Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 6923/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6923/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 6923/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.6923
Ședința publică din 15 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. L.
GREFIER: N. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect constatare nulitate act juridic privind pe reclamantul M. I. C., în contradictoriu cu pârâta B. SA prin sucursala Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția perimării cererii de chemare în judecată.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția perimării cererii de chemare în judecată.
INSTANȚA,
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 29.05.2014, formulată și completată de reclamantul M. I. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. s-a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate abuzivitatea și nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în art. 4.1 alin 2, art. 4.3, 4.4, 4.7, 4.11 lit. a,b, art. 5.4, 5.5, ale contractului de credit nr. HL19084/23.01.2008; să se dispună obligarea pârâtei la modificarea clauzelor contractuale în sensul stabilirii unei dobânzi variabile în cuantum de LIBOR CHF 3 L plus marja fixă de 1,12 pp; să fie obligată pârâta la plata sumelor percepute abuziv de la momentul creditării și până la data acțiunii, cu excedarea normelor contractuale și legale precum și ca urmare a cenzurării contractului subsecvent abuzivității și nulității absolute ce urmează a fi constatate, la data acțiunii estimată a fi în cuantum de 1500 CHF excedentul de dobândă perceput și respectiv în cuantum de 3102 CHF excedentul comisionului de administrare, 580 CHF excedentul comisionului de acordare credit (echivalentul a 18.603,38 lei la cursul de 3,59 lei/CHF); să fie obligată pârâta la plata dobânzii penalizatoare legale asupra sumelor premenționate, defalcat pentru fiecare percepere abuzivă, de la data fiecărei perceperi și până la data plății efective, estimată la data prezentei în cuantum de 1.000 CHF (echivalentul a 3.590 lei la cursul de 3,59 lei/CHF); cu cheltuieli de judecată.
În fapt s-a arătat în esență că părțile au încheiat contractul de credit nr. HL19084/23.01.2008, privind împrumutarea sumei de_ CHF la o dobândă de fixă de 3,90 % pentru primele șase luni de creditare și apoi revizuibilă. Clauzele de la art. 4.1 alin 2, 4.3, 4.4, 5.4 privind posibilitatea unilaterală a băncii de a modifica unilateral dobânzile și comisioanele bancare, clauzele de la art. 4.1 alin 2, 4.7, 4.11 lit. b, 5.5 privind comisionul de administrare de 0,40 % aplicat la soldul creditului și de la art. 4.11 lit. a privind perceperea unui comision de acordare de 2,5% din valoare creditului, plătibil integral la momentul întocmirii contractului sunt lovite de nulitate absolută raportat la prev. art. 4 L. 193/2000 și art. 80 L. 296/2004, art. 970 C.Civ.
Aceste clauze sunt standard preformulate, prestabilite unilateral de către comerciantă, nefiind negociate direct cu împrumutații, contractul fiind vădit unul de adeziune, a cărui negociere nu a putut fi efectuată, aspect de notorietate.
Distinct și suplimentar de imposibilitatea influențării de consumatori a naturii acestor condiții, clauzele sunt eminamente abuzive și creează în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar elementarelor cerințe legale precum și ale bunei credințe.
In drept, s-au invocat prevederile OG 21/1992, L. 296/2004, L. 193/2000, art. 969, 1073, 1082, 1088 C.Civ., OG 9/2000,13/2011.
Pârâta S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În fapt s-a arătat că părțile au încheiat contractul de credit nr. HL19084/23.01.2008 iar a anterior semnării contractului de credit reclamantul a putut consulta clauzele acestuia, a avut posibilitatea de a analiza si studia cu atenție fiecare dintre clauze, a beneficiat de consultanta cu privire la aspectele neclare din contract anterior semnării acestuia, astfel încât să va puteți exprima consimțământul in deplina cunoștința de cauza.
Dacă reclamantul ar fi ajuns la concluzia ca unele dintre clauzele contractuale nu corespund intereselor sau drepturilor acestuia, ar fi putut opta pentru a nu încheia contractul de credit.
Referitor la aplicarea art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000 se menționează că la momentul încheierii contractului de credit exista pe piața bancara o varietate de produse de creditare, iar existenta unor produse predefinite si a unor contracte de credit standardizate nu afectează libertatea împrumutatului de a opta pentru un anumit tip de dobânda si nici nu poate duce la concluzia caracterului nenegociabil al clauzei, opțiunea clientului fiind liber exprimată.
Dobânda indicată în contract se modifică pe parcursul derulării ca si consecință a caracterului variabil al dobânzii, astfel cum aceasta a fost stipulată la momentul încheierii contractului de credit.
De la data acordării creditului si pana la data intrării in vigoare a prevederilor OUG50/2010, costurile creditului au fost influențate de mai mulți factori, in special de costul surselor de finanțare si evoluția dobânzii la creditele garantate cu ipoteca de pe piața bancara din România.
La . OUG 50/2010, dobânda variabila s-a calculat in funcție de un indicator internațional transparent Libor CHF 3 luni, la care s-a adăugat o marja fixa. Marja fixa s-a determinat ca diferența intre valoarea totala a dobânzii valabila la data de 21 iunie 2010 si valoarea Libor CHF la 3 luni valabila la data de 21 iunie 2010 (data intrării in vigoare a OUG 50/2010). Respectându-se cele precizate anterior, marja fixa a avut valoarea de 6.14% (6.25% valoarea dobânzii valabile la data de 21 iunie 2010 minus 0.11% valoarea indicelui Libor CHF la trei luni valabila la data de 21 iunie 2010).
Referitor la comisioanele stipulate in contract, acestea sunt percepute in deplina conformitate cu legislația in vigoare, respectiv cu prevederile art. 36 din OUG 50/2010.
La încheierea contractului cu reclamantul era aplicabilă în materia protecției consumatorilor doar Legea 193/2000, caracterul abuziv sau nu al clauzelor contractuale atacate urmând a fi apreciat exclusiv pe baza acestei legi. In sistemul Legii nr. 193/2000, determinarea unei clauze ca fiind abuziva se poate realiza fie prin încadrarea acesteia in categoriile de clauze avute in vedere de Anexa la lege, fie prin calificarea clauzei ca fiind abuziva, in raport cu prevederile art. 4 alin. 1 din actul normativ menționat.
Nu se poate reține reaua credință a Băncii întrucât contractul a fost încheiat cu respectarea întocmai a cadrului legal in vigoare la data încheierii lui. Clauza privind dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda nu este abuziv atâta timp cât prin contract s-a prevăzut faptul ca dobânda aplicabila împrumuturilor este o dobânda variabila, de esența acesteia fiind înregistrarea unor fluctuații, a unor modificări fie in sensul creșterii ei, fie in sensul reducerii. Acest aspect a fost cunoscut si agreat de către ambele părți, atât de către reclamant, cat si de către banca, încă de la momentul încheierii contractului iar aceasta modificare opera nu ca urmare a voinței unilaterale si arbitrare a băncii, ci ca urmare a punerii in aplicare, a executării clauzei contractuale care prevede ca dobânda aplicabila contractului este variabila, potrivit acordului părților, in funcție de anumiți indici de referința, si in funcție de formula de calcul expres indicata in contract.
In realitate, reclamantul critică modul în care a fost efectiv aplicata clauza contractuala care stabilea dobânda variabilă, nemulțumirea reclamantului provenind din faptul ca dobânzile au crescut.
Pct. 1 lit. a) alin. (1) din Anexa la Legea nr. 193/2000 a constituit premisa legalității practicilor bancare prin care s-au stipulat in contractele de credit dobânzi variabile. Deși textul are in vedere strict aspectul referitor la notificarea modificării dobânzii, este neîndoielnic faptul ca premisa (ipoteza) de la care pornește, este aceea a legalității dobânzii variabile si a dreptului băncii de a modifica rata dobânzii.
P. urmare, este evident faptul ca nu poate fi calificata ca fiind abuziva clauza prin care se stabilește in contractele de credit o dobânda variabila si dreptul băncii de a modifica aceasta dobânda, pentru ca însăși Legea nr. 193/2000, in vigoare la data încheierii contractelor admitea posibilitatea încheierii unor asemenea contracte, precum si dreptul unilateral al instituției de credit de a modifica dobânda.
Tot astfel, în cazul comisioanelor, ceea ce se modifică este cuantumul comisioanelor, iar nu clauza contractuala referitoare la comisioane.
P. semnarea contractului de credit, împrumutatul confirma ca a citit, înțeles si acceptat termenii si toate condițiile prevăzute in clauzele contractuale privind acordarea creditului, respectiv derularea contractului.
Banca a respectat întocmai procedura de informare a clienților, reglementata contractual, afișând la sediul sau toate modificările intervenite; a comunicat împrumutaților, prin adrese scrise si extrase de cont actualizate, cu toate modificările intervenite.
P. contractul de credit ce a făcut obiectul analizei instanței de fond, clientul a acceptat posibilitatea modificării dobânzii fără a mai fi necesara încheierea unui act adițional in acest sens. O astfel de modificare urma a produce efecte prin simpla afișare, la sediul băncii, a modificărilor intervenite.
Cu privire la clauza referitoare la dreptul unilateral al băncii de a modifica unilateral nivelul comisioanelor s-a susținut de asemenea caracterul abuziv însă nu se argumentează in ce ar consta dezechilibru semnificativ între drepturile părților în detrimentul consumatorului, in condițiile in care este evident faptul ca modificarea unilaterala a comisioanelor avea ca temei costurile reale ale băncii legate de administrarea creditelor, costuri care, la rândul lor, aveau la baza factori obiectivi.
Cu privire la perceperea comisionului de administrare dispozițiile OUG 50/2010 sunt
clare si imperative, acesta fiind prevăzut la art. 36 din acest act normativ.
Instanța nu poate retine ca fiind abuziva o clauza contractuala care este prevăzuta de un text de lege si a fost redata integral in cuprinsul acestor articole. Valoarea comisionului scade proporțional cu soldul, aplicându-se în funcție de numărul de zile al fiecărei luni rezultând sumele ce se regăsesc in graficul de rambursare anexat contractului de credit.
Cuantumul lunar al acestor comisioane se regăsește in graficul de rambursare anexat contractului de credit si reprezintă o componenta a produsului achiziționat de clienți, urmare a opțiunii acestora de a contracta in condiții prealabil cunoscute si a unui consimțământ valabil exprimat.
Potrivit art. 969 C. Civ. convențiile legal încheiate au valoare de lege intre părțile contractante, astfel încât punctul de vedere al reclamantului si al instanței este in contradicție cu aceste dispoziții legale.
Comisioanele acoperă cheltuielile ocazionate de monitorizarea finanțării (analist de credite, ofițer de administrare credite, departament de monitorizare, evaluatori, sisteme informatice de administrare si monitorizare a finanțării) urmărirea tragerilor din finanțare (daca este cazul) si alte cheltuieli operaționale ale instituției finanțatoare.
P. capătul de cerere privind modificarea contractului prin eliminarea sau înlocuirea prevederilor contractuale anulate și continuarea contractului, în realitate, reclamantul isi exprima acordul de a continua derularea contractului de credit încheiat cu B., in condițiile agreate doar de către consumator. Ori potrivit art. 6 din Legea nr. 193/2000, pentru ca derularea contractului să continue nu este necesar doar acordul Băncii ci și ca, după eliminarea acestor clauze, contractul sa mai poată continua.
Or, in condițiile in care reclamantul solicita constatarea nulității a unui număr considerabil de clauze principale si esențiale contractului, respectiv dobânzile si comisioanele, există un serios dubiu că, în aceste condiții, contractul mai poate continua.
In nici un caz contractul de credit nu poate continua cu dobânda fixa promoțională, aplicarea acestei dobânzi producând prejudicii semnificative si un dezechilibru major in defavoarea băncii. Este exclusa continuarea contractului in aceste condiții, cu atât mai mult cu cat banca a acordat deja beneficii succesive reclamantului, atitudinea acestuia căpătând un vădit caracter abuziv. Reclamantul a optat pentru un produs de creditare cu dobânda variabila, iar in urma negocierilor i-au fost acordate multiple facilitați, printre care si dobânda fixa pe o perioada fixa. Este însă exclusă schimbarea totala a structurii produsului de creditare prin aplicarea dobânzii fixe promoționale si negociate de la încheierea contractului in 2007.
În drept s-au invocat prevederile art. 205 C.pr.civ, Legea 193/2000, OUG 50/2010, C.civ. anterior.
Reclamantul a completat acțiunea cu noi petite, respectiv constatarea abuzivității și nulității absolute ale clauzelor de la art. 1.1, 5.1 din Contract; să fie obligată pârâta să convertească în lei creditul acordat reclamantului, la cursul CHF/RON de la data încheierii contractului; să fie obligată pârâta la restituirea sumelor percepute în plus de la momentul creditării până la data convertirii creditului, cu aplicarea unui curs diferit de schimb CHF/RON decât cel de la data încheierii contractului; să fie obligată pârâta la plata dobânzii penalizatoare legale asupra sumelor premenționate.
În fapt s-a susținut în esență că deși creditul ce a făcut obiectul contractului s-a acordat în CHF, în realitate această monedă a fost virtuală, sumele efective eliberate de Bancă fiind în alte monede(leu, euro)
Or reclamantul nu avea altă opțiune decât creditul în CHF iar Banca a practicat un tip iresponsabil de creditare, pentru care trebuie sancționată prin suportarea acestui risc valutar pe care prin contractul de adeziune, l-a pus doar pe seama consumatorului.
Deși Banca avea posibilitatea convertirii creditului în lei pentru a preveni dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților, aceasta nu a folosit de acest mijloc, beneficiind inechitabil de creșterea permanentă a cursului de schimb și a ratelor, majorându-și constant venitul în detrimentul și pe seama consumatorului, contrar cerințelor legale și bunei-credințe.
P. încheierea din 31.03.2015 s-a dispus suspendarea cauzei în baza art. 246 alin. 1 Cpr.civ. iar de atunci și până la data de 15.12.2015 nu s-a mai efectuat nici un act de procedură din vina părților.
Potrivit art. 416 alin. 1 C.pr.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.
P. urmare, în temeiul dispozițiilor mai sus menționate, cu aplicarea art. 420 Cpr.civ., se va constata perimată prezenta acțiune.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DISPUNE
Constată perimată acțiunea formulată de reclamantul M. I. C., domiciliat în Boița, ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., cu sediul în București, .. 6A, sector 2.
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare. Calea de atac se depune la Judecătoria Sibiu
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. L. N. M.
Red. AL 26.01.2016
Tehn. MN 26.01.2016
Ex.4 . I. C., S.C. B. S.A
| ← Pretenţii. Sentința nr. 233/2016. Judecătoria SIBIU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 203/2016.... → |
|---|
