționate anterior, pronunțate în litigiul în care Municipiului București prin Primar General a figurat ca pârât.
Notificarea formulată de autorul reclamantelor nu a fost soluționată de pârât în termenul de 60 zile și nici nu a fost respectat art. 24 alin. 1 din lege conform căruia dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Ca urmare a conduitei pârâtului, reclamantele au fost nevoite să promoveze acțiune în justiție pentru valorificarea drepturilor pe Legea 10/2001, astfel cum s-a reținut anterior.
Or, în condițiile în care pârâtul nu a invocat și dovedit o cauză exoneratoare de răspundere civilă delictuală, instanța constată că acestuia îi incumbă obligația de a acoperi prejudiciul produs reclamantelor ca urmare a faptei sale culpabile, de a nu soluționa notificarea în termenul legal.
P. fapta ilicită a pârâtului, în formele reținute anterior, s-a produs reclamantelor o stare de nemulțumire și un disconfort psihic determinate de timpul lung de așteptare a soluționării notificării și, respectiv, a intrării în posesia imobilului sau de a primi despăgubiri.
În plus, instanța are în vedere și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului în care s-a statuat că autoritățile publice au obligația de a proceda într-un termen rezonabil și de a înlătura orice obstacol din calea realizării drepturilor persoanelor fizice. Soluționarea unei cauze într-un termen rezonabil reprezintă o garanție instituită de art. 6 din Convenție, garanție ce privește, în cauzele de natură civilă, nu numai desfășurarea procedurii în fața instanței de judecată, dar și procedura preliminară de natură administrativă atunci când este obligatorie parcurgerea în prealabil a acestei proceduri.
În cazul de față, M. București prin Primarul General reprezintă singura autoritate în sarcina căruia legiuitorul a prevăzut obligația de a răspunde notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 și de a stabili drepturile ce revin reclamantei în temeiul acestor dispoziții, aceasta din urmă putându-se adresa instanței numai după comunicarea notificării și a soluționării acesteia printr-o deciziei emisă de unitatea deținătoare, proceduri echivalente unor proceduri prealabile. De asemenea, nu se poate considera nici că reclamanții ar fi trebuit să recurgă la acțiunea în justiție după ce a constatat că pârâtul refuză să le soluționeze notificarea în termenul defipt de lege, în contextul în care Curtea Europeană a statuat că nu este oportun sa-i ceri unei persoane să facă demersuri al căror rezultat nu ar fi decât unul repetitiv și anume ca instanța să dispună încă o dată autorităților administrative competente să își execute obligația legală, un astfel de comportament fiind prea oneros și necorespunzând cerințelor art. 35 alin. 1 din Conventie (Cauza S. P. împotriva României).
Instanța reține și faptul că rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 stă în caracterul profund reparatoriu al acesteia. P. acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari pentru abuzurile savârsite de catre stat, ori, nerespectarea unor termene rezonabile în desfășurarea acestor proceduri este incompatibilă cu rolul reparator al măsurii în sine.
În ceea ce privește repararea prejudiciului, în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate pecuniar. Ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, iar nu prejudiciul ca atare.
În prezenta cauză, pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța va statua în echitate, ținând seama de circumstanțele concrete ale speței, de perioada de 8 ani în care reclamantele au așteptat soluționarea notificării ( respectiv de la dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului M. P., autorul reclamantelor, și până la data emiterii dispoziției), de importanța acestei proceduri pentru notificator, care în absența dispoziției primarului nu a avut posibilitatea să valorifice drepturile recunoscute de Legea nr. 10/2001, și de eforturile suplimentare depuse de acesta (revenirea cu alte notificări, sesizarea instanței de judecată) în vederea obținerii acestor drepturi. În ceea ce îi privește pe reclamante instanța constată că dreptul acestora la despăgubiri pentru imobilul în cauză s-a născut la momentul dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului M. P., acestea așteptând soluționarea notificării timp de 8 ani. ( certificatului de moștenitor nr. 23/23.03.2006 fila 168).
Cu toate acestea, ținând seama că daunele morale nu trebuie să constituie o sancțiune excesivă pentru cel care este obligat și nici o sursă de îmbogățire nejustificată pentru cel căruia i se acordă, păstrând un just echilibru între interesele părților, instanța constată că suma solicitată de reclamante cu titlul de daune morale, de 20.000 de euro, este excesivă în raport de prejudiciul concret produs, depășind cu mult efectul negativ al faptei ilicite imputabile.
Pentru aceste considerente, instanța va obligă pârâtul la plata către reclamante câte 8.000 lei fiecăreia, cu titlu de daune morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat pentru capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei solicitate cu titlu de daune interese, invocată de instanță din oficiu.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantele M. S., CNP_ și M. R., CNP_, ambele domiciliate în București, sectorul 3, ..16, . 7, etaj 3, apartament 80, în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei solicitate cu titlu de daune interese, pentru autoritate de lucru judecat.
Obligă pârâtul să plătească reclamantelor câte 8.000 lei fiecăreia, cu titlu de daune morale.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.12.2015.
P. GREFIER
Red TEA/Thred.MM
5 ex/14.01.2016
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 08/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9993/2015. Judecătoria... → |
|---|
