Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 29/2015
Dosar nr. 13._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 29
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.1.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A.-G. L.
GREFIER: C. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta Z. C. și pe intimații S. P. DE POLITIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S. și ., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă doamna avocat D. E.-C. (pentru petentă), doamna consilier juridic Foloba M. (pentru intimatul S. P. de Politie Locală) și domnul consilier juridic B. I. (pentru intimata .).
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatei . depune la dosar delegație de reprezentare.
Reprezentanta petentei arată ca a studiat procesul-verbal de ridicare.
Reprezentanții părților arată, pe rând, că nu au alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța constată cauza în stare de judecată, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta petentei solicită admiterea plângerea contravențională, anularea procesului-verbal de contravenție, anularea sancțiunii contravenționale a avertismentului si a măsurii complementare constând în ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculului și obligarea pârâtei . la restituirea sumei de 500 lei reprezentând contravaloare ridicare, transport și depozitare autovehicul. Fără cheltuieli de judecată. Arată că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravenției reținute în cadrul procesului-verbal, conform art. 7 lit. g) ind. 1 din HCL nr. 210/2001 si, prin urmare, contravenția reținută nu există. Arată că a depus la dosar fotografii de la fata locului din care se observă inexistenta marcajului pe asfaltul locului de parcare, distanta indicatorului față de locul parcării și toneta din fața acestuia, care maschează vizual indicatorul din poziția șoferului și care nu menționează ori localizează locul de parcare. Arată că din coroborarea fotografiilor cu proba video apare evident faptul că marcajul de pe asfalt nu era vizibil, fiind format din pete care nu pot avea valoare juridică a unui indicator apt să atragă răspunderea pentru parcarea în acest loc.
Reprezentanta intimatului Serviciului P. de Politie Locală S. solicită respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, deoarece petenta a parcat neregulamentar pe loc de parcare cu folosință exclusivă, fără a deține autorizația aferentă, încălcând art. 7 lit. g) din HCL nr. 210/2001. Apreciază că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea art. 17 din OG nr. 2/2001. Din fotografiile depuse în probațiune se poate observa că indicatorul de semnalizare precizează numărul locurilor de parcare rezervate persoanelor cu handicap, iar petenta a parcat nejustificat autovehiculul chiar pe locul aflat în imediata apropiere a indicatorului.
Reprezentantul intimatei . solicită respingerea plângerii contravenționale, întrucât fapta contravențională a fost dovedită prin probele administrate în cauză din care rezultă că situația reținută de agentul constatator este conformă realității, respectiv că motivele invocate de petentă nu sunt întemeiate. Mai mult, petenta recunoaște săvârșirea faptei contravenționale. În locul respectiv au existat două marcaje în sensul rezervării parcării persoanelor cu handicap: marcajul cu vopsea de pe asfalt și indicatorul rutier. Nu există nicio prevedere legală care să arate că indicatorul trebuie pus în mijlocul locului de parcare sau în colțul acestuia, cel în cauză fiind așezat în imediata apropiere a locului ocupat. Din fotografiile depuse rezultă foarte clar că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, deoarece a parcat autovehiculul pe spațiul cu folosință exclusivă. Dispoziția de ridicare este dată de agentul constatator al Serviciului P. de Politie Locala S., intimata . simplul executant al acestei măsuri.
În replică, reprezentanta petentei arată că șoferul nu este obligat să cunoască toate locurile de parcare din S., motiv pentru care acestea trebuie sa fie marcate corespunzător, cu marcaje vizibil semnalizate.
Reprezentanta intimatului S. P. de Politie Locală S. răspunde că acel loc de parcare era marcat corespunzător.
Reprezentantul intimatei . răspunde că acela este singurul loc de parcare rezervat persoanelor cu handicap, motiv pentru care în imediata apropiere există un indicator care atestă acest lucru.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra fondului conform art. 394 C..
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 6.8.2014 sub nr. 13._, petenta Z. C. R. a contestat procesul-verbal . nr._/25.7.2014 în contradictoriu cu intimații S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S. și ., solicitând anularea actului respectiv, cu următoarele consecințe: anularea sancțiunilor contravenționale aplicate, anularea procesului-verbal de ridicare a autoturismului și restituirea sumei de 500 lei reprezentând contravaloarea ridicării, transportului și depozitării autoturismului. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, petenta a arătat că agentul constatator a reținut în sarcina sa că la data de 25.7.2014 ar fi staționat voluntar cu autoturismul Ford_ pe locul cu folosință exclusivă (handicap) din fața imobilului nr. 30 situat pe ., fără a avea autorizația aferentă la vedere, încălcând art. 23 și art. 7 lit. g) ind. 1 din anexa HCL nr. 210/2001. Prin urmare, petentei i-au fost aplicate sancțiunea principală a avertismentului și sancțiunea complementară a ridicării, transportului și depozitării autovehiculului, potrivit dispozițiilor art. 2 din anexa 3 HCL nr. 103/2011. Partea a susținut că locul de parcare nu era marcat corespunzător, astfel încât să poată fi calificat drept loc de parcare cu folosință exclusivă, semnul specific nefiind marcat cu vopsea albă pe asfalt, iar indicatorul corespunzător fiind situat la mai mult de un metru de parcare, în partea dreaptă, pe trotuar, fără să specifice în concret locul la care se referă. Mai mult, petenta a arătat că pe aceeași stradă există alte două locuri de parcare de folosință exclusiva pentru persoanele cu handicap, ambele fiind semnalizate printr-un indicator amplasat în dreptul locurilor respective și prin marcaje vizibile pe asfalt.
În drept, a invocat HCL nr. 103/2011 și HCL nr. 210/2001.
În dovedirea plângerii, a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, fotografii, cercetare la fața locului și testimonială cu martorul B. L..
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 (f. 21).
Prin întâmpinarea din data de 20.10.2014, intimatul S. P. de Politie Locala S. a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal atacat.
În apărare, intimatul a susținut că petenta a fost sancționată cu avertisment, deoarece agenții constatatori din cadrul Serviciului P. de Politie Locală S. au constatat că autovehiculul Ford_ era staționat neregulamentar pe . din S., pe loc de parcare cu folosință exclusivă rezervat persoanelor cu handicap fără a deține autorizația corespunzătoare, încălcând prevederile art. 7 ind. l din HCL nr. 210/2001. În temeiul art. 5 pct. 4 din OG nr. 2/2001 coroborat cu HCL nr. 103/2011, petenta a fost sancționată cu măsura complementară a ridicării, transportării și depozitării autovehiculului. Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea art. 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese. Petenta nu a făcut dovada unei alte situații decât cea prezentată în procesul-verbal, astfel încât actul face dovada deplină a situației de fapt, a încadrării în drept, sancțiunea fiind stabilită în limitele prevăzute de lege. La momentul constatării faptei contravenționale autovehiculul a fost fotografiat, constituind astfel o dovadă de necontestat a încălcării art.7 lit. g) ind. l din HCL nr. 210/2001. Procesul-verbal are forță probantă prin el însuși, conținând constatările personale ale agentului constatator, și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. În cauză, petenta recunoaște săvârșirea faptei contravenționale, precizând însă că marcajul de pe asfalt este șters, fără să facă însă mențiune despre indicatorul rutier, care arată numărul locurilor de parcare destinate și rezervate persoanelor cu handicap. Mai mult decât atât, petenta a parcat nejustificat autovehiculul chiar pe primul loc rezervat, aflat în imediata apropiere a indicatorului, iar faptul că marcajul era șters nu o exonerează de răspunderea contravențională.
În ceea ce privește individualizarea judiciară, au fost respectate criteriile impuse de art. 21 al. (3) din OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată în limitele prevăzute de actul normativ fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Măsura complementară a vizat înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, fiind aplicată pentru restabilirea situației anterioare încălcării ordinii de drept prin contravenție. Nu se impune restituirea sumei de 500 lei reprezentând taxa de ridicare, transport și depozitare, întrucât măsura dispusă a fost urmarea directă a faptei săvârșite de petentă. În plus, potrivit art. 9 din anexa 3 a HCL nr. 103/2011, valoarea respectivă are drept scop acoperirea cheltuielilor ocazionate cu operațiunile de ridicare, transport și depozitare.
În drept, a invocat art. 205-206, art. 249 C., OG nr. 2/2001, HCL nr. 103/2011 și HCL nr. 210/2001.
În susținerea apărării, a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, fotografii și înregistrare video.
Prin întâmpinarea din data de 6.10.2014, intimata . a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal atacat.
În apărare, intimata a arătat că petenta a fost sancționată cu avertisment, deoarece agenții constatatori din cadrul Serviciului P. de Politie Locala S. au constatat că autovehiculul Ford_ era staționat neregulamentar pe . din S., pe loc de parcare cu folosință exclusivă rezervat persoanelor cu handicap, fără a deține autorizația corespunzătoare, încălcând prevederile art. 7 ind. l din HCL nr. 210/2001. Partea a solicitat respingerea cererii de restituire a sumei de 500 lei. Dispoziția de ridicare a fost dată de agentul constatator al S. P. de Poliție Locală S., . fiind doar executantul ce a dus la îndeplinire actul administrativ, act emis în regim de putere publică și executoriu de drept. Angajații intimatei au respectat dispoziția agentului constatator, fără să aibă vreun mijloc pentru a refuza acesteia. În concret, angajatul intimatei ridică vehiculul considerat a fi staționat neregulamentar de către agentul constatator, fără să aibă vreun drept sau obligație de a aprecia dacă măsura dispusă este legală ori nelegală. În aceste condiții, nu . prejudiciază persoana deținătoare a autovehiculului. Potrivit anexei 3 din HCL nr. 103/2011 ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor se realizează din punct de vedere tehnic de către .. Tarifele pentru activitatea de ridicare, transport si depozitare a autovehiculului staționat neregulamentar reprezintă o taxă specială care se încasează de această societate în vederea acoperirii cheltuielilor ocazionate cu respectivele operațiuni (art. 9 pct. 4 din HCL nr. 103/2011 - anexa 3). Există o distincție între sumele de bani percepute cu titlu de tarif pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate cu operațiunile de ridicare, transport, depozitare stabilite prin HCL nr. 103/2011 și măsura complementară dispusa. Petenta a fost obligată la plata cheltuielilor efectuate cu operațiunile de ridicare, transport, depozitare a autovehiculului conform art. 4 din HCL nr. 103/2011 și în limitele prevăzute de art. 9 din anexa 3 la această hotărâre. Urmare a dispoziției de ridicare, . a respectat actul administrativ întocmit de agentul constatator, așadar dreptul de a primi plata corespunzătoare are, de principiu, un izvor legal sub condiția existenței faptei contravenționale și a unui act de constatare a staționării regulamentare. Atâta vreme cât cheltuielile au fost efectuate, operațiunile au fost realizate în baza prevederilor legale obligatorii și nu a fost angajată răspunderea civilă delictuală a ., suma de 500 lei nu poate fi restituită.
Prin cererea formulată, petenta a solicitat anularea procesului-verbal de ridicare, document ce consemnează existența unei stări de fapt constând în ridicarea, transportul și depozitarea într-un spațiu predeterminat a autovehiculului proprietatea petentei ori folosit de aceasta ca urmare a săvârșirii contravenției prevăzute de art.7 lit. g) ind. 1 din HCL nr. 210/2001, act întocmit în temeiul HCL nr. 103/2011 prin care se aprobă Regulamentul privind activitatea de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor și vehiculelor de orice fel oprite sau staționate neregulamentar pe domeniul public și privat al Municipiului S.. Documentul a cărui anulare se solicită este un act preparator, conex aplicării măsurii complementare a ridicării autovehiculului. Actul atacat nu consfințește existența raportului juridic sub aspectul nașterii, modificării sau stingerii unor drepturi sau obligații de sine stătătoare. Cu alte cuvinte, documentul atacat nu produce efecte juridice proprii, ci doar prin raportare la actul principal pe care îl însoțește ca accesoriu (procesul-verbal de contravenție). Prin procesul-verbal de ridicare nu s-a luat o sancțiune contravențională, nici principală, nici complementară, acesta fiind în esență un document intern, prin care se evidențiază în principal locul de unde a fost ridicat autovehiculul, descrierea faptei, starea fizica a autovehiculului, lucrurile aflate la vedere în autovehicul și contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculului, fiind întocmit în conformitate cu prevederile art. 3 al. (5) din Regulamentul privind activitatea de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor și vehiculelor de orice fel oprite sau staționate neregulamentar pe domeniul public și privat al Municipiului S. aprobat prin HCL nr. 103 /2011.
Procesul-verbal de contravenție este legal, întrucât nu există cazuri de nulitate absolută potrivit art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001. Totodată e temeinic, deoarece situația reținută de agentul constatator este conformă realității, având în vedere că petenta recunoaște săvârșirea faptei contravenționale. Motivele invocate de petentă nu sunt întemeiate. Orice oprire/staționare pe locurile cu folosință exclusivă, rezervate persoanelor cu handicap, indiferent dacă mai erau sau nu locuri de parcare libere și alte spații de acest gen, este interzisă. D. foto anexate rezultă foarte clar ca petenta se face vinovata de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. Prin simplu fapt că a oprit/staționat cu autovehiculul pe spațiul arătat s-a adus o atingere drepturilor persoanelor cu handicap, care ar fi fost astfel împiedicate să-l folosească. În plus, sancțiunile aplicate sunt corect individualizate.
În drept, a invocat art. 205-206 C., OG nr. 2/2001, HCL nr. 103/2011 și HCL nr. 210/2001.
În susținerea apărării, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 16.12.2014, în baza art. 258 al. (1) rap. la art. 255 al. (1) C. corob. cu art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, instanța a încuviințat administrarea probelor cu înscrisuri, fotografii și înregistrare video, considerând că sunt admisibile potrivit legii și că duc la soluționarea procesului. În schimb, în baza art. 255 C. corob. cu art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, a respins cererea de încuviințare a probelor cu cercetare la fața locului și testimonială cu martorul B. L., considerând că, față de tezele probatorii învederate, nu duc la soluționarea procesului (nu sunt utile cauzei).
La dosar au fost depuse înscrisuri: proces-verbal contravenție (f. 35), proces-verbal de restituire (f. 8), bon fiscal (f. 9), act identitate (f. 32), cerere restituire autovehicul (f. 33), dispoziție de ridicare, transport și depozitare (f. 37), proces-verbal de ridicare (f. 42).
De asemenea, au fost depuse fotografii în format material și un CD conținând înregistrare video și fotografii (f. 10-15).
Petenta a formulat concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
- ÎN FAPT
Petenta Z. C. R. a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal . nr._/25.7.2014 întocmit de agentul constatator M. M. din cadrul intimatului S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S. (f. 35).
În sarcina petentei s-a reținut faptul că la data de 25.7.2014, ora 11.20, a staționat voluntar cu autoturismul Ford_ pe locul de parcare cu folosință exclusivă, rezervat persoanelor cu handicap, din fața imobilului situat pe . din S., fără a deține autorizația de parcare corespunzătoare, încălcând prevederile art.7 lit. g) ind. l și art. 23 din HCL nr. 210/2001. Situația faptică expusă în procesul-verbal se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză. Astfel, reperele spațio-temporale ale faptei reținute și împrejurarea aflării autoturismului Ford_ pe locul de parcare cu folosință exclusivă rezultă din înregistrarea video și fotografiile depuse la dosar.
Petenta a fost sancționată contravențional cu avertisment și cu măsura complementară a ridicării, transportării și depozitării autovehiculului, în baza art. 5 pct. 4 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 2 din HCL nr. 103/2011 – anexa 3. Măsura complementară a fost dusă la îndeplinire de către intimata ., aspect ce rezultă din coroborarea înscrisurilor reprezentând proces-verbal de restituire (f. 8), bon fiscal (f. 9), cerere restituire autovehicul (f. 33), dispoziție de ridicare, transport și depozitare (f. 37), proces-verbal de ridicare (f. 42).
Petenta a achitat suma de 500 lei pentru recuperarea autovehiculului ridicat, așa cum reiese din bonul fiscal din data de 25.7.2014 (f. 9).
- ÎN D.
Cauza de față se subscrie regimului contravențiilor reglementat de OG nr. 2/2001, motiv pentru care procesul-verbal . nr._/25.7.2014 urmează a fi verificat în ceea ce privește legalitatea și temeinicia sa, inclusiv sub aspectul sancțiunilor aplicate.
Legalitatea procesului-verbal:
Conform art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitatea ce se constată și din oficiu.
Examinând procesul-verbal prin prisma cauzelor de nulitate menționate anterior, instanța constată că actul este întocmit corespunzător, cuprinzând: numele, prenumele și calitatea agentului constatator (M. M., angajat al Serviciului P. de Poliție Locală al Municipiului S.); numele și prenumele contravenientului (Z. C. R.), fapta săvârșită și data comiterii acesteia („În ziua de 25.7.2014, ora 11.20, locul municipiul S., . voluntar cu auto marca Ford cu nr. înmatriculare_ pe loc cu folosință exclusivă (handicap), fără a avea autorizația pentru acest loc la vedere, în fațșa imobilului 30 situat pe .. S..”); semnătura agentului constatator.
În plus, petenta nu a invocat nicio altă cauză de nulitate a procesului-verbal, motiv pentru care instanța constată că actul atacat este legal întocmit.
- Temeinicia procesului-verbal:
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, în sensul că toate mențiunile consemnate în actul respectiv de către agentul constatator apar a fi conforme cu realitatea până la proba contrară, aspect ce rezultă din economia textului art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, fiind în concordanță cu jurisprudența CEDO în materie.
Această împrejurare nu este în dezacord cu prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional. Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, căruia îi este astfel recunoscută posibilitatea de a reglementa importanța oricărui mijloc de probă în parte. Cu toate acestea, la administrarea și aprecierea probatoriului, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu (cauza Bosoni c. Franței, hot. 7 sept. 1999). Potrivit legislației naționale, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru a dovedi că situația faptică reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor (art. 31-36 din OG nr. 2/2001). Complementară acestui drept este sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hot. din 4 oct. 2007; cauza N. c. României, dec. inadmis. 18 noi. 2008).
În cazul de față, procesul-verbal . nr._/25.7.2014 vizează o faptă surprinsă personal de către agentul constatator și, totodată, cu ajutorul fotografiilor și înregistrării video efectuate la fața locului, motiv pentru care se bucură de prezumția simplă că împrejurările reținute corespund adevărului.
Potrivit art. 7 lit. g) ind. l rap. la art. 23 din HCL nr. 210/2001, parcarea în locurile inscripționate cu „loc de parcare cu folosință exclusivă” fără a poseda și afișa la loc vizibil autorizația de parcare (HCL 114/2002, HCL 234/2012) (…) constituie contravenții și se sancționează după cum urmează: (…) f¹) încălcarea prevederilor art. 7 lit. g¹ - se sancționează cu amendă de la 150 – 250 lei (HCL 333/2012).
Față de împrejurările reținute în cauză, instanța constată că încadrarea juridică a fost realizată corespunzător. Fapta întrunește cumulativ trăsăturile unei contravenții, fiind tipică (se încadrează în modelul abstract descris în norma de incriminare), antijuridică (aduce atingere valorii sociale ocrotite prin norma legală), prevăzută de lege (art. 7 lit. g) ind. l și art. 23 din HCL nr. 210/2001) și săvârșită cu vinovăție (chiar dacă nu sub forma intenției).
C. Individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate:
Individualizarea sancțiunilor aplicate se examinează în raport cu dispozițiile art. 21 al. (3) din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru analizarea modului de individualizare a sancțiunilor aplicate, instanța va cerceta contextul săvârșirii faptei contravenționale prin prisma apărărilor petentei:
Din înregistrarea video depusă la dosar reiese că indicatorul rutier vizând parcarea arată următoarele:
- parcarea cuprinde locuri rezervate persoanelor cu dizabilități (indicatorul albastru, inscripționat cu litera „P” și cu însemnul corespunzător persoanelor cu handicap);
- numărul exact al locurilor cu folosință exclusivă pentru persoanele cu dizabilități (indicatorul alb, în care se observă însemnul corespunzător persoanelor cu handicap și mențiunea „1 LOC”);
Așadar conducătorul auto este avertizat de două ori că se găsește într-o parcare care acordă facilități persoanelor cu handicap.
Sintetizând, petenta a adus următoarele argumente în sprijinul tezei sale:
a) Indicatorul nu localizează locul de parcare.
În dezacord cu această afirmație, instanța reține că locul cu folosință exclusivă poate fi lesne reperat. Astfel, indicatorul se găsește în extremitatea dreaptă a parcării (dacă observatorul se plasează cu fața către parcare), în imediata apropiere a primului loc amenajat pentru staționarea autovehiculelor. Însemnul corespunzător persoanelor cu handicap este însoțit de mențiunea „1 LOC”, aspect din care rezultă că cea dintâi porțiune destinată parcării este rezervată persoanelor cu dizabilități. Acest fapt este confirmat de zona inscripționată cu hașuri oblice aflată în spațiul restrâns dintre indicator și primul loc de parcare, marcajul stradal respectiv fiind asociat necesității asigurării cadrului necesar desfășurării persoanei cu handicap la coborârea/urcarea din/în autovehicul.
b) Între indicator și locul de parcare există o distanță semnificativă („mai mare de un metru”, f. 4).
Argumentul petentei nu prezintă relevanță în cazul de față. Un exemplu poate fi edificator în acest sens: dacă un conducătorul auto își plasează autovehiculul la mijlocul unei parcări liniare de 20 locuri cu folosință exclusivă, fără să afișeze la vedere autorizația aferentă, nu se poate prevala de distanța existentă între locul respectiv și indicatorul aflat la începutul parcării, care precizează expres că următoarele 20 spații pot fi ocupate doar în condiții speciale.
Legea nu prevede ca în dreptul fiecărui spațiu amenajat pentru parcare cu folosință exclusivă să se afle câte un astfel de indicator, fiind suficient să existe unul singur, la începutul parcării, care să indice numărul locurilor cu atare destinație într-o manieră în care acestea să poată fi reperate. Or, această cerință este întrunită în cazul de față, astfel cum a fost arătat anterior.
c) Pe asfalt nu era marcat însemnul corespunzător persoanelor cu handicap.
Într-adevăr, la data săvârșirii faptei contravenționale locul de parcare cu folosință exclusivă nu era marcat clar pe asfalt cu vopsea albă, împrejurare ce reiese cu certitudine din înregistrarea video și fotografiile depuse la dosar, aceasta fiind una din tezele probatorii indicate de petentă pentru proba testimonială cu martorul propus.
Potrivit art. 11 din OG nr. 2/2001, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită.
Inexistența marcajului pe asfalt nu reprezintă un caz fortuit, adică o împrejurare exterioară imprevizibilă, care se suprapune peste acțiunea desfășurată de autor și duce la producerea altui rezultat, imposibil de a fi întrezărit. Pentru înlăturarea caracterului contravențional al faptei, imprevizibilitatea trebuie să fie generală și obiectivă, având în vedere limitele generale ale posibilității de prevedere. Or, faptul că regulile unei parcări sunt trasate în principal de indicatorul rutier destinat spațiului amenajat este o împrejurare previzibilă pentru orice participant la trafic.
Situația învederată de petentă nu a fost de natură a o pune într-o imposibilitate obiectivă de reperare a locului de parcare cu folosință exclusivă, tot așa cum – de pildă – lipsa marcajului stradal aferent trecerii de pietoni nu îl exonerează de răspundere pe conducătorul auto care a nesocotit indicatorul rutier existent, prin neacordarea priorității de trecere persoanei angajate în traversarea drumului public, care se afla pe sensul său de mers.
d) În fața indicatorului se află o tonetă cu afișe, care maschează vizual atenționarea rutieră.
În dovedirea acestei împrejurări, petenta a solicitat încuviințarea probelor cu cercetare la fața locului și testimonială cu martorul B. L., acesta din urmă fiind propus pentru a-și exprima poziția cu privire la amplasarea indicatorului rutier, în calitate de conducător auto.
Instanța constată că înregistrarea video și fotografiile depuse la dosar redau în mod satisfăcător situația faptică aferentă cauzei, inclusiv sub aspectul vizat de teza probatorie. Astfel, este adevărat că în imediata apropiere a indicatorului există o tonetă cu afișe, însă poziționarea acesteia nu conduce la imposibilitatea luării la cunoștință a atenționării rutiere, din mai multe motive.
În primul rând, toneta nu este plasată în așa fel încât, la o minimă cercetare a parcării, să nu poată fi observată semnificația indicatorului rutier (sec. 00.41-00.44, 00.50-00.58 video).
În al doilea rând, există mai multe cazuri în care, din poziția conducătorului auto care a oprit autovehiculul în parcare, nu se poate observa cu ușurință indicatorul rutier (distanța dintre indicatorul aflat la extremitatea parcării și locul ocupat în concret; faptul că în câmpul vizual al observatorului se găsește un autovehicul de mari dimensiuni, care obstrucționează vederea indicatorului; împrejurarea că indicatorul, vizibil amplasat, este orientat într-o altă direcție decât cea a observatorului etc.). Aceste situații nu exclud obligația participantului la trafic de a cerceta parcarea unde dorește să staționeze cu autovehiculul și din altă poziție decât cea a conducătorului auto, cu atât mai mult cu cât fiecare loc amenajat în acest sens are specificul său: loc de parcare cu plată/fără plată, loc de parcare în regim normal/cu folosință exclusivă; loc de parcare cu folosință exclusivă 24h pe zi (ex. pentru persoane handicap)/ loc de parcare cu folosință exclusivă până la o anumită oră (ex. cele din fața unor instituții publice) etc. Așadar conducătorul auto este nevoit să cerceteze indicatoarele rutiere, nefiind ținut exclusiv de marcajele stradale. De pildă, unele locuri cu folosință exclusivă din fața instituțiilor publice au însemnul „R” marcat cu vopsea albă pe asfalt, însă indicatorul rutier ce reglementează regulile parcării arată faptul că marcajul aferent rezervării își produce efectele până la o anumită oră.
Față de contextul săvârșirii faptei contravenționale, instanța reține că sancțiunile aplicate au fost individualizare corect, fiind prevăzute de lege și proporționale cu gradul de pericol social al împrejurărilor reținute.
Sancțiunea contravențională principală:
Potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Instanța constată că agentul constatator a aplicat în mod corect petentei sancțiunea avertismentului, măsura cu cea mai redusă rezonanță socială.
Sancțiunea contravențională complementară:
Conform art. 2 rap. la art. 1 al. (2) lit. a) din anexa 3 HCL nr. 103/2011 – Regulamentul privind activitatea de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor și vehiculelor de orice fel oprite sau staționate neregulamentar pe domeniul public și privat al Municipiului S., autovehiculele de orice fel oprite sau staționate în locuri special amenajate autovehiculelor pentru persoanele cu handicap sunt supuse sancțiunii contravenționale complementare a ridicării, transportării și depozitării.
Măsura ridicării, transportării și depozitării autovehiculului pentru recuperarea căruia a fost achitată suma de 500 lei a fost corect aplicată de agentul constatator, impunându-se față de circumstanțele cauzei.
Dizabilitatea/handicapul presupune diferite limitări ale activității și restricții în participare. Noțiunea denotă aspectele negative ale interacțiunii dintre individ (care are o problemă de sănătate) și factorii contextuali în care se regăsește (de mediu și personali). Persoanele care se încadrează în această categorie beneficiază de facilități menite să restabilească dezechilibrul pe care îl încearcă, precum autorizații de parcare special emise în acest sens.
Deși în cauză nu a fost necesată stabilirea unei amenzi pentru realizarea scopului preventiv al sancțiunii contravenționale, astfel încât petenta să înțeleagă necesitatea conformării normelor de conduită rutieră și însemnătatea acțiunii sale antisociale, instanța constată că măsura complementară s-a impus a fi aplicată. Având în vedere că locul de parcare cu folosință exclusivă a fost ocupat fără drept, pentru restabilirea situației nesocotite prin săvârșirea contravenției a fost necesară ridicarea autoturismului, în acest mod fiind exclusă eventualitatea ca persoanele cu dizabilități să fie dezavantajate prin privarea lor nejustificată de facilitatea conferită de lege.
Față de considerentele de mai sus, instanța va respinge plângerea contravențională și va menține procesul-verbal . nr._/25.7.2014, ca legal și temeinic.
D. urmare, procesul-verbal de ridicare a autoturismului din data de 25.7.2014, întocmit în contextul săvârșirii faptei contravenționale, a respectat premisele prevăzute de HCL nr. 103/2011 prin care se aprobă Regulamentul privind activitatea de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor și vehiculelor de orice fel oprite sau staționate neregulamentar pe domeniul public și privat al Municipiului S.. Cu toate acestea, instanța reține că, pe calea plângerii contravenționale, poate fi contestat doar procesul-verbal prin care se constată și/sau se sancționează o contravenție, nu și actul conex și subsecvent aplicării sancțiunilor contravenționale, care nu produce efecte juridice proprii, ci doar prin raportare la actul principal pe care îl însoțește.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta Z. C. R., CNP_, cu domiciliul în S., ., jud. S., în contradictoriu cu intimații S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S., CUI_, cu sediul în S., .-3, jud. S., și ., CUI_, J_, cu sediul în S., Calea Șurii M., nr. 16 A, jud. S..
Menține procesul-verbal . nr._/25.7.2014, ca legal și temeinic.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea se depune la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică azi, 13.1.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A.-G. L. C. D.
Red. LAG/13.2.2015
Teh. LAG/13.2.2015
Ex. 4, ef. 2 .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 28/2015. Judecătoria SIBIU | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 44/2015. Judecătoria SIBIU → |
|---|
