Partaj judiciar. Sentința nr. 5185/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5185/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 5185/2015
DOSAR NR_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5185/2015
Ședința publică de la data de 07.10.2015
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: F. L. A. – judecător
GREFIER: M. D. S.
Pe rol fiind amânarea de pronunțare a cauzei Civil privind pe reclamant T. M. -V., reclamant T. C. P. MANDATAR M. –V. și pe pârât M. D. C., având ca obiect partaj judiciar.
S-a depus prin Registratură de către reprezentanta reclamantelor și de către reprezentantul pârâtei concluzii scrise.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 01.10.2015, când părțile au fost prezente și au pus concluzii care s-au consemnat în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezența ședință și când instanța a amânat pronunțarea până la termenul de astăzi.
INSTANȚA
P. cererea formulată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 23.10.2013, sub nr_, reclamanta T. M. V. și T. C. au chemat în judecată pe pârâta M. D. C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- Partajarea părților comune indivize deținute în cote egale aferente ambelor apartamente situate în Sibiu, ., respectiv apartamentul nr 1 proprietatea pârâtei M. D. C. și apartamentul nr 2 proprietatea reclamantelor, numai asupra terenului construit și neconstruit identificat în CF Sibiu nr_ nr top 4228/8 provenit din conversia de pe hârtie a CF 5661 în suprafață de 921 mp conform cotelor de proprietate;
- Să se constate că pe terenul pe care reclamantele îl folosesc a fost edificat un garaj din plăți de azbociment pe care reclamantele l-au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr 1617/17.07.1997 și să se dispună intabularea acestuia în Cartea funciară;
- Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, se arată că prin actul de dezmembrare și ieșire din indiviziune autentificat la notariatul de Stat Județean Sibiu sub nr 2756/15.03.1997 înscris în CF conform încheierii nr 731/16.03.1977, imobilul s-a dezmembrat pe apartamente, respectiv apartamentul nr 1 transcris în CF individual_ Sibiu în prezent CF Sibiu nr 106575C1 U2 nr top 4226/8/1 și apartamentul nr 2 transcris în CF individual_ Sibiu, CF Sibiu nr top 106575C1 U1 nr top 4226/8/II menținându-se ca părți comune indivize pentru ambele apartamente și cote egale de ½ din terenul construit și neconstruit în suprafață de 921 mp, ., zidurile, despărțitoarele, fundația, planșeul, podul casei, racordurile de lumină, gaz, apă și canal, la subsol spălătoria, antreul, casa scărilor de la subsol și etaj.
Se mai arată că prin contractul de vânzare-cumpărare nr 1617/17.07.1997 antecesoara reclamantelor, T. Galina a cumpărat apartamentul nr 2 compus din trei camere, bucătărie, cămară, baie, WC, antreu, debara, un balcon deschis, la subsol pivniță și spălătorie, în curte un garaj din plăci prefabricate acoperit cu plăci de azbociment, împreună cu părțile comune indivize în cotă de ½ aferente acestui apartament.
Astfel, se solicită partajarea în natură a terenului clădit și neclădit în suprafață de 921mp prin formarea a trei loturi: un lot cu teren de sub construcții și căile de acces să rămână în coproprietatea forțată în cotele actuale de proprietate, un lot reprezentând terenul pe care este situat garajul care să fie atribuit în proprietatea reclamantelor și un lot de teren neconstruit să fie atribuit pârâtei.
În drept, au fost invocate prevederile art 194 C., art 669 și urm C civil, art 979 și urm NCpc.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: act de dezmembrare(f.8), schițe(f.9), contract de vânzare-cumpărare(f.10), CF in extenso(f.11), CF(f.14), certificat de moștenitor(f.20), sentința civilă nr 2619/30.03.2012(f.21), proces-verbal de informare(f.30), contract de vânzare-cumpărare(f.35), schițe(f.36).
La data de 9.12.2013, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că reclamantele sunt coproprietare ale apartamentului nr 2 situat în Sibiu, ., în cote egale de ½, iar pârâta este proprietară asupra apartamentului nr 1 din același imobil, înscris în CF_-C1-U2, nr top 4226/8/1. Reclamantele, pe de o parte și pârâta pe de altă parte sunt coproprietare în cotă de ½ a întregului teren construit și neconstruit în suprafață de 921 mp, precum și a părților comune indivize, respectiv împrejmuirea, zidurile despărțitoare, fundația, planșeul, podul casei, racordurile de lumină, gaz, apă, antreul și spălătoria de la subsol, casa scărilor de la subsol și etaj.
În continuare, se arată că suprafața de teren de la . unica cale de acces pentru ambele părți și nu poate fi supusă indiviziunii.
De asemenea, pârâta a invocat excepția lipsei de interes a reclamantelor în formularea prezentei cereri, având în vedere prevederile art 32 alin 1 lit d NCPC și excepția nulității cererii de chemare în judecată deoarece reclamantele nu au motivat în fapt cererea de chemare în judecată.
Se mai arată că formarea unui lot cu atribuirea unui nr top distinct pentru terenul(parte de gradină) pe care este amplasat garajul și intabularea în CF a acestuia, nu se justifică cât timp garajul este o construcție demolabilă și nu una construită din zid cu fundație.
La data de 15.01.2014, reclamantele au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepție lipsei de interes și a excepției nulității cererii de chemare în judecată.
La termenul din data de 27.02.2014, instanța a respins excepția lipsei de interes și excepția nulității cererii de chemare în judecată. De asemenea, s-a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul C. I., proba cu interogatoriul reclamantelor și proba cu expertiză în specialitatea topografie cu următoarele obiective: identificarea imobilului înscris în CF Sibiu nr_ nr top 4226/8, identificarea soluțiilor pentru ieșirea din indiviziune cu luarea în considerare a terenului construit și căile de acces care rămân în coproprietate forțată, identificarea construcției reprezentând garajul, propuneri privind intabularea în Cartea funciară.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
I.Cu privire la capătul de cerere privind partajarea părților comune indivize, respectiv a terenului construit și neconstruit în suprafață de 921mp, se rețin următoarele:
P. actul de dezmembrare și ieșire din indiviziune autentificat sub nr 2756 de Notariatul de Stat Județean Sibiu din data de 15.03.1977(f.8) s-a prevăzut că părțile comune indivize apartamentelor nr 1, cu nr top 4226/8/I și nr 2, nr top 4226/8/II sunt întregul teren clădit și neclădit, în părți egale, apoi întreaga curte, împrejmuirea, zidurile despărțitoare, fundația, planșeul, podul casei, racordurile de lumină, gaz, apă și canal, iar la subsol spălătoria, antreul, casa scărilor, precum și casa scărilor de la parter la etaj, toate în părți egale.
Din extrasul de CF nr_, nr CF vechi 5661 provenită din conversia pe hârtie a CF nr 5661 rezultă că reclamantele, proprietare ale apartamentului nr 2 și pârâta, proprietara apartamentului nr 1 dețin cota de ½ parte, pentru apartamentul nr 1 și respectiv cota de ½ parte pentru apartamentul nr 2, ambele cote menționate fiind din cota de 1/1 reprezentată de întregul teren clădit și neclădit în suprafață de 921mp, ., zidurile despărțitoare, fundația, planșeul, podul casei, racordurile, la subsol spălătoria, antreul, casa scărilor de la subsol și etaj(f.14).
Conform art 66 alin 2 din Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr 287/2009 privind Codul Civil, dispozițiile art 669-686 din Codul civil se aplică și partajului judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după . Codului civil.
Astfel, față de data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv 23.10.2013, instanța constată că noul cod civil este aplicabil în prezenta cauză.
Instanța reține că terenul asupra căruia se solicită partajul este un bun aflat în coproprietate forțată, care este acea formă de proprietate comună pe cote-părți care are ca obiect un lucru care prin natura sa, este susceptibil să fie folosit în mod permanent de către două sau mai multe persoane, fără posibilitatea de a fi supus partajului judiciar.
Conform art 647 alin 2 C civil când bunul comun are caracter accesoriu în raport cu un bun principal, fiecare coproprietar poate să dispună cu privire la cota sa parte din dreptul de proprietate asupra bunului comun numai odată cu exercitarea dreptului de dispoziție asupra bunului principal. Astfel, fiecare titular poate utiliza bunul respectiv fără a avea nevoie de consimțământul expres sau tacit al celorlalți, însă cu respectarea a două limite, respectiv să respecte destinația bunului și să permită exercitarea folosinței de către ceilalți coproprietari, în alte cuvinte, să nu aducă atingere drepturilor simulante și concurente, de aceeași natură, ale celorlalți coproprietari.
Articolul 646 C civil menționează că se află în coproprietate forțată:
- părțile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente având proprietari diferiți;
- despărțiturile comune;
- bunurile asupra cărora există un drept de proprietate periodică;
- bunurile care constituie amintiri de familie;
- bunurile comune necesare sau utile pentru folosirea a două imobile vecine, situate pe linia de hotar între acestea, cum ar fi ipotecile, fântânile, drumurile și izvoarele;
- bunurile comune afectate utilizării a două sau a mai multor fonduri,
- alte bunuri prevăzute de lege.
Potrivit art 648 alin 1 C civil dacă într-o clădire sau într-un ansamblu rezidențial există spații cu destinație de locuință sau cu altă destinație având proprietari diferiți, părțile din clădire care, fiind destinate întrebuințării spațiilor respective, nu pot fi folosite decât în comun sunt obiectul unui drept de coproprietate forțată.
Conform art 649 alin 1 C civil sunt considerate părți comune, în măsura în care prin lege sau prin act juridic nu se prevede altfel: a) terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafața construită, cât și din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinației construcției, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; pentru eventuala suprafață excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăți obișnuite; b) fundația, curtea interioară, structura, structura de rezistență, pereții perimetrali și despărțitori dintre proprietăți și/sau spațiile comune, acoperișul, terasele, scările și casa scărilor, holurile, pivnițele și subsolurile necompartimentate, rezervoarele de apă, centralele termice proprii și ascensoarele; c) instalațiile de apă și canalizare, electrice, de telecomunicații, de încălzire și de gaze de la branșament/racord până la punctul de distribuție către părțile aflate în proprietate exclusivă, canalele pluviale, paratrăsnetele, antenele colective, precum și alte asemenea părți; d) alte bunuri care, potrivit legii sau voinței părților, sunt în folosință comună.
Destinația de folosință comună pentru părțile comune cu mai multe etaje sau apartamente conform art 658 C civil este posibilă doar cu acordul tuturor proprietarilor. Cu toate acestea, terenul pe care se află clădirea compus atât din suprafața construită, cât și din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinației construcției, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia este considerat parte comună, dar pentru eventuala suprafață excedentară proprietarii sunt titularii unei coproprietăți obișnuite.
De asemenea, trebuie avută în vedere și decizia nr 376/1969 a fostei instanțe supreme care a decis că, dacă terenul, care prin natura lui este afectat folosinței în comun de către coproprietarii locuințelor situate pe acesta, depășește suprafața normală a unei curți, porțiunea respectivă de teren nu mai este proprietate forțată și poate fi împărțită.
În cauza de față, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică prin care expertul a propus patru variante de lotizare. Analizându-le, instanța reține că cea de-a treia variantă este cea corectă datorită faptului că în variantele 1 și 2 nu este posibil accesul la imobilul nr top 4226/8/2 cu autoturismul datorită virajului, mai ales pentru autovehiculele mari. Cu privire la varianta solicitată de reclamantă, respectiv varianta 1 anexa 2 se constată că expertul propune instituirea unui drept de servitute, ori instanța nu a fost învestită cu o asemenea cerere, motiv pentru care consideră că dacă s-ar admite o asemenea variantă părțile s-ar afla în imposibilitatea de a-și folosi propriul teren.
P. varianta nr 3 anexa 4, s-a propus ca terenul de sub casă și de lângă casă în suprafață de 405 mp să rămână în coproprietate forțată. Instanța este de acord cu această variantă având în vedere că acest teren este prin natura sa afectat folosinței în comun de către părți și nu depășește suprafața normală a unei curți.
Cu privire la restul de teren, în suprafață de 516 mp, instanța reține că acesta depășește suprafața normală a unei curți și poate fi împărțită.
În continuare, instanța reține că din varianta 3 la anexa 4 la raportul de expertiză, suprafața de 516mp este partajabilă în natură, reclamantele urmând să primească suprafața de 258mp unde se află și garajul, iar pârâta suprafața de 258mp, adică suprafețe egale de teren și având acces la imobilul-construcție aflat pe terenul rămas în indiviziune. De asemenea, prin această propunere, părțile au și acces cu autoturismul la imobil.
Cu privire la propunerea expertului de a se institui un drept de servitute de trecere cu piciorul și autoturismul asupra imobilului cu nr top 4226/8/1 ca fond aservit în favoarea imobilelor cu nr top 4226/8/2 și nr top 4226/8/3 ca fonduri dominante, instanța reține că nu a fost învestită cu un asemenea petit, ori potrivit art 22 alin 6 C., judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea prevede altfel.
Față de cele menționate mai sus, instanța urmează să admită în parte cererea formulată de reclamanta T. M. V. și T. C., prin mandatar T. M. V. în contradictoriu cu pârâta M. D. C..
Va dispune sistarea stării de indiviziune asupra terenului înscris în CF Sibiu nr_ nr top 4226/8 în suprafață de 516 mp, urmând ca în privința suprafeței de 405mp, părțile să rămână în coproprietate forțată.
Va atribui reclamantelor T. M. V. și T. C. terenul în suprafața 258 mp din terenul în suprafață de 921 mp înscris în CF Sibiu nr_ nr top 4226/8 individualizat în varianta 3-anexa 4 la raportul de expertiză întocmit de expert G. O. C.(f.150) prin punctele 17-12-13-8-22-10-29-28-27-26-17 pentru care expertul a propus nr top 4226/8/3.
Va atribui pârâtei M. D. C. terenul în suprafață de 258 mp din terenul în suprafață de 921 mp înscris în CF Sibiu nr_ nr top 4226/8 individualizat în varianta 3-anexa 4 la raportul de expertiză întocmit de expert G. O. C.(f.150) prin punctele 22-18-21-33-30-10-22, pentru care expertul a propus nr top 4226/8/2.
II.Cu privire la capătul de cerere privind constatarea faptului că reclamantele au construit un garaj din plăci de azbociment, se rețin următoarele:
La data de 17.07.1997 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr 1617 autentificat de BNP B. S. încheiat între A. Silvana G., în calitate de vânzătoare și T. Galina, în calitate de cumpărătoare. P. acest contract vânzătoarea i-a vândut cumpărătoarei dreptul de proprietate asupra întregului apartament nr 2, situat la etaj, compus din trei camere, bucătărie, cămară, baie, WC, antreu, debara, un balcon deschis, la subsol o pivniță și spălătorie, în curte un garaj din plăci prefabricate acoperit cu plăci de azbociment, împreună cu părțile comune indivize de ½ aferente acestui apartament.
Conform certificatului de moștenitor nr 4 din data de 25.03.2006, T. Galina a decedat la data de 1.12.2005 și a lăsat ca moștenitori pe reclamantele T. M. V. și T. C..
Instanța că acțiunile în constatare sunt acelea prin care reclamantul solicită instanței să constate existența unui drept al său împotriva pârâtului sau inexistența unui drept al pârâtului împotriva sa, fără ca instanța să condamne la executarea unei prestații. Rezulta, așadar, că acțiunea în constatare prezintă anumite particularități și anume: pe calea acestei acțiuni se poate cere numai constatarea existenței sau neexistenței unui drept, nu și a unui fapt, hotărârea pronunțată nu constituie titlu executoriu și acțiunea în constatare nu poate fi exercitată dacă se poate cere realizarea dreptului. P. urmare acțiunea în constatare are un caracter subsidiar față de acțiunea în realizare, prin intermediul căreia reclamantul, ce se pretinde titularul unui drept, solicită instanței să îl oblige pe pârât să-i respecte dreptul, în aprecierea caracterului subsidiar.
Astfel, se reține că pentru a fi admisă acțiunea în constatare este necesar să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții: a).reclamantul să invoce un interes determinat de a formula cererea; b).obiectul cererii în constatare să vizeze un drept iar nu o situație de fapt;c). partea să nu poată cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege (caracterul subsidiar al acțiunii în constatare).
Instanța reține că reclamantele în calitate de moștenitoare ale defunctei T. Galina sunt proprietare asupra garajului din plăci prefabricate acoperit cu plăci de azbociment, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 1617/17.07.1997 de BNP B. S., astfel că în cauză se constată că nu este îndeplinită prima condiție a acțiunii în constatare, respectiv ca reclamanta să invoce un interes determinat de a formula cererea.
Față de cele menționate mai sus, având în vedere că reclamantele nu au justificat un interes determinat în a formula acest capăt de cerere câtă vreme ele sunt succesorale defunctei T. Galina, care avea dreptul de proprietate asupra garajului, instanța urmează să respingă acest capăt de cerere.
III. Cu privire capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Conform art 453 alin 1 C.proc.civ., partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată
În cauza de față se constată că reclamantele au efectuat următoarele cheltuieli: taxă de timbru- 6317 lei, 500 lei-onorariu provizoriu expert, onorariu definitiv expert-3000 lei, onorariu avocat-4.500 lei, conform chitanței nr 0090/21.02.2014.
Cu privire la onorariul avocatului reclamantelor, instanța reține că în raport de complexitatea cauzei, timpul și volumul de munca solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl poate împiedica pe avocat să accepte alt mandat, din partea unei alte persoane un onorariu în cuantum de 3000 lei este rezonabil. De asemenea, se mai retine ca prin cenzurarea onorariului, instanța nu intervine in raportul juridic existent intre client si avocatul sau (contract care își va produce pe deplin efectele între părți), ci doar apreciază în ce măsură onorariul stabilit trebuie suportat de către partea adversa.
Pârâta se constată că a efectuat următoarele cheltuieli: onorariu avocat: 2.480 lei conform chitanței nr 861/29.11.2013.
Având în vedere obiectul dosarului, respectiv partaj asupra părților comune indivize aferente celor două apartamente, respectiv asupra terenului în suprafață de 921mp și având în vedere soluția la care s-a oprit instanța urmează ca în temeiul art 453 alin 2 teza finală C. să dispună compensarea cheltuielilor de judecată și în consecință să o oblige pe pârâta la plata sumei 10.337 lei către reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta T. M. V., dom în Sibiu, ., . C., dom în Statele Unite ale Americii, Fredericksburg,VA_, 3001 Magnolia Glen Drive #105, prin mandatar T. M. V. în contradictoriu cu pârâta M. D. C., dom în Sibiu, ., ..
Dispune sistarea stării de indiviziune asupra terenului înscris în CF Sibiu nr_ nr top 4226/8 în suprafață de 516 mp, urmând ca în privința suprafeței de 405mp, părțile să rămână în coproprietate forțată.
Atribuie reclamantelor T. M. V. și T. C. terenul în suprafața 258 mp din terenul în suprafață de 921 mp înscris în CF Sibiu nr_ nr top 4226/8 individualizat în varianta 3-anexa 4 la raportul de expertiză întocmit de expert G. O. C.(f.150) prin punctele 17-12-13-8-22-10-29-28-27-26-17 pentru care expertul a propus nr top 4226/8/3.
Atribuie pârâtei M. D. C. terenul în suprafață de 258 mp din terenul în suprafață de 921 mp înscris în CF Sibiu nr_ nr top 4226/8 individualizat în varianta 3-anexa 4 la raportul de expertiză întocmit de expert G. O. C.(f.150) prin punctele 22-18-21-33-30-10-22, pentru care expertul a propus nr top 4226/8/2.
Respinge capătul de cerere privind acțiunea în constatarea faptului că reclamantele au edificat un garaj din plăci de azbociment.
Compensează cheltuielile de judecată și obligă pe pârâta la plata sumei 10.337 lei către reclamante.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. În caz de exercitare a căii de atac cererea se va depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi 7.10.2015
PREȘEDINTEGREFIER
F. L. AndreeaDaniela M. S.
Red FLA/30.10.2015
Teh DMS(practicaua)
| ← Evacuare. Sentința nr. 5167/2015. Judecătoria SIBIU | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5183/2015. Judecătoria... → |
|---|
