Plângere contravenţională. Sentința nr. 720/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 720/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 720/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 720
Ședința publică din data de 29.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. B. A. L.
GREFIER: T. P. C.
Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe contestatorul V. M., în contradictoriu cu intimatul DIRCȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns intimata, prin reprezentant convențional, consilier juridic C. M. D., în baza delegației pe care o depune la dosarul cauzei, lipsind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, având cuvântul cu privire la competența instanței, intimatul, prin consilier juridic, declară că Judecătoria Sectorului 6 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în baza art. 131 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 32 din OG 2/2001, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză atât din punct de vedere general, material cât și teritorial, fiind instanța în a cărei rază teritorială se află locul menționat în procesul-verbal ca fiind locul săvârșirii contravenției.
Având cuvântul cu privire la estimarea duratei procedurii, intimata, prin consilier juridic, declară că lasă la aprecierea instanței.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata procedurii la aproximativ 3luni.
Nemaifiind excepții de invocat sau cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pentru a se propune probe.
Intimata, prin consilier juridic, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la dispozițiile art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Intimata, prin consilier juridic, solicită instanței respingerea plângerii formulată de către contestator ca neîntemeiată, pe motiv că nu au fost răsturnate prezumțiile de legalite și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție care a fost dat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG 2/2001.
Totodată, intimata, prin consilier juridic, declară că din întregul material probatoriu și din planșele foto depuse la dosarul cauzei reiese faptul că s-a staționat pe colțul intersecției.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 08.07.2014 sub nr._, contestatorul V. M. a formulat în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 02.06.2014, prin care a fost sancționat contravențional cu amendă în valoare de 340 lei și aplicarea a 3 puncte de penalizare, pentru faptul că a staționat în colțul intersecției ., a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 02.06.2014, iar în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în ziua de 25.03.2014, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost oprit pe bulevardul I. M., dar nu în intersecția cu . apropierea acesteia, în spatele altor autovehicule oprite deja pe partea dreaptă, precizând că, soția sa a coborât și a plecat la cumpărături, iar el a rămas la volan, așteptând ca aceasta să revină. În continuare, a menționat că, în jurul orelor 09.30, a observat un polițist local care făcea fotografii autoturismelor oprite și a coborât să-l întrebe dacă poate aștepta acolo în continuare, dar până să ajungă la el s-a urcat în autovehiculul poliției locale și a plecat. În aceeași ordine de idei, a specificat că, s-a pus în mișcare pentru a căuta alt loc de parcare, că după 5 minute l-a sunat soția, să o ajute cu bagajele, motiv pentru ca s-a întors în același loc, a oprit și a încuiat autoturismul, după care s-a dus în piață.
Când a revenit în locul unde parcase, persoanele aflate în zonă i-au adus la cunoștință că autoturismul a fost ridicat de poliția locală și că trebuie să se prezinte la sediul firmei care se ocupă de această activitate, pentru a-l recupera. Contestatorul a mai precizat că, s-a deplasat la sediul societății, unde a plătit taxa de ridicare, în valoare de 700 lei, pentru restituirea autoturismului, fiind informat că va fi sancționat cu amendă contravențională, dar nu pe loc, întrucât nu are cine să întocmească procesul-verbal, ci în termen de 6 luni de la data constatării contravenției.
La data de 29.06.2014, când a revenit la domiciliu, fiind plecat din localitate în intervalul 23-29.06.2014, a găsit în cutia poștală un exemplar al procesului-verbal de constatare a contravenției și un proces-verbal de afișare a documentului.
Cu privire la conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, contestatorul a făcut precizări, în sensul că sancțiunea contravențională i-a fost aplicată pentru nerespectarea prevederilor art. 143 lit. a din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, pentru staționare neregulamentară, în intervalul orar 09.27-09.34. Potrivit prevederilor art. 63 alineatul 1 din actul normativ mai sus menționat, „se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staționare". Contestatorul a afirmat că este de acord cu o eventuală sancțiune pentru oprire neregulamentară, dar, în condițiile în care a plecat din acel loc în jurul orelor 09.30 și a revenit tot acolo după 5 minute, considerând că agentul constatator trebuia să țină cont de acest lucru și să calculeze această perioadă după ora 09.35, nu să aștepte să plece ca să-i ridice autoturismul. În acest sens, contestatorul a solicitat ca intimata să probeze că a staționat continuu în intervalul menționat în procesul-verbal.
Contestatorul a mai evidențiat că, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției nu există nicio mențiune cu privire la faptul că nu a fost de față și actul s-a întocmit în lipsă și nici nu a regăsit în cuprinsul tipizatului vreo rubrică destinată acestor mențiuni, conform prevederilor art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând precizări cu privire la modalitatea de comunicare.
Cu privire la modul în care i s-a comunicat procesul-verbal și mențiunile din procesul-verbal de afișare la domiciliu, contestatorul a considerat că agentul care a efectuat procedura, din cadrul Poliției Locale Sector 5, nu a respectat nicio modalitate de afișare. Astfel, deși se prevede în mod expres faptul că a procedat la „afișarea pe ușa (poarta) domiciliului, la data de 24.06.2014, actul a fost depus în cutia poștală, motiv pentru care nu a putut să beneficieze de plata a jumătate din minimul amenzii.
În susținere, a solicitat proba testimonială și proba cu înscrisuri, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, proces verbal de înmânare-afișare a proceselor verbale de sancționare contravențională.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 242 din Codul de procedură civilă, art. 63 alineatul 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, art. 143 lit. „a" și art. 142 lit. f din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, precum și art. 19, art. 25 alin. 2 și 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
La data de 10.11.2014, intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe toate capetele de cerere ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și nesusținută, arătând că, în fapt, în data de 25.03.2014 o echipă operativă din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală Sector 6, care-și desfășură activitatea în zona de competență . cu . autovehiculul contravenientului, marca Daewoo cu număr de înmatriculare_, în timp ce staționa neregulamentar pe colțul intersecției, încălcând dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice și ale H.G. nr. 1391/2006 - pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, același act normativ stabilind în această situație aplicarea măsurii tehnico-administrative.
Intimata a precizat că măsura tehnico-administrativă are un caracter urgent și preventiv, prin care se urmărește îndepărtarea unei stări de pericol creată prin modul de staționare al autovehiculului, iar P.V. . nr._/02.06.2014 cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, fapta fiind corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de actul normativ susmenționat, respectiv O.U.G. nr. 195/2002.
Cât privește sancțiunea aplicată, intimata a considerat că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege și a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, limitele acesteia fiind prevăzute între 4 și 5 puncte-amendă agenții aplicând în concret sancțiunea în limitele cuantumului prevăzut de lege, respectiv 4 puncte-amendă în cuantum de 340 de lei.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, intimata a menționat că, din economia art. 34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară (faptele prevăzute fiind constatate prin mijloace tehnice certificate de către Poliția Locală Sector 6 făcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege, probă care nu a fost făcută în cazul de față, reclamantul limitându-se la a contesta procesul-verbal fără a-și dovedi susținerile, mai mult, acestea fiind infirmate de planșele foto efectuate de către polițistul local, din acestea rezultând săvârșirea faptei contravenționale și staționarea neregulamentară pe colțul intersecției.
În ceea ce privește anularea procesului-verbal pentru lipsa mențiunilor prevăzute de art. 19 din O.G. 2/2001, intimata a reținut faptul că lipsa respectivelor mențiuni este cauză de nulitate relativă, contestatorul trebuind să demonstreze vătămarea pe care a suferit-o ca urmare a lipsei acestora din cuprinsul procesului-verbal. În același sens s-a invocat Decizia nr. XXII/2007 - a ÎCCJ. în cuprinsul căreia se menționează în mod expres că: „Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din Ordonanță”. De asemenea, ÎCCJ a reținut faptul că în raport de acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal se constată din oficiu (doar în aceste situații fiind vorba despre nulitatea absolută a procesului-verbal) se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului cu privire la conținutul lui, nulitatea să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Nu în ultimul rând, intimata a mai arătat că în situația de față procesul-verbal a fost întocmit în lipsă, la sediul DGPLS6, la aproximativ o lună de la data comiterii faptei contravenționale, în această situație dispozițiile art. 19 inaplicabile.
Intimata a mai solicitat respingerea audierii martorului propus prin plângerea contravențională, având în vedere faptul că audierea acestuia este neconcludentă, nepertinentă și inutilă soluționării cauzei, legalitatea afișării procesului-verbal reieșind din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Cât privește solicitarea reclamantului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, intimata a pus concluzii în sensul respingerii ca neîntemeiată, întrucât amenda a fost aplicată cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, iar prin modul de staționare neregulamentară a autovehiculului său, reclamantul a pus în pericol siguranța circulației rutiere - precum reiese din planșele foto depuse la dosarul cauzei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205, art. 223 alin. 1 C. proc. civ, pe dispozițiile OUG 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice, OG 2/2001 și a tuturor celorlalte acte normative invocate prin prezenta.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv planșele foto care au stat la baza ridicării autoturismului_, nota de constare . nr._/25.03.2014, dispoziția de ridicare . nr._/25.03.2014, comunicare . nr._/27.03.2014, raport de încercări nr. 41/07.03.2012, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, dovada de comunicare a procesului-verbal însoțită de adresa nr. A9253/19.06.2014, adresa nr. A9772/26.06.2014 și procesul-verbal de înmânare-afișare a proceselor verbale de sancționare contravențională emise de către Poliția Locală Sector 5 și planșe foto cu aspecte privind afișarea procesului-verbal . nr._ V. M..
Prin adresa depusă la dosar la data de 27.01.2015, prin serviciul registratură, contestatorul a învederat că nu mai solicită administrarea altor probe decât cele depuse la dosarul cauzei.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar, în copie, următoarele: planșele foto care au stat la baza ridicării autoturismului_, nota de constare . nr._/25.03.2014, dispoziția de ridicare . nr._/25.03.2014, comunicare . nr._/27.03.2014, raport de încercări nr. 41/07.03.2012, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, dovada de comunicare a procesului-verbal însoțită de adresa nr. A9253/19.06.2014, adresa nr. A9772/26.06.2014 și procesul-verbal de înmânare-afișare a proceselor verbale de sancționare contravențională emise de către Poliția Locală Sector 5 și planșe foto cu aspecte privind afișarea procesului-verbal . nr._ V. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/02.06.2014, contestatorul V. M. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că, la data de 25.03.2014, a staționat neregulamentar cu vehiculul marca Daewoo cu nr. de înmatriculare_ în intervalul orar 09.27-09.35 în pe colțul intersecției dintre bulevardul I. M. și .> Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Instanța constată că nu au fost invocate motive de nulitate relativă a procesului-verbal invocate de către contestatoare.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, pe baza planșelor foto depuse de către intimată (f. 77-78), instanța constată faptul că autoturismul petentului a fost staționat pe partea carosabilă, cu nesocotirea dispozițiilor art. 65 din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 142 lit. f și art. 143 lit. a din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002, potrivit cărora se interzice în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum și în zona de preselecție unde sunt aplicate marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanță mai mică de 25 m de colțul intersecției.
Pe baza planșelor depuse la dosar, instanța constată că zona în care a fost staționat autoturismul contestatorului nu este delimitată prin marcaje specifice spațiilor amenajate pentru parcarea autoturismelor, iar faptul că există și alte autoturisme staționate, nu este de natură a conferi zonei respective o atare destinație.
Instanța reține că interdicția prevăzută de lege de a opri sau staționa la mai puțin de 25 de metri de intersecție este absolută și reținerea contravenției nu este condiționată de stânjenirea traficului rutier sau pietonal.
Instanța reține că interdicția de a opri în intersecție este prevăzută de OUG nr. 195/2002 ale cărui dispoziții ar trebui să fie cunoascute celor care au obținut permisul de conducere.
Instanța nu va reține susținerile contestatorului în sensul că nu a staționat pentru un interval de timp mai mare de 5 minute, întrucât, pe de o parte, din planșele fotografice rezultă contrariul, iar pe e altă parte, contestatorul nu a dovedit în nici un mod susținerile sale.
Pe de altă parte, studiind planșele fotografice de la dosarul cauzei, instanța constată fără echivoc că prin modalitatea în care a înțeles să staționeze s-ar fi putut produce o perturbare a traficului rutier. Astfel, petentul a redus considerabil vizibilitatea autovehiculelor care ar fi pătruns în respectiva intersecție.
În ceea ce privește susținerile contestatorului în privința comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța constată s-a încercat comunicarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, astfel cum rezultă din dovada de la fila 81 din dosar însă contestatorul nu și-a ridicat corespondența, astfel încât, ulterior, a fost efectuată comunicarea prin afișare astfel cum rezultă din procesul-verbal de la fila 84. Or, contestatorul nu a propus administraraea niciunei probe din care să rezulte aspecte contrare celor menționate în procesul-verbal.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că în mod corect a fost reținută în sarcina contestatorului staționarea neregulamentară, constatând, totodată, că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate, respectând criteriile prevăzute de art. 21 din OG 2/2001, având în vedere gradul de pericol social minim al faptei, mijloacele și modalitatea de săvârșire, persoana petentului. Are în vedere instanța că petenta nu a negat în nici un moment faptul că a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Mai mult, instanța constată că petentul a recunoscut, prin chiar plângerea contravențională formulată, că la data de menționată în procesul-verbal a săvârșit fapta descrisă în sensul că a oprit voluntar în locul menționat în procesul-verbal contestat.
În concluzie, instanța apreciază că procesul-verbal atacat este legal și temeinic întocmit.
Având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanța apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către contestatorul V. M. cu domiciliul în București, sector 5, Acvila, nr. 39 în contradictoriu cu Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 cu sediul în București, sector 6, ..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sector 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.01.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. B. A. LuizaToma P. C.
Red. BBAL/4ex. 06.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 58/2015. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
