Contestaţie la executare. Sentința nr. 453/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 453/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 453/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 453
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea A. S. SRL în contradictoriu cu intimatul S. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea, reprezentată de avocat R. I., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 4, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, pune în discuție competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Reprezentantul contestatoarei consideră că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza întrucât domiciliul debitorului se află pe raza teritorială a sectorului 6.
Având în vedere dispoziție art. 651 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, față de sediul debitorului la data sesizării organului de executare, instanța apreciază că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța pune în discuție estimarea duratei necesare pentru soluționarea procesului.
Reprezentantul contestatoarei consideră că procesul poate fi soluționat într-un termen de o lună.
Instanța, față de prevederile art. 238 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei, de asemenea, probele propuse de părți, apreciază că cererea poate fi soluționată într-un termen de 3 luni.
Instanța pune în discuție excepția tardivității, invocată de intimat prin întâmpinare.
Reprezentantul contestatoarei solicită respingerea excepției întrucât contestația a fost introdusă în termenul prevăzut de lege, de 15 zile, contestatoarea a primit somația pe data de 09.09, iar contestația a fost depusă pe data de 25 la Oficiul Poștal, așa cum rezultă chiar și din actele depuse de executorul judecătoresc.
În ceea ce privește excepția tardivității, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, având în vedere că de la fila 78 din dosar rezultă că actul de executare care face obiectul contestației a fost comunicat contestatoarei pe data de 9 septembrie 2015. În consecință, calculând termenul prevăzut de dispozițiile art. 715 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, conform dispozițiilor art. 181 și art. 183 Cod procedură civilă, întrucât potrivit plicului aflat la fila 15 din dosar contestația a fost depusă la Oficiul Poștal pe data de 25 septembrie 2015, instanța apreciază că termenul de 15 zile pentru exercitarea contestației la executare a fost respectat, în consecință, respinge excepția ca neîntemeiată.
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Reprezentantul contestatoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, față de dispozițiile art. 255 și 258 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează atât pentru contestatoare, cât și pentru intimat proba cu înscrisuri.
În cadrul probei cu înscrisuri, reprezentantul contestatoarei depune la dosar extrase de pe portalul Judecătoriei sectorului 6 București cu privire la dosarele nr._/303/205 și_/303/2015 și arată că nu mai are de depus și alte înscrisuri la dosar.
Nemaifiind alte solicitări de formulat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentantul contestatoarei solicită instanței să admită acțiunea astfel cum a fost formulată, în sensul anulării actelor de executare și, respectiv, a cheltuielilor de judecată, fiind vorba atât despre onorariul avocatului, cât și despre cheltuielile de executare din dosarul de executare.
La bază are un titlu care este o sentință judecătorească emisă de Tribunalul Dâmbovița, fiind vorba de 28 de foști salariați, iar executorul judecătoresc și avocatul acestor părți au considerat că este necesar să formuleze 28 de dosare de executare și astfel au încercat să obțină cheltuieli mult mai mari. În afară de debitul principal pe care contestatoarea și l-a asumat, a ajuns să fie obligată să plătească încă 400 de milioane de lei pentru că 200 s-au dus la avocat și 200 la executor. Deci, contestatoarea a plătit cheltuieli de executare o sumă echivalentă cu debitul. Avocatul și-a emis chitanțe de 700 de lei în fiecare dosar, inclusiv în dosarul de față, dar nu a făcut decât un singur traseu la București atunci când a solicitat executarea acestor dosare și un traseu când a venit și a ridicat sumele de bani de la CEC, deci nu observă care sunt activitățile efectuate și efortul depus de avocat, de asemenea, nici activitatea desfășurată de executor, care nu a făcut decât să dea „copy-paste” la mai multe dosare și a încercat să obțină un venit mult mai mare decât i s-ar fi cuvenit.
În concluzie, reprezentantul contestatoarei solicită instanței să admită acțiunea astfel cum a fost formulată și arată că toate actele de executare din acest dosar au fost făcute de executorul judecătoresc în aceeași zi, iar somația a primit-o după ce acesta a blocat toate conturile, iar contestatoarea nu a mai putut să facă nimic în această privință. De asemenea, solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.09.2015, contestatoarea A. S. SRL, în contradictoriu cu intimatul S. G., a formulat contestație la executare împotriva încheierii nr.826/2015 din data de 07.09.2015 și comunicată la data de 09.09.2015 emisă de către Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești D. C. și D. A. C., prin care a solicitat admiterea acțiunii, în sensul anulării actelor de executare silită, respectiv a încheierii de încuviințare a executării silite și a somației din data de 09.09.2015.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că prin încheierea mai sus menționată, s-a dispus de către executorul judecătoresc încuviințarea executării silite împotriva sa, în baza sentinței civile nr.2766/28.05.2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ .
În calitate de debitor al obligației, contestatoarea a contestat cheltuielile de executare întrucât sunt exorbitante în raport cu activitatea efectuată de către cei implicate în dosarul de executare.
Astfel, societatea A. S. SRL a fost obligată conform sentinței de judecată nr.766/28,05.2015, la plata drepturilor salariale față de 28 de reclamanți, conform acestei sentințe societatea trebuind să plătească suma de 40.797 lei.
Societatea Profesională de Executori Judecătorești D. C. și D. A. a format 28 dosare de executare pentru a-și mări atât onorariile sale, cât și ale avocatului, astfel contestatoarea ajungând să plătească cheltuieli de executare la valoarea debitului, adică încă 40.000 de lei.
Contestatoarea a fost pusă în situația de a formula 28 de contestații pentru toate cele 28 de dosare de executare, în vederea reducerii cheltuielilor de executare.
Potrivit art.451 alin.2 și alin.3 Noul Cod de procedură civilă, instanța de executare are dreptul să cenzureze cheltuieli de executare stabilite de executorul judecătoresc, în baza probelor administrate, dacă le consideră disproporționate în raport de complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat.
Curtea Constituțională a statuat că valoarea onorariului de avocat trebuie să fie proporțional cu serviciul prestat, existând posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un echilibru între serviciul prestat și onorariul solicitat.
Așa cum s-a arătat mai sus, atât avocatul părții în dosarul de executare, cât și executorul au încercat să obțină onorarii nejustificat de mari, prin multiplicarea unui singur dosar în 28 de dosare de executare silită.
Contestatoarea a considerat că nu se justifică aceste onorarii exorbitante.
Pentru motivele invocate, contestatoarea a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea formelor de executare și reducerea onorariilor de executare atât ale avocatului, cât și ale executorului judecătoresc, cu cheltuieli de judecată.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art.451 alin.2 și 3 Noul Cod de procedură civilă, art. 711 Noul Cod de procedură civilă.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a depus la dosar, în copie, somație nr.1102 din data de 09.09.2015, încheierea nr.826 din data de 07.09.2015 și sentința civilă nr.766/28.05.2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La data de 27.10.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulate de ., ca nefondată.
Contestatoarea din cauza de față a formulat cerere împotriva încheierii nr.826/2015, comunicată acesteia la data de 09.09.2015 de către SEPEJ D. C. și D. A. C., solicitând anularea actelor de executare silită, respectiv a încheierii și a somației din data de 07.09.2015, iar în subsidiar reducerea cheltuielilor de executare cu privire la onorariul executorului judecătoresc și de avocat.
Contestatoarea a solicitat anularea formelor de executare cu privire la încheierea de încuviințare a executării silită nr.826/07.09.2015 și a somației din data de 07.09.2015, ori aceste acte de executare privesc creanța datorată cuprinsă în titlu executoriu, onorariul de executor și de avocat.
Astfel, din cuprinsul contestației reiese faptul că se solicită (având în vedere aspectele invocate) anularea tuturor formelor de executare nu numai reducerea cheltuielilor. Sub acest aspect cererea este informă, conform art.194 Cod procedură civilă raportat la art. 716 Cod procedură civilă, întrucât actele de executare a căror anulare se solicită cuprind creanța datorată și cheltuielile de executare, neindicându-se valoarea obiectului contestației și nici dosarul de executare.
Contestația de față a fost introdusă peste termenul legal de 15 zile prevăzut de lege, termen care curge de la data de 09.09.2015, dată la care contestatoarea a primit somația emisă în data de 07.09.2015, conform dovezii de comunicare atașată, iar contestația a fost înregistrată la instanță la data de 28.09.2015, peste termenul legal.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat instanței să constate justificate cheltuielile de executare constând în onorariul executorului judecătoresc și de avocat.
În ceea ce privește onorariul de executare al executorului, acesta a fost stabilit conform Legii nr. 188/2000, cu TVA-ul aferent cuvenit bugetului de stat.
Faptul că executorul a format 28 de dosare de executare nu contravine nici unei legi, nu s-a încălcat nici un text de lege în această materie ci, dimpotrivă, realizarea nominală a dosarelor de executare a creditorilor cuprinși în același titlul executoriu a condus la realizarea creanței fiecărui creditor în parte, creanțele fiind diferite, dobânzile, perioadele și actualizările fiind separate. De altfel, executarea acestor creanțe a mai fost încercată și în fața altui executor judecătoresc din raza Curții de Apel București, în cursul lunii iulie 2015, în condițiile în care contestatoarea nu a dorit să se conformeze hotărârii Tribunalului Dâmbovița, rămasă definitiva. Acest fapt arată reaua credință a contestatoarei în a-și achita debitele față de foștii salariați, debite stabilite de instanța de judecată.
Instanța de judecată a fost investită în dosarul de față cu o singură contestație la executare împotriva intimatului de față, un singur dosar de executare. Susținerile contestatoarei sub acest aspect apar astfel, ca nefondate. Executarea a fost încheiată.
Față de onorariul de avocat, intimatul a învederat instanței că acesta se justifică față de munca prestată de acesta, muncă care a presupus activitatea de redactare de cereri, obținerea legalizării titlului executoriu, de redactare, asistență, consultanță, formularea cererii de executare silită și reprezentarea creditorului în fața executorului judecătoresc, taxe judiciare, urmărirea procedurii de executare silită, precum și de nenumărate deplasări Târgoviște-București la sediul acestuia din urmă. Numai costul deplasării este în sumă de 100 lei - deplasări 03.09.2015, 29.09.2015.
Ca urmare, onorariul de avocat nu apare ca fiind disproporționat față de munca prestată de acesta, în condițiile în care executarea silită este o parte a procesului civil.
La dosarul de executare silită se găsesc documente contabile justificabile pentru onorariu de avocat pentru care se suportă taxe și impozite aferente bugetului de stat, bugetului CAS, UNBR, Sănătate, etc. onorariul care este în concordanță și cu tabelul onorariilor de avocat stabilit și afișat pentru public de Baroul Dâmbovița, instanța de judecată urmând să țină seama și de circumstanțele cauzei, având în vedere obiectul executării silite - drepturi salariale, pentru care foștii salariați-toți din alt județ decât București, cu nevoi personale de natură familială au fost în situația de față.
Contestatoarea s-a plâns prin această acțiune de cheltuielile de executare, în condițiile în care acestea puteau fi evitate prin plata directă către foștii săi salariați a drepturilor salariale cuvenite legal. Aceste drepturi puteau fi acordate înainte ca foștii salariați să se adreseze Tribunalului Dâmbovița pentru realizarea drepturilor lor și să demareze procedurile legale de executare.
Astfel, societatea debitoare și-a asumat implicit și faptul plății cheltuielilor de executare. Aceasta, în condițiile în care au existat (executări silite) și vor mai exista (promovări de acțiuni privind drepturile salariale cu alți foști salariați, a se vedea înscrisurile depuse) cazuri asemănătoare cu cel de față, privind foști salariați ai contestatoarei care nu și-au primit drepturile salariale pentru munca prestată, în condițiile în care majoritatea sunt întreținători de familie.
Mai mult decât atât, buna credință a intimatului - în calitate de creditor al contestatoarei cu ocazia desfășurării executării silite, a constat și în faptul că a renunțat la dobânda legală și actualizarea cu indicele de inflație a creanței stabilită prin sentința civilă nr.766/2015 a Tribunalului, sume considerabile care erau în sarcina contestatoarei.
Mai mult decât atât, la data de 06.09.2015, s-a încercat o înțelegere pe cale amiabilă cu contestatoarea sub aceste aspecte, prin realizarea unei tranzacții privind cheltuielile de executare, dar aceasta a refuzat prin reprezentant convențional.
Intimatul a învederat instanței de judecată că avocatul mandatat cu executarea silită s-a deplasat la București, la sediul biroului executorului judecătoresc, inclusiv la termenul stabilit pentru eliberarea recipisei pe numele acestuia către CEC în vederea recuperării dreptului stabilit de instanța de judecată la data de 29.09.2015. Dacă dintr-un onorariu în sumă de 700 lei se vor scădea cheltuielii de transport, taxele judiciare de timbru, impozitele și taxele datorate legal și celelalte cheltuieli, urmează ca instanța de judecată să aprecieze raportul dintre munca depusă de avocat și valoarea onorariului, în vederea realizării materială a creanței intimatului.
Pentru toate aceste aspecte, intimatul a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată.
Intimatul a depus la dosar, în copie, adresă către Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești D. C. și D. A. C., proces-verbal din data de 30.09.2015, cerere de chemare în judecată înregistrată sub nr.4554 la data de 14.10.2015 si ordine de deplasare nr.2 din data de 05.09.2015 si nr. 3 din data de 29.09.2015.
Urmare solicitării instanței, la data de 28.10.2015, Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești D. C. și D. A. C. a înaintat la dosar copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe înscrisurile din dosarul de executare nr.826/2015 (filele 45-85).
La data de 27.11.2015, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul S. G., prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate și argumentelor invocate prin întâmpinare, și admiterea cererii sale, așa cum a fost formulată.
În ceea ce privește excepția tardivității introducerii contestației, contestatoarea a arătat că, prin întâmpinare s-a invocat tardivitatea introducerii contestației, intimatul afirmând că a fost depusă peste termenul legal de 15 zile, termen care curge de la data de 09.09.2015. Așadar, ultima zi a termenului este 25.09.2015. În susținerea excepției tardivității, intimatul a specificat faptul că această contestație a fost înregistrată la instanță în data de 28.09.2015, peste termenul legal.
Totuși, așa cum rezultă din înscrisurile anexate acestui răspuns la întâmpinare, contestația a fost depusă prin scrisoare recomandată la Oficiul Poștal nr.73, la data de 25.09.2015, deci în interiorul termenului.
Conform art. 183 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă „actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen”.
Având în vedere cele precizate mai sus, contestatoarea a solicitat respingerea excepției tardivității introducerii contestației.
În ceea ce privește fondul cauzei, contestatoarea a precizat următoarele:
Așa cum s-a arătat în cererea introductivă de instanță, contestatoarea a contestat faptul că Societatea Profesională de Executori Judecătorești D. C. și D. A. a format un număr de 28 de dosare de executare dintr-un singur titlu executoriu, cu unicul scop de a-și mări onorariile sale și ale avocatului creditorului. Procedând astfel, au generat în mod artificial în sarcina contestatoarei cheltuieli de executare la valoarea debitului, adică încă 40.000 de lei.
Mai mult, fiind puși în situația de a formula 28 de contestații la executare pentru toate cele 28 de dosare de executare, vor fi generate cheltuieli de judecată suplimentare pentru a se obține reducerea cheltuielilor de executare.
Intimatul a invocat în întâmpinare faptul că formarea de către executor a 28 de dosare de executare nu ar încălca nicio dispoziție legală. Totuși, faptul că legea nu interzice o anumită conduită, nu duce la concluzia că subiectul de drept își poate exercita dreptul în orice mod, chiar cu vătămarea intereselor altor subiecte de drept.
Conform art. 15 din Codul civil, „Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe”.
Or, folosirea unei căi pe care legea nu o interzice în mod expres, cu scopul de a păgubi creditorul este un abuz de drept. Practic, prin exercitarea dreptului într-o asemenea modalitate, cheltuielile de executare au crescut semnificativ, față de ipoteza în care ar fi fost deschis un singur dosar de executare. De aceea, contestatoarea a considerat că apărarea intimatului nu este de natură să justifice modul în care s-a realizat contestația la executare.
Referitor la afirmațiile intimatului că „realizarea nominală a dosarelor de executare a creditorilor cuprinși în același titlu executoriu a condus la realizarea creanței fiecărui creditor în parte, creanțele fiind diferite, dobânzile, perioadele și actualizările fiind separate”, contestatoarea a considerat că ele nu justifică deschiderea a 28 de dosare de executare.
Printr-o interpretare per a contrario s-a ajuns la concluzia că deschiderea unui singur dosar de executare nu ar fi condus la realizarea creanței fiecărui creditor în parte, ceea ce este absurd. Din moment ce această justificare a fost singura formulată de intimat pentru deschiderea celor 28 de dosare și creșterea semnificativă a cheltuielilor de judecată, contestatoarea a considerat că reaua-credință a intimatului este evidentă, acesta urmărind unicul scop de a păgubi societatea contestatoare.
Faptul invocat de intimat în întâmpinare, că s-a mai încercat executarea și în fața altui executor judecătoresc din circumscripția Curții de Apel București, în iulie 2015, nu justifică în niciun fel abuzul de drept săvârșit. Nereușita unui executări silite nu dă dreptul părții să își exercite dreptul cu scopul de a păgubi partea adversă.
Referitor la afirmația că aceste cheltuieli „puteau fi evitate prin plata directă către foștii săi salariați a drepturilor salariate cuvenite legal”, acestea nu au legătură cu obiectul prezentei acțiuni. Nu se contestă drepturile salariate ale foștilor angajați, ci modul abuziv și cu rea-credință în care s-a desfășurat executarea silită, cu scopul și rezultatul generării unor costuri de executare foarte mari, în paralel cu un nivel al onorariilor nejustificat de mare al executorilor judecătorești și al avocatului creditorului. Chiar dacă afirmația ar avea legătură cu obiectul prezentei acțiuni, aceasta nu ar justifica abuzul de drept săvârșit.
În ceea ce privește susținerile conform cărora „față de onorariul de avocat, învederăm instanței că acesta se justifică față de munca depusă”, contestatoarea a considerat că acestea sunt eronate și lipsite de fundament. Invocarea unor „nenumărate deplasări Târgoviște – București”, costul unei deplasări fiind estimat de creditor la 100 de lei, nu justifică nivelul onorariului.
În întâmpinare s-a invocat volumul de muncă depusă de avocat, activitatea de redactare de cereri, obținerea titlului executoriu, asistența, consultanța, formularea cererii de executare silită și reprezentarea în fața executorului judecătoresc, cuantumul onorariului fiind de 700 lei.
Contestatoarea a învederat instanței că, fiind vorba de 28 de dosare de executare, onorariul avocatului în toate aceste dosare este de aproximativ de_ lei, un onorariu nejustificat de mare în raport cu munca depusă. Dacă s-ar fi deschis un singur dosar de executare, onorariul avocatului ar fi avut un cuantum și de zece ori mai mic.
Mai mult, nu pot fi luate în considerare justificările referitoare la munca de redactare și la obținerea titlului executoriu.
În primul rând este vorba de un singur titlul executoriu, nu de 28. În al doilea rând cererile redactare de avocatul creditorilor sunt cvasi - identice, în mod evident operate cu metoda copy-paste. Simpla modificare a numelui creditorilor în cererea adresată executorului judecătoresc nu justifică un onorariu de zece ori mai mare.
Evident că nu a fost depusă o muncă suplimentară, motiv pentru care contestatoarea a considerat că prin întâmpinare nu au fost combătute cererile sale.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 183 și 201 din Noul Cod de procedură civilă și art. 15 din Noul Cod Civil.
La termenul din data de 21.01.2016, instanța a respins ca neintemeiata excepția tardivitatii contestatiei la executare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civila nr.766/28 mai 2015 a Tribunalului Dambovita-sectia I civila, contestatoarea a fost obligata la plata către intimatul S. G. a sumei de 1419 lei, drepturi salariale aferente lunilor decembrie 2013, ianuarie și partial februarie 2014 +466 de lei pentru 15 zile concediu de odihna neefectuat.
În baza acestui titlu executoriu, la data de 02.09.2015 intimatul creditor a formulat cerere de executare silită împotriva contestatoarei debitoare, formandu-se dosarul de executare nr.826/2015 al SCPEJ D. C. și D. C. A., prin incheierea din data de 07.09.2015, executorul judecătoresc încuviințand executarea silită.
La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis încheierea contestată, prin care a stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 1394,83 de lei, din care 242,61 de lei onorariu de executor, 700 de lei, onorariu avocat, și 452,22 de lei, cheltuieli ocazionate de efectuarea lucrărilor în dosar.
La aceeași dată a fost emisă somația adresată debitoarei A. S. S.R.L., precum și adrese de infiintare a popririi.
Cu privire la nelegalitatea executării silite ca urmare a formării unor dosare separate pentru fiecare din creditorii menționați în titlul executoriu, instanța reține că nu poate fi impus creditorilor să formeze un singur dosar de executare silită, cât timp fiecare dintre aceștia are o creanță individualizată și are dreptul să o urmărească silit în formele prevăzute de lege, nefăcându-se sub acest aspect dovada relei-credințe invocate de contestatoare.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare, instanța apreciază criticile aduse de contestatoare întemeiate în parte.
Cu privire la onorariul de avocat, instanța reține că acesta este reglementat expres în cadrul cheltuielilor de executare de art. 669 alin. 3 pct. 3 Cod procedură civilă, dar cuantumul acestuia, de 700 de lei, se impune a fi redus la valoarea de 400 de lei, apreciată de instanță ca rezonabilă în raport de valoarea totală a creanței de 1885 de lei, și de munca depusă de avocat în dosarul de executare. Din aceasta perspectiva, instanța apreciază că nu se justifică acordarea unui onorariu aproape de jumătate din cuantumul creanței și chiar mai mare decât cel al executorului judecătoresc, care desfășoară principala activitate în dosarul de executare.
Referitor la cheltuielile de 452,22 de lei ocazionate de efectuarea lucrărilor în dosar, instanța reține că în cererea de chemare în judecată nu s-au formulat critici cu privire la valoarea acestora, contestatoarea criticând aceste cheltuieli doar în privința faptului ca au fost constituite dosare de executare diferite, însă, anterior, instanța a arătat ca acesta nu constituie un motiv al nelegalitatii cheltuielilor.
În ceea ce privește cererea de anulare a incheierii de incuviintare a executarii, instanța o va respinge ca neintemeiata, aceasta fiind emisa cu respectarea art.666 Cod procedura civila.
Instanța va admite astfel în parte contestația la executare si va dispune anularea în parte a actelor de executare emise în dosarul de executare nr.826/2015 al SCPEJ D. C. și D. A. C. cu privire la onorariul de avocat plătit de creditor în cadrul executării silite în sensul reducerii acestuia de la suma de 700 de lei la suma de 400 de lei.
În baza art.453 alin.2 Cod procedură civilă, va obliga intimatul la plata sumei de 57 de lei către contestatoare, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la ultimul termen de judecată, proportional cu pretentiile acesteia admise de instanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea A. S. SRL, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 210, etaj 1, sector 6, CUI_, J_, cu sediul ales la Cabinetul de Avocat R. I., în București, Calea Plevnei nr.210, parter, sector 6, în contradictoriu cu intimatul S. G., cu domiciliul în ., comuna Iedera, . și cu domiciliul ales la Av. I. M. V., in Târgoviște, Bulevardul Independenței, ., etaj 4, apartament 15, județul Dâmbovița.
Dispune anularea în parte a actelor de executare emise în dosarul de executare nr.826/2015 al SCPEJ D. C. și D. A. C. cu privire la onorariul de avocat plătit de creditor în cadrul executării silite în sensul reducerii acestuia de la suma de 700 de lei la suma de 400 de lei.
Respinge cererea de anulare a încheierii de încuviințare a executării silite ca neîntemeiată.
Obligă intimatul la 57 de lei, cheltuieli de judecată, către contestatoare.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.MD/Thred.MV
4 ex./26.01.2016
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 805/2016. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 142/2016. Judecătoria... → |
|---|
