Contestaţie la executare. Sentința nr. 342/2016. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 342/2016 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 342/2016
DOSAR NR_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVLĂ NR. 342/2016
Ședința publică de la data de 27.01.2016
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: F. L. A. – judecător
GREFIER: M. D. S.
Pe rol fiind soluționarea acauzei civile privind pe contestatorii M. C. și M. A. M., intervenient . SRL, prin administratorul judiciar BDO BUSINESS RESTRUCTURING SPRL și pe intimat B. G. Societe Generale, având ca obiect contestație la executare.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 21.01.2016, când cei prezenți au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 11.12.2012, sub nr_, contestatorii M. C. și M. A. M. au chemat în judecată pe intimatul B. G. Societe Generale pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
-anularea somației emisă în data de 21.11.2012 în dosarul execuțional nr 155/A/2012 aflat pe rolul B. H. R. N.;
-anularea titlului executoriu constând în contractul de credit nr 175/05.11.2007, încheiat între părți;
-anularea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 06.11.2012;
-suspendarea executării silite.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin somația emisă în data de 21.11.2012 de B. H. R. N. în dosarul execuțional nr 155/A/2012 li s-a pus în vedere ca în termen de o zi de la primirea somației să achite suma de 3.677.090,77 lei, sumă compusă din 3.634.990,77 lei reprezentând credit restant, dobânzi restante, comision de administrare restant și penalități și 42.100 lei reprezentând cheltuieli de executare. Din cuprinsul somației rezultă faptul că creditoarea a solicitat executarea silită a bunurilor debitorilor în baza contractului de credit nr 175/05.11.2007 și a actelor adiționale ulterioare, precum și a contractului de ipotecă autentificat sub nr 2467/06.11.2007.
În ceea ce privește valoarea creanței se menționează că prin contractul de credit nr 175, încheiat între creditoarea B. și debitoarea . și contestatorii, în calitate de garanți, creditoarea a acordat societății debitoare un credit în valoare de 3.000.000 lei. La acest contract de credit au existat de-a lungul timpului mai multe acte adiționale, ultimul fiind încheiat la data de 22.03.2010.
Creditoarea B. nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă. Astfel, din extrasul de cont ce a fost emis ulterior ultimului act adițional la contractul de credit nr 175 rezultă faptul că creditoarea B. la data de 29.03.2010 a retras din contul societății debitoare suma de 2.994.335,50 lei, sumă retrasă cu titlu de dobânzi.
Prin urmare se menționează, din contractul de credit în valoare de 3.000.000 lei acordat societății debitoare prin contractul nr 175, creditoarea și-a recuperat suma de 2.994.335,50 lei la data de 29.03.2010.
Pe de altă parte, se arată că B. s-a îndestulat cu o parte din debit prin executarea contestatorilor în calitate de garant fidejusor, valorificând în cadrul dosarului execuțional nr 346/2010 proprietatea personală a garanților fidejusori, prețul rezultat ca urmare a vânzării la licitație fiind distribuit între creditoarea Corporate Recovery Management SRL, Creditoarea Banca Comercială Intesa Sanpaolo România SA, creditoarea Pireus Bank și creditoarea B. G. Societe Generale.
A fost depus dosarul execuțional nr 155/A/2012 al B. H. R. N..
Contestatorii au formulat cerere precizatoare prin care au arătat că se contestă creanța în baza căreia s-a pornit executarea silită deoarece B. nu deține o creanță certă, lichidă și exigibilă. Potrivit extrasului de cont B. a retras din contul societății debitoare . SRL suma de 2.994.335,50 lei, prin această retragere fiind achitată linia de credit acordată potrivit contractului de credit nr 175.
De asemenea, se arată că creditoarea B. a mai executat și contul de cartotecă pe suma de 400.000 lei, astfel că linia de credit acordată prin contractul de credit nr 175 a fost integral acoperită prin plățile executate de societatea debitoare. Prin urmare, creanța pe care creditoarea solicită să o execute asupra bunurilor proprietatea contestatorilor a fost deja executată de societatea debitoare, astfel că B. nu deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Pe de altă parte, prin contractul de credit nr 175/5.11.2007 erau instituite două garanții cu privire la linia de credit de 3.000.0000 lei: ipoteca asupra imobilului-spațiu comercial-situat în D., ipotecă asupra imobilului contestatorilor, cesiunea în favoarea B. a drepturilor de despăgubire rezultate din asigurarea bunurilor cu care garantează creditul, garanție reală mobiliară asupra sumelor ce urmează a fi încasate în conturile clientului deschise la B..
În ceea ce privește garanția constând în imobilul-spațiu comercial-situat în D., prin sentința nr 836/2012 pronunțată de judecătorul sindic s-a admis cererea formulată de B. și s-a dispus ridicarea suspendării prevăzute de art 36 din legea 85/2006 și valorificarea imediată, în cadrul procedurii de către administratorul judiciar, conform art 116-118 din Legea 85/2006 a imobilelor proprietatea societății debitoare.
În ceea ce privește motivele de anulare a contractelor de credit se arată ca fiind abuzive clauzele inserate în contractul de credit nr 175 și a actelor adiționale referitoare la comisionul de neutilizare ce este perceput la un procent de 2% pe an, calculat zilnic asupra sumei neutilizate pentru numărul de zile neutilizate din credit; comisionul de gestionare în cuantum de 0,6% pe an, modificarea ratei dobânzii pe parcursul utilizării și rambursării creditului.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că prin contractul de credit nr 175, B. a acordat . SRL un credit sub formă de descoperitor de cont în valoare de 3.000.000 lei pe o perioadă de 12 luni. Prin actele adiționale s-a modificat perioada de rambursare. împrumutul a fost garantat în baza contractului de ipotecă nr 2467/06.11.2007 cu imobilul înscris în CF 7012, imobil ce se află în proprietatea garanților ipotecari M. C. și M. A. M..
Se arată că în cauză executarea silită a fost începută existând o creanță certă, lichidă și exigibilă. În prezent la suma menționată s-au mai adăugat penalități, astfel că valoarea creanței este mult mai mare.
În ceea ce privește recuperarea de către B. a sumelor din valorificarea imobilului din Sibiu, . se arată că acesta nu a fost niciodată ipotecat în favoarea nici unui creditor. El a fost valorificat în cadrul dosarului execuțional 346/2010 al B. N. C., executarea silită fiind pornită de creditorul Corporate Recovery management. În cadrul aceluiași dosar se urmăreau silit și imobilul proprietatea contestatorilor situat în Sibiu, g-ral T. M.. B., fiind creditor garant și-a înscris creanța în cadrul dosarului execuțional iar din valorificarea imobilului din . i-a fost distribuită suma de 17.116,39 lei.
Cu privire la imobilul de pe . arată că acesta a fost ipotecat în favoarea B. pentru un împrumut acordat în valoare de 135.000 euro prin contractul de credit nr 176. Imobilul a fost valorificat prin contractul de vânzare-cumpărare nr 2323/27.08.2012 pentru suma de 901.427,25 lei, B.-ului fiindu-i distribuit doar o parte din suma recuperată, stingându-se creanța rezultată din contractul de credit nr 176.
În ceea ce privește imobilul din D., se arată că acesta nu a fost valorificat până în prezent.
La termenul din data de 18.04.2013, instanța a încuviințat pentru contestator proba cu înscrisuri, cu interogatoriul intimatei și cu expertiză contabilă.
Contestatorii au invocate excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită, ce a fost respinsă de către instanță prin încheierea din data de 31.10.2013(f.493).
La termenul din data de 05.12.2013, instanța a încuviințat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză efectuat de expert S. E.(f.603).
La termenul din data de 30.01.2014, instanța a respins cererea de suspendare a executării silită până la soluționarea contestației la executare.
Prin notele de ședință din data de 19.02.2014, intimata a invocat excepția lipsei calității procesule active a contestatorilor în ceea ce privește dreptul de a invoca caracterul abuziv al unor prevederi contractuale arătând că contractul de credit nr 175 a fost încheiat cu . SRL, contestatorii M. C. și M. A. M. fiind garanți ipotecari.
La termenul din data de 20.02.2014, instanța a admis cererea formulată de contestatori și a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient al . SRL.
La termenul din data de 03.04.2014, instanța a încuviințat pentru contestatori o contraexpertiză ce urmează a fi efectuată de trei experți.
La termenul din data de 17.09.2015, instanța a unit cu fondul excepția lipsei calității procesual active a contestatorilor în ceea ce privește dreptul de a invoca caracterul abuziv al unor prevederi contractuale, conform art 137 C..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
I.Situație de fapt.
Prin contractul de credit nr 175/05.11.2007, B.-G. Societe Generale SA, în calitate de bancă a acordat lui . SRL, în calitate de client un credit pe termen scurt sub formă de descoperire de cont în valoare totală de 3.000.000 lei, pe o perioadă de 12 lini de la data de 13.11.2007 până la data de 30.09.2008. Acest contract a fost garantat de către contestatorii M. C. și M. M. A.. Conform art 2 din contract creditul a fost destinat în exclusivitate pentru finanțarea diferenței de fonduri între capitalul de lucru necesar desfășurării activității și cele atrase ale clientului. Creditul a fost acordat cu o dobândă BUNOR la una lună+ 1,5% pe an, indexabilă, care se calcula la soldul creditului, începând cu data punerii la dispoziție și până la rambursarea integrală a acestuia. De asemenea, pentru creditul acordat banca a perceput următoarele comisioane:
-comisionul inițial de acordare reprezentând suma de bani datorată băncii de către client pentru punerea la dispoziție a creditului, în procent de 0,7% calculată la valoarea totală a creditului, minim 345 RON;
-comisionul de neutilizare, reprezentând suma de bani datorată băncii de către client în procent de 2% pe an, calculată zilnic asupra sumei neutilizate pentru numărul de zile de neutilizare din credit;
-comisionul de gestionare reprezentând suma de bani datorată băncii de către client pentru urmărirea condițiilor contractuale pe perioada creditării, în procent de 0,6% pe an, minim 100 lei/lună;
-comisionul de analiză în valoare de 25 euro echivalent în RON.
Prin acest contract, clientul s-a obligat să garanteze creditul acordat și dobânzile aferente, precum și celelalte obligații cu următoarele:
-Ipotecă asupra imobilului situat în D., . . SRL, evaluat la suma de 16.357.300 lei
-ipotecă asupra imobilului situat în Sibiu, . nr 11, proprietatea lui M. C. și M. A. M., evaluat la suma de 3.172.230 lei;
-cesionarea în favoarea B. a drepturilor de despăgubiri rezultate din asigurarea bunurilor cu care se garantează creditul:
-garanție reală mobiliară asupra sumelor ce urmează a fi încasate în contul clientului deschise la B..
Prin actul adițional nr 1 la contractul de credit nr 175 din 05.11.2007 s-a prelungit durata creditului acordat de la data de 30.09.2008 până la data de 29.09.2009.
Prin actul adițional nr 2 la contractul de credit nr 175/05.11.2007 s-a prelungit din nou durata contractului de la 29.09.2009 până la data de 29.03.2010.
În final, prin actul adițional nr 3 la contractul de credit nr 175/05.11.2007 s-a prelungit din nou durata contractului de la 29.03.2010 până la data de 30.09.2010.
B.-G. Societe Generale SA formulează cerere de executare silită pe rolul B. H. R. N. la data de 15.10.2012 pentru punerea în executare a sumei de 3.634.990,77 lei, sumă ce rezultă din contractul de credit nr 175 și care este compusă din: 2.910.257,88 lei- credit; 652.934,47 lei- dobânzi, 36.502,73 lei-comisioane; 35.295,69 lei-debitori diverși.
Prin încheierea din data de 05.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu s-a încuviințat cererea de executare silită formulată de creditor.
B. H. R. N. la data de 21.11.2012 a comunicat contestatorilor M. C. și M. A. M. o somație prin care le pune în vedere ca în termen de o zi de la comunicare să achite suma de 3.677.090,77 lei, sumă compusă de 3.634.990,77 lei-credit restant, dobânzi restante, comision de administrare restant și penalizări și 42.100 lei cheltuieli de executare.
II.Cu privire la capătul de cerere privind anularea somației emisă în data de 21.11.2012 în dosarul execuțional nr 155/A/2012 aflat pe rolul B. H. R. N..
Cu privire la legea procesual civilă aplicabilă instanța reține următoarele:
Conform art 24 NCPC dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Astfel, având în vedere data începerii executării, respectiv 15.10.2012, instanța constată că legea procesual civilă aplicabilă este vechiul Cod de procedură civilă.
Instanța reține că, potrivit art. 399 alin. 1 C.pr.civ. împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
De asemenea, potrivit art. 399 alin. 4 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Conform art 379 alin 3 C. creanța certă este aceea a cărei existență rezultă neîndoielnic din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. În cauza de față, instanța reține că creanța este certă existența acesteia rezultând din contractul de credit nr 175 precum și din actele adiționale.
Creanța este lichidă când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță. Instanța reține că în speța de față, creanța este lichidă deoarece valoarea acesteia determinabilă prin raportare la dispozițiile contractuale.
În final, se reține că creanța este exigibilă aceasta devenind scadentă la data de 30.09.2010.
În continuare, instanța va analiza dacă suma pentru care s-a demarat executarea silită este cea calculată.
Cu privire la creditul nerambursat în valoare de 2.910.257,88 lei, instanța va avea în vedere raportul de contraexpertiză având în vedere că acesta prezintă o mai mare acuratețe și este detaliat atât din punct de vedere economic dar și juridic.
Astfel, se reține că potrivit extrasului de cont emise de B. G. Societe Generale SA aferent contului prin care s-au derulat operațiunile legate de ultima prelungire a creditului acordat în baza contractului nr 175, soldul acestuia la data de 22.10.2012 era de 2.898.949,14 lei inferior cu 11.308,74 lei sumei solicitate de intimată. Experții au arătat că suma solicitată coincide cu soldul creditului la data de 01.03.2012, fără a se ține seama de cele două operațiuni de 5.654,37 lei fiecare, în total 11.308,74 lei în lua iunie 2010.
În opinia experților soldul corect al creditului nerambursat, acordat în baza contractului de credit nr 175/05.11.2007 este în valoare de 2.898.949,14 lei comparativ cu suma de 2.910.257,88 lei solicitată de bancă.
Cu privire la susținerea intimatei că în data de 18.06.2012 a avut loc o creditare eronată a contului . SRL cu 5.654,37 lei, operațiune ce a fost stornată ulterior, însă nu a fost luată în calcul de către experți, instanța reține că în suplimentul la raportul de contraexpertiză s-a arătat în mod clar că deși din informațiile existente se confirmă faptul că creditarea contului aferent liniei de credit s-a făcut în mod eronat cu suma de 5.654,37 lei, modul de corectare a acestei erori s-a făcut în mod defectuos, intimata nefiind în măsură să prezinte informații corespunzătoare din care să rezulte cu certitudine faptul că aceste operațiuni nu au fost de natură să influențeze sumele datorate de . SRL.
În ceea ce privește dobânda calculată s-au avut în vedere procentul de dobândă de BUBOR la unu lună+1,5% pentru perioada 05.11._09 și respectiv BUBOR la unu lună+3% pentru perioada 30.09._10; dobânda penalizatoare de 3 puncte procentuale peste dobânda curentă pentru neplata la scadență sumelor datorate; data de referință pentru stabilirea valorii BUBOR apreciată ca fiind în baza Cap III art 1, ziua corespunzătoare zilei în care creditul a fost pus la dispoziția clientului; numărul de zile a anului calendaristic utilizat pentru calculul dobânzii, respectiv 360 de zile.
Experții au calculat o dobândă aferentă perioadei 01.10._12 în cuantum de 661.608,70 lei față de suma stabilită de B. la 652.934,47 lei, rezultând o diferență de 8.674,23 lei, iar pentru perioada 01.10._12 o dobândă în cuantum de 20.355,50 lei iar B.-ul pentru această perioadă nu a calculat nici o dobândă. În concluzie, s-a arătat că debitorul datorează o dobândă în cuantum de 681.964,20 lei față de o dobândă calculată de B. în cuantum de 652.934,47 lei.
Astfel, experții au realizat o defalcare a dobânzii calculate până la data de 30.09.2012 și respectiv ulterior acestei date, având în vedere faptul că dobânda care face obiectul dosarului de executare a fost calculată de B. G. Societe Generale SA doar până la data de 30.09.2012.
Din analiza datelor prezentate rezultă că dobânda datorată de . SRL pentru perioada 13.11._12 este de 1.751.500,69 lei(1.069.536,49+681.964,20). Dobânda achitată în această perioadă este de 1.065.353,61 lei, iar dobânda neachitată la data de 22.10.2012 este de 686.147,08 lei.
Diferența dintre dobânda neachitată stabilită de experți de 686.147,08 lei și suma 652.934,47 lei solicitată de B. în dosarul execuțional este de 33.212,61 lei compusă din 4.182,88 lei-diferența în plus stabilită de experți pentru perioada 13.11._10 comparativ cu suma calculată și încasată de B.; 8.674,23 lei care constă în diferența în plus stabilită de experți pentru perioada 01.10._12 comparativ cu suma calculată dar neîncasată de B.; 20.355,50 lei care constă în dobânda calculată de experți pentru perioada 01.10._12, perioadă care excede pe cea la care s-a raportat societatea bancară.
Instanța apreciază în această situație că nu se pot avea în vedere dobânzi mai mari decât cele solicitate prin cererea de executare silită.
Referitor la comisioanele ce au fost calculate, instanța reține că comisioanele bancare în sumă de 36.502,73 lei reprezintă comisionul de gestionare în cuantum de 0,6% pe an calculat pe baza soldului creditului înregistrat în ultima zi calendaristică a lunii.
Acest comision trebuia perceput de către bancă doar pe parcursul derulării contractului de credit, adică până în data de 30.09.2012, nemaiexistând nici o bază legală pentru ca acesta să își producă efectele și ulterior. Astfel, în concordanță cu opinia experților, instanța reține că calcularea și perceperea comisionului de gestiune ulterior expirării contractului de credit nu are nici o bază legală, suma de 36.502,73 lei solicitată de intimată prin cererea de executare silită nefiind întemeiată.
Cu privire la cheltuielile de debitorii diverși, se reține că intimata a arătat la fila 354 că aceste cheltuieli constau în 28.953,31 lei cheltuieli de urmărire; 6 lei taxă de timbru, 523,77 lei onorariu de avocați însă acestea nu au fost prevăzute în contractul de credit sau în actele adiționale astfel că nu pot fi cuprinse în cuantumul creditului datorat de către contestatori.
Față de cele precizate mai sus, instanța reține că experții au stabilit că suma datorată de debitori cu titlu de credit către intimată este în cuantum de 3.585.096,22 lei, sumă ce este compusă din: 2.898.949,14 lei- credit, 665.791,58 lei-dobândă până la 30.09.2012; 20.355,50 lei-dobândă de la 01.10._12.
Cu toate acestea, având în vedere că experții au ajuns la un cuantum mai ridicat al dobânzii decât cel indicat de către intimată, având în vedere principiul disponibilității care guvernează întregul proces civil, faza de executare fiind ultima etapă a acestuia, instanța va avea în vedere dobânda solicitată prin cererea de executare silită, respectiv 652.934,47 lei, astfel că rezultă că valoarea creditului nerambursat este de 3.572.239,11 lei(scăzând din 3.585.096,22 lei suma de 12.857,11 lei).
Cu privire la susținerea contestatorilor că din creditul datorat trebuia reținută suma rezultată din valorificarea imobilului situat în Sibiu, . urmează să o înlăture având în vedere că potrivit procesului-verbal de distribuire din 03.05.2012(f.356), intimata a primit o pare din suma obținută în urma vânzării la licitație publică, dar această sumă a fost utilizată pentru stingerea creanței existente în contractul de credit nr 176/2007 și nu în contratul ce face obiectul prezentei spețe deoarece cu acest imobil nu a fost garantat contractul nr 175/2007.
În ceea ce privește imobilul din D., . dosar nu există nici o dovadă a faptului că acesta a fost valorificat până în prezent, motiv pentru care nu se va reține apărarea contestatorilor că și valoarea că și valoarea acestuia trebuia scăzută din valoarea creditului datorat.
În continuare, instanța dorește să precizeze că nu va avea în vedere nici susținerea contestatorilor că din valoarea creditului intimata nu a scăzut suma de 400.000 lei din contul de cartotecă deoarece aceasta nu a făcut nici o dovadă în acest sens și mai mult nici nu a formulat obiecțiuni cu privire la răspunsul dat de experți în raportul de contraexpertiză prin care aceștia au arătat că nu au putut identifica din actele existente la dosar sau puse la dispoziție de către părți existența unor operațiuni de această valoare.
În consecință, instanța va admite în parte solicitarea contestatorilor privind anularea somației emisă în data de 21.11.2012 pe care urmează să o anuleze în parte, pentru ceea ce depășește suma de 3.572.239,11 lei.
III. Cu privire la capătul de cerere referitor la anularea contractului de credit deoarece acesta conține clauze abuzive, se reține următoarele:
Analizând cu prioritate conform art 137 alin 1 C. excepția lipsei calității procesual active invocată de intimată, se rețin următoarele:
Calitatea procesuala activa, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, lui îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în dispozitiile art. 112 Cod procedura civila care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
În cauza de față, instanța reține că contestatorii au solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzele inserate în contractul de credit nr 175 și a actelor adiționale referitoare la comisionul de neutilizare ce este perceput la un procent de 2% pe an, calculat zilnic asupra sumei neutilizate pentru numărul de zile neutilizate din credit; comisionul de gestionare în cuantum de 0,6% pe an, modificarea ratei dobânzii pe parcursul utilizării și rambursării creditului. Contractul de credit nr 175 a fost semnat de către contestatori în calitate de garanți, aceștia fiind parte contractantă, contractul producându-și efecte și asupra lor.
Față de cele menționate mai sus, se constată că contestatorii M. C. și M. A. M. au calitate de părți contractante ai contractului de credit nr 175, calitate ce le conferă dreptul de a sta în judecată, motiv pentru care se va respinge excepția lipsei calității procesual active invocată de către intimată ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, se reține că în vederea analizării caracterului abuziv al clauzei defăimate instanța va avea în vedere prevederile art 1 din Legea 193/2000 care prevăd că orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
Conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori: „prin consumator se înțelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociații, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, acționează in scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.”
Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale rezultă că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 193/2000 exclusiv în privința contractelor sinalagmatice cu titlu oneros, având ca obiect furnizarea de către un profesionist a unor bunuri și/sau servicii în beneficiul unui neprofesionist (consumatorul), în schimbul efectuării de către acesta din urmă a unei contraprestații în favoarea profesionistului (constând, de regulă, în plata unei sume de bani).
Analizând prevederile legale expuse mai sus, rezultă că dispozițiile Legii 193/2000 privind clauzele abuzive nu sunt aplicabile în speța de față deoarece contestatorii au încheiat contractul de credit nr 175 în calitate de garanți, iar garanții fidejusori nu pot invoca față de intimată decât excepții personale care rezultă din contractul de fidejusiune sau excepții care puteau fi invocate de către debitorul principal.
Instanța dorește să precizeze că nici debitorul principal, respectiv . SRL nu putea să invoce existența clauzelor abuzive deoarece pentru a avea calitatea de consumator, trebuie îndeplinite 2 condiții, in mod cumulative: persoana trebuie sa procure bunuri sau servicii pentru satisfacerea unui interes personal, consumatorul fiind întotdeauna o persoana fizica, iar bunurile si serviciile trebuie sa fie procurate ., acesta fiind un criteriu fundamental care conduce la distincția de baza intre consumator, persoana fizica, si persoanele juridice
Astfel, având în vedere că debitorul principal, respectiv . SRL în calitate de persoană juridică nu poate invoca dispozițiile Legii 193/2000, nici contestatorii în calitate de fidejusori nu pot invoca nulitatea acestora clauze contractuale, în condițiile în care contractul de fidejusiune este un contract accesoriu, iar fidejusorul nu urmărește să obțină o contraprestație.
Față de cele menționate mai sus, instanța urmează să respingă acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
IV. Cu privire la capătul de cerere privind anularea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, se rețin următoarele:
Prin procesul-verbal din data de 06.11.2012, B. H. R. N. a stabilit valoarea cheltuielilor de executare la suma de 42.100 lei, sumă ce este compusă din:
-41.000 lei onorariu executor judecătoresc;
-20 lei proces-verbal de constatare;
-20 lei emitere somație;
-200 lei publicație de vânzare imobiliară;
-100 lei proces-verbal de stabilire sume;
-30 lei arhivare dosar;
-50 lei notare somație în CF;
-1 lei înregistrare dosar;
-200 lei proces-verbal de licitație;
-10 lei formare dosar;
-50 lei emitere adresă de radiere din CF;
-20 lei redactare adresă;
-50 lei proces-verbal de situație;
-300 lei act de adjudecare;
-49 lei taxe poștale.
Potrivit art. 3717 C. debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite prin titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executor prin procesu-verbal ce constituie titlu executoriu.
Raportând dispozițiile legale citate la situația concretă din speța de față instanța constată că potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr. 2.561/2012, pct. 4 din anexă, onorariul maximal pentru serviciile prestate de executorii judecătorești pentru executarea creanțelor în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite." Astfel, onorariul maxim ce se poate stabili pentru executarea silită este de 41.022,39 lei(prin raportare la un debit de 3.572.239,11 lei) având în vedere că onorariile maximale prevăzute de Ordinul Ministrului cuprind și TVA-ul.
Având în vedere că în cauza de față onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit fără a se depăși pragului maximal stabilit prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2.561/2012, instanța nu va dispune reduce cheltuielile de executare silită constând în onorariu executor judecătoresc.
În privința celorlalte repere avute în vedere de executorul judecătoresc în stabilirea cheltuielilor de executare, instanța constată că nu au fost indicate critici de către contestatori și nici nu au fost aduse motive cu privire la existența unor motive de nelegalitate a acestora, astfel că instanța va constata legalitatea procesulu-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare.
V. Cu privire la cheltuielile de judecată.
Conform art 274 C. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
În cauza de față, contestatorii au efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 7.899 lei constând în 194 lei taxă de timbru, 2500 onorariu expert, 5205 lei onorariu expert
Având în vedere că cererea formulată de către contestatori a fost admisă numai în parte, instanța urmează să îl oblige pe intimat la plata sumei de 1974,75 lei reprezentând 25% din totalul cheltuielilor de judecată proporțional cu măsura în care intimatul a căzut în pretenții.
Totodată, la termenul din data de 20.02.2014, fata de dispozițiile art 57 al 3 C pr civ conform cărora cererea făcuta de reclamant se poate depune cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanțe și față de faptul că . SRL, instanța a dispus introducerea în cauză a . SRL.
Având în vedere că contestația la executare formulată de către contestatori a fost admisă în parte, instanța apreciază că este întemeiată și cererea împotriva terțului care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și contestatorul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesual active, invocată de către intimată ca neîntemeiată.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorii M. C. și M. A. M., dom în Sibiu, . nr 11, jud Sibiu în contradictoriu cu intimata B. G. SOCIETE GENERALE SA, cu sediu în București, . 1-7 și cu intervenientul . SRL prin administrator judiciar BDO Business Restructucturing SRL, cu sediu în București, . Center nr 24, etaj 4, sector 3.
Anulează în parte actele de executare silită efectuate în dosarul nr 155/A/2012 al B. H. R. N. și P. I. A. pentru suma ce depășește debitul datorat de 3.572.239,11 lei.
Admite cererea de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a intervenientului . SRL prin administrator judiciar BDO Business Restructucturing SRL, cu sediu în București, . Center nr 24, etaj 4, sector 3, cerere ce a fost formulată de contestatorii M. C. și M. A. M..
Obligă intimatul la plata sumei de1974,75 lei reprezentând cheltuieli de judecată către contestatori.
Respinge în rest contestația la executare ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.01.2016.
PREȘEDINTEGREFIER
F. L. AndreeaDaniela M. S.
Red FLA/ 09.02.2016
TehDMS(prcaticaua)
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 296/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 213/2016.... → |
|---|
