Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 16-06-2015, Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 3625/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU – SECȚIA CIVILĂ
ORODNANȚA CIVILĂ NR.3625
Ședința publică din 16.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L.
GREFIER: I. Ș.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială, privind pe reclamanta M. C. D., în contradictoriu cu pârâtul M. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta personal și asistată de d-na avocat L. A., cu împuternicire avocațială la fila 127 din dosar, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare, cu precizarea că s-a depus de către reclamantă dovada achitării taxei judiciare de timbru de 20 lei, precum și de către Biroul Autoritate Tutelară adresă prin care arată că nu s-a putut efectua raportul de anchetă psihosocială, .după care:
Reprezentanta reclamantei depune la dosar diferența de 40 lei taxă judiciară de timbru precum și anexa la contractul de muncă al reclamantei.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța pune în discuție verificarea competenței Judecătoriei Sibiu.
Reprezentanta reclamantei apreciază că Judecătoria Sibiu este competentă să soluționeze cauza.
Instanța în baza art.131 alin.1 N.C.pr.civ. verificându-și competența, constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, conform art.1 și 2 din Legea 304/2004, art.94 pct.1 lit.a C.pr.civ., art. 991 C.pr.civ. și art.114 alin.1 C.pr.civ..
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentanta reclamantei solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială pentru a dovedi că tatăl nu s-a implicat în creșterea minorilor și refuzul nejustificat al acestuia de a permite stabilirea copiilor în alt Stat. De asemenea, arată că martora este mama reclamantei și prezentă astfel că poate fi audiată la acest termen.
În conformitate cu dispozițiile art.258 C.pr.civ raportat la dispozițiile art.255 C.pr.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu martora B. M. V., apreciindu-le ca fiind utile soluționării cauzei de față.
În baza dispozițiilor art.318, art.319 și art.321 C., instanța procedează la identificarea, depunerea jurământului și ascultarea martorei B. M. V., declarația acesteia fiind consemnată și atașată separat la dosarul cauzei.
Reprezentanta reclamantei arată că alte cereri nu mai are de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și să se dispună exercitarea autorității părintești în comun față de cei doi copii minori, să se dispună stabilirea domiciliului minorilor la domiciliul actual al reclamantei, să se constate că refuzul pârâtului de a-și da consimțământul în vederea obținerii pașapoartelor electronice pe numele celor doi minori și a stabilirii minorilor la noul domiciliu al reclamantei din Germania, constituie un abuz de drept și să fie obligat pârâtul la a-și da consimțământul în acest sens, iar în caz de refuz, hotărârea ce se va pronunța să țină loc de consimțământ. Arată că deși pârâtul se arată dezinteresat de soarta copiilor, reclamanta dorește exercitarea autorității părintești în comun, însă în ce privește asigurarea traiului copiilor doar reclamanta se ocupă de creșterea și educarea acestora. Arată că au depus la dosarul cauzei dovada faptului că din Decembrie 2014, reclamanta și-a stabilit reședința în Germania urmând să încheie un contract de muncă cu angajatorul pe perioadă nedeterminată. De asemenea, arată că au depus la dosar dovada eliberată de grădinița din Landau unde copii sunt luați în evidență.
Arată că din toate actele existente la dosarul cauzei precum și din ancheta socială efectuată la reședința reclamantei rezultă că sunt îndeplinite condițiile de creștere și educare a copiilor în locuința acesteia din Germania, astfel că față de aceste considerente solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Prin cererea de ordonanță președințială formulată la data de 27.05.2015, reclamanta M. C. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. I., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună exercitarea autorității părintești în comun asupra minorilor A.-B. născută la data de 28.10.2009 și D.-G. născut la data de 25.03.2012; să se stabilească domiciliul minorilor la reclamantă; să se constate că refuzul pârâtului de a-și da consimțământul în vederea stabilirii domiciliului minorilor la domiciliul actual al reclamantei, precum și refuzul de a-și da consimțământul în vederea obținerii pașapoartelor electronice pe numele celor doi minori constituie abuz de drept și să fie obligat pârâtul la a-și da consimțământul în vederea obținerii pașapoartelor electronice pe numele celor doi minori și a stabilirii minorilor la noul domiciliu al reclamantei din Germania,_ Landau a.d. I., Haufellnerstr. 13, iar în caz de refuz, hotărârea ce se va pronunța să țină loc de consimțământ; cu cheltuieli de judecată.
În fapt s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 12.07.2012 iar din relația părților, anterior căsătoriei, s-au născut minorii A.-B. ns. la data de 28.10.2009 și D.-G. ns. la data de 25.03.2012.
Reclamanta a înregistrat în octombrie 2014, sub nr._/306/2014 acțiune de divorț, completată ulterior cu cererile ce fac obiectul prezentei solicitări, dosar care se află pe rolul Judecătoriei Sibiu.
În luna septembrie 2014 pârâtul a părăsit domiciliul comun al părților din Sibiu, .. 6, iar de atunci nu s-a mai interesat de soarta minorilor, nu i-a mai căutat, nu a contribuit financiar la cheltuielile de creștere și întreținere ale acestora. Reclamanta și-a stabilit domiciliul în Germania, are acolo și un loc de muncă și este în interesul minorilor ca aceștia să locuiască acolo împreună cu ea. Reclamanta a făcut demersurile necesare înscrierii copiilor la grădiniță în acel oraș din Germania, a convenit cu angajatorul să înceapă activitatea salariată începând cu 1.04.2015 însă întrucât nu a putut finaliza divorțul și celelalte solicitări legate de dorința de a fi împreună cu copiii săi minori, a obținut o amânare cu privire la angajarea sa, până rezolvă aceste formalități.
Reclamanta are o locuință corespunzătoare necesităților de creștere și educare a celor doi copii în Germania, iar situația școlară, de educare și pregătire a minorilor în limba germană o obligă pe reclamantă să înscrie de urgență minorii la grădiniță, să se prezinte împreună cu aceștia pentru luare în evidență și efectuarea formalităților necesare urmării cursurilor de instruire educațională, în luna septembrie 2015 pentru anul școlar 2015-2016.
Pârâtul nu manifestă nici un interes în legătură cu minorii, nu s-a prezentat și nu a formulat apărări în procesul de divorț, iar în legătură cu solicitările urgente ale reclamantei de deplasare cu minorii în străinătate, a fost notificat prin executor judecătoresc pentru a-și da consimțământul, însă fără nici un rezultat. Prin urmare, lipsa acordului lui ca minorii să locuiască cu mama reclamantă la noul domiciliu în Germania, să li se elibereze pașaportul electronic și să se deplaseze în Germania la noua locuință este abuziv, astfel că se impune admiterea solicitărilor ce fac obiectul a cauzei de față.
În ceea ce privește condițiile cerute de procedura prevăzută de art. 996 Cpr.civ., urgența solicitărilor reclamantei este determinată de interesul superior al copiilor, care au vârste mici și sunt atașați emoțional de reclamantă, fiind absolut necesar să li se asigure un climat de afectivitate, stabilitate, încredere, calm și susținere pe care în prezent doar reclamanta le poate oferi.
Măsurile solicitate au caracter vremelnic, fiind limitate în timp, până la soluționarea definitivă a litigiului pe fond între părți.
În drept s-au invocat prevederile art. 996 și urm. C.pr.civ., art. 2, 21 din Legea 272/2004, art. 17 alin. 2 din Legea 248/2005.
Pârâtul nu a formulat apărări și nu s-a prezentat în fața instanței de judecată
S-au depus la dosar certificat de căsătorie a părților, certificate de naștere privind minorii A.-B. și D.-G., acțiunea de divorț și completarea acesteia ce fac obiectul dosarului nr._/306/2014 al Judecătoriei Sibiu, notificarea comunicată pârâtului prin executor judecătoresc, adeverința eliberată de Grădinița SpielRaum din Landau, Germania, dovadă de luare în evidență a reclamantei de către autoritățile germane privind mutarea în locuința din Germania,_ Landau a.d. I., Haufellnerstr. 13, precum și raport privind situația de familie și condițiile de locuit ale reclamantei în Germania, la adresa menționată, întocmit de Instituția Prefectului Dingolfing-Landau, în cadrul cererii de comisie rogatorie înaintată de Judecătoria Sibiu, adeverință eliberată de angajatorul reclamantei din Germania și la solicitarea reclamantei a fost audiată martora B. M. V..
Analizand probatoriul administrat în cauză instanța reține următoarele:
Părțile sunt căsătorite iar din relația acestora au rezultat minorii A.-B. ns. la data de 28.10.2009 și D.-G. ns. la data de 25.03.2012. (filele 6-8 ale dosarului)
Pe rolul Judecătoriei Sibiu se află dosarul nr._/306/2014 având ca obiect divorț și capete de cerere accesorii divorțului, completată ulterior cu cereri identice celor ce fac obiectul cauzei de față însă în vederea soluționării lor pe fond, în mod definitiv.(filele 12-15)
Din înscrisurile depuse de reclamantă la dosar - adeverința eliberată de Grădinița SpielRaum din Landau, Germania, dovadă de luare în evidență a reclamantei de către autoritățile germane privind mutarea în locuința din Germania,_ Landau a.d. I., Haufellnerstr. 13, precum și concluziile raportului privind situația de familie și condițiile de locuit ale reclamantei în Germania, la adresa menționată, întocmit de Instituția Prefectului Dingolfing-Landau, coroborate cu declarația martorei audiate în cauză, instanța reține că cei doi copii minori ai părților se găsesc în prezent în grija și întreținerea exclusive ale reclamantei, aceasta are o nouă locuință în Germania,_ Landau a.d. I., Haufellnerstr. 13, care este corespunzătoare și asigură spațiul și confortul necesar creșterii și educării celor doi copii minori și de asemenea reclamanta are posibilitatea reală de a obține un loc de muncă pentru a asigura cele necesare vieții de familie împreună cu cei doi copii minori ai părților.(filele 20-26, 41 ale dosarului)
Reclamanta s-a adresat autorităților și i s-a comunicat că poate înscrie pe cei doi copii minori la o grădiniță din localitatea unde se află noul domiciliu din Germania, începând cu data de 1.03.2015, iar angajarea reclamantei la noul loc de muncă, pe durată nedeterminată a fost amânată până la finalizarea procesului de divorț și cererilor privind locuința copiilor acesteia. (filele 18, 19, 39, 40 ale dosarului),
Pârâtul nu este interesat de cei doi copii minori ai săi, din septembrie 2014 i-a lăsat în grija exclusivă a reclamantei necontribuind nici material la cheltuielile de întreținere ale minorilor.
În conformitate cu prevederile art. 996 Cod procedură civilă, „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparențe de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice…”iar potrivit art. 919 Cpr.civ., „instanța poate lua pe timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, (...)”.
Reglementând prin dispozițiile art. 996-1001 Cpr.civ procedura ordonanței președințiale, legiuitorul a stabilit condițiile de admisibilitate ce trebuie întrunite cumulativ pentru a justifica luarea de măsuri în această procedură urgentă.
Astfel, stabilind că „instanța va putea să ordone măsuri provizorii in cazuri grabnice”, art. 996 Cod procedura civilă fixează două din condițiile de admisibilitate ale ordonanței: urgența și caracterul provizoriu al măsurii care se cere a se lua pe această cale. Din această ultimă condiție decurge și o a treia cerință și anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul. În egală măsură, prin modificarea adusă Codului de procedură civilă, s-a stabilit o ultimă condiție de admisibilitate, respectiv ca în favoarea reclamantului să existe aparența de drept.
Sub un prim aspect, cu privire la condiția urgenței, instanța reține faptul că în prezenta cauză este vorba practic despre asigurarea pentru cei doi copii ai părților a unui mediu de viață optim, respectiv prin stabilirea unei locuințe stabile în care ei să poată crește și să fie educați, într-o atmosferă de liniște și siguranță precum și asigurarea posibilității de deplasare a minorilor împreună cu reclamanta la această locuință care se află într-o localitate din Germania, în raport de cerințele impuse prin Legea 248/2005.
În ceea ce privește condiția vremelniciei, instanța reține faptul că reclamanta a solicitat luarea măsurilor ce ac obiectul cauzei de față, până la soluționarea acțiunii formulate pe calea dreptului comun, ce face obiectul dosarului nr._/306/2014, dosar în care urmează a se rezolva în mod definitiv aceste petite. Așadar, și în privința existenței caracterului vremelnic operează o prezumție legală, măsurile solicitate urmând a fi dispuse până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/306/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Sibiu.
În privința ultimei condiții, a neprejudecării fondului, instanța reține că și aceasta este îndeplinită, prin luarea măsurilor solicitate privind stabilirea locuinței minorilor la reclamantă, și obligarea pârâtului a-și da consimțământul în vederea obținerii pașapoartelor electronice pe numele celor doi minori și pentru deplasarea acestora la noul domiciliu al mamei din Germania,_ Landau a.d. I., Haufellnerstr. 13, nu prejudecă fondul procesului, în dosarul nr._/306/2014 urmând a fi administrate probe mai ample cu privire la părintele care este în măsură să ofere cele mai bune condiții pentru creșterea și educarea minorilor.
În sfârșit, instanța constată faptul că reclamanta are neîndoielnic calitatea de părinte a celor doi minori, sens în care aceasta îndeplinește și condiția aparenței dreptului, fiind în măsură să solicite a se dispune măsurile ce fac obiectul cererii de față.
În conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004 „prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.”.
Instanța reține așadar că orice măsură referitoare la minori trebuie să aibă în vedere în primul rând interesul superior al copilului.
Reținând că în prezent reclamanta prezintă la noul său domiciliu din Germania,_ Landau a.d. I., Haufellnerstr. 13, condițiile cele mai bune pentru a asigura o locuință corespunzătoare celor doi copii ai săi, un mediu liniștit și sigur pentru creșterea și dezvoltarea acestora, mai cu seamă datorită vârstei lor fragede, văzând și prevederile art. 92 și 448 C.civ., în temeiul art. 998 C.civ. se va stabili provizoriu locuința minorilor A.-B. născută la data de 28.10.2009 și D.-G. născut la data de 25.03.2012 la mama reclamantă, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/306/2014 al Judecătoriei Sibiu.
Pentru ca minorii să se poată deplasa cu mama în Germania, la noua locuință, față d e prevederile art. 17 alin. 2 și 30 lit. b din Legea 248/2006, se va dispune obligarea pârâtului să-și dea consimțământul în vederea obținerii pașapoartelor electronice pe numele celor doi minori și pentru deplasarea acestora la noul domiciliu al mamei din Germania,_ Landau a.d. I., Haufellnerstr. 13, iar în caz de refuz, sentința va ține loc de consimțământ.
Deși instanța a reținut din probele administrate că pârâtul refuză în mod abuziv să-și dea acordul pentru eliberarea pașapoartelor electronice pentru cei doi minori și pentru ca minorii să locuiască cu mama reclamantă în Germania, cererile în constatarea acestei stări de fapt se vor respinge ca inadmisibile în raport de prevederile art. 35 Cpr.civ care permit pe această cale doar constatarea existenței sau inexistenței unui drept și oricum, astfel de constatări nu pot admite în procedura specială a ordonanță președințială.
Cu privire la capătul de cerere privind exercitarea în comun de părți a autorității părintești față de cei doi minori, instanța reține că această cerere nu îndeplinește condiția neprejudecării fondului, autoritatea părintească reprezentând un ansamblu de drepturi și îndatoriri care privesc persoana copilului prin raportare la părinții acestuia pe care instanța nu poate să le analizeze pe calea ordonanței președințiale. În cadrul unei astfel de proceduri, instanța evaluează sumar aceste relații, fără a administra un probatoriu amplu, urmând a pronunța o hotărâre vremelnică în baza concluziilor rezultate, astfel că în baza art. 998 C.pr.civ. se va respinge și acest capăt de cerere ca inadmisibil.
În baza art. 453 Cpr.civ., pârâtul aflat în culpă procesuală în măsura admiterii cererilor reclamantei, va fi obligat la plata către aceasta a sumei de 40 lei cheltuieli de judecată parțiale reprezentând taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor de la filele 32, 38 ale dosarului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta M. C. D., cu domiciliul în Sibiu, .. 6, jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul M. I., domiciliat în Sibiu, .. 12,jud. Sibiu și în consecință:
Stabilește provizoriu locuința minorilor A.-B. născută la data de 28.10.2009 și D.-G. născut la data de 25.03.2012 la mama reclamantă.
Obligă pârâtul să-și dea consimțământul în vederea obținerii pașapoartelor electronice pe numele celor doi minori și pentru deplasarea acestora la noul domiciliu al mamei din Germania,_ Landau a.d. I., Haufellnerstr. 13, iar în caz de refuz, sentința va ține loc de consimțământ.
Respinge în rest cererea reclamantei.
Obligă pârâtul la plata sumei de 40 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de apel în 5 zile de la pronunțare. Calea de atac se depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. L. I. Ș.
Redactat A.L. 17.06.2015. Ex. 4; 2
| ← Stare civila. Sentința nr. 3450/2015. Judecătoria SIBIU | Pensie întreţinere. Sentința nr. 3777/2015. Judecătoria SIBIU → |
|---|
