Plângere contravenţională. Sentința nr. 4496/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4496/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 4496/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4496
Ședința publică de la 10 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. J. - judecător
Grefier: A. - M. V.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe petentul Ț. F. T. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petent avocat B. V. I., care depune la dosar împuternicire avocațială . nr._, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se acordă cuvântul reprezentantului petentului, avocat B. V. I., pentru a-și exprima poziția față de competența instanței sesizate cu soluționarea prezentei cauze.
Reprezentantul petentului, avocat B. V. I., apreciază că Judecătoria Sibiu este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Fiind primul termen de judecată cu părți legal citate, în acord cu dispozițiile art. 131 cpc, instanța procedează din oficiu la verificarea competenței și constată că în temeiul art. 31, 32 din OG 2/2001, art. 118 din OUG nr. 195/2002, raportat la obiectul cauzei, este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta plângere contravențională.
Ulterior, nefiind cereri prealabile de formulat, instanța deschide faza cercetării judecătorești, acordând părților cuvântul în probațiune.
Având cuvântul în probațiune, reprezentantul petentului, avocat B. V. I., solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și vizionarea înregistrării videi depusă la dosar în probațiune de către intimat.
În temeiul art. 255, 258 cpc, se încuviințează administrarea probei cu înscrisuri, în speță cele depuse la dosarul cauzei, apreciind că această probă este pertinentă, concludentă și utilă soluționării prezentei cauze.
Ulterior instanța pune în discuție cererea în probațiune formulată de intimat în cadrul întâmpinării.
Reprezentantul petentului, avocat B. V. I., arată că este de acord cu încuviințarea probelor solicitate de către intimat, inclusiv cu înregistrarea video a faptei contravenționale.
În temeiul acelorași dispoziții legale, se încuviințează pentru intimat administrarea probei cu înscrisuri, inclusiv înregistrarea video depusă la dosar atașată întâmpinării.
La solicitarea petentului prin reprezentant convențional și cu încuviințarea instanței, în prezenta ședință publică se procedează la vizionarea înregistrării video atașată întâmpinării de către intimat conținând fapta contravențională pusă în sarcina petentului.
Ulterior, nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, în temeiul art. 244 cpc, instanța se socotește lămurită și declară cercetarea procesului încheiată. În temeiul art. 392 cpc deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, în speță petentului prin reprezentant convențional, în susținerea plângerii contravenționale.
Având cuvântul în dezbaterile asupra fondului cauzei, reprezentantul petentului, avocat B. V. I., arată că înțelege să își mențină concluziile și solicitarea formulată prin plângerea contravențională în sensul de a se dispune anularea procesului verbal de contravenție pentru că fapta descrisă nu există.
Mai arată că petentul a fost sancționat pentru că ar fi efectuat o manevră de depășire a unui autoturism marca Skoda, fiind sancționat în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e respectiv pentru nerespectarea regulilor privind depășirea.
Reprezentantul petentului, avocat B. V. I., susține că starea de fapt reținută prin procesul verbal de contravenție nu corespunde cu realitatea.
Totodată, învederează instanței că din vizionarea înregistrării video se poate observa că petentul nu a efectuat nici o manevră de depășire, ci o manevră de virare la stânga.
Mai arată că autoturismul despre care se susține că a fost depășit, era pe o altă stradă, respectiv pe . petentul venea spre .>
Reprezentantul petentului, avocat B. V. I., invocă dispozițiile art. 45 din OUG nr. 195/2002 potrivit cu care depășirea înseamnă manevra prin care un vehicul trece înaintea unui alt vehicul aflat pe același sens de circulație, ori cele două mașini indicate în plângere nu se aflau pe același sens de circulație, ci pe două străzi diferite.
Reprezentantul petentului, avocat B. V. I., învederează instanței că petentul a trecut la indicația agentului de poliție.
Prin urmare, având în vedere argumentele de mai sus, reprezentantul petentului, avocat B. V. I., solicită admiterea plângerii contravenționale; fără cheltuieli de judecată.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere și susținerile reprezentantului petentului, av. B. V. I., în temeiul art. 394 alin. 1 cpc, închide dezbaterile asupra fondului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată sub dosar nr._, la data de 06.05.2015, pe rolul Judecătoriei Sibiu petentul Ț. F. T. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.04.2015.
În fapt se arată în esență că procesul verbal atacat este lovit de nulitate absolută, starea de fapt descrisă de către agentul constatator și încadrarea juridică pe care acesta a dat-o faptei necorespunzând realității, aceea de efectuare a unei depășiri neregulamentare. A mai precizat petentul și faptul că se afla cu mașina pe . și intenționa să vireze la stânga pe . și că la intersecția celor două străzi se afla o mașină oprită la trecerea de pietoni care staționa moment în care a trecut pe lângă acesta pe celălalt sens de mers care era liber, neefectuând însă o depășire așa cum este definită.
În drept, petentul a invocat art. 45 din OUG nr. 195/2002.
În susținerea plângerii s-au depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă în cauză intimatul a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției, petentul săvârșind cu vinovăție fapta contravențională reținută în procesul verbal și nu sunt motive de nulitate a procesului verbal.
În susținerea întâmpinării s-au depus la dosar înscrisuri și DVD cu înregistrare video.A fost administrată proba cu înscrisuri și cea cu înregistrarea video depusă de intimat la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului se rețin următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.04.2015 s-a procedat la sancționarea petentului cu amendă în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe 30 zile întrucât la data de 22.04.2015, ora 7, 49, a condus auto marca DACIA cu nr. de înmatriculare_ pe . la trecerea pentru pietoni amplasată în dreptul școlii Regina M. efectuează manevra de depășire a auto marca SKODA cu nr de înmatriculare_ pe trecerea pentru pietoni semnalizată și marcată corespunzător, fiind înregistrat video cu auto MAI_.
Petentul a semnat procesul verbal la data întocmirii acestuia, 22.04.2015, cu mențiunea că nu este de acord cu cele afirmate (f. 6 dosar).
Împotriva procesului verbal sus amintit, petentul a formulat la data de 06.05.2015, în termen legal, prezenta plângere contravențională.
Potrivit art. 34 alin. 1 teza I din OG nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Cu privire la legalitatea și temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 cu privire la regimul juridic al contravențiilor, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției din economia textului art. 34 din actul normativ menționat rezultă ca procesul verbal contravențional fiind un act administrativ încheiat de o autoritate publică poate face dovada deplină a situației de fapt constatate până la proba contrară.
Cu toate acestea, deși prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenție dedusă din caracterul de act administrativ unilateral cu caracter individual, emis în temeiul puterii publice, cu scopul de a produce efecte juridice, este recunoscută, în principiu, de instanță, aceasta nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 parag. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, de principiu, prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana desemnată drept contravenient să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
Astfel, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului(hotărârea pronunțată în cauza Ozturk c. Germaniei, 21 februarie 1984, hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg c. Moldovei din 1 februarie 2005, hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou Aebe c. Greciei din 22 septembrie 1998, decizia pronunțată în cauza Dorota Szott – Medinska și alții c. Poloniei din 09 octombrie 2003, hotărârea pronunțată în cauza A. c. României din 4 octombrie 2007), se are în vedere că acuzația adusă petentului din cauză, dat fiind caracterul general al normei în temeiul căruia s-a constatat fapta și scopul de prevenire și pedepsire al amenzii aplicate prin actul în litigiu, intră în sfera unei acuzații penale în sensul Convenției europene, persoana în sarcina căreia este pusă săvârșirea unei contravenții beneficiind și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, prezumție instituită cu scopul de a proteja împotriva posibilelor abuzuri din partea autorităților.
Prin urmare, pe cale de consecință, în contextul menționat, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine, în primul rând, organului constatator care formulează acuzația împotriva petentului desemnat contravenient și nu acestuia din urmă, care, ar trebui să probeze, la rândul lui, în mod contrar organului constatator în măsura în care probele administrate de acesta conduc la reținerea unei vinovății a petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În speță, se are în vedere faptul că petentul invocă în plângerea dedusă judecății împrejurarea că se afla cu mașina pe . și intenționa să vireze la stânga pe . și că la intersecția celor două străzi se afla o mașină oprită la trecerea de pietoni care staționa moment în care a trecut pe lângă aceasta pe celălalt sens de mers care era liber, neefectuând însă o depășire.
Astfel, în contextul mai sus expus, pentru a se forma convingerea instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că petentul ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției în litigiu, prezumția de legalitate și temeinicie a acestuia ar trebui în mod necesar susținută și cu alte probe în vederea coroborării acestora.
A depus intimatul în susținerea sancționării petentului înregistrarea video înaintată atașat întâmpinării efectuată în aplicarea art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002R potrivit cu care, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Instanța reține și că potrivit art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002R constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: nerespectarea regulilor privind depășirea.
Potrivit art. 45 alin. 1 din OUG nr. 195/2002R depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial.
Prin urmare, din perspectiva dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e și art. 45 alin. 1 din OUG nr. 195/2002R intimatul trebuia să probeze faptul că autoturismul condus de petent se afla pe același sens de circulație cu auto marca SKODA cu nr de înmatriculare_ dar și că autoturismul condus de petent a intrat în depășirea acestuia prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial.
Or, în cauza dedusă judecății, prin înregistrarea video depusă la dosar intimatul nu a probat acuzația adusă petentului întrucât înregistrarea menționată nu relevă locul inițial unde se afla autoturismul condus de petent anterior trecerii pe lângă auto marca SKODA cu nr de înmatriculare_ neputându-se stabili cu certitudine dacă acesta se afla pe același sens de circulație cu auto marca SKODA cu nr de înmatriculare_ .
Mai mult, înregistrarea menționată relevă faptul că autoturismul condus de petent trece pe lângă auto marca SKODA cu nr de înmatriculare_ venind din partea stângă imediat după indicațiile agentului de poliție aflat la fața locului în direcția arătată de acesta din urmă ceea ce conturează efectuarea unei manevre din partea petentului de viraj la stânga și nu de depășire în sensul art. 45 alin. 1 din OUG nr. 195/2002R.
Prin urmare, cele de mai sus conduc la un dubiu serios și legitim cu privire la săvârșirea de către petent a faptei contravenționale pusă în sarcina acestuia de către intimat.
Apoi, în contextul celor de mai sus, se are în vedere că beneficiind de prezumția de nevinovăție petentul nu era obligat să-și dovedească nevinovăția iar orice îndoială profită persoanei acuzate de săvârșirea contravenției potrivit principiului in dubio pro reo.
Pe cale de consecință, procesul verbal în litigiu nu este legal și temeinic încheiat, motiv pentru care instanța în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 va dispune anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.04.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul Ț. F. T. cu domiciliul în Sibiu, .. 136A, . verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.04.2015 și în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu cu sediul în Sibiu, .-6, județul Sibiu.
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.04.2015 .
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. J. A. – M. V.
Red./Tehnored. VJ – 02.10.2015
Ex. 4
Ef. 2 ..2015: Ț. F. T., Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4495/2015.... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 4513/2015.... → |
|---|
