Plângere contravenţională. Sentința nr. 1511/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1511/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-02-2016 în dosarul nr. 1511/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1511
Ședința publică din data de 23.02.2016
Instanța constituită din:
P. C. A. E.
GREFIER P. E. C.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul M. D. I., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICPIULUI BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă contestatorul, personal, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la legitimarea contestatorului M. D. I., care prezintă CI . nr._, CNP_.
Contestatorul, personal, depune un înscris, reprezentând certificat de încadrare în grad de handicap, pe care instanța i-l restituie, având în vedere că mai este depus la dosar .
Instanța, constatând că este primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, conform art. 131 C.p.c. pune în discuție competența.
Contestatorul, personal, arată că Judecătoria Sector 6 București este competentă să judece prezenta cauză.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 131 alin. 1 C.p.c., constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea, raportat la dispozițiile art. 94 pct. 3 C.p.c. și art. 32 din OG nr. 2/2001.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 238 alin. 1 C.p.c., instanța pune în discuție durata necesară pentru cercetarea procesului.
Contestatorul, personal, arată că nu poate estima durata necesară cercetării procesului.
Instanța, în raport de actele dosarului, estimează durata necesară cercetării procesului la o perioadă medie de 6 luni de zile.
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Contestatorul, personal, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.Instanța, în baza art. 255 C.p.c. rap. la art. 258 C.p.c., încuviințează contestatorului proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar intimatei proba cu înscrisuri solicitată prin întâmpinare.
Instanța constată cercetarea judecătorească terminată, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Contestatorul, personal, având cuvântul pe fond, solicită anularea procesului-verbal. În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, arată că-și ia angajamentul că nu se va mai repeta incidentul și că își va lua medicația.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.10.2015, contestatorul M. D. I., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București, a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 13.10.2015 de agenți constatatori din cadrul intimatei, prin care a solicitat anularea procesului verbal menționat.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că este o persoană cu dezabilitate psihică cu certificat în grad de handicap accentuat, anexând alăturat acte ce dovedesc faptul ca este bolnav psihic.
Contestatorul nu a negat faptul că, la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție a făcut gălăgie, dar a pus-o pe seama stării sale nervoase din acel moment, angajându-se ca, pe viitor, să urmeze tratamentul medicamentos al medicului psihiatru, având speranța ca această faptă să nu se mai repete.
De asemenea, contestatorul a menționat că este pensionat pe caz de boală, cu o pensie de 400 lei lunar, și că este tatăl unei minore de 15 ani pe care mama sa a părăsit-o de la vârsta de 6 ani.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat, înștiințare de plată, cartea sa de identitate, talon mandat plată pensie pentru luna septembrie 2015, certificat de încadrare în grad de handicap nr.773 din data de 16.03.2015 și acte medicale privind starea sa de sănătate.
Prin compartimentul registratură, la data de 02.12.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare la plângerea formulată de petentul M. B. I. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/13.09.2015 întocmit de Secția 20 Poliție.
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție sus-menționat, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzută de dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea nr.61/1991 republicată
Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 din Legea nr.61/1991 (republicată) reprezintă contravenție „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”.
Analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv dispozițiile art.17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Conform Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție „...situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță... În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Sub aspectul temeiniciei actului constatator, intimata a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art. 1270 din codul de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii” coroborate cu dispozițiile art. 269 din Codul de procedură civilă conform cărora „înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege; autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului; este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter”.
De asemenea, în conformitate cu art. 249 din Codul de procedură civilă „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Mai mult decât atât, fapta contravențională descrisă în procesul-verbal contestat, este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ - actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate - actul emanând de la instituția emitentă cât și cu prezumția de veridicitate.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 183/08.05.2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 425/17.06.2003 s-a statuat faptul că, prevederile OG nr.2/2001 sunt constituționale și în deplin acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO, deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiției, cât și să îi fie respectate garanțiile procesuale, generale și speciale, prevăzute de acest text.
Intimata a solicitat a se avea în vedere și hotărârea pronunțată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. (cererea nr._/05) prin care s-a statuat că este „cert că instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă potrivit căruia. în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în fața instanței”. Totodată, intimata a solicitat a se observa că prezumția de nevinovăție a petentului nu are caracter absolut și, față de aceasta, primează prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal: „autoritățile naționale, dând prioritate prezumției de legalitate și validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumției de nevinovăție, au respectat garanțiile art.6 din Convenție, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancțiunii aplicate cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată” (decizia de inadmisibilitate pronunțată de CEDO la data de 28.06.2011 în cauza I. P. contra României - cererea_/04).
În acest sens s-a pronunțat Tribunalul București prin mai multe decizii, intimata menționând astfel decizia civilă nr. 700/06.03.2008, conform căreia „corespunde adevărului susținerea curentei, potrivit căreia incidența art. 6 din CEDO nu se regăsește în prezenta cauză, agentul constatator neavând obligația de a proba existența faptelor, față de împrejurarea că materia contravențională, prin reglementările în vigoare în prezent. nu poate fi asociată materiei penale, în condițiile în care au fost abrogate dispozițiile ce permiteau aplicarea sancțiunii închisorii contravenționale.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un act autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară ce revine celui care contestă actul respectiv.
Totodată, intimata a solicitat a se ține cont de faptul că, înscrisurile de la dosar se coroborează nemijlocit cu constatarea personală a faptei de către agentul de poliție, precum și cu actul constatator al contravenției.
Constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de fapta sau persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător.
De asemenea, au fost respectate de către agentul constatator, atât dispozițiile art.5 alin. 5 j din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea aplicată în cauză fiind amenda în cuantum de 200 de lei.
Față de cele expuse mai sus, intimata a considerat că măsurile luate de agentul constatator sunt adecvate unei astfel de situații, motiv pentru care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție din plângerea contravențională ca legal și temeinic întocmit.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale, intimata a arătat că se opune audierii în calitate de martor a vreunei persoane prevăzută în art. 315 Cod procedură civilă.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat raport din data de 18.11.2015, procesul verbal de contravenție contestat, confirmarea de primire a acestuia și fișa intervenției la eveniment.
La data de 24.12.2015, prin compartimentul registratură, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că a contestat procesul verbal de contravenție întocmit de organele de poliție pe numele său, prin care a fost amendat cu suma de 200 de lei pentru tulburarea liniștii publice.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/13.09.2015 întocmit de Secția 20 Poliție s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzută de dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea nr.61/1991 republicată, respectiv că la data de 13.10.2015, ora 21,20 la intersecția străzii Țibleș cu . tulburat liniște publică prin strigăte și țipete, adresând injurii trecătorilor în prezența copiilor.
Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 din Legea nr.61/1991 (republicată) reprezintă contravenție „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”.
Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că acesta întrunește condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și art. 19 OG 2/2001 și cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din OG 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța constată că nu se impune anularea procesului verbal de constatare a contravenției nici sub acest aspect, din mențiunile procesului verbal rezultând că săvârșirea faptei de către contestator a fost constatată direct de către agentul constatator, petentul de altfel nu a negat săvârșirea acestora.
În ceea ce privește iresponsabilitatea ca și cauză de înlăturare a răspunderii contravenționale instanța reține că, atât timp cât petentul nu este pus sub interdicție, se prezumă că acesta are discernământ și este responsabil pentru faptele sale.
Cu toate acestea, instanța reține că, față de starea de sănătate psihică a contestatorului dovedită cu actele de la dosar, faptul că acesta a declarat că-și ia angajamentul că nu se va mai repeta incidentul și că își va lua medicația, luând în considerare că nu s-a făcut dovada că petentul a mai săvârșit fapte de același gen, instanța apreciază că se impune reindividualizarea sancțiunii, astfel că va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei aplicată prin procesul verbal contestat . nr._/13.10.2015 cu sancțiunea avertismentului, atenționând contravenientul asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de contestatorul M. D. I., cu domiciliul în București, .. 1, sector 6, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE a MUNICPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 19, sector 3.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei aplicată prin procesul verbal contestat . nr._/13.10.2015 cu sancțiunea avertismentului.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. C.A.E./ Thred. MV
4 ex./02.03.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1018/2016.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 68/2016.... → |
|---|
