Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 9532/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9532/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 9532/2015
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR. 9532
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. I. G.
JUDECĂTOR: D. M.
GREFIER: U. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare somație de plată - ordonanță de plata, privind pe reclamanta - debitoare VRS HR C. SRL, în contradictoriu cu pârâta - creditoare F. SA
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la ordine, au răspuns reclamanta - debitoare, prin avocat G. M. C., cu împuternicire avocațială la dosar și pârâta - creditoare, prin avocat Drogianu M. L., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare somație de plată - ordonanță de plata, aflându-se la al doilea termen de judecată după care,
Reclamanta - debitoare, prin avocat, depune la dosar un exemplar al cererii semnată de reprezentantul VRS HR C. SRL, comunicând un exemplar și pârâtei.
Instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reclamanta - debitoare, prin avocat, solicită proba cu înscrisurile de la dosar.
Pârâta - creditoare, prin avocat, solicită proba cu înscrisurile de la dosar și depune și declarația 394 depusă deja la ANAF, pe anul 2015, din care rezultă inexistența facturilor în contabilitatea firmei și comunică un exemplar și reclamantei.
Reclamanta - debitoare, prin avocat, arată că lipsa înregistrării nu face dovada lipsei livrării mărfii.
Instanța, în temeiul art.255 și art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosar și cele depuse la acest termen de judecată de către reclamantă, apreciind această probă ca fiind admisibilă și în măsură să conducă la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta - debitoare, prin avocat, solicită admiterea cererii, să se țină cont că în contabilitatea firmei nu au fost înregistrate aceste facturi, astfel că se impune ca acest litigiu să urmeze calea dreptului comun și că se confruntă cu un fenomen nemaiîntâlnit, consideră că angajații firmei au făcut uz de ștampilă și semnătură și au preluat aceste mărfuri, fără a preda factura pentru a fi înregistrată în contabilitate. Consideră că se impune audierea angajaților societății, în speță A. C., șoferul care apare că a luat și distribuit marfa. Mai arată că din istoricul societății a observat că mărfurile achiziționate sunt predate în baza unor comenzi clare pe care, nu le poate formula decât cineva cu anumite cunoștințe și acestea comenzi se efectuează pe bază de comandă și rețetă. Mai mult decât atât, există un control și s-a efectuat în luna martie înainte de a avea loc aceste distribuiri de mărfuri și nu și-ar fi permis societatea să nu înregistreze în contabilitate aceste facturi în condițiile în care ANAF este prezent lună de lună la sediul firmei preluând actele, facturile, registrul de casa, registrul de cumpărări, registrul de vânzări.
Pârâta - creditoare, prin avocat, arată că această situație s-a mai expus și în fața instanței de fond care a apreciat că, pentru ceea ce s-a cumpărat, nu se impunea ca o persoană să fie medic, aceste produse reprezentând furaje pentru găini, miei. Arată că neînregistrarea în contabilitate nu înseamnă că marfa nu a fost livrată, întrucât a fost semnată și ștampilată, iar creanța este certă, lichidă și exigibilă și solicită respingerea cererii și menținerea soluției pronunțată la instanța de fond.
Reclamanta debitoare, prin avocat, în replică, arată că dacă i se va permite va depune documentele ce au fost luate de fisc, încă din luna martie pentru a face dovada că lunar se efectuează control la sediul societății.
Pârâta - creditoare, prin avocat, arată că nu are relevanță în cauză și ridica semne de întrebare la modul cum păstrează și înregistrează facturile, ceea ce nu înseamnă că marfa nu a fost livrată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 17.08.2015, reclamanta – debitoare V. HR C. S.R.L în contradictoriu cu pârâta – creditoare F. S.A, a solicitat admiterea contestației în anulare împotriva sentinței civile nr. 5870 pronunțată în data de 28.07.2015, de Judecătoria sector 6 București și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, pentru următoarele
În motivarea cererii, reclamanta – debitoare a arătat că a desfășurat activități comerciale cu societatea . facturilor fiscale emise de acesta, însă așa cum a si făcut mențiuni în întâmpinare, se confruntă cu un fenomen, în sensul în care în condițiile în care avea deschise peste 6 cabinete veterinare atât în București cat si în țară, având angajați care răspund de fiecare sediu, pentru care nu aveau un control în sensul în care lăsa ștampile lăsate la dispoziția angajaților pentru a perfecta anumite contracte ori achiziții de marfa, dar doar în baza comenzilor efectuate.
A susținut că a fost chemată în judecata de către F. S.A., cu care nu avea încheiat niciun contract de vânzare - cumpărare marfă, nederulând relațiile contractuale pentru aceasta societate, însă conform pretențiilor menționate se constata prin prezenta acțiune ca ar fi achiziționat marfa, pe care nu a achitat-o, facturile neachitate fiind emise începând cu luna februarie 2015 - aprilie 2015, în realitate însă nu a efectuat comenzi pentru aceste mărfuri, societatea V. HR C. SRL, având ca obiect de activități de consultanță.
Reclamanta a reiterat faptul ca societatea nu a achiziționat aceste mărfuri, mai mult decât atât ar fi trebuit în conformitate cu dispozițiile legale încheiat un contract intre părți întrucât așa-zisele mărfuri achiziționate fiind de o anumita tipologie /proveniența veterinara, trebuiau comandate în baza unor licitări stricte deoarece varie din aceste mărfuri sunt clasificate drept “droguri, medicamente” si nu pot oricum scoase din evidenta societății creditoare și intrate oricum în evidenta altor societăți fără a se asuma răspunderea pentru transportul, înregistrarea acestor medicamente si folosirea lor.
Mai mult decât atât, a menționat că aceasta contestă semnăturile de facturile care au fost transmise prin intermediul prezentei acțiuni, astfel nu le recunoaște la plata întrucât au alta semnătură decât cea a reprezentanților, legali și convenționali trecuți în actul constitutiv al societății.
A apreciat de asemenea ca se impune o expertiza grafologica, o verificare de scripte în conformitate cu dispozițiile art.302 Cod Procedura civila privind stabilirea ori identificarea persoanei care a semnat pe aceste facturi si audierea acestei persoane pentru a se stabili daca a primit marfa si destinația acesteia, data fiind clasificarea acestor medicamente pe piață.
A menționat ca a promovat o acțiune o înscriere în fals în condițiile în care identifica persoanele implicate în aceste achiziții speciale de medicamente, întrucât furnizorul F. S.A. este răspunzător pentru punerea la dispoziția anumitor societăți/persoane a acestor medicamente-droguri.
De asemenea, a susținut că se impune si audierea angajatului societății F. S.A., în persoana d-lui A. C., ce se face răspunzător pentru lipsa informațiilor necompletate pe actele cu care transporta aceste medicamente si le distribuia în numele Societății F..
A învederat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 622 Cod procedură civilă, pentru a se reține caracterul cert, lichid si exigibil al presupusei creanțe.
În privința penalităților, reclamanta a solicitat să se constate ca în presupusul istoric încheiat între F. și . S.R.L., pe care îl invocă creditoarea pe calea acestei acțiuni nu are încheiat un contrat în care să se menționeze cuantumul procentual al penalităților, ori o scadenta a plaților de la data emiterii facturilor, iar calculul penalităților din tabelul nr.318/2015 nu este cert, întrucât în cel mai rău caz s-ar aplica dobânda de referința a BNR, proporțional cu perioada întârzierilor la plata și nicidecum penalități de 0 5% pe zi de întârziere, nestipulate în vreun contract.
Prin urmare, a învederat că facturile reprezintă înscrisuri sub semnătură privată ce nu fac dovada existentei actului juridic și livrării de bunuri ce constituie obiectul cauzei întrucât prin semnarea facturilor de către chiar delegatul creditoarei nu se poate face dovada acceptării de către debitor a bunurilor. În speță, facturile nu au fost semnate de reprezentantul debitoarei iar stampila folosita este una pierduta de ani de zile negăsita nici la acest moment.
Astfel, a menționat că se constată faptul că, obiecțiile și apărările debitoarei privitoare ia inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile, conferă cererii un caracter contencios, ce impune administrarea unui probatoriu specific dreptului comun.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1023 alin.3 Noul Cod procedura civilă.
La data de 22.10.2015, pârâta – creditoare a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii în anulare ca nefondată și menținerea sentinței civile nr. 5870/28.07.2015, pronunțata de către Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul indicat mai sus, ca temeinică si legală.
În fapt, a arătat că încă de la începutul motivelor expuse, reclamanta - debitoare invoca faptul se confruntă cu un fenomen, în sensul în care în condițiile în care are deschise peste 6 cabinete veterinare atât în București cat si în țară, având angajați care răspund de fiecare sediu, pentru care nu are un control în sensul în care lasă ștampile lăsate la dispoziția angajaților pentru a perfecta anumite contracte ori achiziții de marfa doar în baza comenzilor efectuate ”, aspecte irelevante si neimputabile pârâtei-creditoare, întrucât acestea țin de modul organizare si administrare a activității reclamantei - debitoare.
Cu privire la afirmația reclamantei-debitoare cum ca nu are încheiat nici un contract de vânzare-cumpărare marfa, întrucât așa-zisele mărfuri achiziționate, fiind de o anumita tipologie/proveniența veterinara ... aceste mărfuri sunt clasificate drept droguri, medicamente - ..." pârâta creditoare a învederat ca, așa cum bine a motivat si instanța de fond, facturile fiscale, acceptate la plata, prin semnarea si stampilarea lor, sunt suficiente pentru a demonstra existenta relațiilor comerciale desfășurate între părți, nefiind necesara încheierea unui contract de vânzare-cumpărare marfa. Iar marfa livrata este într-adevăr de proveniența veterinara, respectiv produse de uz veterinar, nici pe departe droguri, fiind produse uzuale ( furaj vitei, Ratistop, furaj pulbere pui - astfel cum sunt ele menționate la rubrica ”produse” din conținutul facturilor fiscale).
A susținut că prin afirmația reclamantei-debitoare, potrivit căreia ”în realitate însă nu a efectuat comenzi pentru aceste mărfuri, .... având ca obiect activități de consultant " se încearcă inducerea în eroare a instanței, întrucât, aceasta având și obiecte de activitate secundare, respectiv codurile CAEN 4765, 4773, 4776, 4778 (astfel cum reies si din certificatul constatator al reclamantei-pârâte anexat prezentei), activități specifice farmaciei veterinare/activităților veterinare, aceste coduri CAEN regăsindu-se pe toate certificatele constatatoare, pentru puncte de lucru ( farmacii veterinare) ale paratei creditoare.
Referitor la contestarea semnăturilor de pe facturile fiscale, pârâta creditoarea a învederat că, așa cum corect a statuat si instanța de fond, sunt neîntemeiate si chiar daca ar fi fost semnate de angajații pârâtei (în cadrul atribuțiilor de serviciu), aceste facturi sunt și stampilate, rezultând ca au fost împuterniciți sa la decizii cu privire la marfa livrata de către pârâta-creditoare. Fiind în cadrul ordonanței de plata, celelalte critici ale reclamantei-debitoare, cu privire la "expertiza grafologica pentru stabilirea ori identificarea persoanei care a semnat aceste facturi”, promovarea unei acțiuni de înscriere în fals, audierea angajatului societății F. S.A, proba cu expertiza grafologica sunt pur formale, aceasta așa cum a motivat si instanța de fond, nedovedind că ștampila societății a fost furată si ca a formulat o sesizare penală în acest sens.
Cu privire la penalitățile de întârziere, așa cum sunt ele menționate în fișa de calcul penalități nr. 318/2015, pârâta - creditoare a învederat că nu a solicitat niciodată astfel de penalități, această fișă fiind anexată din eroare, la cererea introductiva. Obiectul cererii introductive a fost destul de clar obligarea pârâtei de plata sumei de 12.802,95 lei, reprezentând contravaloare marfa livrata și neachitată, precum si la plata cheltuielilor de judecata, respectiv taxa judiciara de timbre de 200 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Noul Cod de procedura civila.
Întâmpinarea a fost însoțită de furnizare informații extinse emise de ONRC și certificat constatator (f.29 - 39).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5870/28.07.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în dosarul nr._/303/2015, s-a admis cererea privind emiterea ordonanței de plată formulată de creditoarea . contradictoriu cu debitoarea . SRL, debitoarea fiind obligată la plata către creditoare a sumei de 12.802,95 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate, în termen de 20 zile de la comunicarea hotărârii. Totodată debitoarea a fost obligată la plata sumei de 200 de lei către creditoare, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1013 Cod procedură civilă, creanța invocată de creditoare având un caracter cert, lichid și exigibil, în conformitate cu dispozițiile art. 662 Cod procedură civilă.
Astfel, a reținut faptul că, în fapt, între părți s-au desfășurat relații comerciale, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de produse de uz veterinar, prin care creditoarea, în calitate de vânzătoare, s-a obligat să transfere pârâtei, în calitate de cumpărătoare, proprietatea asupra unor produse de uz veterinar, la rândul său pârâta fiind obligată să achite prețul aferent acestor produse. De asemenea, instanța a reținut că pârâta - creditoare a livrat produse reclamantei-debitoare, motiv pentru care a emis facturile fiscale nr._/10.02.2015, nr._/20.02.2015,_/21.02.2015, nr._/26.02.2015 și nr._/03.04.2015 (filele nr. 5-9) în valoare totală de 12.802,95 lei, ce au fost semnate și ștampilate.
Prima instanță a constatat că respectiva creanță invocată rezultă din facturile fiscale nr._/10.02.2015, nr._/20.02.2015,_/21.02.2015, nr._/26.02.2015 și nr._/03.04.2015, facturi ce au fost semnate și ștampilate atât de creditoare, cât și de debitoare, rezultând faptul că debitoarea și-a manifestat voința de acceptare în privința cuantumului stabilit în ele.
De asemenea, a apreciat ca neîntemeiate susținerile debitoarei din întâmpinare, în sensul că semnătura de pe facturi nu aparține reprezentanților legali ai societății. În acest sens, a reținut că, și în situația în care facturile nu au fost semnate de administratorii societății pârâte, acestea au fost semnate de către angajații pârâtei de la locul unde a avut loc predarea mărfurilor, iar de vreme ce acești angajați au primit aceste mărfuri, rezultă că au fost împuterniciți de către debitoare (în cadrul atribuțiilor de serviciu) să ia decizii în privința acestor produse.
Mai mult, instanța de fond a constatat că având în vedere că angajații debitoarei, care au semnat facturile, au avut și ștampila societății debitoare (pe care au aplicat-o pe facturi), rezultă fără echivoc că debitoarea a fost de acord cu desfășurarea relațiilor comerciale cu creditoarea și implicit, cu plata contravalorii produselor pe care le-a primit, ștampila, care este un element esențial de identificare al unei societăți comerciale, neputând fi încredințată oricui, ci persoanelor cu putere de reprezentare a societății.
Instanța a respins criticile debitoarei, apreciindu-le sunt pur formale, aceasta nedovedind spre exemplu, că ștampila societății a fost furată și că a formulat o sesizare penală în acest sens sau alte înscrieri în Registrul Comerțului.
Totodată, a considerat că facturile sunt suficiente pentru a demonstra existența relației comerciale dintre părți, nefiind necesară încheierea unui înscris (contract de vânzare cumpărare), pentru validitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți.
Analizând cererea în anulare prin prisma criticilor formulate, instanța o va respinge ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Instanța apreciază că sentința civilă nr. 5870/28.07.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în dosarul nr._/303/2015, prin s-a admis cererea pârâtei - creditoarei, în contradictoriu cu reclamanta - debitoare este legală și temeinică.
Așadar, potrivit dispozițiilor art. 1014 Cod procedură civilă, prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege. Pârâta creditoare a arătat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă probată prin înscrisurile depuse la dosarul de fond.
Instanța constată, contrar susținerilor reclamantei-debitoare că între părți au existat raporturi juridice constând în vânzarea - cumpărarea de produse de uz veterinar, aspect ce rezultă din facturile fiscale emise de creditoare și semnate și ștampilate de reclamanta debitoare, acestea având valoarea unor convenții încheiate între părți, în formă simplificată, nefiind necesară încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, pentru a valida aceste relații comerciale, astfel cum, în mod corect, a reținut instanța de fond.
De asemenea, se constată că aprecierea instanței de fond cu privire la caracterul pur formal al criticile debitoarei, referitoare la folosirea unei ștampile pierdute, este întemeiată, în condițiile în care nu a depus dovezi în acest sens, deși sarcina probei îi incumba, prin dovada eventuale demersuri întreprinse pentru declararea acestui fapt către autoritățile competente. Mai mult, instanța apreciază că aplicarea ștampilei pe respectivele facturi nu putea fi realizată decât de o persoană împuternicită să primească mărfurile livrate, cu atât mai mult cu cât, chiar reclamanta-debitoare a arătat, prin cererea în anulare, că are deschise peste 6 cabinete veterinare în București și în țară, având angajați care răspund de fiecare sediu și care deține ștampile pentru a perfecta anumite contracte.
Totodată, faptul că respectivele facturi fiscale nu au fost înregistrate în contabilitatea societății, nu este de natură a dovedi că produsele respective nu au fost livrate, în condițiile în care facturile fiscale au fost însușite, prin semnătură și aplicarea ștampilei societății debitoare.
În ceea ce privește susținerile reclamatei-debitoare privitoare la plata penalităților de întârziere, instanța le va respinge, în condițiile în care astfel de penalități nu au fost solicitate de pârâta-creditoare prin cererea formulată în dosarul nr._/303/2015, iar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui astfel de capăt de cerere.
Având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea în anulare formulată de reclamanta-debitoare . SRL, cu sediul ales pentru comunicare în București, .. 43, sector 2, J40/_/2011, CUI29342613 în contradictoriu cu pârâta-creditoare . sediul social în București, Calea Giulești nr. 333, sector 6, J_, CUIRO 256, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
| ← Dizolvare persoana juridică. Sentința nr. 9861/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
