Contestaţie la executare. Sentința nr. 891/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 891/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 891/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 891
Ședința publică de la 02.02.2016
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: E. A. T.
GREFIER: D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea C. și pe intimatul S. I. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea prin reprezentant convențional, cj. I. I., care depune delegație la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că din partea contestatoarei s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru de 112 lei, ci nu de 169,16 lei, așa cum a solicitat instanța, că din partea executorului judecătoresc s-a depus o adresă cu costul aferent fotocopierii dosarului de executare silită care a fost comunicată contestatoarei și că din oficiu s-au luat relații de la ONRC cu privire la contestatoare.
Reprezentantul contestatoarei depune la dosar taxa judiciară de timbru, indicând valoarea acesteia ca fiind de 68 lei.
Instanța constată că la prezentul termen de judecată reprezentantul contestatoarei a depus la dosar taxa judiciară de timbru constând în două chitanțe fiecare pentru suma de 20 lei și trei chitanțe fiecare pentru suma de 6 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Sectorului 6 față de actele depuse la dosar.
Reprezentantul contestatoarei arată că raportat la data depunerii cererii de executare silită, apreciază că Judecătoria Sectorului 6 era competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza conform art. 714 al. 1 C. cu referire la art. 651 al. 1 C. republicat în aprilie 2015, având în vedere că sediul debitorului se află în raza sectorului 6, respectiv în . 6, București. Cu privire la executarea silită arată că C. este o societate de stat administrată în sistem dualist, ori în acest dosar de executare silită contestatoare a fost executată silit pe punctul de lucru din . 6, București, iar conturile punctului de lucru au fost executate silit. Arată că din actele de executare silită, contestatoarea prin punctul de lucru din sectorul 6 a fost executată silite.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Sectorului 6 București.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 17.07.2015,sub nr._, contestatoarea C. S.A – CESTRIN, în contradictoriu cu intimatul I. D. S., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea parțială a încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare întocmite de executorul Judecătoresc D. M. V., în dosarele execuționale înregistrate sub numerele 386/2015, 387/2015 și 388/2015, în sensul reducerii cheltuielilor de executare silită în vederea încadrării acestora în plafonul stabilit de Legea 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în anul 2011, Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, actualizat cu Ordinul nr. 2561/2012 privind executorii judecătorești; anularea în parte a înștiințărilor privind poprirea conturilor creditoarei emise în dosarele de executare mai sus menționate și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației în fapt, contestatoarea a învederat instanței faptul că la data de 09.07.2015, prin somația înregistrată la sediul său sub nr. 81 formulată de „S.C. EX. JUD. D.M.S. ”, i s-a adus la cunoștință faptul că, în dosarul de executare silita nr. 386/2015, s-a procedat la poprirea conturilor sale până la concurența sumei de 1.75 lei. Poprirea a fost înființată la cererea intimatului, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința Civilă nr. 203/2014, pronunțată de Judecătoria Săliști dosarul nr._ și Decizia Civilă nr. 66/16.01.2015, pronunțată de Tribunalul Sibiu dosarul anterior menționat.
Referitor la onorariul avocațial în cuantum de 300 lei, contestatoarea a arătat că nu cunoaște dacă acesta a fost achitat de către intimat pentru faza de executare, având în vedere faptul că nu i-au fost comunicate documentele justificative, respectiv chitanța și contractul asistență juridică. În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, contestatoarea a solicitat reducerea sa cu suma de 24,00 Iei în vederea încadrării în plafonul stabilit de Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executori judecătorești, actualizat cu Ordinul nr. 2561/2012, respectiv 10 % din valoarea debitului.
În acest sens, contestatoarea a opinat că practica unor executori judecătorești de a aplica T.V.A. separat de cheltuielile de executare are ca scop încălcarea dispozițiilor ordinului menționat, prin depășirea onorariilor maxime stabilite de legiuitor. Totodată, a considerat că, cuantumul cheltuielilor de executare, de 310 lei, este disproporționat raportat la actele întocmite și comunicate de executor, respectiv două încheieri și o somație.
Cu privire la această din urmă somație contestatoarea a arătat că la data de 09.07.2015, prin somația înregistrată la sediul său sub nr. 8826 formulată de „S. C. EX. JUD. D.M.S. ”, i s-a adus la cunoștință faptul că în dosarul de executare silită 387/2015 s-a procedat la poprirea conturilor sale până la concurența sumei de 1.294,40 lei. Poprirea a fost înființată tot la cererea intimatului, în baza titlului executoriu reprezentat de Decizia Civilă nr. 471/07.05.2015, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._/236/2013. În ceea ce privește onorariul avocațial în cuantum de 300 lei, contestatoarea a arătat că și de această dată nu a avut cunoștință dacă acesta a fost achitat de către intimat pentru faza de executare, având în vedere faptul că nu i-au fost comunicate documentele justificative, respectiv chitanța și contractul de asistență juridică.
În această din urmă situație, contestatoarea a solicitat reducerea sa cu suma de 14,40 Iei în vederea încadrării în plafonul stabilit de Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executori judecătorești, actualizat cu Ordinul nr. 2561/2012, respectiv 10 % din valoarea debitului. În acest sens, contestatoarea a opinat că practica unor executori judecătorești de a aplica T.V.A. separat de cheltuielile de executare are ca scop încălcarea dispozițiilor ordinului menționat, prin depășirea onorariilor maxime stabilite de legiuitor. Totodată, a considerat că, cuantumul cheltuielilor de executare, de 310 lei, este disproporționat raportat la actele întocmite și comunicate de executor, respectiv două încheieri și o somație.
La data de 09.07.2015, prin somația înregistrată la sediul său sub nr. 8825 formulată de „S. C. EX. JUD. D.M.S. ”, i s-a adus la cunoștință faptul că în dosarul de executare silită 388/2015 s-a procedat la poprirea conturilor sale până la concurența sumei de 1.754 lei. Poprirea a fost înființată tot la cererea intimatului, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința Civilă nr. 191/2014, pronunțată de Judecătoria Săliște în dosarul nr._ și Decizia Civilă nr. 338/3.04.2015, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul anterior menționat. În ceea ce privește onorariul avocațial în cuantum de 300 lei, contestatoarea a arătat că și de această dată nu a avut cunoștință dacă acesta a fost achitat de către intimat pentru faza de executare, având în vedere faptul că nu i-au fost comunicate documentele justificative, respectiv chitanța și contractul de asistență juridică.
În această din urmă situație, contestatoarea a solicitat reducerea sa cu suma de 14,40 Iei în vederea încadrării în plafonul stabilit de Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executori judecătorești, actualizat cu Ordinul nr. 2561/2012, respectiv 10 % din valoarea debitului. În acest sens, contestatoarea a opinat că practica unor executori judecătorești de a aplica T.V.A. separat de cheltuielile de executare are ca scop încălcarea dispozițiilor ordinului menționat, prin depășirea onorariilor maxime stabilite de legiuitor. Totodată, a considerat că, cuantumul cheltuielilor de executare, de 310 lei, este disproporționat raportat la actele întocmite și comunicate de executor, respectiv două încheieri și o somație.
Față de cele arătate contestatoarea a apreciat că înregistrarea unui număr de 3 dosare de executare silită, având aceleași părți, obiect asemănător și aceeași cauză, a fost făcută cu rea –credință de către intimat și de către executorul judecătoresc, prejudiciind contestatoarea cu sume importante de bani, reprezentând cheltuieli de executare care a apreciat că nu se justifică. Astfel, contestatoarea a apreciat că intimatul a acționat cu rea-credință, întrucât a înțeles să depună 3 cereri executare silită identice deși avea posibilitatea de a solicita executarea silită printr-o singură cerere în care să fie solicitate toate cheltuielile de judecată efectuate în cele 3 dosare de executare. Prin urmare, contestatoarea a solicitat instanței să diminueze cheltuielile de executare, ținând cont și de faptul că din culpa intimatului și a executorului judecătoresc s-a ajuns în situația de a se genera cheltuieli de executare în 3 dosare execuționale, deși trebuia înregistrat un singur dosar de executare silită, în care să fie solicitat debitul total datorat, în cuantum de 2600 lei.
Referitor la competența instanței, contestatoarea a apreciat că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă general material și teritorial să soluționeze litigiul, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea 134/2010 privind codul de procedură civilă republicat, întrucât executarea silită se face prin poprire, iar sediul contestatoarei se află în circumscripția Judecătoriei Sector 6 și totodată circumscripția altei curți de apel față de instanța de executare.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 134/2010 privind Codul de procedură civila republicat, Legii 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în anul 2011, Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maxim pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, actualizat cu Ordinul nr. 2561/2012 privind executorii judecătorești.
În susținerea contestației, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: împuternicire legalizată sub nr. 256/22.04.2015, adeverință 5443/4.05.2015, somație nr. 8825/9.07.2015, cerere de executare silită, sentința civilă nr. 191/17.04.2014, decizia nr. 338/3.04.2015, dovada comunicării acesteia, somația nr. 8826/9.07.2015, încheierea nr. 2/3.07.2015, încheierea nr. 3/3.07.2015, cerere de executare silită, decizie 471/7.05.2015, somație nr. 8824/9.07.2015, încheierea nr. 3/3.07.2015, încheierea nr. 2/3.07.2015, cerere de executare silită, sentința civilă nr. 203/24.04.2014, decizia nr. 66/2015, certificat calificat, planșe foto.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 19.11.2015, intimata S. I. D. a solicitat instanței să dispună respingerea contestației ca neîntemeiată, față de faptul că motivele invocate în cadrul acestei contestații țin strict de valoarea cheltuielilor de executare din dosarele de executare.
În motivarea întâmpinării în fapt, intimatul a considerat că toate cheltuielile ocazionate cu aceste executări au fost făcute strict datorită faptului că contestatoarea nu a achitat sumele la care a fost obligată prin hotărârile judecătorești care au fost puse în executare benevol. În aceste condiții, a arătat că onorariile sale în calitate de avocat în astfel de dosare sunt raportate la obiectul dosarului și la munca prestată, iar în ceea ce o privește pe contestatoare, aceasta nu a achitat debitul în termenul înscris în somație, astfel că aceasta datorează cheltuielile de executare în integralitatea lor, inclusiv onorariul executorului și onorariul avocatului creditorului.
Intimatul a mai învederat instanței faptul că, față de lipsa copiilor chitanțelor reprezentând onorariul avocațial, a înțeles să depună la dosarul cauzei exemplarul de control pentru plățile făcute de acesta pentru toate cele 3 dosare execuționale ce fac obiectul cauzei. Referitor la onorariile executorului judecătoresc, intimatul a precizat că munca aceluia este una specifică, foarte clar reglementată de legiuitor, atât în ceea ce privește cuantumul onorariilor cât și a pașilor procedurali ce trebuie realizați, fiind respectate prevederile legale și în ceea ce privește activitatea executorului.
Față de cele învederate, intimatul a solicitat instanței să dispună respingerea contestației formulată de contestatoare și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței onorariu avocat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod proc.civ.
În susținerea întâmpinării intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: chitanța nr. 966/23.06.2015, chitanța nr. 952/09.06.2015, chitanța nr. 965/23.06.2015.
La data de 8.01.2016, SCPEJ D. M. V., Miscoci D. A. și S. C. a depus la dosarul cauzei dosarele execuționale nr. 386/2015, 387/2015 și 399/2015, în copie certificate pentru conformitate cu originalul (filele 66 – 72).
Referitor la excepția de necompetență teritorială ce se impune a fi soluționată cu prioritate, instanța reține următoarele:
Conform art. 714 al. 1 din noul Cprciv astfel cum a fost republicat la 10.04.2015, contestația se introduce la instanța de executare, iar potrivit art. 651 al. 3 din același act normativ, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Art. 651 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Din încheierea emisă de Biroul Executorului Judecătoresc D. M. V., Miscoci D. A. și S. C. în dosarul de executare solită nr. 388/2015, atașată la fila 8 verso, prin care a fost încuviințată executarea silită împotriva contestatoarei, instanța reține că la data sesizării executorului judecătoresc debitoarea C. -contestatoare în prezenta cauză- avea sediul în București,sectorul 1, nu pe raza sectorului 6 București, astfel cum rezultă din relațiile de la fila 77 din prezentul dosar.
Din încheierea emisă de Biroul Executorului Judecătoresc D. M. V., Miscoci D. A. și S. C. în dosarul de executare solită nr. 387/2015, atașată la fila 17 verso, prin care a fost încuviințată executarea silită împotriva contestatoarei, instanța reține că la data sesizării executorului judecătoresc debitoarea C. -contestatoare în prezenta cauză- avea sediul în București,sectorul 1, nu pe raza sectorului 6 București, astfel cum rezultă din relațiile de la fila 77 din prezentul dosar.
Din încheierea emisă de Biroul Executorului Judecătoresc D. M. V., Miscoci D. A. și S. C. în dosarul de executare solită nr. 386/2015, atașată la fila 23 verso, prin care a fost încuviințată executarea silită împotriva contestatoarei, instanța reține că la data sesizării executorului judecătoresc debitoarea C. -contestatoare în prezenta cauză- avea sediul în București,sectorul 1, nu pe raza sectorului 6 București, astfel cum rezultă din relațiile de la fila 77 din prezentul dosar.
Mai trebuie precizat că nu are nicio relevanță unde se află sediul CESTRIN, întrucât acesta, conform art. 1 al. 3 din OUG 84/2003 nu are personalitate juridică, făcând parte din structura C. . Or, conform încheierilor anterior menționate executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită împotriva debitorului ce are CUI_, deci împotriva Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., care are personalitate juridică potrivit art. 1 al. 2 din OUG 84/2003 și al cărei sediu se află în sectorul 1 București, . înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
Față de această împrejurare și de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța constată că nu este competentă să soluționeze cauza de față, astfel că va admite excepția invocată și va declina, în temeiul art. 132 din noul C.pr.civ, competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, în circumscripția căreia se află sediul debitorului –contestator din cauza de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Sectorului 6 București, invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.-Cestrin, cu sediul în București, ..401A, sector 6, înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu intimatul S. I. D., cu domiciliul în Sibiu, loc. Săliște, .. 51, cu domiciliul ales la C. av. R. R. din Sibiu .. 15, jud. Sibiu, având cu C.N.P._1în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. EAT/Tehnored. PAS
4 ex/ 22.02.2016
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1353/2016. Judecătoria... → |
|---|
