Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 4759/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4759/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 4759/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4759
Ședința publică din 22 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. M. Z.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află pronunțarea în cauza privind reclamanta C. S. M. în contradictoriu cu pârâtul MĂINEA G. G..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conf. art. 396 alin. 1 C. a amânat pronunțarea pentru data de 22 septembrie 2015, când a hotărât în aceeași componență următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față,constată că:
Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.12.2014, sub nr. de dosar_, reclamanta C. S. M. in contradictoriu cu pârâtul M. GHEORGHITĂ G. a solicitat: Să se dispună ca exercitarea autorității părintești cu privire la minora M. C. M. născută la data de 28.01.2011, să se realizeze in mod exclusiv de către mama; Să se stabilească domiciliul minorului la mama; Să se stabilească, in favoarea copilului o pensie de întreținere. Cu cheltuieli de judecata.
In fapt, reclamanta a arătat că minora M. C. M. s-a născut la data de 28.01.2011 in urma relației cu paratul M. G. G.. A mai arătat aceasta că ea a fost cea care s-a ocupat inca de la început de creșterea minorei, facand eforturi ca fetitei sa nu ii lipseaca nimic, cu atât mai mult cu cât pârâtul le-a părăsit din anul 2012 ; de la acest moment a vizitat minora sporadic si fara sa contribuie in mod serios la creșterea, întreținerea si educarea acesteia . Reclamanta a precizat că începând cu luna iunie 2012 este cea care se ocupa exclusiv de minora, ii oferă acesteia toate condițiile de creștere si dezvoltare. A încercat in repetate rânduri sa ia legătura cu paratul, dar acesta refuza sa-si viziteze fiica si nu este deloc interesat de viata acesteia. A adăugat faptul că paratul a devenit un străin ca oricare altul pentru minora si poate afirma faptul ca aceasta creste fara tata.
Reclamanta a susținut că în aprecierea interesului superior al minorului instanța trebuie să fie interesată să stabilească cine poate să înlăture efectele negative ale desapartirii părinților asupra copiilor, cine le poate reda încrederea în oameni, cine oferă cele mai multe garanții ca minorul să nu fie supus unei alte situații intolerabile sau de o gravitate care este mai mult decât inerenta.
În drept: art.261, alin.(2), art. 263, art.505, alin. (2) și art. 508 din Codul civil și art. 16, alin.(2) din Legea nr. 272/2004.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri,a probei testimoniale, interogatoriul pârâtului.
Cererea a fost legal timbrată, fiind atașată dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 40 lei. (f.14)
La data de 27.02.2015 este depusă la dosar întâmpinare de către pârât, prin care a solicitat respingerea in parte a acțiunii civile formulate de reclamanta C. S. M., in sensul admiterii doar a petitului 2, din acțiune cu referire la stabilirea domiciliului minorei M. C. M., născuta la data de 28.01.2011, la mama reclamanta C. S. M..
Totodată, a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat instanței de judecata, ca raportat la înscrisurile si probele care se vor administra in prezenta cauza, prin sentința civila care se va pronunța, sa se dispună in baza art.397 NCC sa ca autoritatea părinteasca privind pe minora M. C. M., născuta la data de 28.01.2011 sa fie exercitata in comun, de ambii părinți, se stabilească in favoarea minorei M. C. M. și in sarcina paratului o contribuție legala de întreținere, contribuție care urmează a fi raportata, la salariul minim pe economie; să se stabilească în favoarea sa un program de vizitare a minorei.
A susținut tatăl pârât că a fost prezent in viata minorei, si dorește acest lucru în continuare, insa atitudinea reclamantei îl împiedică să își exercite prerogativele părintești; a arătat că situația conflictuala dintre părinții minorei nu trebuie sa se repercuteze negativ asupra relațiilor fiecăruia cu minora, întrucât comportamentul său fata de copil a fost unul adecvat părinte-copil.
In drept. A invocat art. 205, 209 NCPC, 397, 401, 402, NCC, art.14. al.1 Lg. 272/2004, art.43 Codul Familiei.
La data de 25.03.2015 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reconvenționale, arătând că nu poate fi de acord cu modalitatea de desfășurare a programului de vizită propus de pârât.
Instanța a administrat, la solicitarea ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosar; proba testimonială cu câte un martor (f. 56,57), proba cu interogatoriul reclamantei (f.53-55), planșe foto.
La data de 07.07.2015 au fost atașate Referatele de anchetă psihosocială (f.42-45, 46-47)
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Copilul M. C. M., născută la data de 28.01.2011 a rezultat în urma relației părților, aceasta fiind minoră in prezent; locuiește alături de mama sa, reclamanta din dosar, iar până la acest moment nu s-au luat măsuri privitoare la situația juridică a copilului, în plus în favoarea tatălui nu a fost stabilit până în prezent un program de vizitare a fiicei în vederea păstrării legăturii personale.
Referitor la petitul privind exercitarea autorității părintești asupra M. C. M., născută la data de 28.01.2011, instanța constată părțile nu au ajuns la o înțelegere.
Potrivit art. 503 C.civ. Părinții exercită împreună și în mod egal drepturile părintești și îndeplinesc astfel îndatoririle ce le revin privitoare la persoana și bunurile minorului. Așadar regula este exercitarea autorității părintești în comun, excepția fiind exercitarea autorității doar de către un singur părinte, iar această măsura se dispune de către instanța de tutelă în situații excepționale, în prezența unor motive întemeiate, iar mai mult aceasta să fie in interesul superior al copilului.
Analizând în concret toate criteriile raportate la situația de fapt, instanța reține că părinții, foști concubini, sunt despărțiți în fapt, copilul rămânând a locui împreună cu mama. Câtă vreme regula rămâne exercitarea autorității părintești în comun, și doar în măsura în care una dintre părți ar fi făcut dovada unui motiv întemeiat pentru care unul dintre părinți să fie înlăturat de la exercițiul autorității parentale, și ținând cont de interesul superior al copilului, s-ar fi dispus în sens contrar - exercitare exclusivă a autorității părintești.
În consecință, deși părțile nu s-au înțeles ca autoritatea părintească să se realizeze în comun, de către amândoi, instanța va dispune în acest sens, și în conformitate cu dispozițiile art. 483 și 503 -506 C.civ. potrivit cărora părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească; reține instanța, urmare a probatoriului administrat (declarațiile martorilor f. 56, 57, precum și interogatoriul reclamantei) inexistența unor motive întemeiate pentru a se dispune altfel, ci dimpotrivă tatăl pare la rândul său interesat de tot ce ține de persoana copilului/ de bunurile sale, dorește să ia parte la luarea deciziilor ce privesc ocrotirea, îngrijirea, viitorul minorei.
Reamintește instanța în final faptul că părinții sunt egali în exercitarea autorității părintești, însă în cazul unui dezacord, a unei neînțelegeri privind luarea unei decizii, va interveni instanța de tutelă pentru soluționarea diferendul, după ce vor fi ascultați ambii părinți precum și copilul care a împlinit 10 ani, urmând a se decide în conformitate cu interesul superior al copilului.
Cu privire la domiciliul copilului, instanța reține din susținerile ambelor părți că aceasta a continuat să locuiască, după despărțirea părților, împreună cu mama. Pentru a stabili domiciliul minorului, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești”.
Având în vedere poziția ambilor părinți, în sensul că minora să continue a domicilia alături de mama, întrucât îi sunt asigurate copilului condițiile necesare creșterii, întreținerii și dezvoltării armonioase, instanța constată faptul că interesul superior al minorului impune ca domiciliul acestuia să fie stabilit la mama-reclamantă.
În plus, au fost avute în vedere și concluziile Referatului de anchetă psihosocială efectuat la reședința mamei din care a rezultat că fetița este bine îngrijită, mama are un comportament adecvat față de aceasta iar locuința prezintă condiții bune, decente de locuit (f.42-45).
În continuare, instanța urmează a stabili obligația de plată a unei pensii întreținere, în temeiul art. 918 C.pr.civ. Se reține că această obligație de întreținere există între rudele în linie dreaptă, iar în baza art 525 C.civ, descendentul cât timp este minor are drept la întreținere oricare ar fi pricina nevoii în care se află. Așadar, părinții sunt datori să îngrijească de copil, fiind obligați să crească copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, de educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însușirile lui, astfel cum prevede și art 499 alin 1 C.civ. Obligația de a contribui la cheltuielile privind întreținerea copilului minor reprezintă așadar aspectul patrimonial al îndatoririlor părintești legate de creșterea, îngrijirea și educarea acestuia.
În privința cuantumului pensiei de întreținere, instanța, din susținerile pârâtului – reclamant reconvențional reține că acesta nu are un loc de muncă stabil, însă din lucrările ocazionale prestate, obține un câștig lunar în medie de 1000 lei, aspect necontestat de mama reclamantă.
În ceea ce privește obligația ce se va stabili în sarcina tatălui, instanța, va stabili obligația de plată a unei pensii de întreținere în favoarea minorei MĂINEA C. M., născută la data de 28.01.2011, a sumei de 250 lei/ lunar, începând cu luna septembrie 2015 (prezumând că de la acest moment s-a născut starea de nevoie a copilului) și până la majoratul copilului sau schimbarea condițiilor date, urmând ca celelalte cheltuieli cu întreținerea copilului să fie suportate de către mamă.
În ceea ce privește dreptul părintelui la care nu locuiește în mod statornic copilul de a păstra legătura personală cu minorul, instanța urmează a stabili în baza art. 401 C.civ ca acest drept să se exercite după un anumit program prestabilit. Până la acest moment tatălui nu i-a fost fixat un anumit program de vizită a minorei. Având în vedere faptul că nici sub acest aspect părinții nu pot ajunge la o înțelegere, precum și faptul că fata are încă o vârstă fragedă și are nevoie de a se obișnui cu prezența tatălui în viața sa, instanța va încuviința ca pârâtul –reclamant reconvențional să aibă legături personale cu minora M. C. M., cu ridicarea acesteia de la domiciliul mamei, după următorul program:
•În primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri orele 16.00 până duminica orele 16.00;
•Două săptămâni în vacanța de vară a fiecărui an, în perioada 01 august -31 august, la înțelegerea părților, cu preluarea minorei de la domiciliul mamei, la domiciliul / reședința tatălui din România;
•Trei zile în perioada Sărbătorilor de Paști, la tată în anii impari;
•Trei zile în perioada Sărbătorii de C., la tată, în anii pari.
În consecință, instanța va admite în parte atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea reconvențională, și va stabili ca autoritatea părintească asupra minorei M. C. M. să fie exercitată în comun de către ambii părinți, urmând să stabilească domiciliul copilului la mamă, în timp ce tatăl va fi obligat la plata unei pensii de întreținere lunară. Totodată, se va încuviința pârâtului - reclamant reconvențional dreptul de a păstra legături personale cu minora, după programul prestabilit și precizat mai sus.
In baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata în prezenta cauză.
Pentru aceste motive
In numele legii
Hotărăște:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta C. S. M. CNP_, cu domiciliul în Sibiu, ., . în contradictoriu cu pârâtul MĂINEA G. G., CNP_, cu domiciliul în com Marpod, ., jud. Sibiu.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional Măinea G. G. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă C. S. M..
Dispune ca exercitarea autorității părintești cu privire la minora MĂINEA C. M., născută la data de 28.01.2011, să se realizeze în comun, de către ambii părinți.
Stabilește domiciliul minorului la mama C. S. M. (la reședința mamei).
Stabilește în sarcina pârâtului obligația de plată a unei pensii de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 250 lei /lunar, începând cu luna septembrie 2015 și până la majoratul minorului sau schimbarea condițiilor date, urmând ca celelalte cheltuieli cu întreținerea copilului să fie suportate de către mamă.
Încuviințează ca tatăl reclamant reconvențional să aibă legături personale cu minora M. C. M., cu ridicarea acesteia de la domiciliul mamei, după următorul program:
- În primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri orele 16.00 până duminica orele 16.00;
- Două săptămâni în vacanța de vară a fiecărui an, în perioada 01 august -31 august, la înțelegerea părților, cu preluarea minorei de la domiciliul mamei, la domiciliul / reședința tatălui din România;
- Trei zile în perioada Sărbătorilor de Paști, la tată în anii impari;
- Trei zile în perioada Sărbătorii de C., la tată, în anii pari.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. M. Z. M. M.
Red. OMZ
4 ex./17.12.2015
2 .>
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3817/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 4776/2015. Judecătoria SIBIU → |
|---|
