Contestaţie la executare. Sentința nr. 185/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 185/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 185/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 185
Ședința publică din data de 14.01.2016
Instanța constituită din
P. C. A. E.
GREFIER A. V.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea B. LUCREȚIA și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA PRIN DRDP BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut in ședință publică se prezintă contestatoarea, personal, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la legitimarea contestatoarei B. Lucreția, posesoare a CI . nr._ eliberată de SPCEP Sector 6 la data de 10.02.2015, având CNP_.
Contestatoarea, personal, depune la dosar chitanța seria_ nr._ din data de 13.01.2016, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, aceasta fiind anulată de instanță.
Instanța, constatând că este primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, conform art. 131 Cod procedură civilă pune în discuție competența.
Contestatoarea, personal, arată că Judecătoria Sector 6 București este competentă să judece prezenta cauză.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea, raportat la dispozițiile art. 714 Cod procedură civilă și art. 651 Cod procedură civilă.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă pune în discuție durata necesară pentru cercetarea procesului.
Contestatoarea, personal, arată că nu poate estima durata necesară cercetării procesului.
Instanța, în raport de actele dosarului, estimează durata necesară cercetării procesului la o perioadă de 6 luni, durata medie de soluționare a cauzelor având ca obiect contestație la executare.
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Contestatoarea, personal, având cuvântul pe probe, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 255 C.p.c. rap. la art. 258 C.p.c, încuviințează părților proba cu înscrisuri.
Constată cercetarea judecătorească terminată, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Contestatoarea, personal, solicită admiterea contestației și anularea executării silite pentru motivele arătate în contestație.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sector 3 București, la data de 18.06.2015, sub nr._, contestatoarea B. Lucreția, în contradictoriu cu executorul M. G., din cadrul biroului Executorilor Judecătorești Asociați "L. și M.", cu sediul în București, .. 9 ., ., și creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., a formulat contestație la executare împotriva somației dispusă de executorul judecătoresc M. G., din cadrul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați "L. și M." la cererea creditoarei C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
- anularea executării silite dispusă în data de 09.06.2015 în dosarul de executare nr. 1181/2015 de executorul judecătoresc M. G., fiind demarată în baza unui proces-verbal nul,
- să anuleze, pe cale de consecință, încheierea din data de 09.06.2015 a executorului judecătoresc M. G. în dosarul de executare nr. 1181/2015 privind admiterea cererii formulate de creditoarea C.N.A.D.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București,
- să anuleze,pe cale de consecință, încheierea din data de 09.06.2015 a executorului judecătoresc M. G. în dosarul de executare nr. 1181/2015 privind sumele datorate cu titlul de cheltuieli de executare silită;
- să constate că sumele stabilite de executorul judecătoresc prin încheierea din data de 09.06.2015 în dosarul de executare nr. 1181/2015 sunt nedatorate.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în data de 12.06.2015 a primit somația emisă în data de 09.06.2015 de către Biroului Executorilor Judecătorești Asociați "L. și M.".
Astfel, a aflat pe această cale că împotriva sa a fost deschis un dosar de executare nr. 1181/2015 la cererea creditoarei C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, formulată și înregistrată în cadrul biroului executorului amintit în data de 19.05.2015, fiind emisă de către executorul judecătoresc M. G. încheierea din data de 19.05.2015 de admitere a cererii creditoarei C.N.A.D.N.R. de către, în baza titlului executoriu - procesul verbal de contravenție . nr._/15.05.2012.
Față de acestea, contestatoarea a învederat instanței faptul că titlul în baza căruia a fost începută executarea silită este încheiat cu încălcarea legii.
În conformitate cu prevederile art. 632 alin. (1) din Codul de procedură civilă, executarea s-a efectuat în temeiul procesului verbal de contravenție . nr,_/15.05.2012 prin care s-a stabilit sancțiunea amenzii contravenționale și plata unui tarif de despăgubire, în baza art. 8 alin. (2) și (3) Ordonanța Guvernului nr. 15/2002. Deci, temeiul legal pentru impunerea tarifului de despăgubire pretins a fi datorat este art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, astfel cum acesta era modificat la data constatării prin Ordonanța Guvernului nr. 8/2010.
Ulterior, fiind evidente lacunele de legitimitate ale acestor prevederi, prin dispozițiile art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 au fost abrogate prevederile art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.
Deși Legea nr. 144/2012 a fost publicată în 24.07.2012, adică ulterior datei constatării faptei (25.04.2012), în conformitate cu art. 15 alin. (2) Constituția României se va aplica cu prioritate legea contravențională mai favorabilă.
Pe urmare, procesul verbal de contravenție . nr._/15.05.2012 a fost invalidat la data demarării executării silite de adoptarea unui regim mai favorabil, care a desființat această sancțiune.
Mai mult, prin Decizia nr. 6/2015 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și a stabilit faptul că "procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator." Dispozițiile acestei decizii sunt obligatorii, conform cu art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, pentru instanțele de judecată de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României nr. 199/25.03.2015, Partea I (25.03.2015).
Pe cale de consecință, având în vedere faptul că procesul verbal de contravenție . nr._/15.05.2012 se înscrie în problema de drept soluționată prin Decizia nr. 6/2015 Înalta Curte de Casație și Justiție fiind transmis pe suport de hârtie, contestatoarea a solicitat instanței să constate nulitatea procesului verbal de contravenție . nr._/15.05.2012.
De asemenea, contestatoarea a arătat că sumele stabilite de executorul judecătoresc prin încheierea din data de 09.06.2015 în dosarul de executare nr. 1181/2015 sunt nedatorate.
În conformitate cu dispozițiile art. 722 alin. (1) din codul de procedură civilă în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămânând în sarcina creditorului.
Prin urmare contestatoarea a solicitat instanței să constate prin prezenta hotărâre, în conformitate cu prevederile art. 724 alin. (1) din Codul de procedură civilă, faptul că sumele ce constituie cheltuieli de executare nu sunt datorate de ea, și pe cale de consecință, să dispună anularea încheierii întocmite de către executorul judecătoresc M. G. în data de 09.06.2015 în dosarul de executare nr. 1181/2015 privind impunerea acestor sume subsemnatei.
Față de cele expuse, contestatoarea a apreciat că executarea silită demarată împotriva sa încalcă dispozițiile legale aplicabile și pe cale de consecință a solicitat instanței să dispună anularea executării silite și a tuturor formelor de executare efectuate.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 517 alin. (4), art. 632 alin. (1), art. 712 și următoarele din Codul de procedură civilă, republicat, ale art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012, precum și ale art. 9, art. 10 și art. 101 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002,
În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În susținerea cererii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: somația executorului judecătoresc M. G. întocmită în data de 09.06.2015 în dosarul de executare nr. 1181/2015, încheierea din data de 09.06.2015 a executorului judecătoresc M. G. în dosarul de executare nr. 1181/2015 privind sumele datorate cu titlul de cheltuieli de executare silită, încheierea din data de 09.05.2015 a executorului judecătoresc M. G. în dosarul de executare nr. 1181/2015 privind admiterea cererii formulate de creditoarea C.N.A.D.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, procesul verbal de contravenție . nr._/15.05.2012, plicul primit de la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați "L. și M.", cu data poștei. La dosarul cauzei s-a depus de către B. L. și M. copia dosarului de executare nr. 1181 din 2015.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției necompetentei teritoriale a Judecătoriei SECTORULUI 3, respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuată de către B. L. ȘI M. în baza titlului executoriu PVCC ._/15.05.2012, generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. L. ȘI M. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
Referitor la fondul cauzei, intimata a arătat că urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că vehiculul aparținând B. Lucreția a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 (1A1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), fapta săvârșită de către B. Lucreția a constituit contravenție continuă și s-a sancționat cu amendă contravenționala în valoare totală de 250 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv contestatorul, a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în valoare totală de 28 Euro.
Prin urmare, în scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală, a sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), a fost emis PVCC în cauză.
Emiterea și comunicarea PVCC în cauză a fost efectuat în termenul imperativ prevăzut de lege, cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că PVCC în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
În acest sens, intimata a învederat instanței de judecată faptul că perioada cuprinsă între data săvârșirii faptei contravenționale și data emiterii PVCC nu depășește termenul de 6 luni.
Comunicarea PVCC s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunilor.
De asemenea, a învederat instanței de judecata să constate faptul că procesele verbale de constatare a contravenției au fost comunicate la același domiciliu ca cel precizat de către contestatoare în contestația la executare.
Totodată, a solicitat instanței de judecata să aibă în vedere și dispozițiile art. 273 NCPC.
Astfel, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a PVCC a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Totodată, intimata a învederat faptul că, de la data comunicării PVCC și până la data investirii cu formula executorie contestatorul nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilite în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. (1) și (2) NCPC prevăd faptul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie.
În cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
În acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum și hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Mai mult decât atât, prin încheierea din Camera de Consiliu instanța de executare a investit cu formula executorie titlul contestat.
De asemenea, în temeiul art. 665, alin. 7 NCPC instanța de executare a dat împuternicire și a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu în cauză.
Or, instanța de judecată în mod legal și temeinic în baza dispozițiilor art. 632, alin. 2 NCPC a constatat faptul că PVCC constituie titlu executoriu, iar creanța este certa, lichidă și exigibila.
Totodată, în situația în care instanța de executare constată faptul că titlul executoriu nu poate fi pus în executare sau că nu ar fi valabil, nu ar fi investit și ordonat punerea în executare.
În ceea ce privește aprecierea contestatorului că în speță ar fi aplicabile dispozițiile art. I, pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, precum și dispozițiile art. 9, alin. (3), ultimul paragraf din OG nr. 15/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 144/2012 a solicitat instanței de judecata să o respingă ca fiind neîntemeiată.
Astfel, a solicitat instanței de judecata să constate faptul că dispozițiile invocate se aplică de la data intrării în vigoare a Legii, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după această dată.
Prin urmare, în ceea ce privește titlul executoriu contestat, intimata a precizat faptul că dispozițiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, întrucât fapta contravenționala a fost săvârșită anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare.
În ceea ce privește dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea și completarea OG nr. 15/2002, intimata a învederat faptul că în speța de față acestea nu se aplică.
Conform dispozițiilor sus invocate, legiuitorul a statuat în mod evident faptul că „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (...) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezenței legi se anulează. ”
Prin urmare, reiese în mod evident faptul că legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și care au contestat în instanță tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravenționala, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță.
Aceste considerente sunt clar reglementate de principiul de drept civil „dacă legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze”
Mai mult decât atât, în temeiul art. 20 NCPC judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
În acest sens, intimata a învederat instanței de judecată faptul că începând cu data comunicării PVCC în cauză, contestatorul a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestuia în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001.
Or, contestatorul nu a apelat la această cale procesuală, la momentul respectiv, adică în urmă cu aproximativ 3 ani, deși comunicarea PVCC în cauză s-a efectuat conform dispozițiilor legale și prin urmare în cazul de față nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
De asemenea, în ceea ce privește aprecierea contestatoarei conform căreia art. II din Legea nr. 144/2012 introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării PVCC într-o anumită perioadă, a solicitat instanței să constate că aceasta este nelegală și netemeinică.
În acest sens, intimata a învederat instanței de judecată faptul că prin Decizia nr. 112/06.03.2014 Curtea Constituțională a constatat că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută o încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție.
De asemenea, a precizat faptul că în speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanței rezultată dintr-un PVCC întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanță.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia “dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”, nu este aplicabilă în speță, întrucât Legea nr 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă, ci exclude doar obligația de plată a tarifului de despăgubire.
În ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate de către debitor, intimata a precizat că acestea se încadrează în limitele legale admise de O.M.J. nr. 2561/2012.
Potrivii dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată, coroborate cu art. 669 NCPC cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit. (....). Debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlu executoriu, chiar dacă el a executat-o de bunăvoie, precum și onorariul executorului judecătoresc stabilit potrivii legii.
De asemenea, dispozițiile art. 39 din actul normativ invocat mai sus, coroborate cu art. 669 alin. 3 NCPC reglementează care sunt cheltuielile de executare.
Prin urmare, suma datorată de către contestator este compusă din: 28 EUROreprezentând contravaloare totală tarif de despăgubire, echivalentul în lei în ultima zi a lunii anterioare datei plații; 366.83 RON- onorariu de executor și cheltuieli de executare rezultate din demararea procedurii de executare silită împotriva debitorului.
În acest sens, intimata a solicitat instanței de judecată să constate faptul că cererea contestatorului cu privire la suma datorată subscrisei este nefondată.
În acest sens, a învederat faptul că executorul judecătoresc în mod corect și legal în baza art. 669 NCPC, a Legii nr.188/2000, republicata și ale Ordinului MJ nr.2561/2012, a stabilit cheltuielile de executare până la acest moment procedural.
În baza acestor considerente, a solicitat respingerea contestației la executare, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către B. L. ȘI M. în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 -208 NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în prezența întâmpinare.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul verbal ._/15.05.2015, dovada comunicării PVCC.
Prin sentința civilă nr._ din 25.11.2015 Judecătoria Sector 3 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.
Dosarul cu nr._ a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 6 București la data de 08.12.2015.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În dosarul de executare nr. 1181/2015 al B. L. și M., creditorul CNADNR solicită punerea în executare silită a creanței constând în sumă de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire stabilit prin titlul executoriu – procesul-verbal de contravenție . nr._/15.05.2012.
Instanța reține astfel că în speță se execută silit creanța constând în tariful de despăgubire, stabilit în procesul-verbal de contravenție, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Cât privește comunicarea procesului verbal . nr._/15.05.2012, conform dovezii de la fila 88 dosar declinat, aceasta s-a făcut prin afișare, ca atare procesul verbal menționat nu constituie titlu executoriu, nefiind comunicat potrivit legii.
Astfel, potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, iar art. 31 alin. 1 prevede că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Art. 27 din același act normativ prevede că procesul-verbal și înștiințarea de plată se comunică prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Rezultă din dispozițiile legale menționate caracterul subsidiar al comunicării prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, respectiv după încercarea comunicării acestuia prin poștă cu aviz de primire.
De altfel, soluția menționată a fost reținută și prin Decizia nr. 10/2013, pronunțată în recurs în interesul legii de Î.C.C.J., prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Ori, în speță procesul verbal nefiind comunicat conform legii, conform art.37 din OG 2/2001 nu poate constitui titlu executoriu.
Instanța apreciază însă că aceste neregularități nu puteau fi analizate de instanța care a învestit procesul verbal. Așa cum este reglementată procedura învestirii, aceasta apare ca o procedură necontencioasă în care instanța analizează din punct de vedere formal condițiile necesare pentru învestirea titlului executoriu. Ori modalitatea de comunicare a procesului verbal nu putea fi cercetată în procedura învestirii, cât timp era posibil ca această modalitate de comunicare să fie totuși legală dacă procesul verbal afișat ar fi fost primit în fapt de contravenient care l-ar fi găsit afișat pe ușă și nu ar fi contestat această împrejurare. Numai în cadrul contestației la executare instanța poate analiza apărările invocate de contestator sub aspectul modalității de comunicare, o asemenea cercetare neputându-se face în procedura necontencioasă a încuviințării executării silite.
Față de cele reținute mai sus, instanța nu va mai analiza celelalte motive de nulitate a executării silite invocate de contestatoare.
Astfel fiind, instanța apreciază că, într-adevăr, procesul-verbal de contravenție . nr._/15.05.2012 nu constituie titlu executoriu în lipsa comunicării lui valabile, urmând ca în temeiul art. 720 Cod procedură civilă să anuleze executarea silită efectuată în dosarul de executare nr.1181/2015 al B. L. și M..
În consecință, ca urmare a anulării întregii executări silite, nu se mai impune a se pronunța asupra cererilor de anulare a unor acte de executare distincte (încheierea de încuviințare a executării și cea de stabilire a cheltuielilor de executare).
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea titlului executoriu, instanța urmează ca inadmisibil având în vedere disp.art.713 alin.2 Cod procedură civilă, în conformitate cu care în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu decât o hotărâre judecătorească se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Ori, în speță, cum titlul executoriu este procesul verbal de contravenție, contestatoarea are la îndemână calea procesuală specifică pentru desființarea lui, respectiv plângerea contravențională conform OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de contestatoarea B. Lucreția, domiciliată în București, ., ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. cu sediul în București, .. 401A, sector 6, înregistrată în Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J_, CUI_.
Anulează executarea silită efectuată în dosarul de executare nr.1181/2015 al B. L. și M..
Respinge capătul de cerere privind anularea titlului executoriu, ca inadmisibil.
Cu apel în 10 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.C.A. /Thred.TPC 4 ex./26.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 126/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2015.... → |
|---|
