Obligaţie de a face. Sentința nr. 4904/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4904/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 4904/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4904/2015
Ședința publică de la 28 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. D.
Grefier - M. V.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant R. D. și pe pârâții P. D. E. și B. C., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.09.2015. Părțile au depus concluzii scrise prin serviciul registratură la data de 24.09.2015, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 396 alin. 1 C.pr.civ., a amânat pronunțarea pentru data de 28.09.2015 când a hotărât în aceeași componență următoarele:
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față
Constată că sub dosar nr._, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 19 ianuarie 2015 acțiunea civilă formulată de reclamanta R. D., domiciliată în Cisnădie ., jud. Sibiu în contradictoriu cu pârâții P. D., domiciliată în Cisnădie ., jud. Sibiu și BISERICĂ A., cu același domiciliu, solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună:
- Obligarea pârâților să elibereze calea de acces comună, în sensul de a muta cușca câinelui proprietatea acestora, pe terenul ce le aparține din imobilul situat în Cisnădie, ., deținut în coproprietate, cale de acces ce reprezintă un drept de servitute instituit de instanță în favoarea reclamantei
- Cu cheltuieli de judecată
În motivare, se arată că părțile locuiesc în aceeași curte, în construcții distincte, cea de la . proprietatea pârâtei, iar cea situată în partea din spate a curții aparținând reclamantei. Prin hotărâre judecătorească, s-a instituit un drept de servitute, respectiv de acces cu piciorul pentru imobilul deținut de către reclamantă. Pârâtul Biserică A. locuiește împreună cu pârâta P., aceștia având o relație de concubinaj. Începând din luna iunie 2014, pârâții care dețin un câine au instalat cușca acestuia pe calea de acces către imobilul reclamantei, acesta având o posibilitate de mișcare pe o distanță de circa 1,5-2 metri, astfel încât reclamanta și persoanele care vin la aceasta sunt împiedicate să ajungă la casa reclamantei.
Deși reclamanta a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a situației, pârâții au refuzat prezentarea la mediator.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 755, 772 N.C.Civ.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială și cercetarea locală.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții solicită repunerea în termenul de formulare a întâmpinării, arătând că primul termen de judecată „în care s-a stabilit corect numele pârâtului” este 08.04.2015, astfel că procedura de citare cu acesta a fost viciată.
Pe cale de excepție, invocă lipsa calității procesuale pasive a pârâților, arătând că aceștia nu sunt proprietarii câinelui, iar pârâtul Biserică A. nu este proprietar al imobilului unde a fost amplasată cușca. Se mai invocă excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, întrucât reclamanta de peste doi ani este stabilită în Germania și nu locuiește în imobilul din Cisnădie, astfel că nu are cum să fie vătămată de patruped.
S-a mai invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, aceasta nefăcând dovada că este proprietara imobilului pe care este amplasată cușca patrupedului.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii, arătându-se că din chiar imaginile depuse de reclamantă la dosar, rezultă că există suficient spațiu pentru deplasarea persoanelor pe calea de acces, fără a fi în vreun fel periclitate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 și urm., art. 254 C..
În probațiune, s-a solicitat luarea interogatoriului reclamantei și proba testimonială.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește cererea de repunere a pârâților în termenul de depunere a întâmpinării, prin încheierea din data de 3 iunie 205 (f.72 verso), aceasta a fost respinsă, având în vedere că la primul termen de judecată în cauză, pârâtul Biserică A. (al cărui prenume a fost greșit indicat în acțiune ca fiind C., în loc de A.) a fost prezent în fața instanței, învederând că a luat cunoștință de acțiune și de actele atașate acesteia.
Conform art.201 alin.1 C., judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluție, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligația de a depune întâmpinare, sub sancțiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 165.
Potrivit art. 208 C., întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel. (2) Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
Ca atare, constatând că deși pârâtul Biserică a avut cunoștință de cererea de chemare în judecată, iar pârâta P. D. a semnat personal pentru dovada de înmânare a acțiunii, nu au formulat întâmpinare în termenul prescris de lege, cererea acestora de repunere în termenul de depunere a întâmpinării a fost respinsă.
Ca atare, au fost analizate doar excepțiile de ordine publică, iar în ceea ce privește probele, au fost administrate cele a căror necesitate a rezultat din dezbateri în scopul aflării adevărului în cauză.
Prin încheierea din data de 03 iunie 2015, a fost respinsă excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că acesta este proprietara unei construcții amplasate în aceeași curte cu imobilul pârâtei, (extras CF fila 65, decizia civilă nr. 95/2004 a Tribunalului Sibiu –Secția Civilă din care rezultă dreptul de servitute instituit în favoarea imobilului reclamantei, coroborate cu raportul de expertiză întocmit în dosar nr. 5521/2003 al Judecătoriei Sibiu), astfel încât aceasta are interes în promovarea acțiunii, respectiv în eliberarea căii de acces pentru a putea ajunge la locuința sa și justifică calitatea procesuală activă.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâților, justificată de faptul că nu aceștia sunt proprietarii patrupedului despre care reclamanta pretinde că obstrucționează accesul la locuința sa, instanța a apreciat că în vederea verificării calității procesuale pasive s-a impus administrarea de probe, astfel încât această excepție a fost unită cu fondul cauzei.
Din probele administrate rezultă că imobilul proprietatea reclamantei este amplasat în partea din spate a curții comune, accesul spre acesta făcându-se pe o alee de acces care trece pe lângă casa pârâtei P., iar la colțul din spate al casei, așa cum se poate observa în fotografia depusă la fila 13, zona de acces are o lățime de circa 3,5-4 m. din aceeași imagine se observă că aproape în paralel cu colțul casei pârâtei, lipit de gardul ce delimitează imobilul de imobilul vecin, a fost amplasată o cușcă a unui câine de talie mare, acesta putându-se deplasa până aproape de scările casei pârâtei (imagine fila 17).
Reclamanta a adresat la data de 11.02.2015 o reclamație organelor de poliție, iar din răspunsul acestora (f.64) rezultă că patrupedul a forțat ușa de termopan de la locuință și a ieșit în curtea comună, astfel că pârâții au fost avertizați ca pe viitor să ia toate măsurile necesare de supraveghere a câinelui.
Din declarațiile martorilor C. G., P. Alexandr a E. și T. E. (f.70, 76, 80) rezultă că în perioada iunie 2014-februarie 2015, în curtea comună, în locul arătat mai sus a existat, cu acordul pârâților, amplasată o cușcă și un câine rasa Buldog American, care avea posibilitate de mișcare până în apropierea casei pârâților, la o distanță de circa 60 cm – 1 m față de aceasta, ceea ce era de natură a inspira temere și a împiedica accesul persoanelor care intenționau să ajungă la casa reclamantei. Într-adevăr, din declarația martorei P. A. rezultă că animalul era blând, neagresiv, fiind inofensiv pentru cei care intrau în curte. Martorii C. G. și T. E. arată că animalul le inspira temere și că acesta a sărit spre martora T. E., aceasta fiind nevoită să-l strige pe pârât pentru a putea intra în imobil.
Susținerea pârâților că nu au calitate procesuală în cauză întrucât animalul este proprietatea fiului acestora, este neîntemeiată. Din probe rezultă că animalul a fost adus în curte cu acceptul pârâților și că aceștia exercitau atât paza fizică, cât și pe cea juridică a animalului. Conform art. 1375 C.civ., Proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa. Conform art. 1377 C.civ, În înțelesul dispozițiilor art. 1.375 și 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea asupra animalului sau a lucrului și se servește de acesta în interes propriu.
Din răspunsul la interogatoriu al pârâtei P. D. rezultă că exista posibilitatea amplasării cuștii și a animalului și în alt loc în grădină, însă „având în vedere scopul pentru care a fost luat câinele, era firesc să stea în curte” (răspuns întrebarea 7). Deși reclamanta, potrivit declarațiilor martorilor a solicitat pârâților să mute cușca și patrupedul, astfel încât să aibă acces în mod nestingherit la proprietatea sa, aceștia nu s-au conformat decât după promovarea acțiunii.
Din probe rezultă așadar că prin imposibilitatea ca reclamanta și cei care o vizitau să aibă acces la locuința acesteia datorită temerii față de câinele aflat în grija pârâților, îndreptățite cel puțin datorită dimensiunilor apreciabile ale animalului, acesteia i-a fost adus un prejudiciu. Totodată, reținem că fapta pârâților a fost în mod evident una șicanatorie, întrucât deși aveau posibilitatea amplasării cuștii în alt loc și deși le-a fost solicitat în mod expres acest lucru, au refuzat să o facă, mutând animalul și cușca din locul respectiv doar după promovarea acțiunii.
Ca atare, deși la data la data promovării acțiunii, erau îndeplinite condițiile răspunderii civile pentru prejudiciile cauzate prin fapta animalului, întrucât pe parcursul judecării cauzei, aceștia au înlăturat cușca și patrupedul din curte, acțiunea a rămas fără obiect.
Reținem, așadar, culpa procesuală a pârâților, aceștia urmând a fi obligați să plătească reclamantei suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, reclamanta nefăcând vreo dovadă în sensul altor cheltuieli (ex. onorariu avocat).
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale a pârâților P. D., domiciliată în Cisnădie ., jud. Sibiu și BISERICĂ A., cu același domiciliu.
Respinge ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamanta R. D., domiciliată în Cisnădie ., jud. Sibiu în contradictoriu cu pârâții P. D., domiciliată în Cisnădie ., jud. Sibiu și BISERICĂ A., cu același domiciliu.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. DumitracheMihaela V.
Red.M.D./28.09.2015
Tehnored.M.V./06.10.2015
Expl.5/3
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Pretenţii. Sentința nr. 4783/2015. Judecătoria SIBIU → |
|---|
