Pretenţii. Sentința nr. 2542/2016. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2542/2016 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 04-05-2016 în dosarul nr. 2542/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2542/2016
Ședința publică din 4.05.2016
Instanța constituită din:
Președinte: D. M. B. - Judecător
Grefier: R.-A. S.
Pentru azi a fost amânată pronunțarea în cauza din materia civil privind pe reclamant M. I. și pe pârât S. P. DE POLIȚIE L. AL M. S., având ca obiect pretenții.
Asupra cauzei, instanța a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 27.04.2016, prin încheierea care face parte integrantă din prezenta sentință și a amânat pronunțarea pentru azi când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 13.11.2015, sub număr de dosar_, reclamantul M. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S. P. de Poliție L. al M. S., obligarea acesteia la plata sumei de 680 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de judecarea plângerii contravenționale formulate de reclamant, în calitate de petent, în dosarul nr._/306/2013 al Judecătoriei S..
Reclamantul a arătat că, în urma judecării procesului în dosarul nr._/306/2013 al Judecătoriei S., procesul verbal de contravenție prin care a fost fost sancționat a fost desființat prin Sentința civilă nr. 1864/31.03.2014. Împotriva acestei hotărâri intimata a declarat apel, iar prin Decizia civilă nr. 215/05.03.2015, Tribunalul S. a respins calea de atac, Sentința civilă nr. 1864/31.03.2014 rămânând, astfel, definitivă.
Cu toate că a notificat pârâta să-i plătească suma de 680 lei, reprezentând cheltuieli de judecată făcute de reclamant cu plata onorariului de avocat și a taxelor judiciare de timbru, aceasta a refuzat să facă plata acestor cheltuieli pe cale amiabilă.
Reclamantul a arătat că sunt îndeplinite condițiile art. 1349 și ale art. 1357 C.civ., în sensul că partea care a câștigat procesul poate să își recupereze cheltuielile de judecată de la partea care a pierdut, pe cale separată, în baza principiului că renunțarea la drept trebuie să fie expresă, neputându-se opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii în condițiile în care, cu privire la cheltuielile de judecată, nu s-a judecat nimic.
Prejudiciul cert, lichid și exigibil în valoare de 680 lei este jusitificat cu facturile și chitanțele emise de Cabinet de avocat C. M., precum și cu chitanțele privind txaele judiciare de timbru.
În concluzie, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale: existența prejudiciului, fapta ilicită, raport de cauzalitate și vinovăția, astfel că a solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata sumei de 680 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1349, art. 1357 C.civ., art. 148-151 C., art. 194-195, art. 453 C..
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și atașarea dosarului civil nr._/306/2013, sens în care a anexat cererii sentința civilă nr. 1864/31.03.2014 (f. 6-10), Decizia civilă nr. 215/05.03.2015 (f. 11-13), facturi și chitanțe (f. 14-18), notificare pârâtă (f. 20-21), răspuns notificare (f. 19).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 53 lei, conform prevederilor art. 3 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 80/2013, conform chitanței . nr._/01.07.2015.
În data de 25.11.2015, pârâta S. P. de Poliție L. al M. S. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, deoarece nu se poate reține vreo culpă procesuală în sarcina sa.
În motivare pârâta a arătat că, prin procesul verbal . nr._/28.09.2013, petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în valoare de 100 lei doarecea fost surprins în timp ce distribuia pliante, cu încălcarea prevederilor art. 7 lit. h ind. 1 din Anexa 1 a HCL nr. 210/2001.
În subsidiar, pârâta a solicitat să se reducă suma solicitată, având în vedere munca depusă de reprezentantul petentului în dosarul nr._/306/2013, precum și complexitatea cauzei și cuantumul sancțiunii aplicate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 și urm. C..
În probațiune, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și acvirarea dosarului nr._/306/2013.
La data de 15.12.2015 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei, prin care a arătat că aceasta a invocat aspecte ce țin de fondul plângerii contravenționale, plângere care a fost deja soluționată definitiv prin anularea procesului verbal de contravenție.
Reclamantul s-a opus solicitării pârâtei de reducere a sumei de 680 lei, întrucât el a solicitat doar cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat, cheltuieli care i se cuvin deoarece a câștigat procesul având ca obiect plângere contravențională. Sumele care în real, necesar și rezonabil au fost achitate sunt dovedite și nu sunt deloc exagerate sau disproporționate.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor rezultă din suma avansată într-un litigiu contravențional, iar cheltuielile făcute au legătură și sunt indispensabile pentru apărarea drepturilor și intereselor fundamentale, precum și a calității serviciului de natură juridică.
Cheltuielile avansate au vizat nu numai prestatția avocatului în fața primei instanțe și în apel, ci si consultanța anterioară, întocmirea dosarului cauzei, redactarea și editarea cererilor, studiul dosarului între termenele de judecată, legalizarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză, convorbirile telefonice în legătură cu procesul, precum și prezența în instanță.
Reclamantul a învederat că nu impune reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, având în vedere că suma de 30 de lei reprezintă cuantumul taxei de timbru judiciar care, potrivit art. 451 alin. 4 C., nu se poate reduce, iar suma de 650 lei era necesară și rezonabilă, fiind avansată în cele două grade de jurisdicție a judecății.
În ședința publică din data de 04.02.2016, reprezentantul reclamantului a depus la dosar dovada achitării onorariului de avocat pentru prezentul proces (f. 40-41).
La prezentul dosar a fost acvirat dosarul nr._/306/2013.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 264 C., instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub număr de dosar_/306/2013 reclamantul M. I., în calitate de petent, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S. P. de Poliție L. al M. S., în calitate de intimată, anularea procesului verbal . nr._/28.09.2013 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate de proces (f. 3-dosar nr._/306/2013). Reclamantul a timbrat plângerea contravențională cu suma de 20 lei (f. 7-dosar nr._/306/2013), iar la termenul din data de 31.03.2014 a depus la dosar dovada plății onorariului de avocat în sumă de 300 lei (f. 33-dosar nr._/306/2013).
Prin Sentința civilă nr. 1864/31.03.2014 (f. 44-46 dosar nr._/306/2013), Judecătoria S. a admis plângerea contravențională formulată de reclamant – petent în acel dosar și a desființat procesul verbal . nr._ întocmit de intimată la data de 28.09.2013.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata, solicitând modificarea sentinței pronunțată de Judecătoria S. în sensul menținerii procesului verbal nr._/28.09.2013 privind sancțiunea aplicată inițial. Cererea de apel a fost înregistrată la Tribunalul S. sub număr de dosar_/306/2013.
Prin Decizia civilă nr. 215/05.03.2015 pronunțată în dosarul nr._/306/2013, Tribunalul S. a respins apelul formulat de S. P. de Poliție L. al M. S. și a menținut sentința pronunțată de prima instanță.
În drept, potrivit prevederilor art. 453 C., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar conform art. 452 C., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului, astfel cum prevede în mod expres art. 453 alin. 1 C..
Instanța constată că reclamantul – petent în dosarul nr._/306/2013 a solicitat prin plângerea contravențională acordarea cheltuielilor de judecată și a făcut dovada acestor cheltuieli în condițiile impuse de art. 452 C., respectiv până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului, depunând în acest sens dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și dovada achitării onorariului de avocat în sumă de 300 lei (f. 7 și f. 33 din dosarul nr._/306/2013).
Totodată, ținând seama de împuternicirea avocațială nr. 285 emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 276/19.09.2014 și depusă de petent în dosarul_/306/2013 al Tribunalului S. (f. 11), precum și factura nr. 272/19.09.2014 și chitanța nr. 166/19.09.2014 depuse de reclamant în prezentul dosar (f. 14), instanța constată că acesta a făcut dovada achitării onorariului de avocat în sumă de 350 lei, pentru serviciile de consultanță și asistență judiciară de care a beneficiat în etapa procesuală a judecării apelului formulat de intimata S. P. de Poliție L. al M. S..
Având în vedere soluția pronunțată de Judecătoria S. prin Sentința civilă 1864/31.03.2014 (f. 44-46 dosar nr._/306/2013) și soluția Tribunalului S. pronunțată prin Decizia civilă nr. 215/05.03.2015, instanța constată că reclamantul M. I. este partea care a căștigat procesul în ambele grade de jurisdicție, iar pârâta S. P. de Poliție L. al M. S. este partea care a căzut în pretenții.
Instanța reține că obligația de plată a cheltuielilor de judecată are drept fundament ideea de răspundere civilă delictuală, iar în cauza având ca obiect plângere contravențională sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 C.civ., pârâta S. P. de Poliție L. al M. S. căzută în pretenții în dosarul nr._/306/2013 cauzând, din culpa sa, un prejudiciu în patrimoniul reclamantului. Prejudiciul este reprezentat de cuantumul taxei judiciare de timbru (20 lei) și onorariile de avocat pe care reclamantul le-a plătit cu ocazia soluționării definitive a plângerii sale contravenționale (300 lei pentru prima instanță și, respectiv, 350 lei pentru apel). În ceea ce privește chitanțele în valoare totală de 10 lei depuse de reclamant la dosar, în copie (f. 18), instanța apreciază că nu s-a dovedit legătura de cauzalitate cu procesul având ca obiect plângere contravențională, astfel că nu se impune ca această sumă să fie suportată de către petenta căzută în pretenții.
Așadar, în conformitate cu prevederile art. 453 alin. 1 C., instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului cheltuielile de judecată pe care acesta a dovedit că le-a făcut cu ocazia judecării plângerii contravenționale care a făcut obiectul dosarului nr._/306/2013, în primă instanță și în apel, în valoare totală de 670 lei.
Cu privire la cheltuielile de judecată făcute de reclamant cu ocazia judecării plângerii sale contravenționale în primul grad de jurisdicție, instanța reține că acesta a solicitat cheltuieli de judecată și a dovedit existența și întinderea lor până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului însă, deși instanța a omis să se pronunțe asupra acestui petit, reclamantul nu a formulat cerere de completare a hotărârii în condițiile impuse de art. 444 – art. 445 C., ci a preferat să le solicite pe calea unei acțiuni separate.
Cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate de judecarea apelului formulat de intimata-apelantă S. P. de Poliție L. al M. S., instanța reține că reclamantul (intimat în apel) a arătat, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 8-10 dosar Tribunal S.) că înțelege să solicite cheltuielile de judecată, în măsura justificării lor, pe calea unei acțiuni separate.
În aceste condiții, instanța apreciază că în prezenta cauză nu poate fi reținută nicio culpă procesuală în sarcina pârâtei S. P. de Poliție L. al M. S., chiar dacă aceasta va fi obligată la achitarea cheltuielilor de judecată pe care reclamantul a dovedit că le-a făcut în dosarul nr._/306/2013, în care i s-a dat câștig de cauză.
Pârâta nu este vinovată pentru faptul că reclamantul nu a formulat cerere de completare a hotărârii, astfel cum în mod expres impun dispozițiile art. 444-art 445 C., situație în care cheltuielile făcute de reclamant cu acea cerere ar fi fost suportate de stat, din fondul constituit potrivit legii, în conformitate cu art. 447 C.. Cu atât mai mult, nu se poate reține o culpă procesuală în sarcina pârâtei decurgând din faptul că reclamantul a ales să-și recupereze pe calea unei acțiuni separate cheltuielile de judecată ocazionate de judecarea dosarului nr._/306/2013 în etapa procesuală a apelului.
Având în vedere considerentele anterior prezentate și ținând seama de faptul că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea îndreptățită la recuperarea acestora îl constituie culpa procesuală, instanța apreciază că pretențiile reclamantului sunt întemeiate doar în ceea ce privește recuperarea cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata dosarului având ca obiect plângerea contravențională.
Instanța va respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată decurgând din prezentul proces, care are ca obiect recuperarea cheltuielilor de judecată dintr-un alt proces. Instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în ceea ce privește cheltuielile ocazionate de prezentul proces, din moment ce reclamantul a fost cel care a ales calea recuperării cheltuielilor prin formularea unei acțiuni distincte, în detrimentul cererii de completare a hotărârii, respectiv, a cererii accesorii de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată formulate în cadrul judecății apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. I., cu domiciliul procesual ales în S., ., . la C.. Av. „C. M.”, în contradictoriu cu pârâta S. P. de Poliție L. al M. S., cu sediul în S., str. .-3, jud. S..
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 670 lei reprezentând cheltuielile de judecată făcute de reclamant cu ocazia soluționării definitive a dosarului nr._/306/2013.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare; cererea de apel se va depune la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică azi, 04.05.2016.
Președinte, Grefier,
D. M. B. R.-A. S.
Red./Teh. DB/15.06.2016
Red./Teh. Practica RS/16.06.2016
4 ex./1 ex dosar, 1 ex mapă, 2 ex .. 1 ex petent/1 ex intimat
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2593/2016. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2738/2016.... → |
|---|
