Plângere contravenţională. Sentința nr. 76/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 76/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 76/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 76
Ședința publică din data de 12.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul S. M.-S. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata, prin reprezentant convențional, consilier juridic M. A. în baza delegației aflată la dosarul cauzei, file 36, lipsind contestatorul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța acordă cuvântul asupra competenței privind soluționarea cererii de chemare în judecată.
Intimata, prin consilier juridic, menționează că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să soluționeze cauza dedusă judecății.
Instanța, verificând din oficiu competența conform art.131 alin.1 din C.pr.civ., constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial conform art.94 pct. 4 din C.pr.civ., art. 118 alin. 1 din OUG 195/2002, coroborat cu HG. nr.337/1993.
La interpelarea instanței, intimata, prin consilier juridic, solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri.
Conform art.238 din C.pr.civ. instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o lună.
În temeiul art. 255 C.pr.civ. și art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind-o admisibilă, utilă, concludentă, pertinentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind probe de administrat și constatând că nu sunt alte cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art.392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului.
Intimata, prin consilier juridic, menționează că fapta a fost încadrată corect de către agentul constatator, iar sancțiunea aplicată este corectă, procesul verbal contestat îndeplinind toate condițiile de fond și de formă prevăzute de dispozițiile legale. Totodată precizează că nu a fost făcută dovada contrară de către contestator a celor reținute de către agentul constatator motiv pentru care solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată menționând de asemenea că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 26.08.2015, sub nr._, contestatoarea S. M. – S., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLȚIE LOCALĂ SECTOR 6, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună admiterea plângerii și, pe cale de consecință, să dispună în principal, anularea Procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 10.08.2015 ca nelegal întocmit și exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale, precum și anularea măsurii de sancționare a sa cu 2 puncte de penalizare, iar în subsidiar, să dispună înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii în fapt, contestatorul a apreciat că pentru a putea fi sancționata o faptă contravenționala, se impun a fi îndeplinite două condiții intrinseci constând în încălcarea cu vinovăție a unei norme de drept, fapta care va atrage după sine o sancțiune prevăzută de lege, dar și extrinseci, constând în constatarea corespunzătoare a faptei respective de către o persoană abilitată în acest sens - agentul constatator. În plus, a considerat că agentului constatator îi incumbă obligația de a respecta o . forme expres prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ce au menirea de probă dincolo de orice îndoială existența fapte, vinovăția contravenientului și legalitatea actului realizat în acest sens.
Cu privire la situația de fapt, a arătat că în data de 10.08.2015 conducea microbuzul marca Mercedez-Benz înmatriculat sub nr._ aparținând societății C&I G. INTERNAȚIONAL S.R.L., societate la care era angajat în calitate de șofer, când a fost oprit de un echipaj al intimatei pe .. 220 în dreptul stației de metrou Păcii. Referitor la procesul verbal întocmit, contestatorul a apreciat în primul rând că nu s-a făcut în cuprinsul său o descriere completă și elocventă a faptei contravenționale, deși aceasta reprezintă o mențiune obligatorie conform art.180 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 prevăzut în Anexa1 a H.G. nr.1391/2006, ca și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la constatarea faptei comise și la aprecierea gravitații faptei.
În acest sens, contestatorul a considerat că agentul nu a descris suficient fapta, folosind termeni vagi și generali, pentru a face posibilă încadrarea sa în drept, individualizarea sancțiunii legale aplicabile acesteia și aprecierea gradului de pericol social: „A oprit voluntar microbuzul marca MERCEDES-BENZ cu număr înmatriculare_ în stația mijloacelor de transport public de persoane, respectiv RATB Valea Cascadelor, stația este semnalizata corespunzătoare cu indicator și marcaj rutier”. Contestatorul a considerat că o astfel de descriere este de natură a crea confuzie întrucât nu se înțelege în ce consta fapta contravenționala și în ce sens acesta nu a respectat regulile de circulație. Mai mult, a arătat că se afla în dreptul stației de metrou Păcii, iar în dreptul acesteia nu se află stația de transport public Valea Cascadelor.
Totodată, a precizat că stația de metrou Păcii are două ieșiri, una pe .. 220 și una la intersecția . . se afla într-adevăr stația RATB Valea Cascadelor. .. 220 se afla între stația RATB Valea Cascadelor și stația RATB Imprimeria Națională. Contestatorul a mai arătat că a fost oprit de un echipaj al intimatei pe .. 220, în dreptul stației de metrou Păcii, deoarece oprise în stația de transport public Valea Cascadelor pentru a lua un călător, astfel neperturbând circulația de pe . privire la locul săvârșirii faptei, a precizat că stația de transport public Valea Cascadelor se afla la intersecția . .>
Prin urmare, contestatorul a considerat că o astfel de modalitate de descriere a faptei și de indicare a locului săvârșirii ei nu respectă prevederile art. 16 alin 1 din OG nr. 2/2001, întrucât prin neindicarea corectă a adresei la care ar fi fost oprit autoturismul, instanță este în imposibilitate să verifice dacă acest punct se afla în zona de acțiune,precis delimitată, a indicatorului rutier. În acest sens a menționat că în cuprinsul art. 16 al O.G. nr. 2/2001, descrierea faptei trebuie făcută cu indicarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei. Instanță de judecată, conform prevederilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, poate să aprecieze asupra gravitații faptei și în consecința să reindividualizeze sancțiunea aplicată de agentul constatator, atât că țip de sancțiune cât și cu privire la cuantum. întrucât procesul-verbal contravențional reprezintă unicul act probator al săvârșirii unei contravenții, el trebuie să conțină toate elementele pe baza cărora se poate cerceta de către Iistanță de judecată dacă în realitate s-a comis o asemenea faptă și dacă în mod concret se poate angaja răspunderea contravenționala a unei persoane.
În privința temeiului de drept al sancțiunii contravenționale aplicate împotriva sa, a considerat că sancțiunea a fost în mod incorect încadrată în dispozițiile art. 142 lit. g) din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, deoarece oprirea mașinii a fost într-o stație de transport public, iar oprirea neregulamentară este prevăzută și sancționata la art. 108 alin. 1 lit a) pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002. În plus, a arătat că dispozițiile art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 în baza cărora au fost aplicate cele 2 puncte de penalizare se referă la încălcările alin. 1 ale aceluiași articol sau a celor de la art. 108 alin. lit. a). Art. 99 alin. 2. Așadar, contestatorul a considerat că temeiul de drept al constatării și sancționării contravenției trebuia să fie reprezentat de art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 și nu art. 99 alin. 2.
În acest sens, contestatorul a învederat instanței faptul că indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția este o mențiune obligatorie conform art. 180 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 prevăzut în Anexa 1 a H.G. nr. 1391/2006, legiuitorul avanei în vedere menționarea corectă a temeiului de drept ceea ce presupune indicarea cu claritate, fără echivoc a textului de lege sancționator, prin această operațiune realizându-se încadrarea în drept a faptei contravenționale. Având în vedere că în baza temeiului de drept indicat, agentul constatator sancționează contravenientul, indicarea eronată a altui text de lege este de natură să vicieze procesul verbal cu consecința anularii acestuia, având în vedere dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și art. 63 alin. 2 lit. a din OUG 195/2002.
Mai mult, contestatorul a precizat că se afla în timpul serviciului conducând microbuzul societății C&I G. INTERNAȚIONAL S.R.L care efectuează transportul public de persoane, precizând totodată că din prevederile O.U.G. nr. 195/2002 și din regulamentul de punere în aplicare al acesteia nu reiese că transportatorii particulari de transport public de persoane nu pot opri în stațiile de transport public. În plus, a considerat că încadrarea așa-zisei fapte sau pentru oprirea într-o stație de mijloace de transport public de persoane trebuia să se bazeze pe dispozițiile H.G. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și ale normelor de aplicare ale acesteia, precum și a sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri aplicabile în cazul constatării încălcărilor, având în vedere că contestatorul se afla în timpul serviciului și putea fi sancționat conform art. 7 alin. 10 din H.G. 69/2012, încălcând astfel dispozițiile art. 4 pct. 10 ale aceluiași act normativ, apreciind că temeiul de drept al contravenției îl reprezenta H.G. nr. 69/2012.
Pe fond, contestatorul a apreciat că nu îi poate fi reținută vreo culpă în săvârșirea faptei contravențională, în condițiile nu se poate stabili cu certitudine săvârșirea faptei de către acesta, astfel cum au fost reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, dubiile care profita contravenientului.
Totodată, a arătat că prejudiciul care mi-a fost adus prin încălcarea normelor de drept arătate este evident întrucât mă aflam în timpul serviciului, motiv pentru care a solicitat instanței să dispună înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertismentul în temeiul art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. În acest sens a mai apreciat că amenda contravenționala nu este gândită să asigure o reparație pecuniară a unei eventuale daune, ci ca un mijloc de constrângere a destinatarului actului normativ, de prevenire a săvârșirii de noi fapte, amenda neavând caracterul unei despăgubiri pentru acoperirea unei prejudiciu, ci are caracter punitiv prin natura ei, caracter specific sancțiunilor penale. De asemenea, a arătat că instanța de judecată deține aceasta prerogativă de a înlocui sancțiunea contravențională a amenzii cu avertismentul în condițiile art. 7 din O.G. nr. 2/2001, de aceea apelez la înțelegere și solicit înlocuirea amenzii, mai ales în raport de dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, modificată și republicata și Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată, H.G. nr. 69/2012 și ale Codului de procedura civilă.
În susținerea plângerii, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: Procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 10.08.2015, hărți, traseul autobuzului 61 și orice alte probe care vor rezulta din dezbateri ca fiind necesare.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 28.10.2015, intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, a solicitat instanței să dispună respingerea plângerii formulate de contestator ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării în fapt, intimata a învederat instanței faptul că la data și ora menționate în procesul verbal, polițistul local din cadrul intimatei care își desfășura activitatea în zona de competență, a identificat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, oprit pe .. 220, în stația mijloacelor de transport public în comun Valea Cascadelor, modalitatea de oprire a vehiculului făcând imposibilă pătrunderea acestora precum și îngreunând accesul călătorilor atât la îmbarcare cât și la debarcare. Intimata a precizat că fapta constituire contravenție, fiind prevăzută de art. 142 lit. g din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 și sancționată de art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002 amendă în cuantum de 208 lei. Totodată a arătat că în temeiul art. 108 alin. 1 lit. a din același act normativ s-a dispus împotriva contestatorului și măsura complementară constând în două puncte de penalizare.
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, intimata a învederat instanței faptul că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din O.G nr. 2/2001- privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006. În ceea ce privește sancțiunea aplicată, intimata a apreciat că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege și a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul pe pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. 2/2001, iar referitor la temeinicia procesului-verbal contestat, intimata a făcut trimitere la dispozițiile art. 34 din O.G. 2001, în temeiul cărora acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară, făcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege.
Cu privire la susținerile contestatorului referitoare la descrierea faptei, intimata a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, sens în care a considerat că descrierea faptei a fost realizată în mod corespunzător, cu indicarea locului, a mărcii și numărului de înmatriculare ale autoturismului și a opririi neregulamentare a acestuia în stația RATB, nefiind necesare alte mențiuni din partea agentului constatator. Referitor la susținerile contestatorului vizând temeiul de drept al contravenției, intimata a apreciat că acesta este reprezentat de art. 142 lit. g din O.U.G. nr.195/2002 și de art.99, alin.2 din OUG . 195/2002. Astfel, intimata a apreciat că încadrarea faptei a fost realizată în mod legal de către agentul constatator procesul verbal fiind întocmit cu respectarea tuturor dispozițiilor legale incidente.
În plus, intimata a apreciat că dispozițiile H.G. nr. 69/2002 nu sunt incidente în cauză, în raport de contravenția săvârșită, iar motivele de nelegalitate invocate de contestator nu constituie cauze de nulitate absolută ale acestuia, nefiind demonstrată nici o vătămare suferită de contestator ca urmare a emiterii procesului verbal. În acest sens, a invocat dispozițiile Deciziei nr. XXII/2007 a ÎCCJ.
În fine, cu privire la solicitarea contestatorului referitoare la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului este neîntemeiată atât timp cât acesta nu a invocat nici o cauză sau circumstanță care să conducă la individualizarea sancțiunii aplicate. În acest sens a mai considerat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei, având în vedere că nerespectarea regulilor referitoare la circulația pe drumurile publice pun în pericol grav pe ceilalți participanți la trafic, iar în aceste condiții măsura avertismentului a apreciat că nu este adecvată gravității încălcării constatate.
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței să dispună respingerea plângerii for mulată de contestatoare pe toate capetele de cerere ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/23.05.2015, ca temeinic și legal.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile C. pr. Civilă, O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare. Legea nr. 155/2010, O.U.G. nr. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006 și a tuturor celorlalte acte normative menționate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/23.05.2015.
Cerere legal timbrată.
In probațiune s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
In procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/10.08.2015 s-a reținut ca in acea zi, ora 15.27, petentul a oprit în mod voluntar microbuzul cu nr. de înmatriculare_, în zona Valea Cascadelor- . stația de transport public de persoane /RATB, Valea Cascadelor, stație semnalizată și marcată corespunzător prin indicator și marcaj rutier.
Persoana sancționata contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art.31-36 din OG nr.2/2001 în care sa utilizeze orice mijloc de proba și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt reținuta in procesul verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfasurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalități între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămane nesancționată o conduita antisociala si respectarea dreptului la aparare al petentului(cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Procedând la verificare temeiniciei și legalitații procesului verbal contestat de catre petent, in raport de prevederile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, se retine ca art.17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat se constată că respectă toate aceste cerințe sancționate cu nulitatea absolută.
Orice alte lipsuri din procesul-verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului verbal si din această perspectivă, se retine ca i-ar reveni petentului obligația de a propune probe și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă, știut fiind ca in materie contravenționala se angajează răspunderea chiar și pentru culpa cea mai simplă.
Sub acest aspect, nu vor fi primite susținerile contestatorului în sensul ca nu s-a procedat la descrierea în concret a faptei, imputate, respectiv că nu a fost menționat locul săvârșirii contravenției, in procesul verbal contestat fiind inserate suficiente elemente în raport de care instanța poate sa aprecieze asupra tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, agentul reținând ca petentul a oprit voluntar microbuzul în zona Valea Cascadelor - . statia RATB, fiind evident că prin acțiunea sa voluntară, petentul a stânjenit circulația mjloacelor de transport public într-o zonă cunoscută ca fiind una din cele mai aglomerate din oraș.
Fapta astfel cum a fost descrisa, se circumscrie dispozițiilor legale, întrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.142, lit.9 din Regulamentul la OUG nr.195/2002, sancționata de art.99, alin.2, lit.e și art.108, alin.1, lit.a, pct.8 din OUG nr. 195/2002.
Conform art.142 din Regulamentul la OUG nr.195/2002, ,,se interzice oprirea voluntară a vehiculelor: g) în stațiile mijloacelor de transport public de persoane, precum și la mai puțin de 25 m înainte și după acestea,,.Aceste prevederi fiind incidente în speță, raportat la conduita petentului care a încalcat dispoziții ce reglementeză circulatia pe drumurile publice, iar nu ale art.4, pct.10 din HG 69/2012 invocate de acesta ce se aplică încalcărilor acolo prevăzute, săvârsite de către conducătorul auto, care desfăsoată activitate de transport intrenational.
Potrivit disp.art.34 din O.G.nr.2/2001 republicată, procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt și de drept până la proba contrară.
În acest context sunt relevante în cauză aprecierile Curții Europeane a Drepturilor Omului (în cauze recente, împotriva României, respectiv cauza . și N. G.), referitoarea la sarcina probei în procedura contravențională, aceasta arătând că regimul juridic al contravențiilor fiind completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, care în materie de probe, aplică principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății, în măsura în care contravenientul nu este în imposibilitate absolută de a face proba contrarie, procesul verbal beneficiind de prezumția de legalitate și veridicitate, contravenientul trebuie să facă dovada contrarie, în caz contrar, prin aplicarea prezumției, fapta considerându-se săvârșită în modalitatea reținută în procesul verbal.
Concret, în cauza N. G. contra României, Curtea reține că „prin precizarea făcută în ședință publică în fața instanțelor naționale că nu dorește să solicite prezentarea altor probe, petenta s-a expus cu bună știință riscului unei condamnări întemeiate numai pe probele aflate la dosar, incluzând așadar procesul-verbal de contravenție pe care ea însăși l-a prezentat în fața judecătoriei și căruia îi era atribuită o prezumție de temeinicie relativă.”
În speță, petentul a solicitat numai proba cu înscrisuri, în dovedirea faptului că ,,nu a săvârșit fapta imputată,,.
Este unanim acceptat în jurisprudența națională ca procesul verbal de constatare a contravenției întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, numai în măsura în care se coroborează cu alte dovezi, însă în speță, aceasta prezumție nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauza dedusă judecății, petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt distincte de cea reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție de organul constatator,.
Instanța nu va primi susținerile petentului în sensul că avea dreptul să oprească în stația RATB-întrucât spațiul astfel amenajat, marcatecorespunzător cu indicarea liniilor de transport ce operează in zonă, este destinat exclusiv mijloacelor de transport public în comun, ce au nevoie de un spațiu de oprire adecvat pentru a debarca/ prelua călătorii în siguranță, astfel încât accesul acestor vehicule in statie nu poate fi îngreunat/resticționat ca urmare a staționării/opririi în acel punct a vehiculelor ce desfășoara curse de transport de persoane în regim privat .
Analizând sancțiunile stabilite, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a acestora, față de criteriile prevăzute de art.21, alin.3 din OG 2/2001, sancțiunile sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul a ținut cont de împrejurările, de modul și mijloacele de săvârșire a acestora, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel că nu se impune reindividualizarea sancțiunilor cu amenda și aplicarea unui avertisment.
Concluzionând, în speță nu s-a invocat și evident nici nu s-a dovedit vreo vătămare care sã nu fi putut fi acoperită în procedura în fața instanței de judecată prin administrarea de probe prin care să se combată constatările din procesul-verbal și din celelalte acte depuse la dosarul cauzei, drept pentru care se apreciază ca în măsura în care procesul verbal de constatare a contravenției este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, se susține temeinicia si legalitatea sa fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 din CEDO.
Pentru aceste considerente, constatând că nu s-a dovedit incidența în cauză a unor motive de nelegalitate sau netemeinicie a procesului-verbal contestat, instanța urmează să respingă plângerea formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatorul S. M.-S., cu domiciliul ales în Mun. București, ., ., având CNP_, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ, cu sediul în București, . d, sector 6, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare în rest. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronuntata in sedinta publica azi, 12.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
A. G. Ș. G.
Red. AG/Tehnored. PAS
4 ex/25.01.2016
| Contestaţie la executare. Sentința nr. 70/2016. Judecătoria... → |
|---|
