Plângere contravenţională. Sentința nr. 9237/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9237/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 9237/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9237
Ședința publică din data de 12.11.2015
Instanța constituită din
P. C. A. E.
GREFIER A. V.
Pe rol judecarea cererii având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul C. D. M. și pe intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut in ședință publică, se prezintă contestatorul, prin apărător V. M. cu împuternicirea avocațială aflată la fila nr. 11 din dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, relațiile solicitate la termenul anterior Agenției Naționale A. Doping.
Contestatorul, prin apărător, arată că din relațiile comunicate rezultă că Agenția Națională A. Doping nu a analizat substanțele, astfel cum susține intimata, motiv pentru care este evident că nu se impunea a fi aplicată sancțiunea. În ceea ce privește susținerea în sensul că în această fază ar putea fi analizate substanțele, contestatorul, prin apărător, arată că proba cu expertiză nu a fost solicitată de niciuna dintre părți și nici nu înțelege să o solicite deoarece este vorba de o procedură de anulare a unui proces verbal de contravenție, iar fapta nu există.
Instanța constată cercetarea judecătorească terminată, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Contestatorul, prin apărător, solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție, arătând că a comandat niște plante medicinale din C., în valoare de 5 USD, a primit de la biroul vamal un telefon, punându-i-se în vedere să comunice o copie a actului de identitate, iar ulterior a primit procesul verbal de contravenție prin care a fost sancționat cu suma de 30.000 lei. Raportat la răspunsul dat de Agenția Națională A. Doping, rezultă că fapta nu există, motiv pentru care se impune anularea procesului verbal. Lucrătorii vamali au apreciat că respectivele flacoane ar conține o substanță deosebit de periculoasă, astfel cum prevede Legea nr. 108/2005, însă atât timp cât nu a fost analizat conținutul flacoanelor, nu se poate stabili cu certitudine că respectivele flacoane ar fi conținut o substanță interzisă. M. mult decât atât, în materia contravențională dubiul profită contravenientului, simpla inscripționare pe anumite flacoane a faptului că ar conține o substanță interzisă este insuficient pentru a justifica o amendă într-o asemenea sumă. De asemenea, i-a fost încălcat dreptul la apărare în condițiile în care nu a fost chemat în fața respectivei autorități pentru a da explicații, pur și simplu i s-a comunicat procesul verbal și somația că trebuie să plătească suma de 30.000 lei. Dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 prevăd în mod clar că în momentul încheierii procesului verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului faptul că are dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului, sub sancțiunea nulității. Legiuitorul a prevăzut astfel o sancțiune a nulității exprese, necondiționată de nicio vătămare. Dreptul la apărare este consacrat nu doar de legislația românească ci și de legislația europeană. Sancțiunea este excesivă, este vorba de o amendă de 30.000 lei, raportat la valoarea coletului de 5 USD, după cum menționează și intimata prin întâmpinare, astfel încât dacă instanța apreciază că se impune sancționarea sa, solicită înlocuirea cu avertisment, deoarece pentru o persoană fizică plata unei asemenea sume este exorbitantă. Câtă vreme respectivele flacoane nu au fost analizate temeinic, nu există fapta care i se impune, astfel încât intimata a avut un comportament abuziv și total arbitral, în măsura în care ar fi fost chemat la biroul vamal respectiv ar fi putut oferi explicațiile necesare, astfel încât agentul vamal ar fi înțeles că sancțiunea nu se impune, în condițiile în care tot ceea ce a făcut a fost să comande plante medicinale în valoare de 5 USD din C.. De asemenea, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
Instanța reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.06.2015, contestatorul C. D. M., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală București - Biroul Vamal de Interior Poștă, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.21 încheiat la data de 12 mai 2015 (./200 nr._), de către agentul constatator al Biroului Vamal de Interior Poștă, I. C. Lionela, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal de contravenție nr. 21 încheiat la data de 12 mai 2015 și comunicat la data de 27 mai 2015 și, pe cale de consecință, exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale în valoare de 30.000 lei.
La încheierea procesului verbal de constatare a contravenției, contestatorului i-a fost îngrădit dreptul la apărare conferit de art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neavând posibilitatea să fac obiecțiuni cu privire la conținutul procesului verbal.
Contestatorul nu are calitatea de contravenient, agentul constatator nu a făcut dovada calității sale de făptuitor al contravenției prevăzute la art. 17 alin. 2 din Legea nr. 104/2008 privind prevenirea și combaterea producerii și traficului ilicit de substanțe dopante cu grad mare de risc; contestatorul a fost în eroare de fapt, cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului potrivit art. 5 alin. 2 lit. a din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, a comandat telefonic din C. un produs pe bază de plante medicinale chinezești, prețul acestuia fiind de 5 dolari. Ulterior, a fost contactat telefonic de un lucrător din cadrul Poștei Române, prin care i-au fost solicitate o copie a cărții de identitate și dovada achitării coletului.
Ulterior, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 21 încheiat la data de 12 mai 2015 și comunicat acestuia la data de 27 mai 2015, a fost constatată de către agentul constatator I. C. Lionela fapta de introducere în țară a unui număr de 50 de flacoane de substanțe dopante cu grad mare de risc, anume Hygetropin și Somatropin și pentru care a dispus sancțiunea amenzii în cuantum de 30.000 lei în sarcina contestatorului, persoană fizică.
Contestatorul a arătat că, acesta nu avea cunoștință despre existența celor 50 de flacoane de substanțe interzise în coletului respectiv, întrucât a comandat un al produs, în valoare de 5 dolari.
Intimata nu a oferit mai multe informații despre faptele pe care se întemeiază procesul verbal în cauză, iar contestatorul nu deținea mai multe informații despre aceste substanțe decât cele din procesul verbal.
Contestatorul a menționat că nu folosește substanțe interzise, dat fiind gradul de risc ridicat pe care îl prezintă pentru corpul uman, și nu a comandat și nu ar comanda astfel de substanțe.
Din verificările realizate pe diverse sire-uri se specialitate care comercializează substanțele menționate în procesul-verbal atacat, contestatorul a observat că prețul a 60 de astfel de flacoane este de 990 dolari, astfel că, este evident că petentul contestator nu putea să comande 50 de flacoane cu prețul de 5 dolari.
Cel mai probabil, este vorba despre o eroare cu privire la procesarea comenzii contestatorului, fiind livrate alte produse decât cele comandate.
Contestatorul a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 21 încheiat la data de 12 mai 2015 și, pe cale de consecință, exonerarea acestuia de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei, având în vedere următoarele argumente:
La încheierea procesului verbal de constatare a contravenției, contestatorului i-a fost îngrădit dreptul la apărare conferit de dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neavând posibilitatea să facă obiecțiuni cu privire la conținutul procesului verbal.
Astfel, contestatorul a invocat dispozițiile art. 17 alin. 2 și art. 18 alin. 4 din Legea nr. 104/2008 privind prevenirea și combaterea producerii și traficului ilicit de substanțe dopante cu grad mare de risc, art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale mai sus citate, contestatorul avea dreptul de a formula obiecțiuni la momentul încheierii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, iar agentul constatator avea obligația de a aduce la cunoștința acestuia dreptul de a formula obiecțiuni și de a consemna aceste obiecțiuni în procesul verbal.
D. fiind faptul că procesul verbal a fost încheiat în lipsă, contestatorului i-a fost încălcat dreptul la apărare prin faptul neacordării posibilității de a formula obiecțiuni la cele consemnate în procesul verbal.
În concret, agentul constatator a aplicat contestatorului o amendă într-un cuantum foarte ridicat, de 30.000 lei, în special în considerarea faptului că este o persoană fizică, fără să analizeze în mod temeinic faptele constatate prin procesul verbal atacat.
Prin aplicarea acestei sancțiuni în lipsă, contestatorul nu a avut posibilitatea să arate că nu-i poate fi imputată fapta de introducere în țară a unor substanțe interzise, neavând cunoștință despre acestea.
Prin suprimarea dreptului de a face obiecțiuni prevăzut de dispozițiile OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, contestatorul nu a avut posibilitatea să arate agentului constatator că nu are calitatea de subiect activ al contravenției, apărare pe care a fost nevoit să o facă numai pe calea instanței de judecată.
Practic, contestatorului i-a fost suprimată o etapă procesuală, fiind o vătămare care nu poate fi reparată decât prin anularea procesului verbal atacat și exonerarea acestuia de la plata amenzii contravenționale.
Având în vedere argumentele arătate, contestatorul a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 21 încheiat la data de 12 mai 2015 și, pe cale de consecință, exonerarea acestuia de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei, având în vedere că la momentul încheierii procesului verbal de constatare a contravenției, contestatorului i-a fost îngrădit dreptul la apărare conferit de dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neavând posibilitatea să facă obiecțiuni cu privire la conținutul procesului verbal.
Contestatorul nu are calitatea de contravenient, agentul constatator nu a făcut dovada calității sale de făptuitor al contravenției prevăzute la art. 17 alin. 2 din Legea nr. 104/2008 privind prevenirea și combaterea producerii și traficului ilicit de substanțe dopante cu grad mare de risc.
Potrivit dispozițiilor art.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege”.
Pentru a se antrena răspunderea contravențională a unei persoane este necesar a se dovedi comportamentul ilicit al acesteia, cu atât mai mult cu cât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a inclus contravențiile în materia penală (cu titlu de referință, cauza A. împotriva României, octombrie 2007).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Totuși, o astfel de prezumție nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Salabiaku c. Franței, cauza Telfner c. Austriei, cauza A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală, implicit și contravențională, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
Astfel, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. împotriva României, prezumția de nevinovăție este mai presus de prezumția de legalitate de care se bucură procesul verbal de contravenție. Curtea Europeană, cu privire la principiul prezumției de nevinovăție, arată că acesta implică, între altele, ca judecători să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis fapta ce i se impută, sarcina probei incumbând acuzării, iar dubiul profitând-i acuzatului ceea ce înseamnă că în lipsa unor probe solide care să poată înlătura orice dubiu cu privire ia modul în care s-a săvârșit o faptă, sancțiunea este neîntemeiată.
Trebuie reținut, totodată, că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde realității, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal trebuie menționat că un proces-verbal de constatare și de sancționare a contravenției nu poate face, prin el însuși, dovada existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acesta fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea unei contravenții.
Prin urmare, contestatorului nu i se poate reține sarcina dovezii celor constate în procesul-verbal a cărui anulare s-a solicitat.
În speță, instanța are posibilitatea de a constata dacă procesul-verbal de contravenție este întocmit cu respectarea prevederilor legale în ceea ce privește subiectul activ al contravenției și împrejurările în care a fost săvârșită, pentru ca procesul-verbal să se bucure astfel de prezumția de veridicitate și legalitate.
Prin urmare, raportat la cuantumul ridicat al amenzii aplicate unei persoane fizice și la încălcarea dreptului la apărare, contestatorul nu se află în prezența unei prezumții de veridicitate și legalitate a procesului verbal cu pricina, intimata fiind ținută să dovedească fără echivoc că acesta a comandat și plătit contravaloarea substanțelor interzise.
O simplă mențiune desemnând destinatarul unui colet nu este suficientă să atribuie destinatarului proprietatea bunurilor aflate în colet, cu atât mai mult să atribuie destinatarului calitatea de autor al faptei, de vreme ce contestatorul nu a comandat aceste produse.
În speța de față, nu poate fi reținută săvârșirea faptei ilicite prevăzută la art. 17 alin. 2 din Legea nr. 104/2008 privind prevenirea și combaterea producerii și traficului ilicit de substanțe dopante cu grad mare de risc, nefăcându-se dovada că petentul contestator a fost subiectul activ al fapte ilicite. Agentul constatator putea să constatate cel mult că era destinatarul acelui colet și să facă cercetări pentru descoperirea persoanei care se face vinovată de aducerea în țară a respectivelor substanțe.
În sprijinul susținerilor sale se află atât dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care fac parte integrantă din dreptul intern al României încă din anul 1994, în baza articolului 11 din Constituția României.
Astfel, în raport de prevederile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne cuprind dispoziții mai favorabile.
În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile sunt încadrate în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care referă primul paragraf al art. 6 CEDO.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, rezultă că petentul contestator, nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, fiindu-i imposibil să dovedească un fapt negativ (că nu a săvârșit o contravenție), sarcina probei revenind intimatei, aceasta fiind partea în litigiu care trebuie să facă dovada că aspectele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt întemeiate și corespund realității.
În jurisprudența lor, instanțele naționale, în interpretarea art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, au reținut că:
„(...) în cazul în care este vorba despre sancțiuni restrictive de drepturi este necesară respectarea în procedura contravențională a tuturor garanțiilor procesuale, inclusiv prezumția de nevinovăție a petentului, intimata trebuind să facă dovada săvârșirii cu vinovăție a faptei contravenționale de către petent. Or, cum situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu a fost susținută de niciun mijloc de probă, iar petentul contestă realitatea celor constatate, instanța a apreciat că procesul verbal nu este suficient pentru reținerea faptei contravenționale și menținea sancțiunilor aplicate”. - Judecătoria H., sentința civilă, nr. 151 din 19 februarie 2009.
„ (...) într-o astfel de ipoteză funcționează principiul in dubio pro reo, neputându-se indica cu certitudine autorul faptei în condițiile în care acesta nu a fost surprins în momentul săvârșirii contravenției de către organul de poliție, pentru a putea conferi actului sancționator o prezumție de legalitate și temeinicie, bazată pe constatări personale (ex propriis sensibus)” - Judecătoria Sectorului 6 București, sentința civilă nr. 2888 din data de 9 aprilie 2009.
Având în vedere argumentele arătate, contestatorul a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 21 încheiat la data de 12 mai 2015 și, pe cale de consecință, exonerarea acestuia de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei, având în vedere că nu are calitatea de contravenient, agentul constatator nu a făcut dovada calității sale de făptuitor al contravenției prevăzute la art. 17 alin. 2 din Legea nr.104/2008 privind prevenirea și combaterea producerii și traficului ilicit de substanțe dopante cu grad mare de risc.
Contestatorul s-a aflat în eroare de fapt, cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, contestatorul a invocat dispozițiile art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Eroarea de fapt reprezintă necunoașterea în totalitate a unei împrejurări reale de care depinde caracterul contravențional al unei fapte sau cunoașterea ei inexactă în momentul comiterii faptei ilicite.
Astfel, eroarea de fapt este o cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei și prin care se înțelege situația prin care făptuitorul, în momentul comiterii contravenției nu cunoștea sau cunoștea greșit existența unei stări de fapt, situații sau împrejurări de care depindea caracterul contravențional al faptei. Dacă el ar fi cunoscut în mod real și corect realitatea nu ar fi comis contravenția.
După cum a arătat, contestatorul a comandat un produs pe bază de plante medicinale chinezești, în valoare de 5 dolari însă, dintr-o eroare a procesării comenzii, au fost expediate, după cum reiese din procesul verbal atacat, un număr de 50 de flacoane de substanțe interzise.
Contestatorul nu a cunoscut faptul că în colet se află 50 de flacoane cu substanțe interzise care se folosesc de către sportivii de performanță, ci avea convingerea fermă că este vorba de produsul comandat.
Având în vedere argumentele arătate, contestatorul a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 21 încheiat la data de 12 mai 2015 și, pe cale de consecință, exonerarea acestuia de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei, având în vedere că acesta nu are calitatea de contravenient, fiind în eroare de fapt, cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În subsidiar, contestatorul a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, potrivit art. 5 alin. 2 lit. a din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Din analiza situației, se poate observa că nu se justifică aplicarea unei amenzi în valoare de 30.000 lei, având în vedere că dispozițiile referitoare la combaterea dopajului sunt adresate în special sportivilor de performanță sau persoanelor care organizează activități sportive, iar contestatorul, pe lângă faptul că nu a comandat și nu consumă astfel de substanțe, nu se află în niciuna dintre aceste situații, nepracticând nici un fel de sport.
În speță, fiind vorba despre un colet despre care se pretinde că ar conține astfel de substanțe, se poate observa că nu este vorba de o cantitate însemnată, colet care a fost oprit înaintea de .>
Astfel, elementul material al contravenției, respectiv introducerea în țară, nu s-a consumat, coletul fiind reținut de autorități prin controlul vamal, și nu a avut loc nicio vătămare.
Mai mult, așa cum arată chiar Curtea Europeană într-una din hotărârile sale împotriva României, D. P. c. României (nr. 2): „Un sistem bazat pe primordialitatea convenției și jurisprudenței Curții asupra dreptului național este de natură să asigure cel mai bine buna funcționare a mecanismelor de protecție implementate de Convenție. (...) Aceasta implică obligația pentru judecătorul național de a asigura deplinul efect al normelor sale, aplicându-le cu prioritate față de orice dispoziție contrară ce se regăsește în legislația națională, fără să trebuiască să aștepte abrogarea dispoziției respective de către legiuitor.
Obligația de plată a amenzii stabilită prin procesul-verbal atacat reprezintă o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor în sensul paragrafului 2 al articolului 1 al Protocolului nr. 1, alineat care consacră dreptul „(...) Statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau amenzilor”.
Orice ingerință în dreptul la respectarea bunurilor trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să fie proporțională cu scopul urmărit .
În cazul de față, ingerința nu este una proporțională, fiind, așa cum s-a arătat mai sus, contrară scopului legislației naționale în materie de dopaj. Sancțiunea amenzii este imprevizibilă, fiind astfel deschisă calea unor abuzuri, întrucât nu contestatorul a comandat substanțele interzise.
Nu în ultimul rând, contestatorul a solicitat ca instanța să aibă în vedere că nu a săvârșit această faptă si nu consumă astfel de substanțe, acesta comandând cu totul un alt produs în valoare de 5 dolari.
Față de argumentele arătate, contestatorul a solicitat să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, potrivit art. 5 alin. 2 lit. a din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.21 încheiat la data de 12.05.2015, înștiințare de plată.
La data de 07.08.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare la plângerea contravențională formulată de C. D. M. împotriva procesului verbal de contravenție nr.21/12.05.2015 emis de Biroul Vamal de Interior Poștă.
Ca o precizare prealabilă, intimata a arătat că, începând cu data de 01.08.2013, în temeiul dispozițiilor art.10 alin.5, art.11 alin.3 din OUG nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității ANAF, coroborate cu dispozițiile art.23 alin.21 din HG nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București - Biroul vamal de Interior Poștă, a fost preluată din absorbție prin fuziune de către Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București”.
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile legale menționate anterior urmare a preluării prin fuziune prin absorbție, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, se subrogă în toate drepturile și obligațiile Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București - Biroul vamal de interior Poștă și dobândește calitatea procesuală a acesteia în litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
Astfel, intimata a solicitat ca instanța să dispună rectificarea corespunzătoare a citativului și comunicarea tuturor actelor la sediul procesual ales al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București din București, ., sector 2.
Prin procesul verbal de contravenție nr. 21/21.05.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda de 30.000 lei și reținerea mărfurilor, în vederea distrugerii, întrucât a încălcat prevederile Legii nr.104/2008 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de substanțe dopante cu grad mare de risc.
În dreptul intern, persoanele sancționate contravențional au posibilitatea formulării unei plângeri, declanșând controlul judecătoresc asupra legalității și temeiniciei actului de constatare și sancționare a faptei contravenționale.
În temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/_ privind regimul juridic ai contravențiilor, dar și din întreaga economie a actului normativ indicat, procesele verbale de sancționare contravenționala se bucură de prezumția relativă de temeinicie, în ipoteza în care faptele sunt constatate personal de agenții constatatori, fiind acte autentice de natură administrativă, întocmite de funcționari publici aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Intimata a arătat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că acesta cuprinde mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Este limpede că legiuitorul, după ce a prevăzut mențiunile ce trebuie să fie cuprinse obligatoriu într-un proces verbal de contravenție, la art.16 din OG nr.2/2001, a evidențiat separat acele mențiuni a căror lipsa atrage nulitatea absolută a actului constatator și care deci, nu pot fi complinite ulterior, la art.17 din ordonanță. Ca urmare, lipsa din procesul verbal a altor mențiuni decât cele prevăzute de art.17, nu atrage nulitatea absolută a acestuia, ci una relativă, condiționată de producerea celui ce o invocă, a unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel.
Astfel, mențiunile privind obligativitatea organului constatator de a indica unele consemnări prevăzute la art.16 din OG nr.2/2001, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității relative, iar contestatorul trebuie să dovedească o vătămare, care nu se confundă cu interesul juridic al petentului, și anume, anularea procesului-verbal de contravenție.
Contravenientul a apreciat că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate, întrucât i s-a îngrădit dreptul la apărare conferit de art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, neavând posibilitatea de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului.
Cu privire la aspectele invocate, intimata a precizat că, în ceea ce privește art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, raportat la sintagma „sub sancțiunea nulității procesului verbal”, rezultă că sancțiunea care ar fi putut interveni în cazul nerespectării acestor dispoziții ar fi nulitatea absolută, iar petentul ar fi trebuit să dovedească faptul că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni și, de asemenea, că nu a putut lua cunoștință personal de acest drept, prevăzut în însuși conținutul actului de constatare a contravenției.
Astfel, susținerile petentului că sancțiunea ce ar interveni în cazul nerespectării dispozițiilor art.16 alin.7 din OG nr.2/2001 este nulitatea absolută, nu are suport legal.
Sancțiunea nulității absolute pentru nerespectarea dispozițiilor art.16 alin.7 ar interveni în cazul în care petentul, fiind de față la întocmirea procesului verbal de contravenție și refuzând să-l semneze, agentul constatator nu i-ar aduce la cunoștință dreptul legal de a formula obiecțiuni.
În speța de față însă, petentul nu a fost de față la întocmirea procesului verbal de contravenție, deci nu avea cum să facă obiecțiuni.
Mai mult decât atât, art.16 alin.7 are ca fundament respectarea dreptului la apărare al contravenientului în raport de momentul efectiv al constatării și încheierii actului de către agentul constatator.
Acest drept la apărare nu trebuie absolutizat, întrucât, într-o asemenea ipoteză, ar însemna ca agentul, deși constată o încălcare a legii, să nu o poată sancționa pentru motivul ca făptuitorul nu este prezent, situație ce nu poate fi acceptată.
Dimpotrivă, dreptul la apărare al contravenientului este salvgardat prin posibilitatea formulării plângerii împotriva procesului verbal de contravenție întocmit în lipsa sa, la instanța judecătorească, ocazie cu care petentul va prezenta pretențiile și apărările proprii.
În concluzie, în raport de cele arătate, rezultă că procesul-verbal de contravenție a fost legal întocmit, nefiind încălcate dispozițiile art.16, 17 din OG nr.2/2001, invocate de către petent, dar nici celelalte dispoziții legale care reglementează condițiile de formă cerute pentru încheierea valabilă a actului sancționator.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, intimata a considerat că acesta se bucură de prezumția de temeinicie a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Din interpretarea sistematică a prevederilor art.16 și 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic la contravențiilor, cu respectarea prezumției de nevinovăție a petentului garantată de prev. art.6 CEDO, procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară care incumbă contravenientului de a prezenta mijloace de probă care să formeze convingerea instanței că, în realitate, nu a săvârșit fapta constatată prin procesul verbal de contravenție.
În fapt, în urma analizei de risc efectuată la Biroul Vamal de Interior Poștă de către inspectorii vamali din cadrul Compartimentului supraveghere și control vamal a fost selectat pentru controlul vamal coletul poștal, în greutate de 0,540 kg, expediată din Hong Kong, în valoare de 5 USD, ce conținea „50 flacoane cu praf alb inscripționate Haratropin Recombinant Human Growth Hormone Somatropin”.
Potrivit coletului, destinatarul trimiterii poștale este: C. D. M., București, sector.4, Calea Văcărești nr.207, ..
În data de 27.04.2015, la Biroul Vamal de Interior poștă, declarantul vamal CNPR SA - N. R. a prezentat pentru control fizic un colet sosit din Hong Kong, în greutate de 0,540 kg, având ca destinatar pe C. D. M..
La control vamal au fost găsite: 50 flacoane cu praf alb inscripționate „Naratropin Recombinant Human Growth Hormone Somatropin” ce au fost reținute cu adeverința de reținere a mărfurilor (denumită ARB) cu nr. 25/B.
Intimata a învederat instanței de judecată că bunurile ce au fost reținute cu adeverința nr.25/B sunt menționate în Anexa la Legea nr.104/2008, privind substanțele dopante cu grad mare de risc.
Potrivit normelor cuprinse în Regulamentul privind coletele poștale (RPC), adoptat de către Consiliul de Exploatare Poștală al Uniunii Poștale Universale (UPU), o declarație vamală CN 23 (pentru organul vamal) și un buletin de expediție CP 71 (pentru organul poștal) sunt completate de expeditor și anexate fiecărui colet, fie ca formulare unice, fie ca parte dintr-un formular compus CP 72.
Conform dispozițiilor art.237 alin.1 litera a și alin.2 din Regulamentul CEE nr.2454/1993 al Comisiei - Regulamentul de aplicare a Codului Vamal Comunitar - în cazul traficului poștal, destinatarul este considerat declarant și, după caz, debitor, deci și răspunzător în fața legii.
Intimata a menționat că pentru bunurile aflate în colet, organele vamale au respectat procedura prevăzută de lege și au efectuat demersurile necesare la instituțiile competente, astfel:
Bunurile reținute cu adeverința de reținere a bunurilor (ARB) nr.25/B au fost predate cu procesul verbal nr.1660/04.05.2015, laboratorului de control doping al Agenției Naționale A. – Doping, acreditat SR EN ISO/CEO_:2005.
Agenția Națională A. - Doping este autoritatea competentă să emită autorizație de introducere sau de scoatere din țară, import sau export de steroizi anabolici sintetici conform art.17 alin.2 din Legea nr.104/2008 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de substanțe dopante cu grad mare de risc.
Cu adresa ANAD nr.298/05.05.2015 înregistrată la Biroul Vamal Poștă, se comunica faptul că produsul Haratropin Recombinant Human Growth Mormone Somatropin intră sub incidența Legii nr.104/2008 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de substanțe dopante cu grad mare de risc - Secția S2- hormone peptidici, factori de creștere și substanțe înrudite”.
Față de această situație, Biroul Vamal de Interior Poștă, în mod corect a procedat la sancționarea contravenientului și a aplicat amenda contravenționala în sumă de_ lei, prevăzută de art.17 alin.2 din Legea nr. 104/2008:
„Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de steroizi anabolici sintetici, de testosteron și de derivați ai săi, de eritropoietină, de hormoni de creștere și de substanțe chimice care sporesc producerea naturală și eliberarea de testosteron sau de hormoni de creștere, fără autorizație emisă de autoritățile competente, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 30.000 lei la 45.000 lei”.
Potrivit art.2 din Legea nr.104/2008 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de substanțe dopante cu grad mare de risc „prin trafic ilicit de substanțe cuprinse în „lista interzisă”se înțelege fabricarea ....introducerea sau scoaterea din țară, precum, importul și exportul, ori alte operațiuni privind circulația substanțelor cuprinse în ,,lista interzisă”, fără drept.
Față de cele prezentate anterior, intimata a apreciat că nu pot fi reținute de instanță susținerile petentului potrivit căruia ,, nu se face vinovat de fapta imputată de agentul constatator, necomandând niciun colet cu substanțe interzise”, câtă vreme însăși contravenientul a comandat produsul și a avut calitatea de destinatar al coletului.
Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate contravenientului, intimata a arătat că, la stabilirea în concret a gravității faptei contravenționale, în funcție de care s-a stabilit amenda contravențională, autoritatea vamală, a avut în vedere criteriile stabilite de legiuitor prin art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând în acest sens sancțiunea amenzii în cuantum de 30.000 lei, minimul prevăzut de actul normativ de sancționare.
D. urmare, intimata a solicitat instanței să nu ia în considerare aspectele invocate în plângerea contravențională, deoarece asemenea oricărei alte pedepse (administrative, penale) sancțiunea contravențională are caracter coercitiv, astfel că nu poate fi dispusă decât împotriva unei persoane care a săvârșit cu vinovăție o faptă ce aduce atingere valorilor sociale protejate de lege.
Scopul agenților constatatori a fost acela de a descuraja acest gen de fapte și de a proteja normele autohtone și ale Uniunii Europene, iar anularea procesului verbal de contravenție, așa cum a solicitat petentul în plângerea contravențională, ar fi o sancțiune prea blândă ce ar putea crea un precedent periculos, ce ar duce la încălcarea frecventă a acestor dispoziții legale.
Fapta în cauză este un act de indisciplină în respectarea legislației și aduce atingere autorității instituțiilor statului. Petentul a încercat să facă din instanță o pârghie permisivă de a încălca legea, solicitând clemență din partea instanței atunci când va solicita aplicarea avertismentului.
În concluzie, având în vedere norma de lege încălcată de petent și, întrucât măsura sancționării aplicată de agentul constatator este pe deplin justificată, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, menținerea procesului verbal de contravenție nr.21/12.05.2015 ca temeinic și legal întocmit.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.205-208 Noul Cod procedură civilă, OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.104/2008 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de substanțe.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, procesul verbal încheiat la data de 04.05.2015, adresa nr.298 din data de 05.05.2015, planșă fotografică.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
În cadrul probei cu înscrisuri s-a emis adresă la Agenția Națională Antidoping care a răspuns solicitărilor instanței conform adresei depuse la termenul de judecată din 12.11.2015, la același termen de judecată contestatorul arătând că nu solicită proba cu expertiză a substanțelor confiscate.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr. 21/12.05.2015 (fila 13), contestatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 30.000 de lei, în temeiul art. 17 alin. 2 din Legea 104/2008.
S-a reținut faptul că în data de 27.04.2015, declarantul vamal N. R. a prezentat în sala de control fizic un colet sosit din Hong-Kong, având greutatea de 0,540 kg, destinatar fiind contestatorul. La controlul fizic, s-a constatat existența a 50 de flacoane cu un praf alb inscripționate „Naratropin Recombinat Human Growth Hormone Somatropin”care au fost reținute cu ARB 251/B-27.04.2015, substanța menționată regăsindu-se în Anexa cu substanțe dopante cu grad mare de risc din Legea nr. 104/2008 republicată.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Referitor la susținerile contestatorului privind viciile de formă ale procesului-verbal contestat, respectiv lipsa dreptului la obiecțiuni, instanța reține că OG 2/2001 nu interzice întocmirea procesului verbal de contravenție în lipsa contravenientului, pe baza probelor administrate de agentul constatator.
Instanța apreciază că neformularea obiecțiunilor cauzată de întocmirea procesului verbal în lipsa contravenientului, nu atrage de plano anularea a procesului verbal, ci trebuie analizată în raport de împrejurările concrete ale faptei în vederea stabilirii producerii unei vătămări în sarcina petentului ce nu poate fi înlăturată decât în acest mod. Cât timp contestatorul a putut formula obiecțiunile sale în cuprinsul plângerii contravenționale, instanța apreciază că vătămarea nu este dovedită.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, reține că în materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Instanța apreciază că aceste limite nu au fost depășite, petentul având dreptul, potrivit art. 249 Cod procedură civilă, să propună toate probele de care înțelege să se folosească și pe care o instanță independentă și imparțială să le analizeze.
Potrivit dispozițiilor art. 17 alin. 2 din Legea 104/2008, „ introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de steroizi anabolici sintetici, de testosteron și de derivați ai săi, de eritropoietină, de hormoni de creștere și de substanțe chimice care sporesc producerea naturală și eliberarea de testosteron sau de hormoni de creștere, fără autorizație emisă de autoritățile competente, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 30.000 lei la 45.000 lei”
Instanța nu va reține susținerile contestatorului în sensul că nu a cunoscut conținutul coletului, respectiv că acesta comandase cu totul alte produse pentru un alt preț, aceste susțineri fiind lipsite de un minim suport probator.
Totodată, instanța va respinge obiecțiunile contestatorului referitoare la incertitudinea conținutului flacoanelor, față de cuprinsul procesului-verbal de predare a produselor către Agenția Națională A.-Doping (fila 35) și adresa acestei instituții prin care a arătat că respectivele produse intră sub incidența Legii 104/2008, fiind cuprinse în Anexa acestui act normativ - lista substanțelor dopante cu grad mare de risc, - secțiunea S2 „Hormoni peptidici, factori de creștere și substanțe înrudite”-fila 36 dosar.
Instanța apreciază că inscripționarea denumirii substanțelor aflate în cele 50 de flacoane este suficientă pentru a determina concluzia că acestea se regăsesc în conținutul acestor recipiente, astfel că intimata, în mod corespunzător a urmat procedura prevăzută de Legea 104/2008 și Normele metodologice de aplicare a acestei legi, într-un atare caz, a reținut aceste produse și le-a predat autorității competente, Agenția Națională A. - Doping.
În acest sens cât timp existau indicii suficiente cu privire la conținutul flacoanelor prin inscripționarea denumirii substanțelor respective, sarcina răsturnării prezumției astfel născute aparținea petentului. Deși petentul a contestat conținutul flacoanelor, simplele sale susțineri nu sunt de natură a dovedi o situație de fapt contrară față de cea reținută în actul constatator contestat. În acest sens, instanța constată că acesta a ales să nu solicite administrarea probei cu expertiză de specialitate, mulțumindu-se a arăta că sarcina probei ar aparține intimatei.
Față de aceste aspecte, instanța reține că petentul nu a dovedit netemeinicia situației de fapt născută ca urmare a prezumției trasă de agent, prezumție ce în mod corect a rezultat din denumirea inscripționată pe flacon, respectiv denumirea unei substanțe aflată pe lista substanțelor dopante cu grad mare de risc
De asemenea contestatorul nu a prezentat explicații de natură a ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea agentului constatator și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G nr. 2/2001.
Analizând individualizarea sancțiunii aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța reține că amenda aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și mijloacele de săvârșire ale acestora, și față de scopul dispozițiilor legale încălcate, respectiv prevenirea și combaterea producerii și traficului ilicit de substanțe dopante cu grad mare de risc (art. 1 din Legea 104/2008).
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul verbal contestat a fost întocmit în mod legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de contestatorul C. D. M., domiciliat în București, Calea Văcărești nr. 207, ., sector 4, CNP_, cu domiciliul ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură în București, .. 27, etaj 5, sector 1, la sediul SCP D. Traila și Asociații, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul pentru comunicarea actelor în București, ., sector 2, CUI-_, ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile procesul verbal contestat nr. 21/12.05.2015.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CAE/Thred.MV
4 ex./27.11.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 9980/2015.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 9976/2015.... → |
|---|
