Contestaţie la executare. Sentința nr. 9982/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9982/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 9982/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9982
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. L. T.-D.
Grefier: C. I. T.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, pe intimații I. G., I. C. N., și pe terțul poprit D.G.F.P.M.B. - A. DE TREZORERIE ȘI contabilitate PUBLICĂ.
Dezbaterile în fond au avut loc la data de 23.11.2015, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acel termen, când instanța – pentru motivele consemnate în încheierea de dezbateri - a amânat pronunțarea la data de 26.11.2015 și pentru azi, 27.11.2015, hotărând după cum urmează:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 27.03.2015, contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL a formulat în contradictoriu cu intimații I. G., I. C. N. și terțul poprit D.G.F.P.M.B. - A. DE TREZORERIE ȘI contabilitate PUBLICĂ contestație la executare împotriva actelor de executare - somație din 18.03.2015, adresa de înființare a popririi din 18.03.2015, încheierea din 17.03.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare săvârșite în dosarul execuțional nr. 823/2015 al B.E.J. R. G. I., comunicate contestatorului în 23.12.2014, precum si împotriva executării silite înseși, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în temeiul art. 719 alin. 1 C.pr.civ., anularea actelor de executare silita emise precum și a actelor de executare ce se vor emite ulterior prezentei și încetarea executării silite înseși, în temeiul art. 718 alin. 1 C.pr.civ., suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabila a contestației la executare, iar în temeiul art. 669 alin.4 teza a II-a C.pr.civ, cenzurarea cheltuielilor de executare.
În motivarea cererii în fapt, contestatorul a arătat faptul că prin adresa sub nr. 6937/25.03.2015 i s-a comunicat faptul că s-a înființat poprirea asupra conturilor sale pentru suma de 4632 lei, cheltuieli de executare, având în vedere titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 904/26.04.2013 și decizia civilă nr. 623/25.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ prin care s-au stabilit măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, ., nr. 5, sector 1 și cheltuieli de judecată în valoare de 2000 de lei.
Contestatorul a mai învederat că prin încheierea din 17.03.2015 emisa de B. R. G. I., la cererea creditorilor s-a dispus obligarea Municipiului București la plata următoarelor sume: 4632 lei cheltuieli de executare formate din 226 lei cheltuieli de declanșare a executării silite, 434 cheltuieli necesare continuării executării silite, 500 1ei onorariu de avocat, 3224 lei onorariu executor judecătoresc, 248 de lei cheltuieli cu încetarea executării silite.
În ceea ce privește cheltuielile de executare în cuantum de 4632 lei, contestatorul a arătat că acestea sunt exagerat de mari. Raportat la prevederile Legii nr. 188/2000 si ale O.M.J. nr. 2550/2006, onorariul stabilit de executor este cel pentru notificarea și comunicarea actelor de procedură și nu cel stabilit prin raportare la creanța cu privire la care se formulează cererea de executare, solicitând aplicarea OMJ nr. 2550/2006 și stabilirea unui onorariu de executor mai mic, în raport de munca depusă de executor.
Prin titlul executoriu a fost obligat M. București să emită dispoziție de restituire în echivalent, iar daca ar fi vorba de “obligația de a face” onorariu de executare este de 200 lei +48 lei TVA, adică 248 Iei cum prevede pct.10 din OMJ nr.250/2006. Legea nr. 188/2000 și Ordinul MJ nr.2550/2006 nu prevăd onorariul pentru activitatea prestată privind executarea obligațiilor de “a face” prin urmare, onorariul maxim care poate fi stabilit de executor este cel de la pct.10 “orice alte acțiuni sau operațiuni date prin lege”, respectiv 200 lei la care se adaugă TVA de 48 lei, în total onorariul maximal fiind de 248 lei. executorul nu a justificat modul în care a stabilit valoarea onorariul de 2600 lei pentru executarea obligației de a face. Astfel, cât timp nu se prevede expres de lege cuantumul onorariului pentru această activitate, nu se poate percepe decât onorariul de la pct.10 din OMJ nr.2550/2006, cu atât mai mult cu cât în cadrul obligațiilor de a face sau de a nu face nu se rezumă decât la obținerea încuviințării silite, emiterea somației și comunicarea ei, restul procedurilor fiind prevăzute de art. 903 si urmat. C.proc.civ, neimplicând participarea executorului. Conform textului legal invocat onorariul este de 200 lei + 48 lei TVA, adică 248 lei. În consecința, onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, și nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor în detrimentul debitorului urmărit.
Contestatorul a susținut că onorariul de avocat în cuantum de 500 Iei în faza de executare silită este cel puțin exagerat, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 132 din Statutul profesiei de avocat specifică clar criteriile pentru stabilirea onorariului unui avocat raportat la munca prestată, aspect față de care onorariul de avocat este pe cât de exagerat pe atât de nejustificat, acesta trebuind să privească efectiv activitatea desfășurată de către avocat. Or, art. 669 alin 4 NCPC prevede că instanța de judecată poate dispune în cadrul contestației la executare aplicarea art. 451 alin. 2 NCPC, reducând motivat onorariul avocatului când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei.
Totodată, contestatorul a învederat că suma percepută pentru adrese, încheieri de îndeplinire a procedurii, somație, adrese de înființare a popririi, adrese încunoștințare și xerocopii, este cel puțin exagerată și neavenită, nefiind prezentate defalcat sumele care reprezintă costul fiecărui document emis în dosarul de executare, al xerocopiilor, cât s-a achitat pentru xerocopia unei pagini, câte pagini s-au xerocopiat și chitanța aferentă acestor costuri. A arătat că nu poate fi de acord cu plata acestor sume, întrucât potrivit art. 1 din OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice stabilite prin titlurile executorii astfel cum a fost modificata prin Legea 110/2007 “creanțele stabilite prin titlurile executorii în sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora ....’’ Prin urmare, nu este nici etic, nici moral și nici legal să fie obligat la plata unor creante nejustificate, din banii publici.
În drept, contestatorul a invocat disp. art. 711 și urm. C.pr.civ.
În probațiune, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul disp. art. 223 C.pr.civ.
La data de 03.06.2015 a fost depus dosarul de executare nr. 823/2015.
Prin sentința civilă nr. 7853/12.06.2015 s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus declinarea dosarului către Judecătoria Sectorului 6 București.
Prin încheierea de ședință din data de 05.10.2015 Judecătoria Sectorului 6 București a desemnat pentru intimatul I. C. N. un curat special în persoana av. B. A. C..
La data de 19.11.2015, prin poștă, intimatul I. C. N., prin curator, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată și suspendarea judecății în temeiul art. 242 C.pr.civ., în situația în care contestatorul nu face dovada achitării onorariului curatorului.
Cu privire la anularea actelor de executare și încetarea executării silite, contestatorul a arătat faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 632 și urm. C.pr.civ., executarea silită care formează obiectul dosarului nr. 823/2015 a fost pornită în temeiul unor titluri executorii valabile, reprezentând hotărâri judecătorești definitive. De asemenea, actele de executare silită au fost întocmite în conformitate cu dispozițiile art. 665 si urm, NCPC, neexistând o cauză care ar putea atrage sancțiunea nulității executării silite, sub acest aspect.
Intimatul a arătat că prezenta contestație la executare nu reprezintă decât o modalitate nejustificată de tergiversare a procedurii execuționale si o îngrădire a drepturilor intimaților, în condițiile în care sunt nevoiți să efectueze cheltuieli suplimentare în vederea realizării drepturilor acestora, recunoscute prin hotărâri definitive. Este de neînțeles cum instituții ale statului continuă să încalce drepturi ale cetățenilor, în condițiile în care există o vastă jurisprudență C.E.D.O. împotriva României, în spețe absolut similare, în care s-au constatat încălcări atât ale art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât și ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, România fiind obligată la plata de despăgubiri considerabile constând în daune materiale și morale: cauza Viasu contra României, cauza M. A. și alții împotriva României etc.
Mai mult, intimatul a susținut că instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești de condamnare a lor, termenul rezonabil fiind aplicabil și fazei executării silite. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, in cauza S. împotriva României, a reamintit că nu este oportun, să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție. Cu alte cuvinte, refuzul autoritarilor de a executa obligația de a emite dispoziție motivată cu propunere de acordare de măsuri reparatorii constituie și o atingere adusă dreptului prevăzut de art. I Protocolul I. Din aceleași considerente, instituția publică nu poate refuza nici executarea încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare, căruia legea îi conferă caracter de titlu executoriu, cât timp este evidentă culpa debitoarei în executarea voluntară a obligației ce-i incumbă.
Cu privire la suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, intimatul a arătat că obiectul executării silite care formează dosarul nr. 823/2015 este compus din, pe de o parte, obligația de a face și plata cheltuielilor de judecată, iar pe de altă parte obligarea debitorului la plata cheltuielilor de executare conform art. 670 alin (2) NCPC, iar instanța nu se poate pronunța asupra ceea ce nu s-a cerut.
În ceea ce privește cenzurarea cheltuielilor de executare, intimatul, prin curator, a susținut că potrivit art451 alin. (2) NCPC, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată, reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei sau cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, iar măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său. În speță, creditorul a achitat pentru a primi apărarea calificată a unui avocat în procedura executării silite un onorariu avocațial în cuantum de 500 lei, onorariu care a fost inclus de către executorul judecătoresc în cheltuielile de executare silită imputate debitoarei prin încheierea privind cheltuielile de executare. Raportul între cheltuielile datorate și activitatea efectiv prestată de către executor sau avocat sunt chestiuni de fapt lăsate de legiuitor la aprecierea executorului, în primă instanță.
Onorariul avocațial a fost stabilit inter partes conform art. 132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute în alin, 3 al textului menționat. O eventuală reducere a onorariului avocatului ales de creditor se poate realiza doar în contextul în care se face o raportare la toate aspectele care presupun activitatea de executare silită, neputându-se anticipa nici durata executării, nici activitatea de executare silită, aceste onorarii negociindu-se de client cu avocatul său și numai în măsura în care acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei sau cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, poate fi reapreciat de instanță.
De altfel, intimatul, prin curator a arătat că însăși prezenta contestație la executare este o dovadă a faptului că executarea silită nu este una care să nu ridice probleme, necesitând aportul avocatului care a anticipat această perspectivă. Mai mult, conform art. 670 alin.(l) NCPC, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligata să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Onorariul avocatului pentru activitatea depusă de acesta în cursul executării silite nu se cuantifică doar în raport cu actele materiale efectuate în dosarul de executare, ci presupune și întreaga activitate de consiliere juridică, inclusiv cu privire la toate aspectele care pot surveni, aspect anticipat de avocat având în vedere experiența sa anterioară cu alți creditori în situații asemănătoare. Onorariul de avocat este inclus în cheltuielile de executare, conform art. 670 alin.(3) NCPC și se suportă de debitor, în măsura în care au fost efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu. Mai mult decât atât, acest onorariu este supus taxelor și impozitelor aferente venitului, care trebuie achitate atât către bugetele statului cât și către Baroul din care face parte avocatul, astfel încât, din suma efectiv plătită, valoarea netă ce ar rămâne în urma deducerilor legale este mult mai mică, ceea ce subliniază și mai mult ideea că onorariul efectiv perceput nu a fost disproporționat față de volumul de muncă anticipat.
În drept, intimatul a invocat disp. art. 205 și urm. C.pr.civ., iar în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., acesta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul I. G. și terțul poprit D.G.F.P.M.B. - A. DE TREZORERIE ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ, deși legal citați, nu s-au prezentat și nu au depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 904/26.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – secția a III-a civilă în dosarul nr._, s-a admis cererea intimaților introdusă împotriva contestatorului, iar acesta din urmă a fost obligat să emită dispoziție motivată cu propunerea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, precum și obligarea contestatoarei la plata sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 623R/25.03.2014, Curtea de apel București a respins recursul exercitat de contestator, iar acesta a fost obligat și la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin cererea adresată B. R. G.-I., intimații au demarat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 904/26.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – secția a III-a civilă în dosarul nr._, ce a fost încuviințată de executorul judecătoresc la data de 17.03.2015, constituind astfel dosarul de executare nr. 823/2015.
La data de 18.03.2015 a fost emisă încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare (fila 35), prin care s-a stabilit suma totală de 4632 lei reprezentând cheltuieli de executare, dintre care suma de 3.224 lei reprezentând onorariu executor, suma de 908 lei reprezentând cheltuielile necesare declanșării, continuării și încetării executării silite și suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Prin somația din aceeași dată, executorul judecătoresc i-a pus în vedere contestatorului să își execute obligația de a face și să achite cheltuielile de executare (fila 33).
În drept, potrivit art. 711 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Instanța reține dispozițiile art. 669 alin. 4 Cod Procedură Civilă sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
Referitor la criticile privind modul de stabilirea a onorariului executorului judecătoresc, instanța le apreciază neîntemeiate, din următoarele considerente:
Cuantumul onorariului executorului judecătoresc de 3.224 de lei, respectă limitele prevăzute de dispozițiile Ordinului Ministrului nr. 2550/2006 pentru obligația de a face. Sub acest aspect, instanța constată că onorariul executorului judecătoresc se încadrează în limitele prevăzute de pct. 2 subpunctul 4 (puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri etc.: între 60 lei-2.200 lei pentru debitor persoană fizică și între 60 lei – 5.200 lei pentru debitor persoană juridică), executarea obligației de a face fiind o executare directă, putându-se obține numai o îndeplinire exactă a obligației și neputându-se executa prin echivalent bănesc (executare indirectă).
Instanța apreciază neîntemeiată solicitarea contestatorului de reducere a cuantumului onorariului executorului judecătoresc, reținându-se faptul că onorariul nu a depășit nivelul maxim prevăzut de lege.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului de anulare a procesului-verbal de cheltuieli, pe motiv că în cauză sunt aplicabile disp. O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, motiv pentru procesul-verbal nu trebuia emis anterior celor 6 luni de la notificare pe care contestatorul le are pentru a-și îndeplini obligațiile de plată, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, întrucât obligația existentă în sarcina contestatorului, potrivit titlului executoriu, este o obligație de a face, nu de a da.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului de anulare a procesului-verbal de cheltuieli, pe motiv că cheltuielile necesare declanșării, continuării și încetării executării silite în cuantum de 908 lei sunt excesive, instanța constată că acesta este disproporționat având în vedere volumul de acte efectuat în cauză și costul comunicărilor acestora. Pentru aceste motive, instanța, în temeiul art. 669 alin. 4 C.p.c. va cenzura acest cuantum și va anula în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 18.03.2015, respectiv va reduce cuantumul acestora de la suma de 908 lei la suma de 100 lei care apare ca fiind un cuantum rezonabil în raport de cheltuielile suportate de către creditor în vederea realizării executării silite.
În vederea aprecierii asupra cuantumului onorariului avocatului intimaților contestat de către reclamantă, instanța va avea în vedere, prin analogie, și dispozițiile art. 451 alin. 2 C.p.c. conform cărora „instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.”
Din actele depuse la dosarul de executare, instanța constată că activitatea avocatului în faza de executare silită a constat în legalizarea hotărârii, redactarea și depunerea cererii de executare silită la executorul judecătoresc. În aceste condiții, față de faptul că actele efectuate de către avocat nu au prezentat o complexitate deosebită și un volum redus de muncă din partea acestuia, instanța constată că în cauză se justifică a fi suportat de către debitor doar un onorariu al avocatului în cuantum de 100 lei.
Pentru aceste motive, având în vedere că motivele nulitate invocate de contestatoare sunt întemeiate parțial, instanța va admite în parte contestația la executare și va anula în parte încheierea din data de 17.03.2015, somația din data de 18.03.2015 și adresa de înființare a popririi din 18.03.2015 din dosarul de executare nr. 823/2015 aflat pe rolul B. R. G. I. în sensul că reduce onorariul avocatului de la suma de 500 lei la suma de 100 și reduce cheltuielile necesare declanșării, continuării și încetării executării silite de la suma de 908 lei la suma de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6 în contradictoriu cu intimații I. G., domiciliat în București, ., ., . și I. C. N., prin curator special B. A. C. cu sediul în C.. Călărașilor, nr. 253, ., ., sector 3 și cu terțul poprit D.G.F.P.M.B. - A. DE TREZORERIE ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ, cu sediul în București, sector 4, Splaiul Unirii, nr. 6-8.
Anulează în parte încheierea din data de 17.03.2015, somația din data de 18.03.2015 și adresa de înființare a popririi din 18.03.2015 din dosarul de executare nr. 823/2015 aflat pe rolul B. R. G. I. în sensul că reduce onorariul avocatului de la suma de 500 lei la suma de 100 și reduce cheltuielile necesare declanșării, continuării și încetării executării silite de la suma de 908 lei la suma de 100 lei.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.ILTD/Thred.CIT/6 ex./28.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9502/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9685/2015.... → |
|---|
