Plângere contravenţională. Sentința nr. 5364/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5364/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 5364/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5364
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C. C. Ș.
GREFIER E. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul D. R. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ S. 6.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 30.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 20.02.2015, sub nr.,_, contestatorul D. R., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Politie Locală S. 6 București, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 21.01.2015; exonerarea de la plata amenzii; restituirea sumei de 677,32 lei perceputa de . SRL, pentru ridicarea autoturismului si a sumei de 180 lei reprezentând 50% din cuantumul amenzii, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cerere.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, prin procesul verbal de constatare a contravențiilor sus menționat, a fost sancționat cu suma de 360 lei și 3 puncte penalizare plus taxa de ridicare a autoturismului în valoare de 677,32 lei, pe motiv că a "staționat neregulamentar cu auto marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, în intervalul orar 09,24-09,30, pe coltul intersecției”. Acest fapt a fost constatat la intersecția . . înfundată, care are aproximativ 30-40 m si la capătul căreia se afla o parcare care la momentul acela era toata ocupată.
Contestatorul a menționat că înțelege să critice procesul-verbal de constatare a contravențiilor sus menționat dintr-un prim punct de vedere considerând ca este nul, fiind întocmit fără respectarea dispozițiilor exprese prevăzute de art. 16 din OUG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, în art. 16 alin. 1 se arata că „procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului;descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei orei și locuită în care a fost săvârșită. precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite”.
După cum se poate observa din procesul verbal de contravenție atacat, singura descriere a faptei imputate este ca a staționat pe coltul intersecției, fără să descrie fapta în sine, să arate dacă era o . intersecție aglomerata, daca a blocat alte autovehicule, dacă circula mulți pietoni prin acea zona și daca, cu adevărat, staționarea autoturismului subsemnatului afecta în vreun fel circulația autovehiculelor sau a pietonilor.
Contestatorul a menționat faptul că această zonă este foarte puțin circulata de pietoni iar autovehiculele circula pe . să fie afectate în vreun fel de staționarea subsemnatului în acea ’’intersecție”. . se poate observa si din denumirea acesteia, este mai mult o parcare decât o . lungime foarte mica, iar autovehiculele care intra pe aceasta intra numai cu scopul de a parca, neavând unde sa circule mai departe, fiind o străduța înfundata.
Conform art. 21 alin. 3 din OUG 2/2001 ” sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
La luarea deciziei de ridicare a autoturismului, agentul constatator trebuia să aibă în vedere toate aceste împrejurări așa cum recomandă si art.21 alin. 3 din OUG 2/2001, si să administreze o sancțiune în concordanță cu gravitatea contravenției, ceea ce nu se poate spune despre prezenta situație.
Un alt motiv de nulitate este încălcarea dispozițiilor art. 19 alin.1 si 3 din OUG 2/2001 în care se arată că ”procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze. agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări. care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. în acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.
Așa cum se poate observa din procesul verbal de contravenție atacat, nu este specificat nici un martor si nici nu se face vreo mențiune referitoare la lipsa martorului din procesul verbal de contravenție astfel încât consideră ca acesta este un alt motiv de nulitate al procesului verbal de contravenție.
Contestatorul a mai arătat că pe această stradă nu există indicator care să interzică staționarea sau oprirea în acea zonă. Mai mult decât atât, nu există panouri adiționale cu semnificația" ridicare autovehicule parcate neregulamentar” care să indice faptul că în zona respectivă se ridică autovehiculele.
Consideră că ridicarea autovehiculului este o măsură abuzivă a agentului constatator, neimpunându-se o astfel de măsură, mai ales că această străduță înfundată, care are maxim 35-40 m lungime, nu este foarte circulată și nu încurca în niciun fel circulația celorlalte autovehicule.
Conform art. 66 alin. 6 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 ”semnificația indicatoarelor de interzicere sau de restricție începe din dreptul acestora, în lipsa unei semnalizări care să precizeze lungimea sectorului pe care se aplică reglementarea ori a unor indicatoare care să anunțe sfârșitul interdicției sau al restricției, semnificația acestor indicatoare încetează în intersecția cea mai apropiată. În mod normal, la ., trebuia să existe un indicator de interzicere a staționării sau opririi autovehiculelor, dar în fapt acesta nu există.
Pentru toate aceste motive, contestatorul a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată si să se constate că procesul verbal sus menționat ca fiind nul, dispunând restituirea sumelor de bani menționate.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile OG 2/2001.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: dispoziția de ridicare . nr._/17.09.2014, comunicare . nr._/17.09.2014, factura fiscală nr._/_/17.09.2014, bon fiscal, procesul verbal de contravenție . nr._/21.01.2015, proces verbal de afișare/înmânare contravenient, chitanță pentru creanțele bugetelor locale .-10 nr._/13.02.2015, carte de identitate.
La data de 04.05.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesual-pasive a DGPLS6 pe capătul 2 și 3 de cerere și respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele de cerere ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual-pasive a DGPLS 6 pe capătul 2 de cerere privitoare la obligarea intimatei la restituirea sumei de 677,32 lei.
Astfel, având în vedere faptul că se solicită anularea unui act administrativ, în situația în care se va dispune de către instanța de judecată anularea acestui act administrativ, restituirea sumei reprezentând taxa de ridicare și depozitare în mod normal, în temeiul principiilor efectelor nulității privind repunerea în situația anterioară și restituirea prestațiilor efectuate, urmează a fi plătită de către încasatorul sumei, respectiv de către . SRL, precum rezultă din chitanța depusă la dosarul cauzei.
De asemenea, intimata a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesual-pasive pe capătul 3 de cerere privitor la restituirea sumei de 180 de lei achitată de către reclamant cu titlu de amendă, având în vedere următoarele considerente:
Art. 39 și art. 8 din OG nr 2/2001 conform căruia, sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice se fac venit ia bugetul local. Astfel, plata a fost efectuată ( potrivit chitanței fiscale depusă la dosarul cauzei de contestator) la DITL S 6, această instituție fiind cea care a încasat amenda contravențională și nu D. S 6. Ca urmare, pentru a exista identitate de persoană între cea care a încasat suma și cea chemată în judecată pentru a fi obligată la restituirea acesteia, contestatorul trebuind să solicite restituirea amenzii de la DITL S 6.
Mai mult, contestatorul nu poate solicita restituirea acestei sume în cadrul plângerii contravenționale ( unde poate cere anularea procesului verbal și exonerarea de la sancțiunile aplicate prin acesta sau înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul ), însă poate solicita DITL S 6, în cazul anulării procesului verbal restituirea sau compensarea sumelor numai în temeiul dispozițiilor normelor fiscale speciale și derogatorii, prevăzute de art. 117 din OUG 92/2003, iar în situația în care i se refuză poate formula contestație la executare.
|Pe fond, intimata a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca inadmisibil, ca neîntemeiat dar și ca fiind îndreptat greșit împotriva altei persoane ( D. S 6 ) decât cea care a încasat suma pretinsă a fi restituită. ( DITL S 6 ).
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 40 C pr. Civilă, intimata a solicitat admiterea excepției și anularea acestui capăt de cerere ca fiind îndreptat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele sale ea neîntemeiată și nesusținută, pentru următoarele motive:
În fapt, în data de 17.09.2014 o echipă operativă din cadrul Direcției Generale de Poliție S. 6, care-și desfășură activitatea în zona de competență . cu . autovehiculul sus-numitului, marca Dacia cu număr de înmatriculare_, în timp ce staționa neregulamentar pe colțul intersecției, încălcând dispozițiile OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și ale HG 1391/2006 - pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, același act normativ stabilind în acesta situație aplicarea măsurii tehnico - administrative.
Intimata a precizat că măsura tehnico-administrativă are un caracter urgent si preventiv, prin care se urmărește îndepărtarea unei stări de pericol creată prin modul de staționare al autovehiculului.
Măsura ridicării, transportului și depozitării în locuri special amenajate a fost efectuată în fapt de către operatorul autorizat, . SRL.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, respectiv procesul verbal . nr._/21.01.2015, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din O.G, 2/2001- privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de actul normativ sus¬menționat, respectiv O.U.G. nr. 195/2002.
Cât privește sancțiunea aplicată, consideră că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege și a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul de pericol social ai faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, limitele acesteia fund prevăzute între 4 si 5 puncte-amendă, agenții aplicând în concret sancțiunea în limitele cuantumului prevăzut de lege, respectiv 4 puncte-amendă în cuantum de 268 lei.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, intimata a menționat că, din economia art. 34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară (faptele prevăzute fiind constatate prin mijloace tehnice certificate de către Poliția Locală S. 6) făcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege, probă care nu a fost făcută în cazul de față, reclamantul limitându-se la a contesta procesul-verbal fără a-și dovedi susținerile, iar în concluzie prezumția nu a fost răsturnată.
În ce privește solicitarea restituirii de către DGPLS6, cu titlu de taxă pentru ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculului staționat neregulamentar, intimata a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată și nesusținută, ca urmare a respingerii capătului principal de cerere.
În ceea ce privește susținerile reclamantului, intimata a solicitat să se constate că acestea sunt neîntemeiate după cum urmează:
În ceea ce privește argumentul reclamantului privitor la anularea procesului-verbal pentru mențiunilor din cuprinsul acestuia privind lipsa mențiunii prevăzute de art. 16 alin. 1 și 7, cât și art.19 din O.G. 2/2001, intimata a precizat faptul că lipsa respectivelor mențiuni este cauză de nulitate relativă, nu absolută precum susține indirect reclamantul, acesta trebuind sa demonstreze vătămarea pe care a suferit-o ca urmare a lipsei acestor mențiuni din cuprinsul procesului-verbal.
În același sens este și Decizia nr. XXII/2007 - a ÎCCJ, în cuprinsul căreia se menționează în că:" Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din Ordonanță. De asemenea ÎCCJ reține faptul că în raport de acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal se constată din oficiu ( doar în aceste situații fiind vorba despre nulitate a absolută a procesului-verbal) se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului cu privire la conținutul lui, nulitatea să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Invocarea nulității procesului-verbal pentru lipsa descrierii faptei contravenționale este lipsită de fundament, atât timp cât din cuprinsul acestuia reiese cu claritate fapta pentru care reclamantul a sancționat, respectiv staționarea pe colțul intersecției Bld. V. M. cu . orar 09.24-09.30.
Precum rezultă cu claritate din cele mai sus-menționate, fapta contravențională este suficient descrisă, nefiind vorba despre o descriere generică sau despre o reproducere a textului legal ce prevede contravenția menționată.
Astfel, indicarea locului, a mărcii și numărului de înmatriculare a autoturismului și a staționării acestuia in intervalul orar indicat pe colțul intersecției, constituie împrejurări evidente de natură a descrie fapta pentru care reclamantul a fost sancționat, nefiind necesare alte mențiuni pentru ca procesul-verbal să poată fi considerat legal întocmit - precum s-a reținut în practica judecătorească, respectiv Decizia nr.261 /R/2006 a Tribunalului București.
Cât privește solicitarea reclamantului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată, întrucât amenda a fost aplicată cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, iar prin modul de staționare neregulamentară a autovehiculului său reclamanta a pus în pericol siguranța circulației rutiere - precum reiese din planșele foto depuse la dosarul cauzei.
Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal si a dispoziției de ridicare ca temeinice si legale.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 C. proc. civ, pe dispozițiile OUG 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice, OG 2/2001 și a tuturor celorlalte acte normative invocate prin prezenta.
La întâmpinare, intimata a anexat, în copie, nota de constatare . nr._/17.09.2014, dispoziție de ridicare . nr._/17.09.2014, comunicare . nr._/17.09.2014, planșe foto, procesul verbal de contravenție . nr._/21.01.2015 și dovada comunicării acestuia, proces verbal de afișare/înmânare contravenient.
La data de 27.05.2015, prin compartimentul registratură, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulata de Direcția Generala de Politie Locala S. 6 București.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei, contestatorul a solicitat respingerea acesteia, având în vedere ca procesul verbal de contravenție a fost întocmit de un agent constatator, angajat al acesteia iar dispoziția de ridicare a autoturismului a fost data de către acesta, astfel încât intimata are calitate procesuală pasiva.
Așa cum se poate observa si din practica judiciara, societatea . SRL are un contract de prestări servicii, prin care se angajează ca la solicitarea agentului constatator va ridica autoturismul pe care-1 indica acesta, si-1 va depozita într-un loc special amenajat, urmând ca pentru prestarea acestui serviciu să fie plătit. Având în vedere ca societatea si-a îndeplinit obligațiile contractuale era normal să i se achite si contravaloarea prestației.
Ceea ce contestă este faptul că agentul constatator a dispus ridicarea autoturismului în mod abuziv astfel încât responsabilitatea pentru aceasta dispoziție nelegala, să-i fie atribuită.
În cazul în care instanța de judecata va considera că autoturismul a fost ridicat în mod abuziv, atunci nu poate fi pedepsita societatea care si-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar agentul constatator sa comită astfel de abuzuri în continuarea fără să aibă vreo responsabilitate pentru deciziile care le ia.
În aceiași măsura se aplica și dispozițiile pentru restituirea sumei de 180 lei achitata de contestator, chiar daca suma a fost achitata la DITL S6, aceasta instituție nu poate fi făcuta responsabila pentru abuzurile pe care le face agentul constatator, aceasta fiind numai o instituție care colectează contravaloarea amenzilor si nu emite dispoziții în aceasta situație, ca să poată fi ținuta responsabila pentru restituirea sumei.
În cazul în care instanța va pronunța o hotărâre de anulare a procesului verbal de contravenție cu toate consecințele ce decurg din aceasta, pârâta are posibilitatea să se îndrepte împotriva acestor persoane juridice pentru recuperarea cestor sume, în cazul în care considera ca responsabilitatea aparține acestora si ei trebuie să restituie sumele de bani solicitate de contestator.
În ceea ce privește criticile aduse pe fondul cauzei, intimata vorbește despre faptul ca prin staționarea neregulamentara” a pus în pericol siguranța circulației rutiere”, fără sa explice în ce modalitate s-a întâmplat acest lucru, deoarece prin simpla staționare a unui autoturism lângă trotuar, în afara arterei principale de circulație si orientata către străduța înfundată, respectiv . cum să pun în pericol siguranța circulației. Așa cum se poate observa si din fotografiile depuse la dosarul cauzei mașina a fost parcata lângă trotuar fiind suficient loc pentru a trece alte mașini pe lângă aceasta, în ambele direcții, fără a fi incomodate în vreun fel.
Intimata a încercat sa dea acestei situații o conotație dramatica astfel încât instanța să creadă ca staționarea unui autoturism timp de 6 minute lângă un trotuar a avut efecte negative importante în circulația celorlalte vehicule, acestea fiind puse în ’’pericol”, nefiind deloc așa cum se descrie situația.
Totodată, consideră că atitudinea agentului constatator a fost una abuziva si nu a evaluat situația așa cum era în realitate, întocmind dispoziția de ridicare a autoturismului si procesul verbal de contravenție. Așa cum de curând chiar ICCJ a constatat prin soluționarea RIL din 25.05.2015, ca ridicarea autoturismelor în baza acestor hotărâri ale consiliilor locale sunt abuzive, contestatorul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și să se constate că procesul verbal sus menționat ca fiind nul, dispunând restituirea sumelor de bani menționate.
La termenul de judecată din data de 17.06.2015, contestatorul a depus la dosar schiță, planșe foto, sentința civilă nr.9220/17.06.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/2011, chitanța . nr.0543/26.05.2015, factura fiscală . nr.0543/26.05.2015.
Ambele parti au administrat in cauza proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale a intimatei pe capătul de cerere având ca obiect pretenții instanta are în vedere dispozitiile art. 36 C. proc.civ., potrivit cărora calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Instanța, față de temeiul de drept invocat de contestator, respectiv răspundere delictuală pentru fapta proprie, apreciază că intimata are calitate procesuală pasivă având în vedere că fapta pretins ilicită de ridicare a autoturismului a fost savarsita ca efect al dispozitiei de ridicare emisă de un agent constatator din cadrul Directiei Generale de Politie Locală S. 6 Bucuresti. Ca atare, stabilirea faptei ilicite si a autorului acesteia presupune analiza pe fond a elementelor raspunderii civile delictuale. In consecinta, va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei pe capatul de cerere avand ca obiect pretentii decurgand din repararea prejudiciului ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive pe capatul de cerere avand ca obiect restituire amenda, instanta o va admite retinand ca potrivit dispozitiilor art. 8 raportat la prevederile art. 39 din OG nr 2/2001, sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice se fac venit la bugetul local. Astfel, plata a fost efectuată, potrivit chitanței fiscale depusă la fila 9, la Directia de Impozite si Taxe Locale sector 6, iar în situatia anularii procesului verbal de contraventie și exonerarea petentului de plata amenzii contravenționale, acesta poate solicita organului fiscal restituirea sumei achitate cu acest titlu în temeiul dispozițiilor art. 117 din OG 92/2003 privind codul de procedura fiscala.
Pe fondul plangerii contraventionale, instanta retine ca prin procesul verbal de contravenție procesul verbal . nr._/21.01.2015 contestatorul a fost sancționat cu amenda in suma de 360 lei si aplicarea a 3 puncte de penalizare, întrucât la data de 17.09.2014 agentul constatator din cadrul Direcției Generale de Poliție S. 6, a identificat autovehiculul apartinand contestatorului, înmatriculat sub_, în timp ce staționa neregulamentar pe colțul intersecției . . art. 143 lit. a coroborat cu art. 142 lit. f din HG nr.1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr.195/2002, republicata.
Contravenția a fost constatata prin mijloace tehnice certificate, cu aparatul foto marca Nikon, seria_, certificat cu nr. 32/17.02.2012.
La data de 17.09.2014 a fost emisă dispoziția de blocare/ridicare . nr._ prin care s-a dispus ridicarea vehiculului, transportul și depozitarea acestuia în locul special amenajat în conformitate cu prevederile art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 și HCL S. 6 nr. 4/2010.
Pentru recuperarea vehiculului contestatorul a achitat suma de 677,32 lei potrivit facturii și bonului fiscal de la fila 6 dosar.
Sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție, instanța reține că acesta respectă cerintele prevăzute de art.16 raportat la art.17 din OG nr.2/2001, fapta fiind descrisă în mod corespunzător pentru a fi încadrată în textul de lege care reglementează contravenția, nefiind necesară descrierea altor împrejurări față de conținutul normei care descrie și sancționează fapta drept contravenție, intimata procedând la o individualizare corespunzătoare a sancțiunilor aplicate.
În ceea ce privește motivele de nulitate relativa invocate de contestator, instanta retine ca acestea nu sunt intemeiate, iar pe de alta parte, petentul nu a dovedit nicio o vatamare care sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului, in acest sens Decizia ICCJ nr. 22/2007 data in recurs in interesul legii prin care Inalte Curte a aratat că:" Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din Ordonanță. De asemenea ÎCCJ reține faptul că în raport de acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal se constată din oficiu ( doar în aceste situații fiind vorba despre nulitate a absolută a procesului-verbal) se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului cu privire la conținutul lui, nulitatea să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Astfel, cu privire la lipsa martorului la întocmirea procesului-verbal, instanta retine că, potrivit dispozițiilor art. 109 alin.3 din OUG nr. 195/2002, în cazul în care constatarea contravenției a fost efectuata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, fără a fi necesară confirmarea de către un martor a imprejurarii ca petentul contestator nu este de fata la intocmirea procesului verbal de contravede fapt, respectiv ipoteza contraventionala mentionata in procesul verbal de contraventie.
De asemenea, nementionarea măsurii tehnico-administrativă a ridicării vehiculului în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, nu poate atrage nulitatea procesului verbal din perspectiva conditiilor de fond si de forma prevazute de art. 16-17 din OG nr. 2/2001,cu atat mai mult cu cat a fost dispusa printr-un act separat, ci poate constitui, eventual, un motiv de nelegalitate a masurii in sine de ridicare a vehiculului, in speta procesul-verbal fiind întocmit ulterior emiterii dispozitiei de ridicare.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că petentul nu a răsturnat prin probele administrate prezumția de temeinicie a actului sancționator.
Împrejurarea că sarcina probei revine contestatorului, sancționat contravențional, nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară, dar aceasta nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Actul sancționator beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovatei făptuitorului, daca sunt îndeplinite doua condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului si respectarea dreptului la apărare, conditii verificate in cauza.
Totodată, în Hotărârea Curții în cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011) Curtea a reamintit că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează. Potrivit Convenției, rolul Curții nu este de a decide dacă declarațiile de martori au fost admise în mod corect ca probe, ci dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă (a se vedea Doorson c. Țărilor de Jos, 26 martie 1996, par. 67; V. Mechelen și alții c. Țărilor de Jos, 23 aprilie 1997, par. 50).
În spetă, instanța reține că prezumția de temeinicie a actului sancționator nu a fost răsturnată, fapta fiind constatata prin mijloace tehnice certificate, la dosar fiind depuse planse fotografice, filele 37-38, din care rezulta ca autoturismul contestatorului a fost stationat neregulamentar pe coltul intersectiei. Interdictia de stationare este prevazuta in lege, art. 143 lit. a raportat la art. 142 lit. f din HG nr. 1391/2006, nefiind condiționată de existența vreunui indicator rutier cu această semnificație. Cu privire la plansele fotografice depuse de contestator, instanta retine ca aceastea sunt efectuate dintr-un alt unghi si o alta pozitionare a vehiculului, dar releva aceeasi locatie surprinsa si in fotografiile depuse de intimata la dosar, o parte din cladiri, respectiv un bloc situat pe . vizibil in plansele fotografice depuse de ambele parti. Ca atare, si acest motiv invocat de contestator este neintemeiat.
În aceste condiții, instanța apreciază că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, motiv pentru care procesul verbal este temeinic intocmit.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța va retine că nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul raportat la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, având în vedere că din probele administrate in cauza nu rezulta ca petentul nu a avut la dispozitie o alta modalitate de stationare a autoturismului, care sa nu incalce dispozitiile referitoare la circulatia pe drumurile publice.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge plângerea contravențională ca neintemeiata.
Cu privire la capatul de cerere avand ca obiect pretentii, instanta retine ca în ședința din 25 mai 2015, ÎCCJ (Complet RIL), prin Decizia nr. 9/2015, s-a pronunțat cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 128 alin. (1) lit. d), art. 134 alin. (2) și art. 135 din O.U.G. nr. 195/2002 (rep. M. Of. nr. 670 din 3 august 2006; cu modif. ult.) privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 3 alin. (1), art. 5, art. 36 alin. (1), alin. (2) lit. d) și alin. (6) lit. a) pct. 13 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 (rep. M. Of. nr. 123 din 20 februarie 2007; cu modif. și compl. ult.) art. 21 lit. b) și art. 24 lit. d) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006 (M. Of. nr. 453 din 25 mai 2006), statuand ca procedura de aplicare a masurii tehnico administrative constand in ridicarea vehiculelor stationate/oprite neregulamentar pe partea carosabila, prevazuta de art. 64 si art. 97 alin. 1 lit. d si alin. 6 din OUG nr. 195/2002, nu poate fi reglementata prin hotarari locale.
În speță, dispozitia de ridicare a fost emisa in baza unei proceduri stabilite prin Hotararea Consiliului Local sector 6 nr. 4/2010, astfel că, în raport de decizia pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu prevederile art. 521 alin. 3 din codul de procedură civilă (art. 329 alin. 3 din vechiul cod de procedură civilă), instanța constată că dispozitia de ridicare a fost emisa in conditii de nelegalitate, intimata savarsind o fapta ilicita care a cauzat in patrimoniul contestatorului un prejudiciu in valoare de 677,32 de lei constand in taxa de ridicare, transport si depozitare a vehiculului.
In consecința, fiind întrunite conditiile raspunderii civile delictuale, in temeiul art. 1357 din codul civil instanta va obliga intimata să plătească contestatorului suma de 677,32 de lei cu titlu de despăgubiri.
In conformitate cu prevederile art. 451-453 din codul de procedura civila instanta va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecata către contestator în suma de 250 lei reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei pe capătul de cerere având ca obiect pretenții.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei pe capătul de cerere având ca obiect restituirea amenzii contravenționale în sumă de 180 lei.
Respinge capătul de cerere având ca obiect restituirea amenzii în sumă de 180 de lei ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul D. R., CNP_6, cu domiciliul ales în București, . nr.25, ., apartament 18, sector 3 în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLITIE LOCALĂ S. 6 București, cu sediul în București, ., sector 6, ca neîntemeiată.
Admite în parte capătul de cerere având ca obiect pretenții formulat de contestatorul D. R., CNP_6, cu domiciliul ales în București, . nr.25, ., apartament 18, sector 3 în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLITIE LOCALĂ S. 6 București, cu sediul în București, ., sector 6.
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 677,32 de lei cu titlu de despăgubiri.
Obliga intimata la plata cheltuielilor de judecata către contestator în suma de 250 lei reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2015.
P. GREFIER
| ← Fond funciar. Sentința nr. 5315/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5414/2015.... → |
|---|
