Acţiune în constatare. Sentința nr. 1556/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1556/2015 pronunțată de Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 1556/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. G.
-
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1556/2015
Ședința publică de la data de 06 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. TERODOR M.
GREFIER: B. E. F.
La ordine fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamanții B. M., D. V., N. Z.-L., T. H.-Z., V.-V. Z.-M., V. E. în contradictoriu cu pârâții C. L. AL C. ILIENI, P. C. ILIENI, C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect: acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la data de 02 octombrie 2015, la data de 05 octombrie 2015, iar ulterior la data de 06 octombrie 2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.03.2015 sub nr._, astfel cum a fost precizată (fila 82 și urm), reclamanții B. M., D. V., N. Z.-L., T. H.-Z., V. E., V.-V. Z.-M., în contradictoriu cu pârâții C. L. AL C. ILIENI, P. C. ILIENI F. I., C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, au solicitat:
- să se constate că reclamanții au fost supuși unui tratament discriminatoriu ca urmare a neachitării suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999;
- să fie obligați pârâții C. L. al comunei Ilieni și P. comunei Ilieni să plătească către reclamanți, cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat prin discriminare, sumele reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prin aplicarea procentului de 25% la salariul de bază pentru fiecare din cele două suplimente neacordate, începând cu data numirii în funcția publică a fiecărui reclamant și până la data de 12.11.2009, când au apărut noi reglementări legale (art. 50 lit. a din Legea nr. 330/2009), aceste sume urmând a fi actualizare cu indicele de inflația, calculat până la achitarea integrală a despăgubirilor;
- să fie obligat pârâtul C. L. al comunei Ilieni la alocarea și cuprinderea în buget a fondurilor necesare achitării despăgubirilor.
În motivarea cererii se arată că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Primăriei comunei Ilieni, fiindu-le aplicabile prevederile art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 118/1999.
Reclamanții au promovat acțiune în vederea valorificării acestor drepturi, cauza formând obiectul dosarului nr._ soluționat prin sentința civilă nr. 890/19.10.2009 prin care s-a dispus ca pârâții „să plătească reclamanților sumele reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 01.01.2004 sau pentru cei deveniți funcționari publici ulterior de la data numirii lor în funcție și până la data pronunțării prezentei hotărâri”. De asemenea, instanța a obligat pârâții la plata acestor sume actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii acestor drepturi și până la data plății efective.
Pârâții nu au pus în aplicare sentința civilă nr. 890/19.10.2009.
În urma solicitărilor formulate în baza Legii nr. 544/2001, reclamanții au luat cunoștință de faptul că alți funcționari publici, în baza unor hotărâri judecătorești similare, au beneficiat de plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prin aplicarea procentului de 25% la salariul de bază – răspunsurile comunicate de C. Județean C. sub nr. 684/31.01.2015 și Primăria comunei Bixad sub nr. 202/26.01.2015.
Reclamanții, luând la cunoștință de acestea, prin cererea adresată Primăriei comunei Ilieni sub nr. 1021/18.12.2015, au solicitat achitarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare prin aplicarea procentului de 25% la salariul de bază, dar prin adresa nr. 1189/25.02.2015, li s-a răspuns că nu este posibilă plata acestor drepturi deoarece instanța de judecată nu le-a cuantificat.
Aceasta, în condițiile în care C. L. al comunei Ilieni, ca autoritate deliberativă, în sensul art. 36 alin. 2 lit. b, alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, aprobă bugetul local și virările de credite bugetare, iar P. comunei Ilieni, ca autoritate executivă, în sensul art. 63 alin. 1 lit. c, alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, asigură respectarea hotărârilor Consiliului L. și exercită funcția de ordonator principal de credite.
Reclamanții învederează că prin refuzul pârâților de a pune în executare drepturile recunoscute printr-o hotărâre judecătorească au fost supuși unui tratament discriminatoriu în sensul art. 2 alin. 1 și 3 din OPG nr. 137/2000, fiind dezavantajați față de alți funcționari publici aflați în situații similare.
Reclamanții au invocat și art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția europeană a drepturilor omului privitor la interdicția generală a oricărei forme de discriminare, precum și art. 6 alin. 1 din Convenție referitoare la dreptul la un proces echitabil, aplicabil și în faza executării silite, potrivit hotărârii Hornsby vs. G..
În drept cererea fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 137/2000, art. 6, art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția europeană a drepturilor omului.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Conform art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 cererea este scutită de taxă judiciară de timbru.
La data de 31.03.2015, pârâții C. L. al comunei Ilieni și P. comunei Ilieni au depus întâmpinare, prin care au lăsat soluția la aprecierea instanței.
La data de 08.04.2015 pârâta C. Național pentru Combaterea Discriminării a depus punct de vedere, prezentând liniile directoare pentru soluționarea petițiilor care prezintă ca obiect încălcarea principiului nediscriminării și al egalității de tratament.
Astfel, au fost evidențiate cerințele pe care o faptă trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi calificată ca și faptă de discriminare, scopul tratamentului discriminator, inexistența unei justificări obiective, raportat toate acestea la prevederile OG nr. 137/2000.
În concluzie s-a arătat că prin rapoartele la prevederile legale anterior menționate, C. Național pentru Combaterea Discriminării reține faptul că aspectele semnalate de către reclamant creează prezumția unui tratament diferențiat aplicat acesteia prin comparație cu alte persoane aflate în situații identice/comparabile cu a sa, neputându-se însă constata din documentele anexate acțiunii, existența sau inexistența unei justificări obiective a tratamentului diferențiat semnalat, pe cale de consecință lasă la latitudinea instanței constatarea caracterului discriminatoriu/nediscriminatoriu al aspectelor sesizate.
La data de 21.04.2015, reclamanții au depus răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea cererii de chemare în judecată.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei:
Instanța reține că prin prezenta cerere, reclamanții, conform prevederilor art. 37 Noul C. proc. civ., au solicitat să se constate că sunt supuși unui tratament discriminatoriu ca urmare a refuzului pârâților de achitare a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, fiecare în cuantum de 25% din salariul de bază, și obligarea pârâților la plata despăgubirilor în cuantum egal cu cel al suplimentelor.
În ceea ce privește sumele aferente suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, în cadrul dosarului nr._, în care au figurat ca și reclamanți, reclamanții din prezentul dosar, respectiv B. M., D. V., N. Z.-L., T. H.-Z., V. E., V.-V. Z.-M., alături de B. E. G., s-a pronunțat de Tribunalul C. Sentința civilă nr. 890/19.10.2009, definitivă prin neapelare, prin care a hotărât:
„Obligă pârâții să plătească reclamanților sumele reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 01.01.2004 sau pentru cei deveniți funcționari publici ulterior de la data numirii lor în funcție și până la data pronunțării prezentei hotărâri.
Dispune actualizarea sumelor datorate reclamanților cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective a drepturilor salariale.
Obligă pârâții să plătească reclamanților sumele constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și în continuare pentru viitor, până la modificarea situației de fapt sau de drept.”
Dar, în motivarea Sentinței civile, Tribunalul C. a statuat:
„În ceea ce privește cuantificarea drepturilor mai sus arătate ca reprezentând un procent de 25% din salariu instanța nu va dispune în acest sens având în vedere că în mod efectiv criteriile de acordare a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu au fost încă stabilite, nici prin Legea nr. 188/1999 și nici printr-un act administrativ nefiind stabilită modalitatea de acordare a celor două suplimente, respectiv dacă acestea se materializează într-o sumă fixă sau procent, astfel că, în lipsa unor criterii determinate, instanța nu poate proceda la o astfel de cuantificare”.
Prin prezenta acțiune formulată s-a solicitat, astfel cum s-a arătat, să se constate că prin refuzul pârâților de achitare a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, reclamanții, funcționari publici, sunt supuși unui tratament discriminator relativ la funcționarii publici din cadrul Primăriei comunei Bixad și din cadrul Consiliului Județean C..
Instanța constată că, potrivit adresei nr. 202/26.01.2015, (fila 31) funcționari publici din cadrul Primăriei comunei Bixad, conform Sentinței civile nr. 1787/09.12.2008 a Tribunalului C., au câștigat dreptul la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, fiecare în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 și în continuare. Aceste drepturi bănești s-au acordat până în decembrie 2009, inclusiv.
De asemenea, potrivit adresei nr. 684/31.01.2015, (fila 32) funcționari publici din cadrul Consiliului Județean C., conform Sentinței civile nr. 1631/2008 a Tribunalului C., au câștigat dreptul la plata suplimentului postului în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțării Sentinței.
Sub aceste aspecte, urmează a se avea în vedere că potrivit art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 „persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun”.
În ceea ce privește situația de discriminare, art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 prevede că „potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice”.
În conformitate cu art. 2 alin. 3 din același act normativ „sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare”.
Rezultă așadar, că pentru a ne afla în prezența unui tratament discriminator și care să fie de natură a da naștere unei cereri pentru despăgubire este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor privitoare la existența unui tratament diferențiat; tratamentul diferențiat să aibă ca temei unul din criteriile prevăzute de lege; efectul acestui tratament să reprezinte o restrângere a recunoașterii ori exercitării unui drept și de asemenea să nu existe o justificare obiectivă pentru tratament.
În ceea ce privește prima condiție se reține astfel cum s-a arătat în cele precedente, că reclamanții s-au adresat instanței solicitând să se constate că prin neexecutarea dispozițiilor Sentinței civile nr. 890/19.10.2009 au fost supuși unui tratament diferențiat față de persoane care a beneficiat de drepturi stabilite prin hotărâri judecătorești asemănătoare, în speță Sentința civilă nr. 1787/09.12.2008 a Tribunalului C. și Sentința civilă nr. 1631/2008 a Tribunalului C..
Astfel, în timp ce prin Sentința civilă nr. 1787/09.12.2008 a Tribunalului C. și Sentința civilă nr. 1631/2008 a Tribunalului C. li s-a recunoscut unor funcționari publici din cadrul Primăriei comunei Bixad, respectiv Consiliului Județean C., dreptul de a beneficia de sporurile salariale reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25%, reclamanților din prezentul litigiu li s-a recunoscut, prin Sentința civile nr. 890/19.10.2009, doar dreptul de a beneficia de suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 01.01.2004 sau pentru cei deveniți funcționari publici ulterior de la data numirii lor în funcție și până la data pronunțării prezentei hotărâri, fără cuantificarea acestor suplimente, după cum s-a indicat expres în motivare.
Or, în aceste condiții, nu se poate reține existența unor situații similare și analoage între reclamanți, pe de o parte, și funcționari publici din cadrul Primăriei comunei Bixad și Consiliului Județean C., pe de altă parte, între care se solicită constatarea discriminării.
Instanța apreciază că tratamentul diferențiat poate fi avut în vedere ca și un tratament discriminatoriu doar în cazul în care situația premisă este identică, respectiv actele de deosebire, de excludere sau de restricție vizează persoane din aceeași categorie, cu aceleași drepturi și de aceeași natură.
Or, în cauză nu se poate reține întrunirea acestei cerințe, din cele arătate rezultând că reclamanții din prezenta cauză se găsesc într-o altă situație juridică decât funcționarii față care se solicită constatarea discriminării, cărora cuantumul suplimentelor le-a fost recunoscut.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2/2015 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2 raportat la art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) și alin. (3) și ale art. 27 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare:
„În aplicarea art. 2 raportat la art.1 alin. (2) lit. e) (i) și alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, aprobată prin Legea nr. 48/2002, punerea în executare a hotărârilor judecătorești prin care s-au acordat unor angajați anumite drepturi salariale nu reprezintă un tratament discriminatoriu al celorlalți angajați”.
În consecință, prin prisma celor arătate instanța apreciază că în cauză nu se poate reține existența unui tratament discriminatoriu reglementat de art. 2 din OG nr. 137/2000 la care ar fi fost supus reclamantul, motiv pentru care cererea formulată în acest sens, respectiv constatarea existenței unui tratament discriminatoriu nu este întemeiată.
Referitor la petitele de acordare a despăgubirilor și de alocare în buget a fondurilor necesare, art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 prevede posibilitatea acordării despăgubirilor în vederea reparării prejudiciului suferit în situația în care se constată că solicitanții au fost supuși unui tratament discriminator.
Însă, având în vedere că în prezenta cauză instanța urmează să constate inexistența unui tratament discriminator la adresa reclamanților, se apreciază că și petitele formulate pentru acordarea despăgubirilor și pentru alocarea în buget a fondurilor sunt neîntemeiate.
În consecință, pentru considerentele arătate instanța urmează să respingă cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de către reclamanții B. M., cu domiciliul în ., jud. C., D. V., cu domiciliul în ., jud. C., N. Z.-L., CNP_, cu domiciliul în ., jud. C., T. H.-Z., CNP_, cu domiciliul în com. Ilieni, ., nr. 288, jud. C., V. E., cu domiciliul în ., jud. C., V.-V. Z.-M., CNP_, cu domiciliul în mun. S. G., ., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâții C. L. AL C. ILIENI, cu sediul în com. Ilieni, .. 97, jud. C., P. C. ILIENI F. I., cu domiciliul procesual ales în com. Ilieni, .. 97, jud. C., C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în București, Piața V. M. nr. 1 – 3, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria S. G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. T. M. B. E. F.
RED: BTM/02.12..2015.
Tehnored: BEF/02.12.2015
11 ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 113/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
