Plângere contravenţională. Sentința nr. 2/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 2407/2015
Dosar nr. 15._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2.407
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.4.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: A.-G. L.
GREFIER: V. I.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul G. D. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare, se prezintă martora L. E., lipsind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- pricina are ca obiect plângere contravențională.
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța procedează la audierea martorei L. E. conform art. 318 urm. C., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În temeiul art. 259 C., față de probele administrate deja în cauză, instanța revine asupra probei testimoniale cu martorul L. I., încuviințată din oficiu, considerând că nu mai este necesară soluționării litigiului.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.9.2014 sub nr. 15._, petentul G. D. a contestat procesul-verbal . nr._/10.8.2014 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S., solicitând anularea actului atacat sau înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.
În motivare, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional la data de 10.8.2014, în jurul orei 18.05, pe motiv că ar fi provocat scandal. În fapt, petentul se afla la domiciliul prietenei sale, numita L. E., unde a avut discuții în contradictoriu cu fostul soț al acesteia, numitul L. I., generate de unele neînțelegeri din trecut. Acesta a susținut că nu s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice, că regretă cele întâmplate și că nu s-a manifestat violent față de nimeni. Numitul L. I. nu a fost deranjat, agresat sau calomniat.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În dovedire, a depus înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 (f. 13).
Prin întâmpinarea din data de 5.12.2014, intimatul a invocat excepția tardivității plângerii contravenționale, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, și menținerea procesului-verbal atacat.
Cu privire la excepția tardivității plângerii contravenționale, acesta a arătat că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 19.9.2014, peste termenul de 15 zile prevăzut de OG nr. 2/2001 corob. cu art. 118 al. (1) din OUG nr. 195/2002. Pe fond, intimatul a susținut că petentul a fost sancționat contravențional la data de 10.8.2014 întrucât, aflându-se în stare de ebrietate, a provocat scandal public agresându-l verbal pe numitul L. I.. Partea adversă a săvârșit cu vinovăție fapta reținută în actul atacat. Procesul-verbal nu este lovit de nulitate, iar petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în actul atacat.
În drept, a invocat art. 205 și 223 C., art. 2 pct. 24 și art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și OG nr. 2/2001.
În susținerea apărării, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 10.3.2015, în baza art. 34 al. (1) rap. la art. 31 al. (1) din OG nr. 2/2001, instanța a respins excepția tardivității plângerii contravenționale invocată de intimat, ca neîntemeiată.
Totodată, în baza art. 258 al. (1) rap. la art. 255 al. (1) C. corob. cu art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, instanța a încuviințat pentru părți administrarea probei cu înscrisuri, iar în baza art. 254 al. (5) rap. la art. 22 al. (2) C. corob. cu art. 33 al. (1) și art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, a încuviințat din oficiu administrarea probei testimoniale cu martorii L. E. și L. I., față de împrejurarea că cele două persoane sunt indicate în procesul-verbal de contravenție. Pentru încuviințarea probei testimoniale cu cei doi martori, instanța a avut în vedere următoarele aspecte: potrivit jurisprudenței CEDO, materia contravențională este asimilată penalului, așadar persoanei sancționate trebuie să i se pună la dispoziție pârghiile necesare apărării; OG nr. 2/2001, care prevede obligativitatea administrării oricăror probe prevăzute de lege și necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, vine în completarea Codului de procedură civilă; în etapa aprecierii declarațiilor se va ține cont de legăturile existente între persoanele audiate și petent.
Au fost administrate probele cu înscrisuri și testimonială cu martora L. E..
La dosar fost depuse înscrisuri: proces-verbal de contravenție (f. 29), raport agent constatator (f. 21), dovezi comunicare (f. 28, 30).
De asemenea, a fost atașată declarația martorei L. E. (f. 62).
Analizând actele și lucrările dosarului, reține:
În fapt, petentul G. D. a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal . nr._/10.8.2014 întocmit de un agent constatator din cadrul intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S. (f. 29).
În sarcina petentului s-a reținut că la data de 10.8.2014, ora 18.05, aflându-se în stare de ebrietate, a provocat scandal în fața imobilului nr. 2 situat pe ., prin agresiune verbală și îmbrânceli împotriva numitului L. I., datorită fostei soții a acestuia, L. E..
Fapta a fost încadrată juridic în art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 și a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 400 lei în baza art. 3 pct. 1 lit. b) din același act normativ.
În drept, cauza de față se subscrie regimului contravențiilor reglementat de OG nr. 2/2001, motiv pentru care procesul-verbal . nr._/10.8.2014 urmează să fie verificat pentru legalitate și temeinicie, inclusiv sub aspectul sancțiunilor aplicate.
Conform art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se constată și din oficiu. Examinând dispoziția legală anterior enunțată, instanța reține că actul atacat este întocmit corespunzător, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și exprese. În plus, petentul nu a invocat incidența niciunei alte cauze de nelegalitate, care să provoace vreo vătămare ce să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal . nr._/10.8.2014 este legal întocmit.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, în sensul că toate mențiunile consemnate în actul respectiv de către agentul constatator apar a fi conforme cu realitatea până la proba contrară, aspect ce rezultă din economia textului art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, fiind în concordanță cu jurisprudența CEDO în materie. Această împrejurare nu este în dezacord cu prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional. Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, căruia îi este astfel recunoscută posibilitatea de a reglementa importanța oricărui mijloc de probă în parte. Cu toate acestea, la administrarea și aprecierea probatoriului, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu (cauza Bosoni c. Franței, hot. 7 sept. 1999). Potrivit legislației naționale, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru a dovedi că situația faptică reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor (art. 31-36 din OG nr. 2/2001). Complementară acestui drept este sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hot. din 4 oct. 2007; cauza N. c. României, dec. inadmis. 18 noi. 2008).
Art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 incriminează drept contravenție provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice.
Procesul-verbal . nr._/10.8.2014 constată și sancționează o contravenție surprinsă personal de către agentul de poliție, motiv pentru care se bucură de prezumția simplă că împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța reține că la data de 10.8.2014, aflându-se în stare de ebrietate, petentul a provocat scandal în loc public prin agresiune verbală și îmbrânceli față de numitul L. I., în fața imobilului nr. 2 situat pe ..
Reperele spațio-temporale ale împrejurărilor reținute în actul atacat sunt confirmate de parte în cuprinsul acțiunii (f. 3) și prin declarația dată în fața instanței la termenul de judecată din data de 10.3.2015 (f. 50), respectiv de martora L. E. („În data de 10.8.2014 (...) Întâmplarea a avut loc pe .).
Împrejurările expuse în actul atacat se coroborează cu raportul agentului constatator din data de 25.11.2014 („L. I. a sesizat faptul că este agresat de către amantul soției sale. Ajuns la fața locului am identificat pe apelant, pe soția sa, L. E., și pe amantul acesteia, G. D.. Acesta din urmă se afla sub influența băuturilor alcoolice, având o atitudine recalcitrantă față de L. I., agresându-l verbal și îmbrâncindu-l din cauză că s-a întâlnit cu soția sa, L. E., de care nu a divorțat, dar mai locuiesc împreună (...).”, f. 21), coroborându-se parțial cu declarația martorei L. E. („Când m-am întors l-am văzut pe G. D. venind cu viteză înspre noi și i-am spus Ce vrei să faci, doar nu vrei să îl bați?. Cred că ar fi ieșit rău de tot dacă nu eram eu de față în acel moment, însă nimeni nu a fost lovit. Probabil și L. I. a crezut că G. D. vrea să îl bată. Au existat momente de agresiune verbală doar în sensul că G. D. vorbea pe un ton ridicat, așa cum vorbește un om nervos, și solicita agentului de poliție să îi arate legea în baza căreia urma să îi aplice amenda.”, f. 62).
Faptul că martora nu a arătat expres că ar fi existat îmbrânceli între petent și numitul L. I. nu este de natură a demonta consemnările agentului constatator. Pe de o parte, aceasta a susținut că nu a surprins toate împrejurările petrecute („eram cu cei doi copii minori și nu eram atentă la eveniment”, f. 62); pe de altă parte, declarația martorei implică subiectivismul inerent legăturii strânse dintre aceasta și petent (concubini).
Simpla afirmație a petentului în sensul că, deși a consumat o bere, nu s-a aflat în stare de ebrietate nu poate răsturna prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, deoarece nu este susținută de niciun mijloc de probă (f. 50). De asemenea, petentul a arătat că până la venirea agenților de poliție nu a avut niciun contact fizic cu L. I., ci a stat pe cealaltă parte a străzii (f. 50), însă contextul descris de acesta este contrazis de martora L. E. („Când m-am întors l-am văzut pe G. D. venind cu viteză înspre noi și i-am spus Ce vrei să faci, doar nu vrei să îl bați?”, f. 62).
Așadar procesul-verbal e temeinic sub aspectul faptei reținute, care întrunește cumulativ trăsăturile unei contravenții, fiind tipică (se încadrează în modelul abstract descris în norma de incriminare), antijuridică (aduce atingere valorii sociale ocrotite prin norma legală), prevăzută de lege (art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991) și săvârșită cu vinovăție.
Individualizarea sancțiunilor aplicate se examinează în raport cu art. 21 al. (3) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Conform art. 3 al. (1) lit. b) din Legea nr. 61/1991, fapta contravențională reținută în cauză se sancționează cu amendă de la 200 la 1.000 lei.
Sancțiunea contravențională aplicată este prevăzută de lege și proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise. Natura și cuantumul amenzii este în conconrdanță cu contextul comiterii acțiunii antisociale, având în vedere că petentul s-a aflat în stare de ebrietate, iar scandalul a fost provocat în loc public, de față cu doi copii minori.
Pentru considerentele anterior expuse, în baza art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată, și va menține procesul-verbal . nr._/10.8.2014, ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. D., cu domiciliul în Foltești, jud. G., f.f.l. în S., ., ., jud. S., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S., CUI_, cu sediul în S., .-6, jud. S., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal . nr._/10.8.2014, ca legal și temeinic.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare; cererea se depune la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică azi, 28.4.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A.-G. L. V. I.
Red.Teh. LAG/24.5.2015
Red. Teh. practica IV/4.05.2015
Ex. 4, ef. 2 .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2347/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7079/2015. Judecătoria... → |
|---|
