Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3817/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3817/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 3817/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3817
Ședința publică din 23.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L.
GREFIER: I. Ș.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect exercitarea autorității părintești, privind pe reclamanta I. C. M., în contradictoriu cu pârâtul S. C. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta, personal și asistată de d-na avocat C. A., cu împuternicire avocațială la fila 11 din dosar, martorii M. W. și I. C. V., lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța ia act că a fost audiat minorul în Camera de consiliu, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal atașat la dosar ( fila 34).
În baza dispozițiilor art.318, art.319 și art.321 NCPC, instanța procedează la identificarea, depunerea jurământului și ascultarea martorilor M. W. și I. C. V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate separat la dosarul cauzei.
Reprezentanta reclamantei arată că alte cereri nu mai are de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv să se dispună exercitarea autorității părintești cu privire la minorul S. Christopher de către reclamantă, fără cheltuieli de judecată. Solicită să se aibă în vedere faptul că pârâtul nu și-a respectat obligația de întreținere stabilită de instanță deși hotărârea este definitivă de aproximativ 6 luni. Arată că pârâtul nu a contribuit sub nicio formă la creșterea și educarea minorului. Arată că motivul pentru care pârâtul nu contribuie la întreținere nu este lipsa banilor ci dependența acestuia de jocurile de noroc astfel că este clar dezinteresul acestuia față de minor.
De asemenea, arată că pârâtul nu păstrează legături personale cu minorul nici prin intermediul telefonului, ci ocazional mai conversează pe rețelele de socializare, unde îi promite diverse lucruri așa cum au arătat și martorii audiați în cauză. Solicită să se aibă în vedere eforturile fără rezultat ale reclamantei în ceea ce privește obținerea acordului pentru diferite activități ale minorului, chiar și cele școlare, cum ar fi de exemplu excursiile organizate de scoală și în care nu poate merge întrucât nu are acordul tatălui. Arată că pârâtul în mod nejustificat refuză să –și dea acordul pentru diferite activități ale minorului.
În concluzie, arată că pârâtul nu își îndeplinește obligațiile și drepturile care ii revin în calitate de părinte al minorului. Nu se implica in viața copilului, sănătatea, iar prin acțiunile sale acționează in detrimentul minorului. Manifestă o neglijență gravă împiedicând-o și pe reclamantă să îl protejeze.
Față de aceste aspecte solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 12.03.2015, reclamanta I. C. M. a solicitat în contradictoriu pârâtul S. C. G., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ca autoritatea părintească cu privire la minorul S. Christopher născut la data de 7.06.2003 să se exercite în mod exclusiv de către reclamantă;cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că părțile au fost căsătoriți iar din relația lor a rezultat minorul S. Christopher născut la data de 7.06.2003. Prin sentința civilă nr. 6879/2014 s-a dispus desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului minorului la reclamantă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului și exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorului.
Însă pârâtul nu și-a respectat obligația de întreținere stabilită de instanță, nu păstrează legături personale cu minorul, nu mențin legătura nici telefonic, singura modalitate de comunicare între pârât și minor fiind uneori, pe rețelele de socializare. Însă promisiunile de întâlnire făcute în cadrul acestor conversații rămân fără niciun rezultat, ceea ce îl afectează grav pe minor. Deși scuza permanentă a pârâtului este că are probleme de sănătate, lipsa de interes și de bani se datorează jocurilor de noroc de care este dependent.
De asemenea în mod nejustificat pârâtul nu este de acord cu deplasările în străinătate ale minorului însoțit de reclamantă, minorul având de suferit și în această privință, creându-se animozități continue între părinți,suferințe psihice cheltuieli și uneori imposibilitatea efectuării deplasărilor în străinătate la timp datorită duratei procedurilor judiciare.
In drept s-au invocat prevederile art. 398, 453 C.civ.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
S-au depus la dosar certificat de naștere al minorului, sentința civilă nr. 6879/11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu, a fost audiat minorul în camera de consiliu, s-a efectuat raportul de ancheta psihosocială la domiciliul reclamantei de către Autoritatea Tutelară Sibiu, au fost audiate martorele I. C. V. și W. M..
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Părțile au fost căsătoriți iar din relația lor a rezultat minorul S. Christopher născut la data de 7.06.2003. Prin sentința civilă nr. 6879/2014 s-a dispus desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului minorului la reclamantă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului și exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorului. (filele 6-10)
Din raportul de ancheta psihosocială efectuat în cauză și audierea minorului în camera de consiliu, se reține că minorul S. Christopher locuiește cu reclamanta, într-un mediu corespunzător pentru creșterea și îngrijirea acestuia, reclamanta ocupându-se de creșterea și educarea lui, comunică în permanent cu cadrele didactice privind situația școlară a minorului și îl susține pe acesta și în activitățile extrașcolare. Tatăl pârât nu se întâlnește decât rar cu minorul și nu contribuie la întreținerea lui. (filele 23-26, 34)
Martorele I. C. V. și W. M. Martora audiate în cauză au declarat că minorul este bine îngrijit de mamă, iar pârâtul nu contribuie cu nimic la întreținerea fiului său minor, frecventând localuri de jocuri de noroc. Tatăl nu se interesează de minor, vorbește rar cu acesta, doar pe rețele de socializare unde pârâtul face promisiuni fiului său că se vor întâlni, că vor petrece timp împreună, dar aceste promisiuni nu se îndeplinesc iar minorul suferă, este afectat. (filele 35, 36)
De asemenea, martorele au mai declarat că pârâtul a refuzat să-și dea acordul în mod nejustificat ca minorul să se deplaseze în Germania, cu mama sa, în vizită la rudele acesteia, aceasta fiind nevoit să lase minorul la domiciliul său, în grija bunicii materne.
Potrivit art. 398 C.civ., derogarea de la regula exercitării în comun a autorității părintești are la bază doar motive privind interesul superior al copilului, iar nu dorințele părinților, care, nu de puține ori, pot fi egoiste și posesive.
Astfel, în temeiul art. 261 alin. (2), art. 263, art. 505 alin. (2) și 508 din Codul civil și art. 16 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, instanța poate dispune, dacă apreciază că este în interesul superior al copilului și că există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, psihică, spirituală, morală sau socială a copilului, inclusiv a copilului din afara căsătoriei în cazul căruia părinții nu conviețuiesc, ca drepturile părintești să fie limitate unui părinte sau chiar exercitate exclusiv de unul dintre părinți.
În cauză, din ansamblul probelor administrate rezultă că celălalt părinte (pârâtul) are un comportament lipsit de interes față de minor și de nevoile acestuia, cu consecințe asupra dezvoltării fizice, psihice, spirituale, morale sau sociale a copilului.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța apreciază că este în interesul superior al minorului ca exercitarea autorității părintești să se realizez exclusiv de către mamă, de aceea, în baza art. 398 C.civ. și art. 400 alin. 2 C.civ. instanța va dispune exercitarea autorității părintești cu privire la minorul S. Christopher ns. la 7.06.2003 în exclusivitate de către reclamantă.
În baza art. 453 Cpr.civ., deși aflat în culpă procesuală, pârâtul nu va fi obligat la plata de cheltuieli de judecată întrucât reclamanta nu a prezentat dovezi privind efectuarea de astfel de cheltuieli.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta I. C. M., cu domiciliul procesual ales în Sibiu, ., jud. Sibiu la Cabinet de avocat C. A., în contradictoriu cu pârâtul S. C. G., domiciliat în Sibiu, ., jud. Sibiu și, în consecință:
Dispune ca autoritatea părintească cu privire la minorul S. Christopher, născut la data de 7.06.2003, având CNP_ să fie exercitată exclusiv de către mama reclamantă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședința publică din 23.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. I. Ș.
Redactat A.L.10.09.2015/Ex. 4; 2
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 3834/2015. Judecătoria SIBIU | Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 4759/2015. Judecătoria... → |
|---|
