Pretenţii. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 10180/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.12.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. D. M.
GREFIER: E. C. P.
Pe rol pronunțarea în cauza civilă având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . Mobil SRL.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 24.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 08.12.2015.
După deliberare,
INSTANȚA
Apreciind asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 02.06.2015, sub nr._, reclamanta B. I. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâta 3B I. E. Mobil SRL, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata sumei de 6.847,58 lei, debit principal conform facturi fiscale emise; precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că, intre B. I. S.R.L. si societatea pârâtă 3B I. E. Mobil S.R.L., s-au desfășurat relații conform obiectului de activitate, în urma cărora s-au emis facturile fiscale atașate cererii, in valoare de 6.847,58 lei.
Reclamanta a menționat faptul că, a încheiat contractul de mandat nr_/23.08.2013 cu . SRL in vederea recuperării debitului restant de la societatea pârâtă, care a fost notificata in vederea achitării datoriei, iar in urma demersurilor efectuate pârâta a transmis o . e-mailuri prin care a recunoscut acest debit.
A mai precizat faptul că, în repetate i-a solicitat societății pârâte achitarea debitului restant, însa aceasta nu a dat curs solicitărilor, prejudiciindu-i astfel interesele.
Față de cele învederate, reclamanta a solicitat admiterea cererii formulate, astfel cum a fost precizata si motivata, si obligarea pârâtei la plata debitului restant, a cheltuielilor de judecata, precum si la plata dobânzii legale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 194 C.p.civila, 1350 alin.2 Cod civil.
În susținere a solicitat proba cu înscrisuri pe care le-a anexat cererii, respectiv: facturi fiscale, fisa analitica client, contract de mandat și interogatoriul pârâtei (f. 5- 20).
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți s-au desfășurat raporturi comerciale, în baza cărora reclamanta a prestat servicii specifice, emițând facturile fiscale nr._/18.03.2013, nr._/18.03.2013 și nr._/05.07.2012 (f. 7-9) în valoare totală de 6.847,58 lei.
Pârâta nu a achitat până în prezent contravaloarea acestor bunuri.
Instanța va face aplicarea art. 358 Cod procedură civilă, considerând o recunoaștere a pretențiilor reclamantei faptul că pârâta nu a răspuns la interogatorul ce i-a fost comunicat.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației pârâtei, acesteia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă anterior prin plată.
În speța de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței unui contract valabil între părți și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi că, în speță, a executat propriile obligații.
Instanța va reține, însă, faptul că, în urma cercetării înscrisurilor existente la dosar în momentul judecării cauzei, pârâta, cu toate că a avut posibilitatea, nu a solicitat instanței administrarea probei cu înscrisuri din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen obligațiile în cauză, fapt care va avea ca și efect rămânerea în ființă a prezumției relative a neachitării datoriilor.
Instanța reține că termenul de plată al facturilor fiscale depuse la dosar era la data menționată în cuprinsul acestora (04.08.2012 pentru suma de 3.273,6 lei, 30.03.2013 pentru suma de 1.970,11 lei și 30.04.2013 pentru suma de 1.603,87 lei), fiind împlinit la data introducerii cererii de chemare în judecată, astfel că este îndeplinită condiția caracterului exigibil al creanței.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât pârâta nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâta, deși a dobândit bunurile din partea reclamantei, până în prezent nu a achitat contravaloarea acestora.
Astfel, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada executării obligațiilor asumate și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia.
În consecință, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6.847,58 lei (reprezentând contravaloare facturi neachitate, anterior menționate).
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, instanța reține dispozițiile art. 1535 alin. 1 Noul cod civil potrivit cărora în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, precum și dispozițiile art. 1523 alin. 2 lit. Noul Cod Civil, conform cărora debitorul se află de drept în întârziere atunci când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
În cauză, scadența facturilor a fost împlinită, motiv pentru care pârâta se află de drept în întârziere de la acea dată, conform dispozițiilor legale indicate.
Astfel, întrucât raporturile s-au desfășurat între profesioniști, instanța reține că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului principal, potrivit dispozițiilor contractuale, calculate de la data scadenței și până la data plății efective, este întemeiată.
În baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei cheltuielile de judecată în cuantum de 867,37 lei (reprezentând taxă judiciară de timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul ales în București, ., ., în contradictoriu pârâta 3B I. E. SRL, cu sediul în București, ., ., ., cam.3, sector 6.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6.847,58 lei (reprezentând facturi neachitate) și a dobânzii legale aferente, calculată de la data scadenței până la data plății efective.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 867,37 lei (reprezentând taxă judiciară de timbru).
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.M./ Dact. M.G.
04 exemplare
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 501/2016. Judecătoria... | Dizolvare persoana juridică. Sentința nr. 9861/2015.... → |
|---|
