Pretenţii. Sentința nr. 5391/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Sentința nr. 5391/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 5391/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 5391

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.06.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: B. V.

GREFIER: T. A.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . Vienna Insurance Group SA în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari . class="NoSpacing"> Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 30.06.2015, când a pronunțat prezenta sentință.

INSTANȚA

Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 09.07.2013, sub numărul_, reclamanta . VIENNA INSURANCE GROUP SA, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. . instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4936 lei, cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda legală stabilită de B.N.R., calculată de la data plății către asiguratul acesteia, urmând ca aceasta să curgă până la achitarea integrală a debitului, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii în fapt, reclamanta a arătat că la data de 07.03.2012 autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea asiguratului acesteia Romstal Leasing Ifn SA, fiind parcat pe . imobilului nr.36, a fost avariat în urma căderii unor bucăți de tencuială de pe clădire. A arătat că, culpa pârâtei în producerea avariei rezultă din declarația asiguratului, însă reclamanta a achitat păgubitei o despăgubire în valoare de 4936 iei în data de 28.08.2012, din asigurarea clădirilor/apartamentelor plătită de păgubit. A mai arătat că valoarea pagubei a fost stabilită prin constatările organelor tehnice de specialitate ale reclamantei, precum și prin devizul de reparație și chitanțele atașate în fotocopie.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile ari 1376 și art. 2210 din Codul Civil, O.G 13/2011.

În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtei, cu expertiza tehnică de specialitate, probei testimoniale cu martorul Ciuchilan C. I. și probei cu înscrisuri, respectiv: istoric plăți, factura fiscală . ALL nr._/ 20.12.2012, calculul de reparații nr._/1, planșe foto, nota de constatare, declarație daune.

Prin cererea precizatoare înregistrată pe rolul instanței la data de 06.08.2013, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări privind cuantumul dobânzii legale și modul de calcul până la momentul înregistrării cererii, respectiv 08.03.2013, decizia nr. 37/29.09.2011 a Consiliului de supraveghere al reclamantei, copie după polița ACA_ din 31.01.2012, relații ONRC privind reclamanta.

Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 28.08.2013, pârâta ASOCIAȚIA DE P. . instanței să respingă acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă și nefondată.

În cuprinsul întâmpinării, pârâta a invocat, în primul rând excepția litispendenței, arătând că reclamanta a formulat o altă cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei care face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 6 sub nr_, complet 1-C. Totodată, a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, întrucât suma pretinsă de reclamantă respectiv 4.936 lei, rezultă în urma avariei unui alt autovehicul decât cel menționat în cerere și în contradictoriu cu altă instituție. Astfel, a arătat că din documentația depusă și certificata de reclamantă, dauna este urmare a avariei produse autovehiculului cu nr de înmatriculare_ și nu_ cum în mod eronat este indicat în cerere. Mai mult decât atât, a arătat că din declarațiile și dosarul de daună întocmit de reclamantă, se constată producerea accidentului în dreptul imobilului . adresa din București, . A și nu în dreptul Blocului C64, la adresa din ..

În continuare, pârâta a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, întrucât deși reclamanta a menționat depunerea taxei de timbru în valoare de 368 lei, nu a atașat dovada achitării acesteia, precum și excepția timbrării insuficiențe a cererii, în situația în care, din motive neimputabile reclamantei nu a intrat în posesia dovezii achitării taxei de timbru, învederând instanței insuficienta timbrare a cererii întrucât, potrivit legii în vigoare la data depunerii cererii, respectiv 08.03.2013 după cum însăși reclamanta declara, potrivit Legii 146/1997, Art 2, lit. c, taxa de timbru ar fi trebuit să fie în valoare de 405,88 lei și nu de 368 lei.

Față de cele învederate, având în vedere că pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 se afla la momentul introducerii cererii un alt dosar cu același obiect, în care reclamanta a solicitat contravaloarea daunelor produse autovehiculului_, în contradictoriu cu Asociația . probele depuse la dosar contravin obiectului cererii, ca acțiunea este netimbrata sau insuficient timbrata și Asociația . calitate procesuală pasivă în cauza privind pretențiile în valoare de 4936 lei, pârâta a solicitat instanței să respingă acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă și nefondată. În situația admiterii acțiunii, a solicitat respingerea tuturor probelor propuse și administrate de către reclamantă, apreciind că nu sunt pertinente și nici concludente, neavând legătură cu obiectul cauzei.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Art. 130 alin (3) C.p.c., Art. 115 C.p.c, Art 138 C.p.c, Art 197 C.p.c, art 36 C.p.c.

În susținere întâmpinării, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: cerere chemare în judecată în dos_, comunicare dos_, dovada trimitere întâmpinare dos_, copie plic cu dovada primire în 20.08.2013 (dos_ ).

La data de 01.10.2013 reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.

Prin cererea precizatoare înregistrată pe rolul instanței la data de 11.02.2014, reclamanta a învederat instanței faptul că avaria s-a produs la data de 16.12.2012 datorită căderii unor bucăți de gheață de pe acoperișul imobilului nr.105A situat pe . parcat, cu nr de înmatriculare_ proprietatea asiguratei I. D. D.. Culpa în producerea avariei a fost stabilită de către reclamantă în urma declarației asiguratei, motiv pentru care reclamanta a solicitat instanței efectuarea unei expertize tehnice auto, expertul urmând să stabilească dacă există legatură de cauzalitate intre avariile suferite de auto asigurat și bucățile de gheață căzute de pe clădire.

În drept, cererea precizatoare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1376 și 2210 din Codul de procedura Civilă și pe dispozițiile OG 13/2011.

Ca urmare a rectificărilor formulate de reclamantă, la termenul din 19.11.2013 instanța a dispus modificarea cadrului procesual, în sensul înlocuirii pârâtei Asociația De P. . de P. .>

Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 08.04.2015, pârâta ASOCIAȚIA DE P. . instanței să respingă acțiunea formulată de reclamantă.

În motivarea întâmpinării în fapt a arătat că pârâta s-a constituit conform încheieri din 22.10.2012, dată în Dosarul nr._/303/2012 aflat pe rolul Judecătoriei sector 6 București . Parcarea aflată în lateralul imobilului a fost amenajata pe cheltuiala a cinci proprietari ce domiciliază în imobilul din București, . A, sector 6, anterior înființări asociației de proprietari. În acest sens a menționat că imobilul este o construcție edificata în anul 2008, terenul aferent construcției cât și o mare parte a acesteia fiind în proprietatea constructorului. După dobândirea personalității juridice reprezentanții asociației au comunicat proprietarilor și ocupanților din imobil că nu au acordul asociației să parcheze autoturismele în respectivul spațiu întrucât asociația abia înființată nu beneficiază de fonduri suficiente în vederea angajării unui personal specializat în vederea administrării spatiilor comune. În urma discuțiilor unii proprietarii au decis să nu-și parcheze autovehiculele în respectivul spațiu sau au ales să-și întrețină singuri spațiul ocupat și respectiv pe timp de iama să îndepărteze excesul de zăpadă și eventualii țurțuri de gheață de pe acoperiș deasupra zonei de parcare, fapt ce a arătat că efectiv se și realizează și în prezent.

În continuarea a arătat că fiind liber un loc de parcare chiar sub balconul imobilului unde locuiește asigurată paratei, I. D. D. a decis să-și parcheze autovehiculul în acel spațiu însă fără a solicita un acord în acest sens din partea asociației. Pârâta a arătat că a aflat întâmplător de incidentul precizat în acțiunea ce face obiectul Dosarului nr._ / 2013, în jurul datei de 11.03.2014, până la acel moment nu a comunicat producerea evenimentului nici doamna I. D. D. și nici reclamanta. Totodată, față de faptul că reclamanta a formulat acțiunea în mod eronat față de Asociația de Proprietari . București, ., sector 6, și nu față de pârâtă și în mod eronat s-au constituit toate procedurile și actele procedurale față de acea asociație, mai mult anterior formulări acțiunii reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă a notificării pârâtei și nici nu s-a demarat procedura medieri litigiului fapt ce a condus la situația ca aceasta din urmă să nu aibă posibilitatea să-și formuleze apărările conform art.201 N.C.pr. civ., pârâta a înțeles să formuleze excepția prematurității cererii de chemare în judecată.

De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Asociației de proprietari . A, întrucât față de poziția oblică a autoturismului în locul de parcare, a dimensiunilor mari pe lungime a capotei motor a mașinii și conformația dimensiunilor și conformației acoperișului și a balcoanelor precum și față de distanța dintre automobil și peretele blocului, în ipoteza existenței unor bucăți de gheață la marginea acoperișului, nu ar permite în căderea acestora să producă avarii și pe parbriz și pe capota dar și pe ușile din dreaptă față și stânga fata, s-au indicat și reparat zone ale mașinii ce nu ar fi putut fi afectate de o eventuală căderea de gheață după acoperiș. Totodată, a învederat instanței faptul că fotografiile din planșele foto depuse la dosarul cauzei au fost realizate în altă locație decât sediul pârâtei și nu demonstrează fără echivoc că avariile produse au fost o consecința a unei căderi de bucăți de gheață după acoperișul acesteia.

În fine, pârâta a apreciat că sumele solicitate drept despăgubire sunt foarte mari, aceasta nefiind în concordanță cu avariile.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 și urm. și respectiv art. 223 N.C.pr.civ.

În susținerea întâmpinării, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: notă de constatare, contract de asigurare facultativă auto – CASCO, din 22.11.2012, borderoul nr. 5538 din 08.03.2013, factura fiscală . ALL nr._/ 20.12.2012, calculul de reparații nr._/1, notă explicativă, declarație daune.

La termenul din 17.06.2014 instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâtă, cu motivarea expusă în încheierea de ședință de la acea dată.

La data de 26.01.2015, a fost depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, raportul de expertiză tehnică judiciară auto, iar la 31.03.2015 a fost audiată martora propusă de reclamantă – I. D. D..

La data de 20.02.2015, pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.

La data de 26.05.2015 a fost depus la dosarul cauzei noul raport de expertiză tehnică judiciară auto, ca urmare a anulării celui dintâi.

La data de 30.06.2015, pârâta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În data de 16.12.2012, în urma căderii unor bucăți de gheață de pe acoperișul blocului 105, situat la adresa . A, sector 6, București, a fost avariat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, parcat lângă imobil, proprietatea numitei I. D. D.. S-au constatat pagube la parbrizul și la capota mașinii, precum și la cele două portiere de pe partea dreaptă, conform declarației proprietarei (f.114), coroborată cu nota de constatare întocmită de asigurător, planșele foto realizate după incident (f.10,11), devizul estimativ al reparațiilor (f.100, 106) și cu expertiza tehnică auto administrată în prezenta speță, prejudiciul fiind evaluat la suma de 4833 lei.

Ca urmare a cererii formulate la data de 20.12.2012, proprietara păgubită a primit despăgubiri de la asiguratorul său . Vienna Insurance Group SA, în cuantumul mai sus menționat, conform ordinului de plată din 13.03.2013 (fila 112), în baza poliței de asigurare . nr._/22.12.2012, valabilă la data producerii riscului asigurat și care guvernează raporturile juridice dintre asigurător și persoana fizică asigurată.

Instanța reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1357 Cod civil, în temeiul cărora „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare”, fiind reglementată astfel răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie.

Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: a) existența unui prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul chiar și sub forma celei mai ușoare culpe.

În ceea ce privește fapta ilicită, instanța reține că aceasta există și constă în pasivitatea/inacțiunea pârâtei ce a permis provocarea de pagube prin nesocotirea dispozițiilor legale care o obliga la o anumita conduita vizavi de administrarea si gestionarea proprietății comune - art. 34 alin.1 Legea 230/2007, culpa acesteia (chiar si in forma cea mai usoară) fiind tradusă prin neglijența, lipsa de diligență în luarea măsurilor de întreținere a condominiului, cantitatea de zăpadă și gheață existentă pe marginea acoperișului constituind un real pericol nu numai pentru bunuri, dar și pentru trecătorii ce s-ar fi putut afla în imediata apropiere a imobilului.

Instanța nu poate reține ca întemeiată apărarea Asociației de proprietari privind lipsa de resurse financiare care a împiedicat-o să aducă la îndeplinire îndatoririle legale – de administrare a spațiilor comune, deoarece un astfel de argument nu a fost susținut în plan probator și nici nu este suficient pentru a o exonera de răspundere. În plus, curățarea acoperișului, înlăturarea zăpezii depuse în cantitate suficientă cât să pună în pericol siguranța oamenilor și a bunurilor nu poate constitui o activitate costisitoare pentru pârâtă și care să necesite mari eforturi financiare.

În ceea ce privește procesul – verbal al Adunării Generale nr.2/23.05.2013 prin care se hotărăște ca folosirea parcării din imediata vecinătate a blocului să se facă pe propria răspundere a locatarilor ce aleg să folosească astfel de locuri, instanța constată că este ulterior momentului la care s-a produs incidentul și prin urmare, o astfel de clauză de nerăspundere nu poate retroactiva. Hotărârea, atât timp cât nu a fost contestată de proprietarii condominiului, este valabilă și produce efecte în condițiile art.1355 al.2 Cod civil, însă numai pentru viitor, începând cu momentul adoptării sale – 23.05.2013.

Referitor la prejudiciul cauzat, instanta retine ca este pe deplin dovedit de probele aflate la dosar, acesta indeplinind si cerințele prevăzute de lege pentru a se putea obtine repararea lui si anume, de a avea un caracter cert si de a nu fi fost reparat inca. În condițiile în care a fost criticat de pârâtă sub aspectul întinderii și al cuantumului, instanța reține că raportul expertiză efectuat în cauză a confirmat valoarea pagubelor ce au necesitat reparații de 4833 lei, fiind astfel validat devizul estimativ al costurilor, cu precizarea că oglinda exterioară dreaptă nu a făcut obiectul reparațiilor, fiind menționată în înscrisurile justificative doar ca operațiune tehnologică de demontare-remontare necesară pentru remedierea portierei afectate.

In fine, instanța constată ca si cea din urma cerință a angajării raspunderii civile delictuale, aceea a raportului de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita, este indeplinita in speta, intrucat, asa cum rezulta din probele administrate, efectul produs, adica prejudiciul cauzat a fost provocat de pasivitatea pârâtei care nu a înlăturat la timp excesul de zăpadă și gheață acumulat pe . cauzalitate este susținută de persoana vătămată care a auzit zgomotul provocat de gheață în cădere și în momentul imediat următor și-a văzut mașina avariată, conform depoziției de la fila 305, fiind confirmată totodată și de expertiza dispusă în cauză. Astfel, plecând de la datele speței, expertul formulează concluzii ce contrazic apărările pârâtei, susținându-se ipoteza reală ca bucățile de gheață să urmeze traiectorii aleatorii și să se disperseze în urma contactului cu fațada clădirii, conducând la o impactare multiplă și severă a vehiculului, un argument relevant fiind și înălțimea de la care s-a produs căderea țurțurilor, combinată cu viteza imprimată acestora și care au făcut posibilă lovirea mașinii în mai multe locuri și cu intensități diferite.

Instanța reține că în materia asigurării de raspundere civila, Noul cod civil (în vigoare la data producerii incidentului) stabileste existenta unor raporturi juridice intre asigurator si terta persoana pagubita, nascute prin subrogare, raporturi juridice ce izvorasc ex delictu. Astfel, art. 2210 NCC reglementeaza subrogarea asiguratorului in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei.

Față de cele expuse mai sus, instanța reține că, în speță reclamanta, achitand persoanei pagubite contravaloarea reparatiilor efectuate, potrivit contractului de asigurare existent intre acestea, a preluat actiunea de care cea din urmă beneficia, in temeiul dispozițiilor legale mai sus enunțate.

Față de cele arătate, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4833 lei cu titlu de debit principal.

În ceea ce privește capătul de cerere privitor la plata dobânzii legale, instanța reține următoarele:

Potrivit dispoz.art.1381 al.3 Cod civil, care face vorbire despre repararea prejudiciului în cazul răspunderii civile delictuale, dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor, prin urmare prevederile art.1530 și art.1535 Cod civil.

În conformitate cu art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.

Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de către părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În plus, prevederile art.1385 Cod civil arată că prejudiciul se repară integral, iar despăgubirea trebuie să cuprindă atât pierderea efectivă, suferită de cel prejudiciat (damnum emergens), cât și beneficiul pe care în condiții obișnuite ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit (lucrum cessans).

Având în vedere că pârâta datorează debitul principal către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită și la plata dobânzii legale, conform art. 1523 alin. 2 lit. e C.civ., pârâta fiind pusă de drept în întârziere. Astfel, potrivit textelor de lege mai sus menționate, pârâta urmează a fi obligată la plata dobânzii legale calculată de la data de 13.03.2013 (când a operat transferul sumei de bani din patrimoniul reclamantei în patrimoniul persoanei asigurate) și până la data plății efective.

Cuantumul dobânzii legale este cel prevăzut de art. 3 din O.G nr. 13/2011, având în vedere dispozițiile din acest act normativ care stipulează în esență faptul că atunci când obligația este purtătoare de dobânzi fără a se arăta rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.

În temeiul art. 453 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 944,81 lei, din care 343,31 lei reprezintă taxă judiciară de timbru calculată prin raportare la debitul principal pretins, 1,50 lei reprezintă timbru judiciar conform normelor legale în vigoare la data introducerii acțiunii și 600 lei reprezintă onorariu expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamanta . VIENNA INSURANCE GROUP SA, cu sediul ales în București, .. 178, înmatriculată la ONRC sub nr. J_, CUI_ împotriva pârâtei ASOCIAȚIA DE P. . București, ., sect. 6.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4833 lei cu titlu de despăgubiri și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data de 13.03.2013 și până la data plății efective.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 944,81 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.06.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

Red. VB / Tehnored. PAS

4 ex/2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 5391/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI