Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 8826/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8826/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 8826/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8826
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 04.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER C. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată privind pe creditorul V. M. în contradictoriu cu debitoarea I. P. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat creditoarea prin avocat B. A., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că debitoarea nu a depus întâmpinare, după care
Instanța, în conformitate cu prevederile art.131 Cod procedură civilă, pune în discuția creditoarei competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Creditorul, prin avocat, arată că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, în raport de dispozițiile art. 1016, art. 107 alin. 1 și art. 94 alin. 1 lit. k și art. 126 Cod procedură civilă, instanța stabilește că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
La solicitarea instanței de a preciza durata rezonabilă de soluționare a cauzei, creditorul, prin avocat, arată că lasă la aprecierea instanței.
În conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
Instanța ia act că dovada de achitare a taxei judiciare de timbru se află depusă la dosarul cauzei, în original.
Instanța acordă creditorului cuvântul pentru propunere de probe.
Creditorul, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri în cadrul căreia înțelege să se servească de înscrisurile depuse la dosar, pentru dovedirea unei convenții încheiate între părți și faptul că asumarea obligației de către creditor pentru acordarea împrumutului a fost îndeplinită, iar în baza aceluiași contract există pentru debitoare o obligație de a restitui la termenul scadent suma împrumutată.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru creditor proba cu înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată, pentru dovedirea raporturilor juridice dintre părți, a existenței creanței și a caracterului cert, lichid și exigibil al acesteia, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Instanța ia act că debitoarea nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
La solicitarea instanței, creditorul, prin avocat, arată că nu deține asupra sa originalul contractului de împrumut încheiat între părți la data de 01.04.2015.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Creditorul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea debitoarei la plata creanței pretinse. Debitoarea avea obligația să restituie împrumut la termenul scadent. Creanța pretinsă este certă, lichidă și exigibilă, iar la pronunțarea hotărârii instanța urmează a avea în vedere și atitudinea procesuală a debitoarei. Solicită și acordarea cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.09.2015 sub nr._, creditorul V. M., în contradictoriu cu debitoarea I. P. M., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 28.300 lei, reprezentând contravaloare împrumut acordat în baza contractului de împrumut încheiat între părți la data de 01.04.2015, obligarea debitoarei la plata dobânzii legale datorată de la data scadentă a obligației de restituire a împrumutului și până la plata lui efectivă, precum și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea cererii, creditorul a arătat că, la data de 01.04.2015, a încheiat cu debitoarea I. P. M. un contract de împrumut prin care a acceptat să acord debitoarei cu titlu de împrumut suma de 28.300 lei.
Creditorul a convenit împreună cu debitoarea ca suma acordată cu titlu de împrumut să-i fie virată în mai multe tranșe în contul bancar indicat de aceasta. În acest sens, creditorul a efectuat mai multe viramente bancare prin care a transferat debitoarei suma împrumutată.
Prin același contract de împrumut, debitoarea s-a angajat să restituie împrumutul într-un termen de 3 luni de la data încheierii contractului de împrumut, respectiv până la data de 01.07.2015, astfel că la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată termenul limită pentru restituirea împrumutului s-a împlinit.
Astfel, deși termenul scadent s-a împlinit, debitoarea nu a efectuat până în prezent nici o plată către creditor în contul împrumutului acordat, iar suma pe care o datorează este de 28.300 lei.
De asemenea, creditorul a arătat și faptul că, în prealabil, a notificat debitoarea în vederea îndeplinirii obligației sale de restituire a împrumutului și a comunicat către aceasta mai multe notificări prin care a solicitat să își achite suma împrumutată.
Tot cu același scop, creditorul a contactat telefonic debitoarea în vederea restituirii împrumutului, ocazie cu care aceasta i-a comunicat că urma să efectueze mai multe plăți în contul bancar al creditorului, lucru care de altfel nici nu s-a întâmplat.
În urma acestor demersuri făcute cu rolul soluționării într-un mod amiabil a conflictului părților, debitoarea nu a dat curs solicitărilor creditorului și nu a înțeles să-i restituie de bună-voie în mod integral sau doar parțial împrumutul acordat, astfel că a solicitat să se ia act de prezenta cerere și să se dispună obligarea debitoarei la plata sumelor de bani menționate în petitul acțiunii.
Față de toate cele arătate mai sus, creditorul a solicitat să se ia act și de faptul că între cele două părți litigante au existat încheiate raporturi juridice de natură contractuală în baza cărora debitoarea avea obligația de a restitui către creditor suma împrumutată, fapt pentru care nu există dovada executării obligației de plată, urmând ca din aceste motive să se dispună admiterea cererii de emitere a ordonanței de plată așa cum a fost formulată.
În drept, creditorul a invocat dispozițiile art.2158 Cod civil, art. 662 și 1013 Noul Cod de procedură civilă.
În dovedirea cererii, creditorul a depus la dosar, în copie, contract de împrumut încheiat la data de 01.04.2015, ordin de plată din data de 02.04.2015, ordin de plată din data de 06.04.2015 ordin de plată din data de 07.04.2015, ordin de plată din data de 08.04.2015, chitanță din data de 15.04.2015, ordin de plată din data de 23.04.2015, notificare nr.144 din data de 02.07.2015, dovezi de comunicare, notificare din data de 23.07.2015 și confirmare de primire.
Debitoarea nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 01.04.2015, între creditorul V. M., în calitate de împrumutător și debitoarea I. P. M., în calitate de împrumutat, s-a încheiat un contract de împrumut sub semnătură privată, pentru suma de_ lei (contract – fila 5-6). Scadența restituirii sumei împrumutate a fost stabilită de părți în termen de 3 luni de zile.
Până în prezent, debitoarea nu a restituit suma împrumutată.
În drept, potrivit art. 1013 Cod procedură civilă, procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În ceea ce privește prima condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită să fie născută dintr-un contract civil, constatată printr-un înscris însușit de părți sub semnătură, instanța constată că aceasta este îndeplinită. Astfel, raporturile juridice dintre părți au fost guvernate de contractul de împrumut în formă simplificată din data de 01.04.2015.
Referitor la caracterul cert al creanței, în conformitate cu prevederile art. 662 alin. 2 Cod procedură civilă, existența creanței rezultă din cuprinsul contractului semnat de părți, în care se indică suma împrumutată, de_ lei.
De asemenea, instanța are în vedere, potrivit art. 1018 alin. 3 Cod procedură civilă, lipsa unei întâmpinări din partea debitorului, ca un început de dovadă scrisă în susținerea pretențiilor creditoarelor.
În ceea ce privește caracterul lichid, obiectul creanței trebuie să fie determinat prin înscrisul care o constată sau să conțină elemente care permit stabilirea lui, potrivit art. 662 alin. 3 Cod procedură civilă În cauză, instanța constată caracterul lichid al creanței întrucât este determinată potrivit contractului încheiat între părți.
Din punct de vedere al exigibilității, conform art. 662 alin. 4 Cod procedură civilă, este necesar ca obligația debitorului să fie scadentă sau ca acesta să fie decăzut din beneficiul termenului de plată. Având în vedere că, potrivit contractului depus, suma împrumutată trebuia restituită de pârât la data de 01.07.2014, instanța reține că și această condiție este îndeplinită.
Întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1013 Cod procedură civilă, instanța reține că, în cauză, creditoarele au făcut dovada existenței unei creanțe în cuantum de_ lei, reprezentând sumă împrumutată, în timp ce debitorul nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege.
De asemenea, potrivit art. 1535 alin. (1) Cod civil, „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”.
În consecință, instanța va admite cererea și va ordona debitorului să plătească creditoarelor, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de_ lei, împrumut, și a dobânzii legale calculată de la scadență și până la data plății efective.
În temeiul art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă, instanța va obliga debitoarea la plata cheltuielilor de judecată către creditoare, în cuantum de 1400 lei, dintre care suma de 1200 lei reprezentând onorariu avocat, suma de 200 reprezentând taxă judiciară de timbru, fila 27, 33.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de creditorul V. M., cu domiciliul în București, .. 10, sector 2, CNP_, și cu domiciliul ales la adresa CA B. A. din București, Splaiul Unirii nr.12, ., ., în contradictoriu cu debitoarea I. P. M., cu domiciliul în București, .. 8, ., ., sector 6, CNP_, cu domiciliul în București, Splaiul Unirii nr. 45, ., ., la sediul societății Q-B. Invest SRL și cu reședința în Voluntari, .. 13, jud. Ilfov.
Obligă debitoarea la plata către creditor a sumei de_ lei, împrumut, și a dobânzii legale calculată de la scadență și până la data plății efective, în termen de 30 zile de la comunicare.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 1400 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare în 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AC/Thred.MV
4 ex.
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 8939/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria... → |
|---|
