Pensie întreţinere. Sentința nr. 4582/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4582/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 4582/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4582
Ședința publica din data de 15.09.2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: L. A. M. - Judecător
GREFIER: Ș. I.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile formulată de reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâtul P. L., având ca obiect pensie întreținere.
Cauza se soluționează fără citarea părților.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitate să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea, în conformitate cu art. 396 N.C.pr.civ, pentru data de 15.09.201, când în aceeași compunere, a deliberat și a pronunțat următoarea sentință.
JUDECĂTORIA
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 23.04.2015, formulată de reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâtul P. L., s-a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună stabilirea în favoarea reclamantei a pensiei de întreținere și obligarea pârâtului la plata către aceasta la pensie de întreținere în cuantum de (pană la) o pătrime din venitul lunar net realizat; cu cheltuieli de judecată.
În fapt s-a arătat că părțile au fost căsătoriți, căsătoria încheiată la data de 25 decembrie 1976 din care au rezultat două fiice, în prezent majore, fiind desfăcută prin certificatul de divorț nr. 11.866 din data de 30.09.2014 eliberat de Biroul Notarului Public P. R..
Reclamanta susține că este îndreptățită la stabilirea pensiei de întreținere și obligarea fostului soț la plata acesteia în cuantumul legal stabilit prin raportare la venitul net realizat, fiind îndeplinite condițiile generale cerute de lege în calitate de creditor al obligației de întreținere (starea de nevoie, comportamentul corespunzător) în termenii statorniciți potrivit art. 524-526 NCC precum și condițiile speciale privind obligația de întreținere între foștii soți, impuse de art. 389 alin 2 C.civ., incapacitatea de muncă a reclamantei survenind în timpul căsătoriei.
Reclamanta se află în pensie de invaliditate de muncă din anul 1997, invaliditatea fiind periodic constatată prin deciziile medicale eliberate de autoritățile competente. Relația matrimonială a părților s-a deteriorând grav în urma unei relații extraconjugale a pârâtului, după o căsnicie de durată, expunând-o pe reclamantă la un stres prelungit care a agravat starea sa de sănătate într-un mod rapid.
Reclamanta a suferit două intervenții chirurgicale, fiind diagnosticată cu tumoră tiroidiană malignă, dar și cu alte numeroase boli, conform scrisorii medicale din 20 iunie 2014 iar în acest timp pârâtul a devenit agresiv verbal, cu amenințări la adresa sa, iar spitalizările repetate au fost însoțite de un sindrom de depresie severă pe care reclamanta o suportă și în prezent, fiind internată și primind consiliere de specialitate.
După desfacerea divorțului prin procedura notarială nu a intervenit o înțelegere amiabilă asupra stabilirii pensiei de întreținere în favoarea reclamantei, deși pârâtul a fost notificat prin executorul judecătoresc în data de 10.12. 2014 încercând să obțină o soluționare amiabilă a obligației de întreținere între foștii soți.
Reclamanta se află în stare de nevoie în urma incapacității de a munci intervenite în timpul căsătoriei, iar în prezent nu se poate întreține din muncă și bunurile sale. Ea beneficiază de o pensie de boală în cuantum de 539 lei lunar și încasează o chirie în sumă de 1000 lei prin valorificarea folosinței unui bun comun, potrivit contractului de închiriere înregistrat la AJFP Sibiu sub nr., 2547/1.09.2014 primind jumătate din chiria totală, restul fiind încasat de pârât.
Fără a insista asupra conținutului celor necesare traiului și care, potrivit regulilor necesare, or trebui să acopere cheltuielile referitoare la hrană, îmbrăcăminte, asistență medicală, asigurarea serviciilor minime (ocazionate de utilități), etc. reclamanta menționează doar ponderea semnificativă pe care o reprezintă cheltuielile ocazionate de tratamentul afecțiunilor medicale pentru a-i oferi o calitate rezonabilă a vieții fizice. Pe fondul imunodeprimat al organismului, reclamanta nu poate urma anumite tratamente datorită altor afecțiuni care s-ar agrava. La costurile tratamentului (medicație plus consult, 280 lei), se adaugă cheltuielile (contravaloare medicamente și consultații periodice) ocazionate de afecțiunile principale cardiopatia ischemică dureroasă (medicație lunară 84 lei, consultație plus investigații specifice EKG, ecograf, doppler o dată la 3 luni, 300 de lei) consultul endocrinologie (o dată la 2 luni plus medicație lunară 180 lei), ședințele de terapie psihologică (10 ședințe x 60 lei, 600 lei)
Astfel veniturile reclamantei sunt, practic, insuficiente și, în contextul afecțiunilor care au cauzat incapacitatea de muncă și al căror tratament este destul de costisitor, se impune a se reține existența starea de nevoie în care se află reclamanta ca fiind pe deplin dovedită.
Nu se pune problema ca reclamanta să se facă vinovată față de pârât de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri. Dimpotrivă, dincolo de implicațiile imorale ale legăturii sale nepotrivite, atitudinea pârâtului a înregistrat, cu referire specială la plata pensiei de întreținere către reclamantă, dimensiuni reprobabile. Astfel, dincolo de refuzul său nejustificat pârâtul a fost cel care a adresat reclamantei nu doar ironii ci chiar amenințări de genul că „dacă vreau pensie mai bine mă omoară și atunci nu o să-mi mai trebuiască pensie".
Sub aspectul mijloacelor debitorului obligației întreținerii, se solicită a se reține că pârâtul este angajat la Inspectoratul Teritorial de Muncă, având funcția/postul de inspector de muncă iar pe lângă salariu mai încasează și alte venituri respectiv chiria procurată prin exploatarea unui bun comun, venitul său lunar fiind de 3000-3500 lei.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 389, 524-534 C.civ., art. 194 și urm., 451-455 Cpr.civ.
Pârâtul P. L. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca netemeinică și nelegală, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt s-a arătat că în urma desfacerii căsătoriei părților prin acordul acestora, foștii soți au convenit să împartă bunurile dobândite în timpul căsătoriei cu minimum de costuri. O parte dintre acestea ( imobile construcții și terenuri ) le-au donat fiicelor lor sau le-au vândut. Imobilul în care locuiește, în prezent reclamanta, situat în Sibiu, .. 9, jud. Sibiu a fost donat fiicelor părților, păstrând dreptul de uzufruct viager reclamanta cât și pârâtul.
Alte două imobile (un teren de 881 mp în Cisnădioara și un apartament în Sibiu ), au fost înstrăinate în august, respectiv noiembrie 2014, conform contractelor de vânzare cumpărare anexate, iar din aceste două tranzacții reclamanta a încasat 132.500 lei, aproximativ 30.000 Euro.
Părțile dețin încă o casă în Cisnădioara, în care pârâtul locuiește temporar, conform convenției notariale încheiate cu fosta soție, până la înstrăinarea acestui imobil, moment în care reclamantei îi va reveni cota de 1/2 din prețul ce va fi obținut. Conform aceleiași convenții, reclamanta folosește exclusiv, până la vânzarea casei de la Cisnădioara, apartamentul din Sibiu, .. 9, donat fiicelor părților.
În decembrie 2014 reclamanta a achiziționat un apartament în Șelimbăr, .. 13/3, jud. Sibiu.
Ca urmare a închirierii unui spațiu comercial, bun comun, atât reclamanta, cât și pârâtul încasează lunar câte 250 Euro ( câte 1100 lei) iar reclamanta primește și o pensie de asigurări sociale de 614 lei lunar ( anexăm decizia nr._/24.02.2015 ).
În timpul căsătoriei, în data de 19.07.2013, părțile au contractat un credit pentru achiziționarea unui autoturism, iar de atunci și până în prezent, după desfacerea căsătoriei și despărțirea în fapt, pârâtul achită exclusiv rata aferentă în cuantum de 1321 lei lunar.
Conform art. 524 C.civ. " are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale". Astfel, îndeplinirea condiției speciale prevăzute de art. 389 C.civ. (incapacitatea de muncă survenită în timpul căsătoriei) nu atrage, în mod automat, o obligație de întreținere, starea de nevoie a creditorului întreținerii trebuind să existe și să fie dovedită, potrivit art. 528 C.civ.
În speță, nici nu poate fi pusă problema unei stări de nevoie a reclamantei pentru că aceasta încasează lunar aproximativ 1700 lei (614 lei pensie și chirie în cuantum de 1100 lei ), a încasat în cursul anului trecut peste 30.000 Euro din tranzacții imobiliare, locuiește în baza dreptului său de uzufruct viager în apartamentul pe care l-a donat împreună cu pârâtul fiicelor lor, neavând astfel cheltuieli locative, a achiziționat un apartament în urmă cu câteva luni în Șelimbăr, într-o zonă rezidențială.
De asemeneareclamanta nu a făcut dovada unor cheltuieli lunare sau cu caracter periodic care să conducă la scăderea veniturilor sale, astfel încât să se afle într-o stare de nevoie.
Pârâtul are un venit salarial net lunar de 2458 lei, la care se adaugă chiria de 1100 lei menționată mai sus. Pârâtul plătește lunar suma de 1321 lei pentru achitarea creditului contractat, în timpul căsătoriei, pentru achiziționarea unui autoturism. De asemenea, pârâtul este cel care plătește aproximativ 150 lei lunar pentru acoperirea sumei de 3870 lei, ridicată exclusiv de reclamantă în noiembrie 2014, după desfacerea căsătoriei, precum și 120 lei lunar pentru achiziționarea medicamentelor necesare tratamentului pentru astm bronșic corticodependent, conform înscrisurilor anexate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 524-528 C. civ., art. 205-208, art. 451 și urm. Cpr.civ.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare arătând că susținerile pârâtului că ar fi încasat 30.000 euro din tranzacții imobiliare sunt nereale și chiar de rea-credință în contextul în care acesta știe ca și reclamanta ce „preț" au încasat amândoi prin înstrăinarea către fiica lor a imobilului, iar aceasta, conform art. 1091 alin. (4) C.Civ. este prezumată a fi donație dacă s-a făcut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitației sau în schimbul întreținerii, așa cum s-a făcut în speță. Pârâul cunoaște în context au fost perfectate aceste contracte, în condițiile în care acesta era implicat într-o relație extraconjugală, făcând presiuni pentru desfacerea căsătoriei, transmiterea dreptul de proprietate în favoarea fiicelor părților pentru a proteja bunurile dobândite de foștii soți prin muncă, în timpul celor 38 de ani de căsnicie.
Reaua-voință a pârâtului degenerează într-un comportament reprobabil, acesta, la puțin timp după primirea acțiunii, pe fondul iritării nervoase că a fost acționat în judecată, recurgând la agresiuni fizice față de reclamantă conform certificatului medico-legal nr. l326/A2agr/419/12.05.2015.
S-au depus la dosar certificat de căsătorie, certificat de divorț, cupon de pensie al reclamantei, deciziile asupra capacității de muncă nr. 823/10.03.1998, 3565/16.07.2009, nr. 18/6.01.2015, bilete de ieșire dis spital, scrisori medicale, analize și alte acte medicale, decizia nr._/24.02.2015 privind acordarea pensiei de invaliditate, bonuri fiscale, contract de donație autentificat sub nr. 976/11.08.2014, contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 975/11.08.2014, nr. 1310/13.11.2014 și nr. 1348/10.12.2014, convenție cu legalizare de semnătură nr. 39/28.08.2014, actul adițional nr. 1 al contractului de închiriere înregistrat la AJFP Sibiu sub nr._/01.09.2014, contract de închiriere nr. 1/20.07.2015 adeverință privind salariul pârâtului, contract de credit din 19.07.2013, chitanțe de plat și extrase de cont, cărți de identitate autovehicule, adeverință medicală eliberată pârâtului, acte medicale și bon fiscal, certificat medico-legal nr. 1326/A2gr/419/12.05.2015, alte înscrisuri, și a fost audiată martora P. M..
Din probele administrate în cauză instanța reține următoarele:
Părțile au fost căsătoriți, căsătoria încheiată la data de căsătoria încheiată la data de 25.12., fiind desfăcută prin certificatul de divorț nr. 11.866 din data de 30.09.2014 eliberat de Biroul Notarului Public P. R..(filele 9,12 ale dosarului)
Din setul de acte medicale depuse la dosar de reclamantă rezultă o stare precară a sănătății acesteia, prin decizia asupra capacității de muncă nr. 823/10.03.1998 fiind încadrată în gradul II de invaliditate, încadrare menținută prin decizia nr. 3565/16.07.2009, precum și prin decizia nr. 18/6.01.2015, reclamanta având capacitatea de muncă pierdută în totalitate. (filele 14-70)
Potrivit art.389 alin.2 Cciv soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. El are drept la întreținere și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria. A..3 prevede că Întreținerea datorată potrivit dispozițiilor alin. (2) se stabilește până la o pătrime din venitul net al celui obligat la plata ei, în raport cu mijloacele sale și cu starea de nevoie a creditorului. Această întreținere, împreună cu întreținerea datorată copiilor, nu va putea depăși jumătate din venitul net al celui obligat la plată.
În absența unei înțelegeri cu privire la cuantumul, felul și modalitățile de executare, instanța va soluționa prezenta cerere în acord cu prevederile art.524 C.civ. coroborat cu art.527 C.civ., respectiv, ținând seama de nevoia celui care o cere și mijloacele celui care urmează a o plăti.
Dacă reclamanta îndeplinește condițiile calității de soț divorțat și a incapacității de muncă survenită în timpul căsătoriei, în ceea ce privește nevoia reclamantei de întreținere instanța reține că aceasta beneficiază de o pensie de invaliditate de 539 lei precum și de suma de 1000 lei (250 euro) cu titlu de chirie încasată în baza închirierii unui spațiu comercial proprietatea comună a părților, conform actului adițional la contractul de închiriere nr._/1.09.2014 și contractului de închiriere nr. 1/20.07.2015.(filele 98, 185-188 ale dosarului)
Întrucât părțile nu au partajat bunurile comune, reclamanta deține împreună cu pârâtul imobilul - vilă din Cisnădioara, ., jud. Sibiu, precum și dreptul de uzufruct viager asupra mai multor imobile (spații comerciale situate în Sibiu, .. 9, Sibiu, .-3, jud. Sibiu, și teren arabil de 750 mp situat în Sibiu), prin convenția încheiată cu pârâtul folosind în exclusivitate până la partaj imobilul din Sibiu, .. 9.(filele 85-88, 96, 97, 171, 191-196 ale dosarului)
De asemenea, reclamanta este titulara dreptului de nudă proprietate asupra imobilului apartament nr. 3 situat în Șelimbăr, .. 13, parter, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1348/10.12.2014, iar părțile dețin ca bunuri comune și 3 autovehicule, conform cărților de identitate și certificatelor de înmatriculare depuse la dosar. (filele 101, 102,146-149, 161, 197-200 ale dosarului).
În aceste condiții, chiar dacă s-a dovedit că reclamanta este în incapacitate de muncă iar starea sa de sănătate este în mod deosebit afectată de afecțiunile multiple și grave de care suferă, instanța găsește că aceasta nu se află în nevoie în sensul legii, raportat la veniturile de care dispune și bunurile pe care le deține în prezent, fără a se avea în vedere partea din preț menționată în contractele de vânzare cumpărare încheiate de părți cu fiicele lor privind două imobile situate în Sibiu, despre care s-a susținut că au fost în realitate acte cu titlu gratuit.
Pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovada unor cheltuieli lunare sau cu caracter periodic care să conducă la scăderea reală și efectivă a veniturilor sale, astfel încât să se afle într-o stare de nevoie.
Chiar raportat la sumele indicate ulterior prin precizările depuse la doar, reprezentând cheltuieli lunare, fără ca acestea să fie dovedite efectiv (1140 lei, medicație și consulturi, investigații medicale, 1000 lei cheltuieli de întreținere și alimentație), acestea nu depășesc veniturile lunare ale reclamantei, incluzând și valoarea considerabilă a bunurilor mobile și imobile pe care le deține, potențialul lor de a fi vândute sau a produce fructe prin închiriere în caz de nevoie. (filele 152, 191-196)
Chiar martora P. M. audiată în cauză la solicitarea reclamantei a declarat că anul trecut a văzut-o pe reclamantă într-o stare precară de sănătate, după o perioadă de spitalizare, însă locuia în condiții normale, într-o locuință cu toate cele necesare pentru un trai normal. (fila 201)
În aprecierea stării de nevoie, nu este obligatorie asigurarea pentru reclamanta fostul soție a aceluiași nivel de trai deținut în timpul căsătoriei, când părțile în speță se locuiau și se administrau în comun, dispunând de numeroase bunuri imobile, ci doar mijloacele materiale pentru un trai în condiții normale, iar în cauză s-a dovedit că reclamanta dispune de aceste mijloace.
În consecință, urmează a se respinge cererea de față ca neîntemeiata, fără obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată întrucât nu au fost solicitate astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta P. M., domiciliată în Sibiu, .. 9, jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul P. L., domiciliat în Cisnădioara, .. 167, jud. Sibiu.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.09.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
L. A. M. Ș. I.
Plecat din instanță sem. conf. art.426 alin..4 N.C.p.c
GREFIER ȘEF,
Red / Tehnored. 26.10.2015 L.A.M.
4ex. / ef.2 comunicari 28.10.2015-S.I.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4557/2015. Judecătoria SIBIU | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 5507/2015. Judecătoria... → |
|---|
