Contestaţie la executare. Sentința nr. 743/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 743/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 743/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 743
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: A. J.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul B. S. în contradictoriu cu intimata K. SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, la prima strigare, nu s-a prezentat niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, conform art. 121 al. 5 HCSM 1375/2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, la a doua strigare, nu s-a prezentat niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra excepției netimbrării.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 4 București la data de 23.04.2015, sub numărul_, contestatorul B. S., în contradictoriu cu intimata K. SA, a formulat contestație la somația „fără număr”, transmisă de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești O. D. C. și N. A. în data de 08.04.2015, solicitând anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare aflat pe rolul Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești O. D. C. și N. A. și suspendarea executării până la soluționarea contestației.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că ultima plată efectuată la contractul de credit nr. 270/13.05.2005 a avut loc în data de 29.12.2009, conform chitanței anexate.
Având în vedere acest fapt, contestatorul a solicitat a se constata că a intervenit prescripția dreptului de a mai cere executarea silită după aproape 6 ani de la data în care creanța putea fi dată la executare, în fapt acest termen expirând în data de 29.12.2012.
Față de motivele expuse pe fondul cauzei, contestatorul a solicitat anularea executării silite, respingerea amenzii judiciare propusă și, implicit, plata oricăror cheltuieli de executare, și obligarea intimatei să anuleze toate actele de executare începute împotriva contestatorului și, de asemenea, să anunțe toate instituțiile bancare și de credit despre încetarea procedurii de executare silită, întrucât situația prezentată de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești O. D. C. și N. A. este neconformă cu realitatea.
În dovedirea contestației la executare, contestatorul a depus la dosar, în copie, chitanță din data de 29.12.2009, somație, înștiințare privind începerea executării și înființarea popririi, cerere de înființare a popririi, încheiere privind cheltuielile de executare silită din data de 02.04.2015, încheierea din data de 02.04.2015, contract de credit bancar pentru persoane fizice nr.270 din data de 13.05.2005.
La data de 02.06.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare la acțiunea formulată de către debitorul B. S., prin care a solicitat respingerea contestației promovată.
Intimata a invocat excepția tardivității introducerii contestației la executare, solicitând instanței să verifice documentele din dosarul cauzei și să constate dacă acțiunea a fost introdusă în termen.
Intimata a mai invocat excepția netimbrării acțiunii.
Conform dispozițiilor art.10 alin.2 din OUG nr. 80/2013, în cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestării nu poate depăși suma de 1,000 lei, indiferent de valoarea contestată. În cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestația la executare se taxează cu 100 lei.
Prin urmare, în măsura în care contestatorul nu a făcut dovada achitării taxei de timbru la valoarea contestată, intimata a solicitat anularea cererii de chemare în judecată.
În fapt, a arătat că prin contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.270/13.05.2005 încheiat între debitorul contestator B. S., în calitate de împrumutat, și Banca Comercială Română SA, în calitate de creditor, s-au stabilit anumite drepturi și obligații între părțile semnatare, iar una dintre obligațiile prevăzute în condițiile generale ale contractului de credit este: „La apariția oricărui caz de culpă, precum și pentru încălcarea oricăror alte obligații contractuale, Banca este îndreptățită să declare scadența anticipată a creditului, notificând aceasta împrumutatului în prealabil în scris. De la data scadenței anticipate, se pierde beneficiul rambursării creditului în rate, soldul creditului, dobânzile și comisioanele calculate și neachitate devenind sumă restantă pentru care împrumutatul datorează dobânda majorată prevăzută la art. 3.4.. În caz de neplată, Banca poate iniția procedurile legale pentru recuperarea sumelor datorate pe cale amiabilă sau prin executare silită, împrumutatul recunoscând Băncii dreptul de a alege modalitatea și ordinea de urmărire a garanțiilor”.
De asemenea, această prevedere este expres stipulată și în Legea nr.190/1999 la art. 20 („în cazul în care, în termen de 30 de zile de la primirea notificării prevăzute la art. 19, beneficiarul creditului nu execută obligațiile, contractul de credit ipotecar se consideră reziliat de plin drept și întreaga sumă a ratelor de credit cu dobânzile aferente devine exigibilă”).
Prin contractul de cesiune de creanțe din data de 10.02.2010, Banca Comercială Română SA, în calitate de Cedent, a cesionat, transmis și vândut către Secapital S.a.R.L. cu administrator creanțe K. România SRL, un portofoliu de creanțe pe care cedentul le deținea până la acel moment împotriva debitorilor săi, printre care se află și creanța deținută împotriva debitorului contestator, împreună cu toate drepturile principale și accesorii pe care legea și contractul de credit nr. 270/13.05.2005 le ofereau creditorului inițial. Ulterior, a fost încheiat contractul de cesiune între Secapital S.a.R.L și K. SA în data de 27.10.2011.
Întrucât nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu menționat anterior și înregistrat la dosarul execuțional nr. 445/2015, intimata s-a adresat SCPEJ O. D. C. și N. A. în vederea executării silite, prin poprire și/sau executare mobiliară și/sau imobiliară a obligațiilor acestuia.
Potrivit legislației în vigoare, cesiunea de creanțe este un act juridic civil, cu titlu oneros sau gratuit, prin care o persoană, numită cedent, transmite o creanță unei alte persoane, numită cesionar, aceasta dobândind astfel dreptul de a încasa creanța de la debitor, numit și debitorul cedat. În sprijinul celor de mai sus, intimata a menționat și Decizia nr. 2852/10.10.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în care instanța a apreciat că „Cesiunea de creanță este o Modalitate de transmitere a obligațiilor în formă convențională, prin care un creditor - numit cedent - transmite unei alte persoane - numit cesionar - debitorul creanței fiind obligat față de cesionar odată cu îndeplinirea formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni, fără a i se cere consimțământul”.
Totodată, în conformitate cu prevederile din condițiile generale la contractul de credit nr. 270/13.05.2005 solicitat, agreat și semnat de către debitorul contestator B. S., în calitate de împrumutat „Banca poate cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale din prezentul contract”, astfel intimata considerând că atât cesionarul cât și cedentul nu au încălcat nicio clauză contractuală, iar cesiunea considerând că a acoperit toate cerințele Legii și prin acest contract de cesiune nu au fost încălcate drepturile debitorilor.
Cesiunea de creanță a fost notificată astfel cum este prevăzut de art. 1393, societatea intimată trimițând către debitorul contestator notificări privind încheierea contractului de cesiune între părți, folosind înscrisuri ce vor fi anexate prezentei.
Mai mult de atât, cesiunea de creanțe și recesiune au fost înscrise în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare în conformitate cu dispozițiile Titlului VI - „Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare” - din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, sub nr. 2010-_- YZI/ 2010-_-HQL și 2011-_-SEC/2011-_-BIL, cesiunea drepturilor fiind definitivă și irevocabilă.
Conform notificării cesiunii de creanțe, atașată prezentei în copie certificată conform cu originalul, deținând dovada de comunicare, a fost adus la cunoștința debitorului cedat faptul ca Secapital S.â.R.L - „actualul creditor, are toată puterea și autoritatea de a emite notificări în atenția acesteia, care vor fi obligatorii pentru aceasta, și nu va solicita nicio aprobare, confirmare, de instruire sau de orice altă natură din partea cedentului sau al oricărei alte persoane” întrucât Cedentul Banca Comercială Română SA a cedat Cesionarului SeCAPITAL S.â.R.L creanța deținută împotriva sa împreună cu toate drepturile prezente și viitoare, dobânzile și beneficiile rezultate din contractul scadent anticipat, efect al nerespectării clauzelor acestuia de către debitor.
Intimata a încercat recuperarea creanței pe cale amiabilă, prin contactarea telefonică a acesteia și transmiterea de notificări, contestatorul neînțelegând să achite debitul datorat, împotriva sa fiind demarată procedura de executare silită. Astfel, contractul de credit nr. 270/13.05.2005 a fost investit cu formulă executorie de către Judecătoria Sectorului 4, SCPEJ O. D. C. și N. A. încuviințând executarea silită în baza art. 665 Cod procedură civilă.
Totodată, dacă debitorul B. S. era de bună credință și interesat de soluționarea dosarului său pe cale amiabilă prin rambursarea debitului, se putea deplasa oricând, la orice sucursală a Băncii Comerciale Române SA pentru a achita debitul restant și era înștiințat cu privire la cesiunea de creanță ce a avut loc și i se înmâna o copie a notificării privind cesiunea de creanță ce i s-a transmis la adresa comunicată și validată pe contractul de credit - fapt ce nu s-a întâmplat, debitorul cu știință ignorând eforturile creditorului inițial și actual de recuperare a creanței, așa cum a și recunoscut.
În ceea ce privește invocarea prescripției dreptului de a se cere executarea silită de către creditoare, intimata a menționat următoarele:|
Debitorul a fost pus în întârziere prin nenumăratele notificări transmise acestuia începând cu data cesiunii și până la momentul actual. Intimata a considerat astfel că se aplică prevederile art. 2537 alin. 4 cod civil „Prescripția se întrerupe prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere” și art. 2540 Cod civil „Prescripția este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripția numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere”.
Contestatorul a făcut doar simple afirmații, nedovedite prin niciun fel de document. Instanța de fond a reținut în mod corect că, potrivit dispozițiilor Codul civil, aceste afirmații trebuiau dovedite și, ca atare, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației formulată, arătând instanței faptul că simplul fapt al invocării unor „motive” lipsite de suport real nu sunt de natură a proba existența unor vicii de procedură care să îl fi prejudiciat pe debitorul contestator.
Prin intermediul probelor pe care le va atașa prezentei, intimata va dovedi faptul că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 1578, alin. 1 și 2 din Codul civil. Chiar dacă contestatorul nu a înțeles să își citească corespondența, acestuia îi poate fi opozabilă cesiunea de creanță, societatea intimată notificând acest lucru, chiar mai mult, a trimis mai multe scrisori către debitor prin care a informat asupra noului creditor, precum și a sumelor pe care i le datorează, încercând soluționarea dosarului pe cale amiabilă.
Referitor la motivele invocate de către contestator a arătat că acestea nu se încadrează în cadrul legal necesar pentru a suspenda executarea silită, motivele neavând caracter juridic. De asemenea, înainte de a se declanșa procedura executării silite, debitorul contestator a fost contactat de către K. România S.a.R.L. în faza amiabilă, unde se putea ține cont de circumstanțele personale ale debitorilor, însă contestatorul a ales să ignore orice încercare de rezolvare amiabilă atât din partea Băncii Comerciale Române SA, cât și din partea K. România SRL.
Înainte de demararea procedurii executării silite, intimata a încercat în nenumărate rânduri recuperarea creanței izvorâte din contractul de credit pe cale amiabilă, prin intermediul notificărilor și a contactării telefonice a debitorului, acestuia oferindu-i-se posibilitatea achitării debitului în cadrul unui angajament de plată.
Mai mult, în cadrul procedurii de colectare amiabile a creanței înregistrate împotriva debitorului B. S., intimata a transmis nenumărate notificări prin care a încercat să îl ajute la rambursarea debitului în mod eșalonat.
Intimata a solicitat executarea silită a debitorului B. S., întrucât acesta a înțeles să ignore eforturile creditorului de negociere a rambursării debitului, conform obligațiilor, nici nu a înțeles să beneficieze de ajutorul acordat de creditorul cesionar după data cesiunii, lipsindu-l pe acesta de dreptul de a-și recupera creanța.
Din înscrisurile depuse la dosar reiese că debitorul a fost înștiințat în permanență cu privire la obligațiile de plată restante, putând cunoaște în acest fel din ce se compune debitul datorat.
În concluzie, întrucât debitorului i s-au oferit nenumărate oportunități de plată prin înțelegere amiabilă și totuși a ales să ignore eforturile creditorului de soluționare amiabilă, dar și datorită faptului că motivele și argumentele sunt neprobate (la acțiune nefiind anexate dovezi a celor susținute) intimata a considerat că această contestație la executare a fost depusă tocmai pentru a îngreuna acest proces cu rea credință, fiind aplicabile în această situație prevederile art. 719 alin.3 din Noul Cod de procedură civilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 149 și 150 din Noul Cod de procedură civilă, art. 205 și 206 din Noul Cod de procedură civilă, art. 711 și urm. din Noul Cod de procedură civilă, art. 719 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat, în copie, contract de cesiune de creanțe, cu anexe, contract de cesionare creanțe din data de 27.10.2011, cu anexă, notificare din data de 01.03.2010, notificare cesiune de creanțe din data de 02.12.2011, notificare privind transferul dosarului în departamentul juridic din data de 05.06.2014, detalii privind executarea plății, somație de plată din data de 07.10.2014, procură tradusă.
Urmare solicitării instanței, la data de 06.08.2015, prin compartimentul registratură, Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești O. D. C. și N. A. a înaintat la dosar copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe înscrisurile din dosarul de executare silită nr.445/2015 (filele 68-99).
Prin sentința civilă nr._/03.09.2015 Judecătoria sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 6 București la data de 16.12.2015, sub numărul_ .
Referitor la excepția invocată din oficiu, instanța reține că, potrivit art. 33
al. 1 din OUG 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Conform art. 197 Cprciv: ”în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii”.
În speță, contestatorul nu a făcut dovada achitării taxei de timbru corespunzătoare cererii la data formulării acesteia, și nici ulterior, cu toate că instanța i-a comunicat această obligație, precum și cuantumul taxei datorate, astfel cum rezultă din rezoluția emisă în data de 17.12.2015 (fila 5 dosar), precum și din dovada de comunicare a dispozițiilor instanței, atașată la fila 8 dosar.
Prin urmare, față de această împrejurare, văzând dispozițiile art. 33 al. 2 din OUG 80/2013, precum și pe cele ale art. 197 Cprciv, instanța va admite excepția invocată și va anula cererea ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția netimbrării cererii.
Anulează cererea formulată de contestatorul B. S., domiciliat în București, Bulevardul Timișoara nr. 41, ., etaj 3, apartament 15, sector 6, CNP_, în contradictoriu cu intimata K. SA, cu sediul în Wraclow, 56 Legnicka 54-204, Polonia, înregistrată în Registrul Antreprenorilor de pe lângă Tribunalul Districtual Wraclow- Fabryczna Divizia 6 Business (Registrul Național) sub nr. KRS_, prin reprezentant legal K. România SRL, cu sediul în București, ., etaj 10, sector 4, Cod unic de înregistrare (CUI) și atribut fiscal RO_, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București cu nr. J_, ca netimbrată.
Cu apel în 10 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AG/Thred.MV
5 ex./15.02.2016
| ← Validare poprire. Sentința nr. 990/2016. Judecătoria SECTORUL... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 805/2016. Judecătoria... → |
|---|
